Scȃnteia, noiembrie 1950 (Anul 19, nr. 1877-1901)
1950-11-01 / nr. 1877
P®3* 2 Tribuna agitatorului — Convorbirea agitatorului Guţu Alexandra la „Casa Alegătorului" din cartierul „Steagul Roşu", Oraşul Stalin . A doua zi după inaugurarea î,Casei Alegătorului” din cartierul „Steagul Roşu“ al Oraşului Stalin s’a răspândit vestea atât în uzină cât şi în cartier că tovarăşul Guţu Alexandru, fruntaş în producţie şi şef al colectivului de agitatori din secţia strungărie a uzinelor „Steagul Roşu“, va avea la „Casa Alegătorului” prima convorbire cu alegătorii. . Muncitorii îl cunosc bine pe agitator, el lucrează de mult în fabrică şi mereu a fost fruntaş în muncă. Ei vor să audăcuvântul lui pentru că ştiu că vor primi răspuns la problemele ce-i interesează înlegătură cu alegerile. Agitatorii din colectivul condus de tov. Guţu au mobilizat pe cetăţenii care locuiesc în casele de care răspund pentru munca de agitaţie, iar tov. Guţu Alexandru s’a pregătit temeinic.El şi-a pus în gând să vorbească aşa încât să stârnească şi pe alţii să ia cuvântul. — Este minunat să trăeşti asemenea vremuri — îşi începe convorbirea agitatorul — sa vezi cum se schimbă în fiecare zi viaţa noastră, cum zi de zi poporul muncitor cucereşte noi victorii. Citiţi legea electorală şi veţi vedea ce drepturi, ce libertăţi au oamenii muncii din ţara noastră . Agitatorul vorbeşte amănunţit despre cei care au drept voi subliniază cu deosebită tărie caracterul democratic al legii electorale, care se inspiră din interesele poporului. El arată că alegerile de la 13 Decembrie se vor deosebi de toate alegerile din trecut deoarece pentru prima oară noi alegem Sfaturile Populare, organele locale ale puterii de stat. Priviţi ţară noastră, tovarăşi, e un imens şantier. Priviţi Oraşul Stalin, câte s-au schimbat şi se schimbă aici în fiecare zi. Priviţi, numai la câteva sute de metri de unde ne aflăm, se înalţă primele 11 blocuri cu locuinţe muncitoreşti, cu peste 500 apartamente. In aceste apartamente stăm acum noi. Muncitorii din cea mai neagră mizerie, din case fara apa sau electricitate au venit în aceste apartamente din cele mai moderne, cu baie di calorifer.— Dar mai bine decât mine vă pot povesti despre acestea tovarăşii care stau acum în aceste case şi care sunt prezenţi la convorbirea noastră. — Ai dreptate, tovarăşe Guţu, îl întrerupse neagitator, lăcătuşul Zmeu. Noi trebue să arătăm ce înseamnă aceste locuinţe nouă. Eu am venit în 1941 în oraşul acesta. Am dormit săptămâni întregi, cu familia în gară, pe jos, apoi la tovarăşi de muncă, în bordeie. Acum după zeci de ani de mizerie, trăesc împreună cu copiii mei într'un apartament ca oamenii. Minunate lucruri a făcut pentru noi Partidul. Noi acum, trebue să ne gândim bine, să alegem ca deputaţi în Sfaturile Populare pe cei mai buni din rândurile noastre, căci multe s’au făcut până acum pentru noi, dar multe ne-au mai rămas de făcut. In continuareagitatorul a arătat că ani şi ani de zile uzina aceasta a fabricat arme, pentru ca speculanţii aţâţători la război să se îmbogăţească. Astăzi aici se fabrică pentru prima oară în ţara noastră rulmenţi. Cuvântul agitatorului a fost întrerupt din nou, de data aceasta de tovarăşul Vintilă, maistru strungar în secţia rulmenţi, fruntaş în muncă, care a spus: „Au vrut să ne convingă imperialiştii că noi nu suntem în stare să fabricăm maşini ca să ne poată ţine mereu sub jugul lor, dar Partidul nostru ne-a îndrumat, şi priviţi , tovarăşi, din fabrica noastră au eşit până acum peste 100.000 rulmenţi pentru maşinile noastre, iar lângă noi, tovarăşii noştri de muncă dela ,,Sovromtractor" au construit până acum peste 5.000 tractoare Cată muncă am depus noi până să facem aceste lucruri. Suntem hotărîţi să apărăm toate acestea. Ca noi gândesc toţi oamenii muncii din^tara noastră. De aceea ei luptă cu îndârjire pentru a apăra pacea“. , — Tovarăşul Vintilă are dreptate — continuă agitatorul convorbirea. Noi vom alege deputaţi în Sfaturile Populare şi ei vor reprezenta voinţa noastră de pace. Noi luptăm pentru pace, pentru a apăra a ceea ce am construit şi ne străduim să construim mai departe. Cei mai mulţi dintre cei care muncesc în uzină locuesc în Comuna Noua. Câte s-au schimbat acolo! Azi copiii nu mai bat kilometri pentru a merge în Oraşul Stalin la şcoală. Prin grija Partidului astăzi acolo s’a înălţat o şcoală nouă în care învaţă copiii muncitorilor. Mai zilele trecute noi am inaugurat „centrul ucenicilor”. Peste 1.500 de tineri vor locui în acest adevărat orăşel şi vor învăţa în condiţii cum noi nici nu îndrăzneam să visăm. Şi cum sunt îmbrăcaţi ucenicii, copiii noştri Gândiţi-vă numai la aceste lucruri, cum am trăit înainte şi, cum trăim azi. Cui le