Scȃnteia, mai 1952 (Anul 21, nr. 2338-2362)

1952-05-03 / nr. 2338

Pag. 2 Cuvântarea tovarăşului Gheorghe Apostol rostită la demonstraţia de 1 Mai din Capitală (Urmare din pag. 1­ a)­nilor greviste în ţările capitaliste, desvol­­tarea luptei pentru eliberarea naţională a popoarelor din ţările coloniale şi depen­dente. Creşte şi se întăreşte viguroasa mişcare a popoarelor în frunte cu marea şi invin­cibila Uniune Sovietică pentru menţinerea şi consolidarea păcii, împotriva aţâţători­lor la un nou război mondial — agresorii americano-englezi. Tovarăşi şi tovarăşe, In această zi de 1 Mai, ziua luminoasă a frăţiei muncitorilor din toate ţările, gân­durile şi privirile pline de recunoştinţă şi devotament nemărginit ale întregului nostru popor muncitor se îndreaptă către eliberatorul şi sprijinitorul luptei noastre pentru construirea unei noi vieţi, socia­liste, către conducătorul proletariatului internaţional, slăvitul stegar al luptei pen­tru menţinerea şi consolidarea păcii — marele STALIN. Salutul fierbinte şi entuziast al clasei noastre muncitoare, al ţărănimii munci­toare, al tuturor oamenilor muncii din Republica Populară Română, se îndreaptă către conducătorul şi organizatorul tuturor victoriilor noastre obţinute în drum spre socialism, către Partidul Muncitoresc Român şi Comitetul său Central, în frunte cu­ tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Salutul cald al dragostei şi prieteniei veşnice îl adresează poporul nostru num­­itor marelui şi gloriosului popor so­vietic, dorindu-i noi victorii în lupta sa pentru înfăptuirea planului stalinist de construire a comunismului şi pentru apăra­rea păcii în lume. Cu multă dragoste şi prietenie poporul nostru muncitor transmite salutul său fră­ţesc marelui popor chinez, a cărui priete­nie cu eroicul popor sovietic constitue chezăşia trainică a păcii şi securităţii în Extremul Orient, dorindu-i noi succese pentru crearea condiţiilor de trecere la construirea socialismului în China demo­­crat-populară. Oamenii muncii din ţara noastră trans­mit tuturor popoarelor din ţările de de­mocraţie populară salutul lor frăţesc, u­­rându-le noi şi însemnate succese în lupta lor plină de elan pentru­­construirea so­cialismului şi apărarea păcii. Dorim succes deplin forţelor democra­tice ale Germaniei care luptă pentru o Germanie unită, democrată şi iubitoare de pace. Poporul nostru muncitor transmite cu prilejul zilei de 1 Mai salutul frăţesc şi de solidaritate tuturor popoarelor din ţă­rile capitaliste, coloniale şi dependente, care încă mai suferă sub robia, jaful şi teroarea fascistă a imperialiştilor şi care luptă cu fermitate pentru libertatea şi in­dependenţa lor naţională. Tovarăşi şi tovarăşe, Poporul român, înfrăţit cu minorităţile naţionale, a înfăptuit importante realizări pe drumul construcţiei socialiste în Re­publica Populară Română. Am întâlnit şi am înfrânt multe greutăţi. Vom întâlni şi pe viitor greutăţi în calea noastră. Dar nu pot exista greutăţi şi piedici oricât de mari ar fi ele, ca să nu fie înfrânte şi li­chidate de poporul nostru muncitor, în frunte cu clasa muncitoare legată printr'o frăţească alianţă cu ţărănimea muncitoare. Strângând şi mai mult rândurile în ju­rul Partidului Muncitoresc Român şi al Comitetului său Central în frunte cu con­ducătorul iubit al poporului nostru mun­citor — tovarăşul Gheorghiu-Dej — să ri­dicăm tot mai sus steagul luptei noastre pentru întărirea puterii economice şi de apărare a patriei noastre scumpe, pentru făurirea unei vieţi fericite poporului nostru. Să mergem cu hotărîre şi fermitate înainte, fiind convinşi că sub conducerea partidului nostru şi cu ajutorul neprecu­peţit al Uniunii Sovietice