Scȃnteia, noiembrie 1950 (Anul 19, nr. 1877-1901)

1950-11-01 / nr. 1877

P®3* 2 Tribuna agitatorului — Convorbirea agitatorului Guţu Alexandra la „Casa Alegătorului" din cartierul „Steagul Roşu", Oraşul Stalin . A doua zi după inaugurarea î,Casei Alegătorului” din car­tierul „Steagul Roşu“ al Ora­şului Stalin s’a răspândit ves­tea atât în uzină cât şi în car­tier că tovarăşul Guţu Alexan­dru, fruntaş în producţie şi şef al colectivului de agitatori din secţia strungărie a uzinelor „Steagul Roşu“, va avea la „Casa Alegătorului” prima convorbire cu alegătorii. . Muncitorii îl cunosc bine pe agitator, el lucrează de mult în fabrică şi mereu a fost fruntaş în muncă. Ei vor să audă­­cuvântul lui pentru că ştiu că vor primi răspuns la problemele ce-i interesează în­­legătură cu alegerile. Agitatorii din colectivul con­dus de­ tov. Guţu au mobilizat pe cetăţenii care locuiesc în casele de care răspund pentru munca de agitaţie, iar tov. Guţu Alexandru s’a pregătit temeinic.­El şi-a pus în gând să vorbească aşa încât să­ stâr­nească şi pe alţii să ia cuvântul. — Este minunat să trăeşti asemenea vremuri — îşi în­cepe convorbirea agitatorul — sa vezi cum se schimbă în fiecare zi viaţa noastră, cum zi de zi poporul muncitor cucereşte noi victorii. Citiţi legea elec­torală şi veţi vedea ce drep­turi, ce libertăţi au oamenii muncii din ţara noastră­ . Agitatorul vorbeşte amănun­ţit despre cei care au drept voi subliniază cu deose­bită tărie caracterul demo­cratic al legii electorale, care se inspiră din interesele po­porului. El arată că alegerile de la 1­3 Decembrie se vor de­osebi de toate alegerile din trecut deoarece pentru prima oară noi alegem Sfaturile Populare, organele locale ale puterii de stat. Priviţi ţară noastră, tova­răşi, e un imens şantier. Priviţi Oraşul Stalin, câte s-au schim­bat şi se schimbă aici în fie­care zi. Priviţi, numai la câ­teva sute de metri de unde ne aflăm, se înalţă primele 11 blocuri cu locuinţe muncito­reşti, cu peste 500 apartament­­e. In aceste apartamente stăm acum noi. Muncitorii din cea mai neagră mizerie, din ca­se fara apa sau electricitate au venit în aceste apartamente din cele mai moderne, cu baie di calorifer.— Dar mai bine de­cât mine vă pot povesti des­pre acestea tovarăşii care stau acum în aceste case şi care sunt prezenţi la convorbirea noastră. — Ai dreptate, tovarăşe Gu­ţu, îl întrerupse ne­agitator, lăcătuşul Zmeu. Noi trebue să arătăm ce înseamnă aceste lo­cuinţe nouă. Eu am venit în 1941 în oraşul acesta. Am dor­mit săptămâni întregi, cu fa­milia în gară, pe jos, apoi la tovarăşi de muncă, în bordeie. Acum după zeci de ani de mi­zerie, trăesc împreună cu co­piii mei într'un apartament ca oamenii. Minunate lucruri a făcut pentru noi Partidul. Noi acum, trebue să ne gândim bi­ne, să alegem ca deputaţi în Sfaturile Populare pe cei mai buni din rândurile noastre, căci multe s’au făcut până a­­cum pentru noi, dar multe ne-au mai rămas de făcut. In continuare­­agitatorul a arătat că ani şi ani de zile uzina aceasta a fabricat arme, pentru ca speculanţii aţâ­ţători la război să se îmbo­găţească. Astăzi aici se fabrică pentru prima oară în ţara noastră rulmenţi. Cuvântul agitatorului a fost întrerupt din nou, de data a­­ceasta de tovarăşul Vintilă, maistru strungar în secţia rul­menţi, fruntaş în muncă, care a spus: „Au vrut să ne convingă imperialiştii că noi nu suntem în stare să fabricăm maşini ca să ne poată ţine mereu sub jugul lor, dar Partidul nostru ne-a îndrumat, şi priviţi , tovarăşi, din fabrica noastră au eşit până acum peste 100.000 rulmenţi pentru maşinile noastre, iar lângă­ noi, tovarăşii noştri de muncă dela ,,Sovromtractor" au construit până acum peste 5.000 tractoare Cată muncă am depus noi până să facem aceste lucruri. Suntem hotărîţi să apărăm toate acestea. Ca noi gândesc toţi oamenii mun­cii din^tara noastră. De aceea ei luptă cu îndârjire pentru a apăra pacea“. , — Tovarăşul Vintilă are dreptate — continuă agita­torul convorbirea. Noi vom alege depu­taţi în Sfaturile Populare şi ei vor reprezenta voinţa noastră de­ pace. Noi lup­tăm pentru pace, pentru a apăra a ceea ce am construit şi ne străduim să construim mai departe. Cei mai mulţi dintre cei care muncesc în uzină locuesc în Comuna Noua. Câte s-au schimbat acolo! Azi copiii nu mai bat kilometri pentru a merge în Oraşul Stalin la şcoală. Prin grija Partidului astăzi acolo s’a înălţat o şcoa­lă nouă în care învaţă copiii muncitorilor. Mai zilele trecute noi am inaugurat „centrul ucenicilor”. Peste 1.500 de tineri vor locui în acest adevărat orăşel şi vor învăţa în condiţii cum noi nici nu îndrăzneam să visăm. Şi cum sunt îmbrăcaţi ucenicii, copiii noştri Gândiţi-vă numai la aceste lucruri, cum am trăit înainte şi, cum trăim azi. Cui le dato­răm