datorăm toate acestea? Ştim cu toţii de unde vine grija aceasta pentru viaţa noastră, ştim cu toţii că aceste schimbări se datoresc politicii Partidului nostru. Noi ştim că nimic din tot ce avem astăzi nu am fi putut realiza fără ajutorul permanent şi neprecupeţit al Uniunii Sovietice. Noi ştim că datorăm fericirea noastră marelui prieten al poporului nostru, stegarului luptei pentru pace şi libertatea popoarelor, tovarăşului Stalin. Tov. Pop Gavrilă (decorat cu Medalia Muncii) continuă cuvintele agitatorului: „Aşa este tovarăşe Guţu, noi ştim cui datorăm continua îmbunătăţire a vieţii noastre. Noi suntem mândri de Partidul nostru. Eu am locuit cu cei şase copii ai mei întreo cocioabă care sta să se dărâme pe noi, iar astăzi locuesc într’unul din blocurile cele noi. Grea a fost viaţa mea la patron. Am fost exploatat fără milă şi duceam o viaţă de câine. Acum ştiu că trăesc şi eu omeneşte. Iată de ce eu voi vota la 3 Decembrie pentru candidaţii Frontului Democraţiei Populare şi votând pentru ei, eu ştiu că votez pentru înflorirea Patriei mele,pentru o viaţă mai omenească, pentru pace”. — Vreau să adaug câteva cuvinte la cele spuse de tovarăşii mei de lucru — luă cuvântul muncitoarea Ştirbu Maria. S’a vorbit aici de Comuna Noua şi s’a spus că acuma avem o viaţă nouă. Eu stau acolo şi vreau să vorbesc despre cele ce am reuşit să facem noi, chemaţi la muncă de Comitetul nostru Provizoriu, din îndemnul Partidului. Am refăcut drumul, avem o cooperativă bine aprovizionată, cămin cultural, dispensar, creşă şi fiţi siguri că nu ne vom opri aici. Am citit cu totii cu nespusă mândrie Hotărîrea Plenarei C.C. al P.M.R si raportul tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej asupra planului de electrificare a tării. Vom munci cu mai mult drag pentru a realiza cât mai repede acest plan.— Vom urma mereu cuvântul Partidului, construind şi învăţând. Partidul ne-a dat posibilităţi nemaipomenite. Soţia mea s’a calificat — spuse tovarăşul Truţă Florea, iar eu voi pleca să învăţ la şcoala juridică din Cluj Luă apoi cuvântul tovarăşul Guţu Alexandru care spuse în concluzie: „Cele auzite aici, realizările noastre ne dovedesc mai bine ca orice cum viaţa noastră devine mai bună, mai luminoasă cu fiecare zi. La 3 Decembrie vom face un nou pas înainte, vom alege deputaţi în Sfaturile Populare. Noi ne vom mai vedea în Casa aceasta, a Alegătorului pentru a vorbi despre candidaţii noştri, despre alte multe probleme aîi’ acestei rampanii. Dar întorcându-ne la locurile noastre de muncă — a terminat agitatorul— să facem în așa fel ca ziua sărbătorească a alegerilor s’o întâmpinăm prin noi succese în îndeplinirea planului, în pregătirea Planului Cincinal, în lupta pentru pace și socialism”. Satul şi-a propus candidaţii în Sfatul Popular comunal Casele Puchenilor Moşneni şi ale Miroslăveştilor se întind până hăt departe, spre linia ferată. Amândouă satele, tare apropiate între ele, formează o singură comună, Puchenii Moşneni, din regiunea Prahova. Lângă scara mare de piatră a noului cămin cultural, pe cerdacul înalt, se strânseseră Duminică înainte de amiază mai bine de o sută de oameni şi alţii veneau necontenit. Tinerii purtau mai toţi straie de sărbătoare, orăşeneşti. Bătrânii erau tot în straie de sărbătoare, dar mai de ţară, cu flanele groase de lână, pieptare de dimie neagră, brâuri roşii late şi căciuli negre ori brumării. De alături, dela aparatul de radio instalat la „Casa Alegătorului”, se auzea un cântec vesel. Curând s’au adunat cu toţii în sala cea mare a căminului. Se citea pe chipurile ţăranilor că-şi dau seama că ceea ce vor face acum e un lucru deosebit. Pentru prima oară în viaţa lor aveau să propună candidaţi pentru locul de mare cinste şi răspundere de deputaţi în Sfatul Popular al comunei. După ce s’a format prezidiul adunării şi s’a citit Manifestul Frontului Democraţiei Populare, s’a făcut linişte Dar când ţărani muncitori, alde Gheorghe Mihalache zis Doboşoiu şi Dinu Dumitru, au rupt tăcerea, bătrâni şi tineri voiau care mai de care să vorbească pentru a arăta cum îi cunosc pe cei propuşi Dinu Dumitru a început să povestească : — Ei, ceştia tinerii, nici nu pricep ce lucru de seamă facem noi acum, cum nu s’a mai pomenit pe la noi şi cum nici nu gândeam noi pe vremuri c’om avea zile să vedem... Când veneau alegerile pe vremuri ne puneam un toi gros în spate, ca să scăpăm mai uşor din mâna ciomăgaşilor şi nici nu ştiam pe cine alegem. Tar ca primar ni-l proţăpea prefectul pe vreun chiabur ca Drăghicescu, de te-arunca de pe scările primăriei când veneai cu vreo jalbă... Şi uite acum noi propunem candidaţi dintre noi, ăştia săracii şi mijlocaşii. Măi gospodari, ăsta-i mare lucru ! Printre primii