şi al marelui Stalin, patria noastră devine o ţară puter­nică, înfloritoare, o ţară a socialismului biruitor. Trăiască 1 Mai, ziua solidarităţii inter­naţionale a celor ce muncesc, ziua frăţiei muncitorilor din toate ţările ! Trăiască Partidul Muncitoresc Român, forţa conducătoare în Republica Populară Română, inspiratorul şi organizatorul vic­toriilor noastre ! Slavă celui mai iubit prieten al poporu­lui nostru, genialul conducător şi învăţă­tor al oamenilor muncii din întreaga lume, marele stegar al luptei pentru pace şi so­cialism, tovarăşul Stalin ! A apărut în limbile : rusă, română, franceză, germană, engleză şi spaniolă „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară­­" Bucureşti — Organ al Biroului Informativ al Partidelor comuniste şi muncitoreşti Nr. 18 (182) Cuprinde : Articol de fond: Presa comunistă în lupta pentru pace, pentru democraţie, pentru socialism Ana Pauker: Despre măreţele construcţii ale comunismului în U.R.S.S. Dolores Ibárrum­: Lupta pentru pace este lupta pentru viaţă Viliam Siroky : Colaborarea frăţească dintre Cehi şi Slovaci în Republica Democrat-Populară Cehoslovacă R. Palme Dutt: Ascuţirea crizei sistemului colonial al imperialismului Pero Popivoda: Poporul iugoslav va readuce ţara sa în lagărul democraţiei şi­ socialismului 1 Jan Marek: Note politice Informaţii ★ * De vânzare la magazinele „Librăria noastră" şi la toate chioşcurile Preţul 40 bani A apârut revista „Flacăra" A apărut Nr. 1 al revistei ilustrate „Flacăra". In acest număr se găsesc : reportaje din industrie şi agricultură, portrete de staha­­novişti, note de călătorie, schiţe literare, poezii, cinema, sport, rubrică distractivă, şah, humor şi altele. Colaborează în acest număr: Mihai Beniuc, Veronica Porumbacu, Eusebiu Ca­­milar, Eugen Jebeleanu, ş. a. Revista are 36 pagini care cuprind nu­meroase fotografii şi desene, precum şi 8 planşe în culori (Agerpres). Din activitatea unei biblioteci Anul trecut biblioteca căminului cultural din satul Mirău, raionul Mihăileşti, a­­vea un număr mic de cărţi şi de cititori. După ce — prin grija sfatului popular — sediul căminului cultural a fost in­stalat într’un local corespunzător şi s’a amenajat şi o sală specială de lectură, si­tuaţia s’a schimbat. Numărul cititorilor a crescut simţitor. Colectivul bibliotecii a folosit diferite mijloace pentru a atrage în jurul bibliotecii un număr cât mai mare de ţărani muncitori. Astfel, pentru a sti­mula gustul pentru citit, s’au organizat cercuri de lectură şi şezători duminicale în cadrul cărora se citesc fragmente din dife­rite cărţi sau se prezintă referate asupra romanelor sovietice aflate în bibliotecă. Printre cei mai harnici cititori ai bibliotecii se numără ţăranul muncitor Ni­­colae Şt. Ene, care a citit de curând roma­nele „Secerişul" şi „Mitrea Cocor" — Gh. Nicolae, care citeşte diferite broşuri agrotehnice, Stancu Pârvan, care a citit mai multe cărţi de horticultură, Petre I. M. Stancu şi alţii. A. ZAMFIR corespondent voluntar SCÂNTEIA Grupul de artişti români care au vizitat Uniunea Sovietica s'a întors în Capitala Marţi seara s’a întors în Capitală gru­pul de artişti români care timp de aproape 3 săptămâni au vizitat Uniunea Sovietică. Din grupul de artişti au făcut parte : dirijorul George Georgescu, maestru eme­rit al artei din R.P.R , laureat al Premiu­lui de Stat ; pianistul Valentin Gheorghiu şi violoncelistul Radu Aldulescu, artişti emeriţi ai R.P.R. ; violonistul Ştefan Gheorghiu ; soliştii Operei de Stat din Bucureşti Petre Ştefănescu-Goangă, artist al poporului din R.P.R. Zenaida Palii şi Ioana Nicola, precum şi pianiştii acom­paniatori Radu Carp şi Marianna Kapdebo. Grupul a fost condus