toate acestea? Ştim cu toţii de unde vine grija acea­sta pentru viaţa noastră, ştim cu toţii că aceste schimbări se datoresc politicii Partidului nostru. Noi ştim că nimic din tot ce avem astăzi nu am fi putut realiza fără ajutorul permanent şi neprecupeţit al Uniunii So­vietice. Noi ştim că datorăm fericirea noastră marelui prie­ten al poporului nostru, ste­garului luptei pentru pace şi libertatea popoarelor, tovară­şului Stalin. Tov. Pop Gavrilă (decorat cu Medalia Muncii) continuă cuvintele agitatorului: „Aşa este tovarăşe Guţu, noi ştim cui datorăm continua îmbună­tăţire a vieţii noastre. Noi sun­tem mândri de Partidul nostru. Eu am locuit cu cei şase copii ai mei întreo cocioabă care sta să se dărâme pe noi, iar as­tăzi locuesc într’unul din blocu­rile cele noi. Grea a fost viaţa mea la patron. Am fost exploatat fără milă şi duceam o viaţă de câine. Acum ştiu că trăesc şi eu omeneşte. Iată de ce eu voi vota la 3 Decembrie pentru candidaţii Frontului Democraţiei Populare şi vo­tând pentru ei, eu ştiu că vo­tez pentru înflorirea Patriei mele,­­pentru o viaţă mai ome­nească, pentru pace”. — Vreau să adaug câteva cuvinte la cele spuse de tova­răşii mei de lucru — luă cu­vântul muncitoarea Ştirbu Ma­ria. S’a vorbit aici de Co­muna Noua şi s’a spus că a­­cuma avem o viaţă nouă. Eu stau acolo şi vreau să vorbesc despre cele ce am reuşit să fa­cem noi, chemaţi la muncă de Comitetul nostru Provizoriu, din îndemnul Partidului. Am refăcut drumul, avem o coope­rativă bine aprovizionată, că­min cultural, dispensar, creşă şi fiţi siguri că nu ne vom opri aici. Am citit cu totii cu ne­spusă mândrie Hotărîrea Ple­narei C.C. al P.M.R si ra­portul tovarăşului Gh. Gheor­­ghiu-Dej asupra planului de electrificare a tării. Vom munci cu mai mult drag pentru a realiza cât mai repede acest plan.­­— Vom urma mereu cu­vântul Partidului, construind şi învăţând. Partidul ne-a dat posibilităţi nemaipomenite. So­ţia mea s’a calificat — spuse to­­varăşul­ Truţă Florea, iar eu voi pleca să învăţ la şcoala juridică din Cluj Luă apoi cuvântul tovară­şul Guţu Alexandru care spuse în concluzie: „Cele auzite aici, realizările noastre ne dove­desc mai bine ca orice cum viaţa noastră devine mai bună, mai luminoasă cu fiecare zi. La 3 Decembrie vom face un nou pas înainte, vom alege deputaţi în Sfaturile Populare. Noi ne vom mai vedea în Casa aceasta, a Alegătorului pentru a vorbi despre candidaţii noş­tri, despre alte multe probleme aîi’ acestei rampanii. Dar întorcându-ne la locurile noastre de muncă — a termi­nat agitatorul— să facem în așa fel ca ziua sărbătorească a alegerilor s’o întâmpinăm prin noi succese în îndeplini­rea planului, în pregătirea Pla­nului Cincinal, în lupta pen­tru pace și socialism”. Satul şi-a propus candidaţii în Sfatul Popular comunal Casele Puchenilor Moşneni şi ale Miroslăveştilor se întind până hăt departe, spre linia fe­rată. Amândouă satele, tare a­­propiate între ele, formează o singură comună, Puchenii Moş­neni, din regiunea Prahova. Lângă scara mare de piatră a noului cămin cultural, pe cer­dacul înalt, se strânseseră Du­minică înainte de amiază mai bine de­ o sută de oameni şi al­ţii veneau necontenit. Tinerii purtau mai toţi straie de săr­bătoare, orăşeneşti. Bătrânii erau tot în straie de sărbătoare, dar mai de ţară, cu flanele groase de lână, pieptare de di­mie neagră, brâuri roşii late şi căciuli negre ori brumării. De alături, dela aparatul de radio instalat la „Casa Alegă­torului”, se auzea un cântec vesel. Curând s’au adunat cu toţii în sala cea mare a căminu­lui. Se citea pe chipurile ţăra­nilor că-şi dau seama că ceea ce vor face acum e un lucru deo­sebit. Pentru prima oară în viaţa lor aveau să propună can­didaţi pentru locul de mare cinste şi răspundere de depu­taţi în Sfatul Popular al comu­nei. După ce s’a format prezidiul adunării şi s’a citit Manifestul Frontului Democraţiei Popu­lare, s’a făcut linişte Dar când ţărani muncitori, alde Gheorghe Mihalache zis Do­­boşoiu şi Dinu Dumitru, au rupt tăcerea, bătrâni şi tineri voiau care mai de care să vor­bească pentru a arăta cum îi cunosc pe cei propuşi Dinu Dumitru a început să poves­tească : — Ei, ceştia tinerii, nici nu pricep ce lucru de sea­mă facem noi acum, cum nu s’a mai pomenit pe la noi şi cum nici nu gândeam noi pe vre­muri c’om avea zile să vedem..