propuşi a fost comunistul Petre Badea, om de vreo 50 de ani, dar cu inima tare tânără. El a fost primul care şi-a terminat însămânţatul în toamna aceasta. Iar apoi cu plugul şi vitele lui, a arat la mai multe văduve de război, sărace, ca să le ajute la greu. Şi oare nu tot tovarăşul Badea l-a demascat pe chiaburul Stelian Pană Costache ce umblă să înşele oamenii cu negoţul neascuns ? Când în sală au fost propuşi ţăranul sărac Vasile Ciupan şi mijlocaşul Petre Dar s’au repezit oamenii care mai de care să vorbească despre ei Cine nu-î ştie ? Sunt cei mai cinstiţi şi mai gospodari oameni din comună, unul sărac şi celălalt mijlocaş ! Despre Vasile Cîman a spus cu dreptate NicolaeStan, un vecin de-al lui: — In fata lui badea Vasile să-ţî scoţi căciula de departe Cine dacă nu el a mers zile întregi şi s’a interesat de coajă de toi ce ne trebue nouă la secţia de producţie a cooperativei din sat? Şi când te îndemna el să ieşi la vreme la aratori la şoseaua ce-am construit-o, cum să nu-l urmezi! Iar copiii lui sunt pildă de cinste şi cuminţenie. Acum badea Cînpan ne sfătueşte cu gospodăria colectivă şi cred că "de în om urmă sfatul, vom face treabă, bună! Uite, de asta-l susţin şi eu de el, că altul mai bun rar găsim! Lui moş Petre Dan i s’au înroşit tinereşte obrajii, când a auzit că-l propun ţăranii şi pe dânsul S’a fâstâcit moşul, şi-şi tot mângâia puţinul păr alb. îşi puse căciula şi apoi şî-o mută de pe ceafă de frunte L-a propus Marin Spiridon, un ţăran mijlocaş desgheţat la vorbă, înalt de statură şi mustăcios : — Ţineţi mir de fraţilor, că badea Petruţă Dari a strâns cele mai multe semnături pe Apelul pentru pace şi mereu ne citea el din cărţulii cum să-i dovedim noi pe cei milionari din America ce trag iţele războiului... Dar la gospodărirea comunei nu-î oare în frunte ? Ii consilier la cooperativă, munceşte zile întregi voluntar, dar n’ă cerut odată un capăt de ată peste dreptul lui. Au fost propuse și mai multe femei. Bătrânele strânse în a-' dunăre stăteau şi se mirau . — Auzi, soro, o s’o avem deputată pe Catinca Grigore, văduva de război... Vrednică femeie! Munceşte cu nădejde să-şi crească cei doi copii, dar o vezi peste tot în frunte, şi pe la Comitetul Provizoriu, şi când e vorba să lămurească pe oameni cum să păzim pacea... Zamfir Ion al lui Dumitru e un tânăr mic şi îndesat, cu figura energică. Acum câteva săptămâni, când s’a întors din armată, a venit în sat la secretarul organizaţiei de partid şi a cerut să i se dea şi lui o sarcină de nădejde. S’a schimbat tare mult flăcăul în armată. Constantin Dumitru, un alt flăcău, a ţinut să spună în adunare : „Tovarăşul Zamfir Ion ne-a povestit pe îndelete şi am priceput mai bine că acum armata e o mare şcoala Ce a învăţat el e acum de mult folos pentru obşte şi el îi tare dornic de muncă .. Eu îl propun candidat” Spre sfârşitul adunării a luat cuvântul tovarăşul Ion Bradu, un gospodar cu multă cinste în sat. Le-au rămas tuturor în minte vorbele lui: — Să ne privim pe noi tovarăși, comură noastră! Avem acum cămin cultural nou, cinematograf, bibliotecă Prin casele noastre arde becul electric de mai bine de uni an .Ne-am electrificat comuna cu ajutorul muncitorilor din Ploeşti... Copiii noştri merg la grădiniţă Spitalul comunal s-a făcut de două ori mai mare. Avem o cooperativă, halal de ea, are şi o secţie de producţie pentru rogojini, ce ne aduce mult ajutor... Ne-am construit şi un drum nou spre locurile de casă dela împroprietărire. Acum ne-om alege, la 3 Decembrie, şi Sfat Popular, să gospodărim tot mai bine comuna. Eu fraţilor propun ca de îndată să-i îndemnăm mai cu nădejde pe toţi alegătorii din comună să se intereseze îndeaproape de conducerea obştească. Să muncim cu toţii, să ne întărim satele comunei, ca şi ţară, după cum ştim bine că e în Uniunea Sovietică, căci aşa o să fie vai şi amar de duşmani de-ar îndrăzni să ne tulbure rosturile noastre şi pacea ! Mihai Dumitru* SCÂNTEIA 25 de ani dela moartea lui M. V. Frunze La 31 Octombrie se împlinesc 25 de ani dela moartea lui Mihail Vasiie viei Frunze. Vorbind la funeraliile lui M. V. Frunze, la 3 Noembrie 1925, tovarăşul Stalin a spus : „...In persoana tovarăşului Frunze, noi am pierdut pe unul din cei mai autentici, cei mai cinstiţi şi cei mai neînfricaţi revoltionări ai timpurilor noastre. Partidul a pierdut în persoana Iov, Frunze pe unul din cei mai devotaţi şi disciplinaţi conducători ai săi. Puterea Sovietică a pierdut în persoana tovarăşului Frunze pe unul din cei mai curajoşi şi mai înţelepţi constructori ai ţării şi statului nostru. Armata a pierdut în persoana tovarăşului Frunze pe unul din cei mai iubiţi şi stimaţi conducători şi creatori ai ei...