de compozitorul Mauriciu Vescan, director adjunct al Ope­rei de Stat din Bucureşti. Pe peronul Gării de Nord solii artei noastre au fost salutaţi de tov. M. T. Vlad, vicepreşedinte al Comitetului pentru Artă, precum şi de numeroşi reprezentanţi ai Filarmonicii de Stat şi ai Operei de relat din Bucureşti. (Agerpres). „Ştafeta Scânteii Tineretului" Mâine se va da plecarea în tradiţionala competiţie de massă „Ştafeta Scânteii Ti­neretului", competiţie sportivă care se des­făşoară în cinstea zilei Victoriei şi a ani­versării a 75 de ani de la proclamarea independenţei de Stat a României. Anul acesta, alături de nenumăraţi măr­şăluitori cu experienţă, ca maeştrii sportu­lui Ion Baboc, D­mitru Paraschivescu, vor participa la „Ştafeta Scânteii Tineretului" şi o serie de elemente tinere valoroase. Plecarea în ştafetă se va da de la Breaza, mâine la ora 7:30 din faţa km. 100. Tra­seul cursei va trece prin Câmpina, Băicoi, Ploești, Otopeni, urmând ca sosirea să aibă loc în jurul orei 5 în fața Combinatului Po­ligrafic „Casa Scânteii". „Pravda“, stegar glorios al bolşevismului Acum 40 de ani, la 5 Mai 1912, a apă­rut „Pravda", primul ziar marxist de massă din lume, ziar muncitoresc de tip nou, legat prin mii de fire cu massele cele mai largi ale clasei muncitoare. „Pravda" a fost întemeiată după indicaţiile lui V. I. Lenin şi din iniţiativa lui I. V. Stalin. Ziua apariţiei „Pravdei", ziua de 5 Mai, a devenit sărbătoarea întregii prese comu­niste şi muncitoreşti internaţionale. Istoria „Pravdei" este legată strâns, de nedespărţit, de istoria gloriosului Partid Bolşevic. „Pravda“ a apărut în condiţiile creşterii valului revoluţionar în Rusia din preajma primului război mondial, în zilele memorabile ale „evenimentelor de la Lena", când clasa muncitoare din Rusia se­ îndrepta spre o nouă revoluţie, a doua după cea din 1905. „Pravda“ anului 1912 a fost piatra de temelie a victoriei bolşe­vismului în 1917“ — spune tovarăşul Stalin. De la apariţia sa, „Pravda" a fost un dârz şi consecvent apărător al intereselor fundamentale ale celor ce muncesc, crai­nic înflăcărat al ideilor lui Lenin şi Stalin, stegar neînfricat al bolşevismului. „Pravda a fost în centrul luptei pentru întărirea spiritului de partid, pentru refa­cerea unui partid muncitoresc revoluţio­nar de massă — arată tovarăşul Stalin. Ea grupa organizaţiile legale în jurul focare­lor ilegale ale partidului bolşevic, îndru­mând mişcarea muncitorească spre un scop unic, bine determinat: pregătirea revo­luţiei“. Zadarnic şi-a îndreptat loviturile sale sălbatice împotriva „Pravdei" guvernul ţarist. In spatele „JPravdei” stăteau zeci şi zeci de mii de muncitori. „Pravda” a putut plăti imense amenzi băneşti dato­rită faptului că muncitorii strângeau ban cu bani din salariul lor de mizerie, pen­tru ca „Pravda" să poată apare mai de­parte. Ei veneau direct de la lucru la ti­pografia „Pravdei" şi scoteau noaptea teancurile de ziare, pentru ca „Ohrana" — siguranţa ţaristă — să nu se poată con­fisca. Fiecare număr al „Pravdei" trecea din mână în mână, era citit cu nesaţ, de­oarece muncitorii găseau în cuprinsul lui răspuns la toate întrebările de viaţă ce-i frământau. In timp de doi ani şi jumătate guvernul ţarist a interzis de 8 ori apariţia „Prav­dei". Dar ea apărea mereu sub alte nume : „Za Pravdu" (Pentru adevăr), „Puţi STELA MOGHIOROŞ Pravdî" (Calea adevărului), „Trudovaia Pravda" (Adevărul muncitoresc) etc. Ni­mic nu a putut opri glasul adevărului, glasul „Pravdei", să răsune mereu cu putere şi să cheme masse tot mai largi de muncitori pe calea luptei revoluţionare — calea marxist-leninistă a eliberării lor şi a întregului popor de sub jugul ţarist. „Pravda" era