­. Când veneau alegerile pe vre­muri ne puneam un toi gros în spate, ca să scăpăm mai uşor din mâna ciomăgaşilor şi nici nu ştiam pe cine alegem. Tar ca primar ni-l proţăpea prefect­­ul pe vreun chiabur ca Dră­­ghicescu, de te-arunca de pe scările primăriei când veneai cu vreo jalbă... Şi uite acum noi propunem candidaţi dintre noi, ăştia săracii şi mijlocaşii. Măi gospodari, ăsta-i mare lu­cru ! Printre primii propuşi a fost comunistul Petre Badea, om de vreo 50 de ani, dar cu inima tare tânără. El a fost primul care şi-a terminat însămânţa­­tul în toamna aceasta. Iar apoi cu plugul şi vitele lui, a arat la mai multe văduve de război, sărace, ca să le ajute la greu. Şi oare nu tot tovarăşul Ba­dea l-a demascat pe chiaburul Stelian Pană Costache ce um­blă să înşele oamenii cu nego­ţul ne­ascuns ? Când în sală au fost propuşi ţăranul sărac Va­sile Ciupan şi mijlocaşul Petre Dar s’au re­pezit oamenii care mai de care să vorbească despre ei Cine nu-î ştie ? Sunt cei mai cinstiţi şi mai gospodari oameni din co­mună, unul sărac şi celălalt mijlocaş ! Despre Vasile Cîm­­­an a spus cu dreptate Nicolae­­Stan, un vecin de-al lui: — In fata lui badea Vasile să-ţî scoţi căciula de departe Cine dacă nu el a mers zile întregi şi s’a interesat de coajă de toi ce ne trebue nouă la secţia de produc­ţie a cooperativei din sat? Şi când te îndemna el să ieşi la vre­me la arat­ori la şoseaua ce-am construit-o, cum să nu-l urmezi! Iar copiii lui sunt pildă de cin­ste şi cuminţenie. Acum badea Cînpan ne sfătueşte cu gospo­dăria colectivă şi cred că "de în om urmă sfatul, vom face treabă, bună! Uite, de asta-l susţin şi eu de el, că altul mai bun rar găsim! Lui moş Petre Dan i s’au în­roşit tinereşte obrajii, când a auzit că-l propun ţăranii şi pe dânsul S’a fâstâcit moşul, şi-şi tot mângâia puţinul păr alb. îşi puse căciula şi apoi şî-o mută de pe ceafă de frunte L­-a pro­pus Marin Spiridon, un ţăran m­ijlocaş desgheţat la vorbă, înalt de statură şi mustăcios : — Ţineţi mir de fraţilor, că badea Petruţă Da­ri a strâns cele mai multe semnături pe Apelul pentru pace şi mereu ne citea el din cărţulii cum să-i dovedim noi pe cei milionari din America ce trag iţele răz­­boiului... Dar la gospodărirea­ comunei nu-î oare în frunte ? Ii consilier la cooperativă, mun­ceşte zile întregi voluntar, dar n’ă cerut odată un capăt de ată peste dreptul lui. Au fost propuse și mai multe femei. Bătrânele strânse în a-' dunăre stăteau şi se mirau . — Auzi, soro, o s’o avem de­putată pe Catinca Grigore, vă­duva de război... Vrednică fe­­m­eie! Munceşte cu nădejde să-şi crească cei doi copii, dar o vezi peste tot în frunte, şi pe la Comitetul Provizoriu, şi când e vorba să lămurească pe oa­meni cum să păzim pacea... Zamfir Ion al lui Dumitru e un tânăr mic şi îndesat, cu fi­gura­ energică. Acum câteva săptămâni, când s’a întors din armată, a venit în sat la secre­tarul organizaţiei de partid şi a cerut să i se dea şi lui o sar­cină de nădejde. S’a schimbat tare mult flăcăul în armată. Constantin Dumitru, un alt flă­cău, a ţinut să spună în adu­nare : „Tovarăşul Zamfir Ion ne-a povestit pe îndelete şi am priceput mai bine că acum ar­mata e o mare şcoala Ce a în­văţat el e acum de mult folos pentru obşte şi el îi tare dornic de muncă .. Eu îl propun can­didat” Spre sfârşitul adunării a luat cuvântul tovarăşul Ion Bradu, un gospodar cu multă cinste în sat. Le-au rămas tutu­ror în minte vorbele lui: — Să ne privim pe noi tova­răși, comur­ă noastră! Avem acum cămin cultural nou, cine­matograf, bibliotecă Prin ca­sele noastre arde becul electric de mai bine de uni an .Ne-am electrificat comuna cu ajutorul muncitorilor din Ploeşti... Co­piii noştri merg la grădiniţă Spitalul comunal s-a făcut de două ori mai mare. Avem o cooperativă, halal de ea, are şi o secţie de producţie pentru ro­gojini, ce ne aduce mult aju­tor... Ne-am construit şi un drum nou spre locurile de casă dela împroprietărire. Acum ne-om alege, la 3 Decembrie, şi Sfat Popular, să gospodărim tot mai bine comuna. Eu fraţi­lor propun ca de îndată să-i în­demnăm mai cu nădejde pe toţi alegătorii din comună să se in­tereseze îndeaproape de condu­cerea obştească. Să muncim cu toţii, să ne întărim satele co­munei, ca şi ţară, după cum ştim bine că e în Uniunea So­vietică, căci aşa o să fie vai şi amar de duşmani de-ar îndrăzni să ne tulbure rosturile noastre şi pacea ! Mihai Dumitru­* SCÂNTEIA 25 de ani dela moartea lui M. V. Frunze La 31 Octombrie se împlinesc 25 de ani dela moartea lui Mihail Vas­ii­­e viei Frunze. Vorbind la funeraliile lui M. V. Frunze, la 3 Noembrie 1925, tova­răşul Stalin a spus : „...In persoana tovarăşului Frunze, noi am pierdut pe unul din cei mai autentici, cei mai cinstiţi şi cei mai neînfricaţi revolt­io­nări ai timpurilor noastre. Partidul a pierdut în persoana Iov, Frunze pe unul din cei mai devotaţi şi disciplinaţi conducă­tori ai săi. Puterea Sovietică a pierdut în persoana tovarăşului Frunze pe unul din cei mai cura­joşi şi mai înţelepţi constructori ai ţării şi statului nostru. Armata a pierdut în persoana tovarăşului Frunze pe unul din cei mai iubiţi şi stimaţi conducă­tori şi creatori ai ei...