“. M. V. Frunze a trecut prin aspra şcoală a luptei ilegale a Partidului Bolşevic, ca luptător activ împotriva absolutismului ţarist. In zilele când se pregătea Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, Frunze a sosit la Moscova în fruntea unui detaşament înarmat de două mii de muncitori şi soldaţi revoluţionari, participând activ la luptele din Octombrie 1917. De numele lui Mihail Vasilievici sunt legate o serie de victorii strălucite obţinute de Armata Roşie pe fronturile războiului civil. M. V. Frunze a deţinut un rol important în eliberarea Asiei Mijlocii, în instaurarea Puterii Sovietice în aceste părţi. In Asia Mijlocie, în calitate de comandant al frontului din Turkestan a dat dovadă de aptitudini excepţionale de comandant militar şi om de stat. In 1920, înfrângerea lui Vranghel reprezintă una din paginile cele mai strălucite din istoria Armatei Roşii, pagină Înscrisă de trupele bolşevice de sub conducerea lui M. V. Frunze. Frunze a văzut baza instrucţiei militare a Armatei Roşii, condiţia succeselor ei, în educarea „spiritului de ofensivă, ca parte integrantă a concepţiei militare a fiecărui comandant şi fiecărui ostaş”. Frunze considera că esenţial în educaţia militară e întărirea disciplinei conştiente, bazate pe dragostea neţărmurită de patrie. Cu o măestrie deosebită a ştiut să îmbine executarea precisă a ordinelor cu cea mai largă iniţiativă. Totodată grija pentru oamenii care-i erau încredinţaţi străbate ca un fir roşu toată activitatea lui de comandant de oşti. Convorbirile pe care le avea mereu cu ostaşii şi comandanţii făceau să fie iubit de subalternii săi. In războiul civil devenise o tradiţie că acolo unde este Frunze, acolo este şi victoria. M. V. Frunze a fost şi unul dintre organizatorii Armatei Roşii. Partidul şi Guvernul i-au încredinţat sarcina de a conduce Forţele Armate ale Uniunii Sovietice şi în perioada trecerii de la războiul civil la construcţia paşnică. Lucrând sub conducerea lui Lenin şi Statin, traducând în viaţă hotărârile Partidului Bolşevic, M. V. Frunze a elaborat şi efectuat o serie de reforme militare care au avut o însemnătate uriaşă pentru întărirea capacităţii de apărare a ţării. In raportul făcut la cea dintâi consfătuire pe întreaga Rusie a societăţii de ştiinţă militară din 6 Mai 1925, Frunze, teoretician militar marxist, a caracterizat astfel atitudinea U.R.S.S. faţă de un război ce ar putea să-i fie impus: „...Armata noastră se va bate... , nu pentru a cotropi, pentru a atenta la avutul vreunui alt popor, ci pentru a feri cuceririle revolu-ţiei noastre de atentatele duşmanilor de clasă interni şi externi ai proletariatului”. O însemnătate extrem de mare au avut indicaţiile lui Frunze cu privire la pregătirea marxist-leninistă a cadrelor de comandanţi, la lărgirea orizontului for politic, la pregătirea for specială militară şi tehnică. Duşman al diletantismului în arta militară, Frunze cerea corpu- lui de comandanţi să aibă cuno- ştinţe concrete şi să-şi însuşească temeinic principiile regulamentelor militare. La 31 Octombrie 1925, inima lui M. V. Frunze a încetat să mai bată. Dar in memoria poporului sovietic va trăi veşnic figura lui minoasă a acestui revoluţionar bol șevic neînfricat, talentat coman- dant de oşti, unul din organizatorii Armatei Sovietice, tovarăş credincios de luptă al lui Lenin şi Stalin. Tipăriturile electorale trebue să ajungă rapid în mâna agitatorilor şi alegătorilor Zilnic, sute de mii de broşuri, afişe, caricaturi iau drumul oraşelor şi comunelor de pe întreg cuprinsul ţării noastre, pentru j* . putem da un ajutor preţios in lămurirea masselor de oameni care la 3 Decembrie se vor prezenta în faţa urnelor de vot. Au apus pentru totdeauna vremurile când partidele burgheze şi moşiereşti tratau pe alegători cu ţuică şi mititei încercând să-i lege la ochi şi să-i ademenească. Astăzi oamenilor muncii li se arată adevărul, să judece ei, să hotărască ei. Oamenii muncii trebue să ştie limpede de ce şi cui să dea votul lor, ce a dat regimul de democraţie populară poporului muncitor şi ce perspective minunate i se deschid pe drumul construirii socialismului. Tipăriturile electorale contribue deci la munca de luminare, de culturalizare a masselor muncitoare, la mobilizarea lor în lupta pentru întâmpinarea primului nostru Plan Cincinal, în lupta pentru bunăstarea şi fericirea lor, pentru pace. In multe regiuni si raioane, comitetele de partid înţeleg uriaşa importanţă a tipăriturilor electorale în munca de lămurire a masselor şi de aceea ele fac totul ca difuzarea acestor tipărituri să se desfăşoare în cele mai bune condiţiuni. Sunt însă numeroase cazuri care dovedesc neglijenţă şi lipsă de răspundere în munca de difuzare, iată de pildă Comisia