nu numai sprijinită de muncitori, dar şi scrisă de muncitori. încă de la primul număr al „Pravdei" tovarăşul Stalin, prin vestitul său articol „Ţelurile noastre“, a chemat pe muncitori să parti­cipe activ la redactarea ziarului. „Să nu spună muncitorii că scrisul este pentru ei un lucru cu care nu sunt „deprinşi" : mun­citori publicişti gata formaţi nu cad din cer, ci se formează pe nesimţite, în proce­sul activităţii publicistice. Trebue numai să te apuci cu mai multă îndrăzneală de lucru: odată, de două ori te vei poticni, dar până la urmă vei învăţa să scrii...“. Răspunzând acestui apel, mii de munci­tori scriau „Pravdei". Chiar în primul an al întemeierii sale au sosit la redacţie 11 mii de scrisori. Lenin şi Stalin acordau foarte multă atenţie „Pravdei". Lenin scria aproape zilnic articole, iar tovarăşul Stalin con­ducea direct munca redacţiei. Sub condu­cerea lui Lenin şi Stalin, „Pravda" pro­paga marile idei ale bolşevismului, strân­gând muncitorii şi ţăranii în fund avant­­gărzii clasei muncitoare ruse, în jurul celui mai revoluţionar partid din lume. Bolşevicii erau numiţi „pravdişti" — în­­tr’atât de puternic era spiritul bolşevis­mului care radia din „Pravda”. „Pravda", cea mai puternică şi mai ascuţită armă a partidului, s’a achitat cu cinste, încă dela începuturile activităţii sale, de sarcina pusă de Lenin ziarului comunist — aceea de a fi un propagandist, agitator şi organizator colectiv al luptei oamenilor muncii pentru o viaţă mai bună. ★ Cu câteva zile în preajma deslănţuirii primului război mondial imperialist, guver­nul ţarist a devastat redacţia „Pravdei", a arestat pe mulţi conducători încercaţi ai Partidului Bolşevic, membri ai redacţiei „Pravdei", şi i-a expulzat în colţurile cele mai îndepărtate ale imperiului ţarist. După răsturnarea ţarismului în Februarie 1917, Biroul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Social-Democrat din Rusia, în fruntea căruia se afla tovarăşul V. M. Molotov, a luat hotărîrea reeditării ziaru­lui bolşevic „Pravda". Câteva zile după reapariţia „Pravdei" s’a reîntors la Petersburg, din exil dela Turuhansk, tovarăşul Stalin. Comitetul Central al Partidului i-a încredinţat con­ducerea ziarului. In acea perioadă, Vladimir Ilici Lenin se afla în străinătate. De acolo el a trimis „Pravdei“ spre publicare lucrarea sa „Scri­sori din depărtare" în care cheamă Partidul Bolşevic şi clasa muncitoare la înfăptuirea revoluţiei socialiste. La 20 Aprilie 1917 „Pravda" a publicat renumitele „Teze din Aprilie" ale lui Lenin despre sarcinile pro­letariatului în revoluţia socialistă. După înapoierea sa în Rusia, Lenin in­tră în redacţia „Pravdei" şi conduce di­rect, ajutat de tovarăşul Stalin, organul central al partidu­ri. In articolele lui Lenin şi Stalin au fost desbătute profund toate problemele fundamentale ale revoluţiei pro­letare. Pregătind revoluţia şi clarificând massele muncitoare, „Pravda" a dus o luptă neîmpăcată împotriva tuturor parti­delor burgheze şi a agenturilor lor camu­flate, împotriva presei lor vândute. ★ După instaurarea puterii sovietice, Par­tidul Bolşevic, în lumina învăţăturilor lui Lenin şi Stalin, a pus în faţa presei de partid sarcina de a cultiva interesul celor mai largi masse ale oamenilor muncii faţă de profundele transformări revoluţionare care se înfăptuiau în ţară, în aşa fel ca noi şi noi milioane de oameni ai muncii să se convingă de necesitatea acestor transfor­mări şi să participe cu entuziasm la în­făptuirea lor. V. I. Lenin spunea că presa trebue să fie transformată „într’un instru­ment de reeducare economică a massei, într’un instrument de informare a massei asupra felului cum trebue să fie organizată