“. M. V. Frunze a trecut prin aspra şcoală a luptei ilegale a Partidu­lui Bolşevic, ca luptător activ îm­potriva absolutismului ţarist. In zilele când se pregătea Ma­rea Revoluţie Socialistă din Oc­tombrie, Frunze a sosit la Mos­cova în fruntea unui detaşament înarmat de două mii de muncitori şi soldaţi revoluţionari, partici­pând activ la luptele din Octom­brie 1917. De numele lui Mihail Vasilievici sunt legate o serie de victorii strălucite obţinute de Armata Roşie pe fronturile războiului civil. M. V. Frunze a deţinut un rol important în eliberarea Asiei Mijlocii, în instaurarea Puterii Sovietice în aceste părţi. In Asia Mijlocie, în calitate de comandant al frontului din Turkestan a dat dovadă de aptitudini excepţionale de comandant militar şi om de stat. In 1920, înfrângerea lui Vran­­ghel reprezintă una din paginile cele mai strălucite din istoria Ar­matei Roşii, pagină Înscrisă de trupele bolşevice de sub conduce­rea lui M. V. Frunze. Frunze a văzut baza instrucţiei militare a Armatei Roşii, condiţia succeselor ei, în educarea „spiri­tului de ofensivă, ca­ parte inte­grantă a concepţiei militare a fie­cărui comandant şi fiecărui ostaş”. Frunze considera că esenţial în educaţia militară e întărirea dis­ciplinei conştiente, bazate pe dra­gostea neţărmurită de patrie. Cu o măestrie deosebită a ştiut să îmbine executarea pre­cisă a ordinelor cu cea mai largă iniţiativă. Totodată grija pentru oamenii care-i erau încredinţaţi străbate ca un fir roşu toată acti­vitatea lui de comandant de oşti. Convorbirile pe care le avea me­reu cu ostaşii şi comandanţii fă­ceau să fie iubit de subalternii săi. In războiul civil devenise o tradiţie că acolo unde este Frunze, acolo este şi victoria. M. V. Frunze a fost şi unul din­tre organizatorii Armatei Roşii. Partidul şi Guvernul i-au încredin­ţat sarcina de a conduce Forţele Armate ale Uniunii Sovietice şi în perioada trecerii de la războiul ci­vil la construcţia paşnică. Lucrând sub conducerea lui Lenin şi Statin,­ traducând în viaţă hotărârile Par­tidului Bolşevic, M. V. Frunze a elaborat şi efectuat o serie de re­forme militare care au avut o în­semnătate uriaşă pentru întărirea capacităţii de apărare a ţării. In raportul făcut la cea dintâi consfătuire pe întreaga Rusie a societăţii de ştiinţă militară din 6 Mai 1925, Frunze, teoretician militar marxist, a caracterizat ast­fel atitudinea U.R.S.S. faţă de un război ce ar putea să-i fie impus: „...Armata noastră se va bate... , nu pentru a cotropi, pentru a a­­tenta la avutul vreunui alt popor,­­ ci pentru a feri cuceririle revolu-­­ţiei noastre de atentatele duşma­nilor de clasă interni şi externi ai proletariatului”. O însemnătate extrem de mare au avut indicaţiile lui Frunze cu privire la pregătirea marxist-leni­­nistă a cadrelor de comandanţi, la lărgirea orizontului for politic, la pregătirea for specială militară şi tehnică. Duşman al diletantismului în­­ arta militară, Frunze cerea corpu-­­ lui de comandanţi să aibă cuno-­ ştinţe concrete şi să-şi însuşească temeinic principiile regulamentelor militare. La 31 Octombrie 1925, inima lui­­ M. V. Frunze a încetat să mai­­ bată. Dar in memoria poporului sovietic va trăi veşnic figura lu­­i minoasă a acestui revoluţionar bol­­­ șevic neînfricat, talentat coman-­­ dant de oşti, unul din organizatorii Armatei Sovietice, tovarăş cre­dincios de luptă al lui Lenin şi Stalin. Tipăriturile electorale trebue să ajungă rapid în mâna agitatorilor şi alegătorilor Zilnic, sute de mii de bro­şuri, afişe, caricaturi iau dru­mul oraşelor şi comunelor de pe întreg cuprinsul ţării noa­stre, pentru j* . putem da­­ un ajutor preţios in lămurirea masselor de oameni care la 3 Decembrie se vor prezenta în faţa urnelor de vot. Au apus pentru totdeauna vremurile când partidele bur­gheze şi moşiereşti tratau pe alegători cu ţuică şi mititei încercând să-i lege la ochi şi să-i ademenească. Astăzi oamenilor muncii li se a­­rată adevărul, să judece ei, să hotărască ei. Oamenii mun­cii trebue să ştie limpede de ce şi cui să dea votul lor, ce a dat regimul de democra­ţie populară poporului mun­citor şi ce perspective minu­nate i se deschid pe drumul construirii socialismului. Ti­păriturile electorale contribue deci la munca de luminare, de culturalizare a masselor muncitoare, la mobilizarea lor în lupta pentru întâmpinarea primului nostru Plan Cinci­nal, în lupta pentru bunăsta­rea şi fericirea lor, pentru pace. In multe regiuni si raioane, comitetele de partid înţeleg uriaşa importanţă a tipăritu­rilor electorale în munca de lămurire a masselor şi de aceea ele fac totul ca difuzarea acestor tipărituri să se desfă­şoare în cele mai bune condi­­ţiuni. Sunt însă numeroase cazuri care dovedesc neglijenţă şi lipsă de răspundere în mun­ca de difuzare, iată de pildă Comisia Centrală de Difu­zare trimite