Centrală de Difuzare trimite uneori materialul electoral fără a da indicaţii clare asupra destinaţiei lui. Astfel materialul trimis pentru oraşul şi Raionul Sibiu, nefiind însoţit de instrucţiuni precise a fost difuzat în mod greşit şi altor raioane din regiune, deşi acestea primesc materiale direct de la centru. In repartizarea materialului mai există si alte defecţiuni care îngreunează munca de apitatie. De pildă. Raionul Alba Iulia. Regiunea Hunedoara, primeşte mai mult material electoral decât Raionul Hunedoara, unde se află si Combinatul Siderurgic, care cunrinde un mare număr de muncitori. Pentru Regiunea Timişoara s’au trimis în total 9000 de exemplare din Carnetul Agitatorului Nr. 73, deşi oraşul Timişoara singur are 5000 de agitatori. Deasemeni Regiunea Bacău a primit numai 7500 de exemplare din Carnetul Agitatorului pentru cei 9000 da agitatori. Unele Comitete raionale de partid dau dovadă de înceti-1 neală nepermisă în difuzarea tipăriturilor electorale. In Ra- Jonul Huşi, Regiunea Bârlad, materialul primit pe data de 20 Octombrie nu era încă difuzat la 23 Octombrie. In Raionul Roman, Regiunea Bacău, materialul primit la 16 octombrie a fost repartizat în comune deabia pe data de 20 şi numai în proporţie de 301V». Subcentrul de difuzare al Regiunii Bârlad nu a ridicat de la gară materialul electoral timp de 4—5 zile. O asemenea gravă neglijenţă înseamnă a nesocoti dorinţa masselor de a avea cât mai curând aceste broşuri, înseamnă a subaprecia rolul agitaţiei în campania electorală. În unele locuri, organele C.F.R.-ului nu tratează cu destulă seriozitate şi simt de răspundere problema difuzării materialelor electorale. Astfel la Alba Iulia, materialul a fost tinut 24 de ore la gară, fără ca cineva să anunte Comitetul raional de partid de sosirea acestuia. Asemenea lipsuri și negljente trebuesc grabnic lichidate. Comitetele raionale de partid, care nu au numit până acum un tovarăș răspunzător în mod special de munca de difuzare, trebue neîntârziat să ia măsuri pentru înlăturarea acestei lipse. Pentru lichidarea întârzierilor în munca de difuzare Comitetele regionale de partid au datoria să ia contact cu organele C.F.R.-ului, R.A.T.A. și P.T.T. și să stabilească măsuri concrete de asigurare a unei bune si rapide difuzări. In gări şi la noduri de cale ferată să fie însărcinaţi tovarăşi care si ia în primire materialul electoral sau să anunţe fără nicio întârziere Comitetele raionale de partid de sosirea lui. Apropierea zilei alegerilor nune cu ascuţime sarcina intensificării agitaţiei electorale si a îmbunătăţirii difuzării tipăriturilor. In toate regiunile şi raioanele ţării difuzarea trebue să funcţioneze iremrosabil pentru ca tipăriturile si ajungă în mâna agitatorilor si alegătorilor. A apărut su ajutorul propagandiştilor şi vorbitorilor F. Olesciuk A 33-a aniversare a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie Broşuri noi despre alegeri, întrebări şi răspunsuri în legătură cu alegerile pentru Sfaturile Populare Sfaturile Populare, organe locale ale puterii de Stat (Ed. P.M.R.) Deputatul şi alegătorii (Ed. de Stat). Deputatul în slujba poporului (Ed. de Stat). Marea minciună a alegerilor sub regimul burghezomoșieresc (Ed. de Stat). _______ „Sângele nostru nu se vinde!“ Soldaţii francezi protestează împotriva pregătirilor de război de I. JUKOV Ministrul francez al apărării, Jules Moch, a inundat redacţiile ziarelor parisiene cu desminţiri. întâi a fost desminţită ştirea cu privire la trimiterea unui vas de război francez în apele coreene; puţin timp după aceea vasul a intrat sub ordinele lui Mac Arthur. Apoi a fost desminţită ştirea despre trimiterea de infanterie franceză în Coreea; peste scurt timp s-a declarat că se află in curs de formare un „batalion ONU“ compus din soldaţi francezi sub comanda unui general francez. Pe urmă Jules Moch a declarat că „nici nu poate fi vorba“ de prelungirea duratei serviciului în armata franceză; nu au trecut decât câteva zile şi însuţi Pleven, primul ministru al Franţei a declarat că Franţa, după exemplul Angliei, va prelungi durata serviciului militar cu şase luni; fără această măsură extraordinară nu ar fi posibil să se îndeplinească cererea nerăbdătorilor generali americani, care insistă asupra sporirii imediate a efectivului armatei franceze la 20 divizii. Desminţirile lui Jules Moch demult nu mai conving pe nimeni. „El minte aşa cum respiră” — l-a caracterizat recent Maurice Thorez, cu prilejul unui meeting consacrat luptei împotriva prelungirii duratei serviciului militar. Totuşi aceste desminţiri nu trebue desconsiderate — francezii care cunosc năravul ministrului lor de război, spun : dacă Jules Moch desminte ceva, e limpede că