uneori materia­lul electoral fără a da indica­ţii clare asupra destinaţiei lui. Astfel materialul trimis pentru oraşul şi Raionul Si­biu, nefiind însoţit de instruc­ţiuni precise a fost difuzat în mod greşit şi altor raioa­ne din regiune, deşi acestea primesc materiale direct de la centru. In repartizarea materialului mai există si alte defecţiuni care îngreunează munca de apitatie. De pildă. Raionul Alba Iulia. Regiunea Hune­doara, primeşte mai mult material electoral decât Raio­nul Hunedoara, unde se află si Combinatul Siderurgic, care cunrinde un mare număr de muncitori. Pentru Regiunea Timişoara s’au trimis în total 9000 de exemplare din Carnetul Agitatorului Nr. 73, deşi oraşul Timişoara singur are 5000 de agitatori. Deasemeni Regiunea Bacău a primit numai 7500­­ de exemplare din Carnetul­­ Agitatorului pentru cei 9000­ da agitatori. Unele Comitete raionale de­ partid dau dovadă de înceti-1 neală nepermisă în difuzarea­ tipăriturilor electorale. In Ra- J­­onul Huşi, Regiunea Bârlad,­­ materialul primit pe data de­ 20 Octombrie nu era încă di­fuzat la 23 Octombrie. In Raionul Roman, Regiunea Bacău, materialul primit la 16 octombrie a fost reparti­zat în comune deabia pe data de 20 şi numai în proporţie de 301V». Subcentrul de difu­zare al Regiunii Bârlad nu a ridicat de la gară materialul electoral timp de 4—5 zile. O asemenea gravă negli­jenţă înseamnă a nesocoti dorinţa masselor de a avea cât mai curând aceste broşuri, înseamnă a subaprecia rolul agitaţiei în campania electo­rală. În unele locuri, organele C.F.R.-ului nu tratează cu destulă seriozitate şi simt de răspundere problema difuză­rii materialelor electorale. Astfel la Alba Iulia, materia­lul a fost tinut 24 de ore la gară, fără ca cineva să a­­nunte Comitetul raional de partid de sosirea acestuia. Asemenea lipsuri și negl­­­jente trebuesc grabnic lichi­date. Comitetele raionale de partid, care nu au numit până acum un tovarăș răspun­zător în mod special de mun­ca de difuzare, trebue neîn­târziat să ia măsuri pentru înlăturarea acestei lipse. Pen­tru lichidarea întârzierilor în munca de difuzare Comite­tele regionale de partid au da­toria să ia contact cu orga­nele C.F.R.-ului, R.A.T.A. și P.T.T. și să stabilească mă­suri concrete de asigurare a unei bune si rapide difuzări. In gări şi la noduri de cale ferată să fie însărcinaţi to­varăşi care si ia în primire materialul electoral sau să a­­nunţe fără nicio întârziere Comitetele raionale de partid de sosirea lui. Apropierea zilei alegerilor nune cu ascuţime sarcina in­tensificării agitaţiei electorale si a îmbunătăţirii difuzării tipăriturilor. In toate regiu­nile şi raioanele ţării difu­zarea trebue să funcţioneze iremrosabil pentru ca tipări­turile si ajungă în mâna a­­gitatorilor si alegătorilor. A apărut s­­u ajutorul propagand­işti­lor şi vorbitorilor F. Olesciuk A 33-a aniversare a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie Broşuri noi despre alegeri, întrebări şi răspunsuri în legătură cu alegerile pen­tru Sfaturile Populare Sfaturile Populare, organe locale ale puterii de Stat (Ed. P.M.R.) Deputatul şi alegătorii (Ed. de Stat). Deputatul în slujba poporului (Ed. de Stat). Marea minciună a alegerilor sub regimul burghezo­­moșieresc (Ed. de Stat). _______ „Sângele nostru nu se vinde!“ Soldaţii f­rancezi protestează împotriva pregătirilor de război de I. JUKOV Ministrul francez al apărării, Jules Moch, a inundat redacţiile ziarelor parisiene cu desminţiri. întâi a fost desminţită ştirea cu privire la trimiterea unui vas de război francez în apele coreene; puţin timp după aceea vasul a in­trat sub ordinele lui Mac Arthur. Apoi a fost desminţită ştirea des­pre trimiterea de infanterie fran­ceză în Coreea; peste scurt timp s-a declarat că se află in curs de formare un „batalion ONU“ compus din soldaţi francezi sub co­manda unui general francez. Pe urmă Jules Moch a declarat că „nici nu poate fi vorba“ de prelun­girea duratei serviciului în armata franceză; nu au trecut decât câteva zile şi însuţi Pleven, primul mi­nistru al Franţei a declarat că Franţa, după exemplul Angliei, va prelungi durata serviciului militar cu şase luni; fără această măsură extraordinară nu ar fi posibil să se îndeplinească cererea nerăbdă­torilor generali americani, care in­sistă asupra sporirii imediate a efectivului armatei franceze la 20 divizii. Desminţirile lui Jules Moch de­mult nu mai conving pe nimeni. „El minte aşa cum respiră” — l-a caracterizat recent Maurice Tho­­rez, cu prilejul unui meeting con­sacrat luptei împotriva prelungirii duratei serviciului militar. Totuşi aceste desminţiri nu trebue des­considerate — francezii care cu­nosc năravul ministrului lor de război, spun : dacă Jules Moch desminte ceva, e limpede că prin aceasta confirmă indirect faptul pe care ar dori să-l desmintă fată deci cum stau lucrurile cu insistentele desminţiri ale ministe­rului de război al Franţei în legă­tură cu demonstraţiile antimilita­­riste ale soldaţilor şi marinarilor francezi. Francezii nu pot uita răspunsul uimitor prin sinceritatea lui dat de guvernul Franţei la „chestionarul lui Truman“. Era un răspuns în care se făcea reclamă preţului im­presionant de eltin al cărnii de tun franceze: d. Pleven a găsit de cuviinţă să se laude cu faptul că soldatul francez primeşte „mai puţin de doi cenţi pe zi“ şi l-a asi­gurat astfel pe Truman că în Franţa se vor putea pregăti cu mai puţine chel­tucr­i mai multe trupe „decât în numeroase alte ţări“. Soldaţii francezi nu au întârziat să-şi spună părerea cu privire la planurile domnului Pleven, de în­dată ce acestea au fost date publi­cităţii.­­ Au început demonstraţii în sălile de cinematograf din ca­zărmi, unde „pentru ridicarea spi­ritului combativ” li se prezentau soldaţilor jurnale cinematografice americane, înfăţişând războiul din Coreea, iar apoi pe aceteş Pleven, rostind discursul în legătură cu prelungirea duratei serviciului mi­litar. Soldaţii au reacţionat la aceste pelicule cu fluerături şi stri­găte- războinul din Coreea”. „Sângele nostru nu se v.luae,­om­nule Truman!“. Aşa s’a întâmplat la Freiburg şi la Satory, aşa s’a întâmplat la Versailles şi în multe alte părţi. Ofiţerii au fost nevoiţi să aprindă lumina şi să ameninţe pe „rebeli” cu sancţiuni. Era su­ficient însă să se stingă lumina din nou şi să fie reluată rularea jurnalului cinematografic, pentru ca manifestaţiile să reînceapă cu vigoare nouă. Potrivit tradiţiei stabilite, ştirile apărute în ziare despre aceste in­cidente au fost imediat desminţite de departamentul lui Jules Moch şi anume în două reprize, la 14 şi 24 Septembrie. „Aceste ştiri sunt cu desăvârşire (!) neadevărate”, — a declarat ministrul apărării. Dar câteva zile mai târziu, „l’Huma­­nité” a publicat un document re­prezentând ordinul semnat de co­mandantul unui batalion — numele lui­­ Cabantoux — încartiruit în Germania Occidentală. In epistola sa acest slugoi zeios îşi exprima indignarea faţă de demonstraţiile din cinematografe ale soldaţilor, ameninţa pe participanţii la demon­straţii cu tot felul de pedepse şi arăta că a organizat o patrulă spe­cială de ofiţeri pentru „suprave­gherea ordinei în timpul specta­colelor cinematografice”. „II va desminţi oare Jules Moch pe comandantul de batalion Caban­toux?“ — se întreabă „l’Huma­­nité”. De astădată n’a urmat nici desminţire, nici răspuns. In acelaş timp ziarele progresiste au publicat o serie de ştiri noi în legătură cu demonstraţiile de pro­test ale soldaţilor în sălile de ci­nematograf. La baza militară Me­­­rignac (departamentul Gironde) un număr de 400 soldaţi care au fost invitaţi să asiste la vizionarea jur­nalului cinematografic, care îl arăta pe Pleven rostind discursul cu propunerea de prelungire a du­ratei serviciului militar, au orga­nizat o demonstraţie atât de furtu­noasă, încât comandamentul a fost nevoit să suspende rularea filmu­lui. Aceeaşi scenă a avut foc şi la Dinan (departamentul Cote-dur Nord), la Meknes (Africa de Nord), la Insbruck (zona franceză de ocu-­­ paţie din Austria) în fostele ca­zărmi ale lui Göring din Berlin, « deţinute în prezent de trupele franceze de ocupaţie, — pretutin­deni soldaţii l-au silit pe Pleven­­i să se care de pe ecran. Dela exprimarea spontană a ne- " mulţumirii într’o serie de garni- ? zoane, soldaţii au început să treacă la forme organizate de protest,­­ într’un număr de unităţi militare " soldaţii au început să strângă­­ semnături pe petiţii adresate gu­­vernului şi deputaţilor din parla-­­ ment, cerând ca durata serviciului­­ militar să nu fie prelungită, in­­ unitatea N. încartiruită în Germa- jr nia Occidentală, din 65 soldaţi ai £•’ unei subunităţi, 51 au semnat o re­­zoluţie în care se spune: „Părin-; : ţii noştri, fraţii şi surorile noastre, .1 prietenii noştri din Paris şi din «, ţară care luptă pentru pace trebue PJ să ştie că suntem solidari cu ei şi /• că ii sprijinim“. Iar apoi fiecare 'î dintre acei care au semnat rezolu-­­fi­lia a adăugat, din iniţiativă pro­­prie, cuvinte înflăcărate de pro- “ test, cuvinte pornite din inimă,­­ împotriva măsurilor dictate de agresorii americani şi menite să deslănnue un nou război. Soldaţii care fac serviciul la Co­­bieoz au trimis o scrisoare Iul­i Herriot, preşedintele Adunării Na- 1 ţionale, cerând ca cuprinsul scri­sorii lor să fie adus la cunoştinţa fi tuturor deputaţilor. In această scri-­­ soare se spune: „In curând veţi fi nevoiţi să votaţi pentru sau îm? fi potriva propunerii guvemnului de­­ a prelungi durata serviciului mili-­­ tar. Unii dintre dumneavoastră afirmă că se ten, de agresiunea­­­­ unor puteri străine. Dacă acest lu­cru este exact, vă propunem să adoptaţi următoarea rezoluţie: „Te- 5 mându-se de război, parlamentul !, propune în unanimitate tuturor guvernelor să declare în afara le-­­ gii bomba atomică şi să reducă­­■ înarmările”. Vom considera pe fie-­­ care deputat care va vota împot­­­triva acestei rezoluţii şi pentru prelungirea duratei serviciului mi­­­itar, drept aţâţător la război. Strigăm din toată inima, ca un singur om: „Trăiască pacea, jos cu orice prelungire a duratei ser­viciului milital“.