prin aceasta confirmă indirect faptul pe care ar dori să-l desmintă fată deci cum stau lucrurile cu insistentele desminţiri ale ministerului de război al Franţei în legătură cu demonstraţiile antimilitariste ale soldaţilor şi marinarilor francezi. Francezii nu pot uita răspunsul uimitor prin sinceritatea lui dat de guvernul Franţei la „chestionarul lui Truman“. Era un răspuns în care se făcea reclamă preţului impresionant de eltin al cărnii de tun franceze: d. Pleven a găsit de cuviinţă să se laude cu faptul că soldatul francez primeşte „mai puţin de doi cenţi pe zi“ şi l-a asigurat astfel pe Truman că în Franţa se vor putea pregăti cu mai puţine cheltucri mai multe trupe „decât în numeroase alte ţări“. Soldaţii francezi nu au întârziat să-şi spună părerea cu privire la planurile domnului Pleven, de îndată ce acestea au fost date publicităţii. Au început demonstraţii în sălile de cinematograf din cazărmi, unde „pentru ridicarea spiritului combativ” li se prezentau soldaţilor jurnale cinematografice americane, înfăţişând războiul din Coreea, iar apoi pe aceteş Pleven, rostind discursul în legătură cu prelungirea duratei serviciului militar. Soldaţii au reacţionat la aceste pelicule cu fluerături şi strigăte- războinul din Coreea”. „Sângele nostru nu se v.luae,omnule Truman!“. Aşa s’a întâmplat la Freiburg şi la Satory, aşa s’a întâmplat la Versailles şi în multe alte părţi. Ofiţerii au fost nevoiţi să aprindă lumina şi să ameninţe pe „rebeli” cu sancţiuni. Era suficient însă să se stingă lumina din nou şi să fie reluată rularea jurnalului cinematografic, pentru ca manifestaţiile să reînceapă cu vigoare nouă. Potrivit tradiţiei stabilite, ştirile apărute în ziare despre aceste incidente au fost imediat desminţite de departamentul lui Jules Moch şi anume în două reprize, la 14 şi 24 Septembrie. „Aceste ştiri sunt cu desăvârşire (!) neadevărate”, — a declarat ministrul apărării. Dar câteva zile mai târziu, „l’Humanité” a publicat un document reprezentând ordinul semnat de comandantul unui batalion — numele lui Cabantoux — încartiruit în Germania Occidentală. In epistola sa acest slugoi zeios îşi exprima indignarea faţă de demonstraţiile din cinematografe ale soldaţilor, ameninţa pe participanţii la demonstraţii cu tot felul de pedepse şi arăta că a organizat o patrulă specială de ofiţeri pentru „supravegherea ordinei în timpul spectacolelor cinematografice”. „II va desminţi oare Jules Moch pe comandantul de batalion Cabantoux?“ — se întreabă „l’Humanité”. De astădată n’a urmat nici desminţire, nici răspuns. In acelaş timp ziarele progresiste au publicat o serie de ştiri noi în legătură cu demonstraţiile de protest ale soldaţilor în sălile de cinematograf. La baza militară Merignac (departamentul Gironde) un număr de 400 soldaţi care au fost invitaţi să asiste la vizionarea jurnalului cinematografic, care îl arăta pe Pleven rostind discursul cu propunerea de prelungire a duratei serviciului militar, au organizat o demonstraţie atât de furtunoasă, încât comandamentul a fost nevoit să suspende rularea filmului. Aceeaşi scenă a avut foc şi la Dinan (departamentul Cote-dur Nord), la Meknes (Africa de Nord), la Insbruck (zona franceză de ocu- paţie din Austria) în fostele cazărmi ale lui Göring din Berlin, « deţinute în prezent de trupele franceze de ocupaţie, — pretutindeni soldaţii l-au silit pe Pleveni să se care de pe ecran. Dela exprimarea spontană a ne- " mulţumirii într’o serie de garni- ? zoane, soldaţii au început să treacă la forme organizate de protest, într’un număr de unităţi militare " soldaţii au început să strângă semnături pe petiţii adresate guvernului şi deputaţilor din parla- ment, cerând ca durata serviciului militar să nu fie prelungită, in unitatea N. încartiruită în Germa- jr nia Occidentală, din 65 soldaţi ai £•’ unei subunităţi, 51 au semnat o rezoluţie în care se spune: „Părin-; : ţii noştri, fraţii şi surorile noastre, .1 prietenii noştri din Paris şi din «, ţară care luptă pentru pace trebue PJ să ştie că suntem solidari cu ei şi /• că ii sprijinim“. Iar apoi fiecare 'î dintre acei care au semnat rezolu-filia a adăugat, din iniţiativă proprie, cuvinte înflăcărate de pro- “ test, cuvinte pornite din inimă, împotriva măsurilor dictate de agresorii americani şi menite să deslănnue un nou război. Soldaţii care fac serviciul la Cobieoz au trimis o scrisoare Iuli Herriot, preşedintele Adunării Na- 1 ţionale, cerând ca cuprinsul scrisorii lor să fie adus la cunoştinţa fi tuturor deputaţilor. In această scri- soare se spune: „In curând veţi fi nevoiţi să votaţi pentru sau îm? fi potriva propunerii guvemnului de a prelungi durata serviciului mili- tar. Unii dintre dumneavoastră afirmă că se ten, de agresiunea unor puteri străine. Dacă acest lucru este exact, vă propunem să adoptaţi următoarea rezoluţie: „Te- 5 mându-se de război, parlamentul !, propune în unanimitate tuturor guvernelor să declare în afara le- gii bomba atomică şi să reducă■ înarmările”. Vom considera pe fie- care deputat care va vota împottriva acestei rezoluţii şi pentru prelungirea duratei serviciului miitar, drept aţâţător la război. Strigăm din toată inima, ca un singur om: „Trăiască pacea, jos cu orice prelungire a duratei serviciului milital“. Numeroase scrisori ale soldaţilor, care sunt publicate în aceste zile de ziarele progresiste, arată în mod grăitor că intensa propagandă care se duce în cazărmi în rândurile soldaţilor francezi, edu- câţi după calapodul american, este departe de a da rezultatele dorite de Jules Moch. . Recent s-a prezentat la redacţia ziarului progresist „Ce Soir” un soldat, purtând pe mâneca vesto nului său militar, croit după modern american, o panglică pe care o scria „Berlin”. ,„Pot să văd pe redactorul ziarului ? — a întrebat el. Fac parte din regimentul de inaflări la Berlin. Acum stim un concediu. Camarazii mei m’au rugat să transmit prin Intermediu! ziarului calda noastră recunoştinţă poporului francez care hrotă împotriva prelungirii duratei serviciului militar. Aş dori să mai spuiţi că şi noi cei de acolo luptam deasemenea pentru pace şi că am şi organizat manifestaţii pubice“. Colaboratorii redacţiei l-au priimit cordial. Conversaţia s-a desfăşurat într’o atmosferă de prietenie. Oaspetele ziarului „Ce Soir” a declarat că el este fericit că a reuşit să vină din nou în patrie. — Soldaţilor din Berlin li se dă doar atât de rar concediu. Iar bucuria întâlnirii cu Parisul drag, cu prietenii şi cu rudele este întunecată de gânduri grele, inevitabile, despre soarta pe care o pregătesc Franţei şi armatei sale acei care au deslănţuit cursa înarmărilor. — Acolo în Berlin ei se forţează să ne ţină tot timpul într’o stare de tensiune nervoasă, a povestit soldatul. Ni se spune tot timpul că ruşii ne pot ataca în fiecare clipă. Recent ni s’a ordonat să facem tranşee individuale. Noi înţelegem însă foarte bine că soldaţii sovietici mi intenţionează câtuşi de puţin să ne atace şi atunci când ne întâlnim cu ei, cum este de pildă cu prilejul rarelor excursii la Potsdam, ne salutăm totdeauna prieteneşte. Soldatul a tăcut, strivind nervos între degete ţigara aprinsă. Apoi a continuat din nou : — Când am fost anunţaţi că Pleven vrea să prelungească durata serviciului militar, aceasta a fost ca o explozie de grenadă. Am înţeles că lucrurile merg spre un nou război. Când în aceeaşi seară în cinematograf ne-a fost înfăţişat însuşi Pleven pe tribună, băeţii au făcut un scandal cum n’a mai fost încă. Soldatul a scos din buzunar un manifest împăturit cu grijă, un manifest care îndemna la lupta pentru pace şi l-a arătat colaboratorilor redacţiei. — Mi l-a dat un soldat cu care m’am întâlnit în tren. El mi-a povestit că la el în cazarmă sunt acuma multe manifeste de acest fel şi că, dacă vom desfăşura lupta pentru pace pretutindeni, în fabrici, la sate, în cazărmi , vom salva Franţa. Nu-i adevărat oare? Dar pentru aceasta mai este nevoie de multe, multe forţe, de voinţă şi adevărată vitejie soldăţească... Oricât ar încerca ministerul de război să ascundă faptul că în cazărm, lupta pentru pace devine din ce în ce mai intensă nu-l poate ascunde totuşi, nu-l poate camufla prin niciun fel de desminţiri. Este fapt că soldaţii regimentului de artilerie nr. 32, încartiruiţi la Baumholder (Germania Occidentală) au îndepărtat la 16 octombrie cu forţa sentinelele şi au ieşit în oraş strigând „Jos cu prelungit duratei serviciului militari”, „Jos cu Pleven!”. Este fapt că la El Hadjeb (Africa de Nord) soldaţii au organizat o demonstraţie de stradă în timpul căreia, potrivit relatărilor presei, „strigau cuvinte inutile şi lipsite de respect la adresa miniştrilor“. Este fapt că la 22 Septembrie, la Pont-à-Mousson, trei subunităţi de soldaţi, întorcându-se deja instrucţie, au strigat în gura mare lozinci împotriva prelungirii duratei serviciului militar. Este fapt că la 2 octombrie, soldaţii transportaţi în autocamioane prin Versailles au strigat pe strada Statelor Generale adresându-se trecătorilor: „Vrem acasă! Jos cu prelungirea duratei serviciului militar!