­­ Numeroase scrisori ale soldaţi­lor, care sunt publicate în aceste­­ zile de ziarele progresiste, arată în mod grăitor că intensa propa­gandă care se duce în cazărmi în­­ rândurile soldaţilor francezi, edu-­­ câţi după calapodul american, este­­ departe de a da rezultatele dorite de Jules Moch. . Recent s-a prezentat la redacţia ziarului progresist „Ce Soir” un soldat, purtând pe mâneca vest­o­­ nului său militar, croit după mo­dern­ american, o panglică pe care o scria „Berlin”. ,„Pot să văd pe re­dactorul ziarului ? — a întrebat el. Fac parte din regimentul de in­aflări la Berlin. Acum stim un concediu. Camarazii mei m’au ru­gat să transmit prin Intermediu! ziarului calda noastră recunoştinţă poporului francez care hrotă împo­triva prelungirii duratei serviciului militar. Aş dori să mai spuiţi că şi noi cei de acolo luptam dease­­menea pentru pace şi că am şi or­ganizat manifestaţii pubice“. Colaboratorii redacţiei l-au prii­mit cordial. Conversaţia s-a desfă­şurat într’o atmosferă de priete­nie. Oaspetele ziarului „Ce Soir” a declarat că el este fericit că a reuşit să vină din nou în patrie. — Soldaţilor din Berlin li se dă doar atât de rar concediu. Iar bucuria întâlnirii cu Parisul drag, cu prietenii şi cu rudele este întu­necată de gânduri grele, inevita­bile, despre soarta pe care o pre­gătesc Franţei şi armatei sale acei care au deslănţuit cursa înarmă­­rilor. — Acolo în Berlin ei se forţează să ne ţină tot timpul într’o stare de tensiune nervoasă, a povestit soldatul. Ni se spune tot timpul că ruşii ne pot ataca în fiecare clipă. Recent ni s’a ordonat să facem tran­şee individuale. Noi înţelegem însă foarte bine că soldaţii sovietici mi intenţionează câtuşi de puţin să ne atace şi atunci când ne întâlnim cu ei, cum este de pildă cu prile­jul rarelor excursii la Potsdam, ne salutăm totdeauna prieteneşte. Soldatul a tăcut, strivind nervos între degete ţigara aprinsă. Apoi a continuat din nou : — Când am fost anunţaţi că Pleven vrea să prelungească du­rata serviciului militar, aceasta a fost ca o explozie de grenadă. Am înţeles că lucrurile merg spre un nou război. Când în aceeaşi seară în cinematograf ne-a fost înfăţi­şat însuşi Pleven pe tribună, băeţii au făcut un scandal cum n’a mai fost încă. Soldatul a scos din buzunar un manifest împăturit cu grijă, un manifest care îndemna la lupta pentru pace şi l-a arătat colabora­torilor redacţiei. — Mi l-a dat un soldat cu care m’am întâlnit în tren. El mi-a po­vestit că la el în cazarmă sunt acuma multe manifeste de acest fel şi că, dacă vom desfăşura lupta pentru pace pretutindeni, în fa­brici, la sate, în cazărmi , vom salva Franţa. Nu-i adevărat oare? Dar pentru aceasta mai este ne­voie de multe, multe forţe­, de voinţă şi adevărată vitejie soldă­ţească... Oricât ar încerca ministerul de război să ascundă faptul că în ca­­zărm, lupta pentru pace devine din ce în ce mai intensă nu-l poate ascunde totuşi, nu-l poate camu­fla prin niciun fel de desminţiri. Este fapt că soldaţii regimentului de artilerie nr. 32, încartiruiţi la Baumholder (Germania Occiden­tală) au îndepărtat la 16 octom­brie cu forţa sentinelele şi au ieşit în oraş­ strigând „Jos cu prelun­­git duratei serviciului militari”, „Jos cu Pleven!”. Este fapt că la El Hadjeb (Afri­ca de Nord) soldaţii au organizat o demonstraţie de stradă în timpul căreia, potrivit relatărilor presei, „strigau cuvinte inutile şi lipsite de respect la adresa miniştrilor“. Este fapt că la 22 Septembrie, la Pont-à-Mousson, trei subuni­tăţi de soldaţi, întorcându-se deja instrucţie, au strigat în gura mare lozinci împotriva prelungirii du­ratei serviciului militar. Este fapt că la 2 octombrie, soldaţii transportaţi în autoca­mioane prin Versailles au strigat pe strada Statelor Generale adre­­sându-se trecătorilor: „Vrem acasă! Jos cu prelungirea duratei serviciului militar!