“. Am putea enumăra la nesfârşit asemenea fapte; ziarele sunt pline de eie. Ar fi desigur dăunător să se supraaprecieze avântul şi caracterul organizat al luptei pentru pace care a început să cuprindă treptat masele de soldaţi. Trebue să nu uităm că ofiţerii reacţionari depun toate eforturile pentru a aţâţa pe soldaţi împotriva Uniunii Sovietice, şi ţărilor de democraţie populară, pentru a aprinde în sufletele lor cele mai josnice instincte. Cazărmile sunt inundate de literatură fascistă, în timp ce citirea ziarelor progresiste este strict interzisă. Represiunile severe împotriva, soldaţilor care luptă pentru pace, sunt menite să intimideze pe cei care ezită şi să-i facă să se resemneze. In aceste împrejurări, au tot mai multă însemnătate ştirile tot mai frecvente despre acţiunile curajoase ale soldaţilor francezi împotriva pregătirilor de război. Acolo, în cazărmi, în atmosfera de disciplină severă, începe să fiarbă tot mai puternic ura. „Aci îl blestemă pe Pleven — scrie recent în „l’Humanité“ un soldat dintr’o unitate militară încartiruită la Bergzabern (Germania Occi«■«*«) niciodată pe băieți intr o asemenea stare. In siia de mese se aud mereu exclamaţii : „Preven să fie trimis la bucătărie, să cureţe cartofi. Nu vrem să rămânem în armată peste termenul legal. Acasă!“ Am impresia că lucrurile nu vor merge chiar atât de uşor. Iar pentru Coreea, până la prezent nu s’a găsit la noi niciun voluntar...“ Simţămintele cuprinse în această scurtă scrisoare a soldatului sunt de înţeles pentru mulţi francezi. Truman cere lui Pleven 20 divizii şi într’un timp cât mai scurt.El are nevoe, exprimându-ne cu cuvintele soldaţilor din Bergzabern, şi de pielea şi de oasele francezilor, de munţi întregi de oase. El vrea să paveze cu oase drumul spre dominaţia mondială. Pentru aceasta sunt bune şi craniile franceze şi cele engleze şi cele belgiene şi mult© altele. Cu temenele adânci, vasalii fac un gest larg : „Vreţi divizii ? Câte vreţi ! Daţi-ne numai dolari!“ Deocamdată Truman mai are dolari. Dar acei care sunt gata să facă cu emerţ cu came de tun — atât cum’ părătorii cât şi vânzătorii — trebue să-şi amintească de teribilele avertismente care răsună din ce în ce mai des nu numai în uzinele şi pe câmpiile Franţei, ci şi în cazărmile soldaţilor. „Pregăti-’ rile pentru un nou război, se fac sub pretextul că noi am fi amett’nţaţi de o „invazie sovietică” — «rria recent în „l’Humaniti” un grup de pioneri din batalion»! Nr. 9 încartiruit în Germania Occidentală Vedem însă limpede că agresorul nu va fi Uniunea Sovietică, Ţara Socialismului, America — iată cine pregăteşte războiul. Dar noi ştim cum va trebui să ne comportăm într’un asemenea caz... Noi nu vom fi carne de tun într’un război împotriva Uniunii Sovietice. Noi nu vom fi aliaţii asasinilor fascişti împotriva eroilor Stalingradului“. Din ziarul „Pravda“. Atleţii sovietici participă la 3 concursuri demonstrative organizate la Cluj, Timişoara şi Oraşul Stalin înainte de a se înapoia fel Patrie, selecţionata de atletism a Uniunii Sovietice, care a întâlnit în zilele de 21 şi 22 octombrie la Bucureşti echipa de atletism a R.P.R., se va opri din nou în ţara noastră pentru a susţine o serie de întâlniri atletice demonstrative. Lotul vestiţilor atleţi sovietici se va împărţi în 3 grupe, urmând ca Duminică 5 Noembrie să participe la 3 concursuri care vor avea loc la Cluj, Timişoara şi Oraşul Stalin. La aceste concursuri vor participa şi cei mai buni atleţi ai R. P. R. La Cluj vor participa :Karakuiov. Suhariev, Kianenko, Modoi, Arharov, Belokurov, Saionuka, Kazanţev, Evseev, Lituev, Luniev, Valman, Smirnova, Secenova, Malşina, Bâstrova, Duhovicl, Bogdanova şi Ponomareva. In Oraşul Stalin vor part'ci) Sanadze, Cevgun. Popov, Va? Saitâkov. Buianrik. Kuzu<U Salin, Gorianov, Ţâbuienko, î benko, Vasilieva. Ganeker, Zi na. Fokina şl Tocenova. La Timişoara vor participa: î nisenko, Sverev, Smirnov. I marov, Isaev, Kamki, Scerbak- Sîderko, Grigalka, Borodina, Du badze, Bogatâreva şi Andree O bună performanţă a atletului Vasile Teodosiu La „Maratonul Libertăţii“ care s-a desfăşurat Duminică în oraşul Kosice (R. Cehoslovacă), au luat parte 104 atleţi din 11 ţări, printre care şi atleţi ai Republicii noastre Populare. Cu acest prilej, Vasile Teodosiu din echipa R. P. R. a realizat un rezultat bun, clasăndu-se la locul 5, înaintea multor atleţi de valoare, stabilind totodată un nou record naţionalcu această grea probă, cu timpul de 2 ore, 09 minute, 48 secunde, 4 zecimi. Nr. 1877 Selecţionata de atletism a U.R.S.S. a câştigat întâlnirea cu reprezentativa R. Cehoslovace Duminică şi Lani, selecţionata de atletism a Uniunii Sovietice a susţinut la Praga o întâlnire cu reprezentativa Republicii Cehoslovace. In cele două zile ale concursurilor, peste 70 000 de spectatori au aplaudat cu entuziasm măestria atleţilor sotici, care au câştigat majorea probelor. întreaga presă boslovacă subliniază înalta luare tehnică a atleţilor şi atletelor sovietice, exprimdu-şi nemărginita admir, faţă de reprezentanţii celui avansat sport din lume.