“. Am putea enumăra la nesfârşit asemenea fapte; ziarele sunt pline de eie. Ar fi desigur dăunător să se supraaprecieze avântul şi carac­terul organizat al luptei pentru pace care a început să cuprindă treptat masele de soldaţi. Trebue să nu uităm că ofiţerii reacţionari de­pun toate eforturile pentru a aţâţa pe soldaţi împotriva Uniunii So­vietice, şi ţărilor de democraţie populară, pentru a aprinde în su­fletele lor cele mai josnice in­stincte. Cazărmile sunt inundate de literatură fascistă, în timp ce citirea ziarelor progresiste este strict interzisă. Represiunile severe împotriva, soldaţilor care luptă pentru pace, sunt menite să intimideze pe cei care ezită şi să-i facă să se resem­neze. In aceste împrejurări, au tot mai multă însemnătate ştirile tot mai frecvente despre acţiunile curajoase ale soldaţilor francezi împotriva pregătirilor de război. Acolo, în cazărmi, în atmosfera de disciplină severă, începe să fiarbă tot mai puternic ura. „Aci îl blestemă pe Pleven — scrie re­cent în „l’Humanité“ un soldat dintr’o unitate militară încartiruită la Bergzabern (Germania Occi­­«■«*«) niciodată pe băieți intr o asemenea stare. In siia de mese se aud mereu excla­maţii : „Preven să fie trimis la bucătărie, să cureţe cartofi. Nu vrem să rămânem în armată peste termenul legal. Acasă!“ Am im­presia că lucrurile nu vor merge chiar atât de uşor. Iar pentru Co­reea, până la prezent nu s’a găsit la noi niciun voluntar...“ Simţămintele cuprinse în acea­stă scurtă scrisoare a soldatului sunt de înţeles pentru mulţi fran­cezi. Truman cere lui Pleven 20 di­­vizii şi într’un timp cât mai scurt.­­El are nevoe, exprimându-ne cu cuvintele soldaţilor din Bergzabern­, şi de pielea şi de oasele francezi­lor, de munţi întregi de oase. El vrea să paveze cu oase drumul spre dominaţia mondială. Pentru acea­sta sunt bune şi craniile franceze şi cele engleze şi cele belgiene şi mult© altele. Cu temenele adânci, vasalii fac un gest larg : „Vreţi divizii ? Câte vreţi ! Daţi-ne numai dolari!“ Deo­camdată Truman mai are dolari. Dar acei care sunt gata să facă cu e­merţ cu came de tun — atât cum­’ părătorii cât şi vânzătorii — tre­bue să-şi amintească de teribi­lele avertismente care răsună din ce în ce mai des nu numai în uzi­nele şi pe câmpiile Franţei, ci şi în cazărmile soldaţilor. „Pregăti-’ rile pentru un nou război, se fac sub pretextul că noi am fi ame­­tt’nţaţi de o „invazie sovietică” — «rria recent în „l’Humaniti” un grup de pioneri din batalion»! Nr. 9 încartiruit în Germania Occi­dentală Vedem însă limpede că a­­gresorul nu va fi Uniunea Sovieti­că, Ţara Socialismului, America — iată cine pregăteşte războiul. Dar noi ştim cum va trebui să ne comportăm într’un asemenea caz... Noi nu vom fi carne de tun într’un război împotriva Uniunii Sovietice. Noi nu vom fi aliaţii asasinilor fascişti împotriva eroilor Stalin­­gradului“. Din ziarul „Pravda“. Atleţii sovietici participă la 3 concursuri demonstrative organizate la Cluj, Timişoara şi Oraşul Stalin înainte de a se înapoia fel Pa­trie, selecţionata de atletism a Uniunii So­vietice, care a întâlnit în zilele de 21 şi 22 octombrie la Bucureşti echipa de atletism a R.P.R., se va opri din nou în ţara noastră pentru a susţine o serie de întâlniri atletice demonstra­tive. Lotul vestiţilor atleţi sovietici se va împărţi în 3 grupe, urmând ca Duminică 5 Noembrie să parti­cipe la 3 concursuri care vor avea loc la Cluj, Timişoara şi Oraşul Stalin. La aceste concursuri vor participa şi cei mai buni atleţi ai R. P. R. La Cluj vor participa :Karaku­­iov. Suhariev, Kianenko, Modoi, Arharov, Belokurov, Saionuka, Kazanţev, Evseev, Lituev, Lu­­niev, Valman, Smirnova, Sece­­nova, Malşina, Bâstrova, Duhovicl, Bogdanova şi Ponomareva. In Oraşul Stalin vor part'ci) Sanadze, Cevgun. Popov, Va? Saitâkov. Buianrik. Kuzu<U Salin, Gorianov, Ţâbuienko, î benko, Vasilieva. Ganeker, Zi na. Fokina şl Tocenova. La Timişoara vor participa: î nisenko, Sverev, Smirnov. I marov, Isaev, Kamki, Scerbak- Sîderko, Grigalka, Borodina, Du badze, Bogatâreva şi Andree O bună performanţă a atletului Vasile Teodosiu La „Maratonul Libertăţii“ care s-a desfăşurat Duminică în ora­şul Kosice (R. Cehoslovacă), au luat parte 104 atleţi din 11 ţări, printre care şi atleţi ai Republicii noastre Populare. Cu acest prilej, Vasile Teodosiu din echipa R. P. R. a realizat un rezultat bun, clasăndu-se la locul 5, înaintea multor atleţi de va­loare, stabilind totodată un nou record naţional­­cu această grea probă, cu timpul de 2 ore, 09 mi­nute, 48 secunde, 4 zecimi. Nr. 1877 Selecţionata de atletism a U.R.S.S. a câştigat întâlnirea cu reprezentativa R. Cehoslovace Duminică şi Lani, selecţio­nata de atletism a Uniunii So­vietice a susţinut la Praga o în­tâlnire cu reprezentativa Repu­blicii Cehoslovace. In cele două zile ale con­cursurilor, peste 70 000 de spec­tatori au aplaudat cu entu­ziasm măestria atleţilor so­­tici, care au câştigat major­­ea probelor. întreaga presă boslovacă subliniază înalta luare tehnică a atleţilor şi atletelor sovietice, exprim­du-şi nemărginita admir, faţă de reprezentanţii celui­­ avansat sport din lume.

Next