munca în chip nou“. Lenin cerea pre­sei­ să fie aproape de viaţă şi să nu rămână în urma vieţii, să dea multă atenţie felului în care massele muncitoare de la oraşe şi sate construesc o viaţă nouă, să sprijine cu pasiune mlădiţele noului, să biciuiască fără cruţare, cu intransigenţă bolşevică tot ce e înapoiat şi potrivnic progresului, inte­reselor clasei muncitoare. Aceste sarcini au fost îndeplinite în chip strălucit de că­tre glorioasa „Pravdă". In anii grei ai războiului civil, în anii perioadei de reconstrucţie socialistă a eco­nomiei, „Pravda" lupta­ dârz pentru intro­ducerea în viaţă a liniei politice leninist­­staliniste a partidului, răspândea printre massele largi ideile marxism-leninismului, lupta cu toată hotărîrea împotriva oportu­nismului, împotriva şovăelnicilor, capitu­lanţilor şi renegaţilor’. „Pravda“, îndrumată de tovarăşul Stalin, a ajutat Partidului Bolşevic să stârnească şi să desvolte iniţiativa creatoare a masse­­lor, avântul în lupta pentru îndeplinirea planurilor cincinale staliniste, pentru suc­cesul operei de industrializare socialistă şi de transformare socialistă a agriculturii. Presa sovietică publica ştiri operative, pline de freamătul vieţii de pe şantierele socialismului, din colhozuri şi sovhozuri, trimitea pe teren brigăzi de ziarişti şi re­dacţii mobile care aveau nu numai un rol organizator ci şi iniţiator în succesele construcţiei. In fruntea presei sovietice „Pravda" răspân jea experienţa fruntaşilor şi a colectivelor înaintaşe, populariza ini­ţiativele şi succesele stahanoviştilor, orga­niza inspecţii obşteşti, raiduri ale cores­pondenţilor muncitori şi ţărani, critica cu putere lipsurile şi neajunsurile, înfiera ati­tudinile înapoiate , deprinzând pe oame­nii muncii să privească activitatea lor şi a celor din jur ca nişte adevăraţi conducă­tori de stat, responsabili de tot ce se în­tâmplă. Mobilizând pe oamenii muncii în jurul lozincilor partidului şi măsurilor puterii sovietice, „Pravda“ a dus o muncă imensă pentru lămurirea politicii leninist-staliniste a partidului, pentru demascarea şi zdro­birea teoriilor antileniniste lansate de a­­genţii camuflaţi ai imperialismului, de teapa lepădăturilor troţkisto-buhariniste. Geniala lucrare a lui I. V. Stalin „Despre bazele leninismului" a fost publicată pen­tru prima dată în paginile „Pravdei”, ca şi celebrele articole ale tovarăşului Stalin „Ameţeală de pe urma succeselor“ şi „Răs­puns tovarăşilor colhoznici”, care au avut o importanţă imensă în opera de colecti­vizare a agriculturii. In anul 1938, „Pravda" a publicat ge­niala operă a tovarăşului Stalin, „Istoria P. C. (b) al U.R.S.S. Cursul Scurt". „Pravda" şi întreaga presă bolşevică au publicat şi publică în mod sistematic arti­cole teoretice despre problemele vieţii ideologice, construcţiei noii economii şi culturi. „Pravda“ s-a dovedit o puternică pâr­ghie a Partidului Bolşevic şi a­l Statului sovietic pentru întărirea legăturii­ cu mas­sele. In jurul „Pravdei’­’ s’au grupat masse mari de corespondenţi muncitori şi ţărani. Cu ajutorul corespondenţilor voluntari cri­I I ii hihihi iiin»i ii ni mu immii in urmii un un im tica şi autocritica, folosite cu ascuţime în paginile ziarului, şi-au putut desfăşura ro­lul de forţă motrică a mersului înainte. Precizând sarcinile şi locul presei în sistemul conducerii de partid a vieţii poli­tice, economice şi culturale, tovarăşul Stalin a arătat în raportul la Congresul al XlI-lea al Partidului Bolşevic că „presa este cea mai puternică armă, cu ajutorul căreia partidul vorbeşte cu clasa munci­toare în fiecare zi, în fiecare ceas, în limba lui, în limba care-i este necesară“. Prin intermediul „Pravdei" Partidul Bolşevic a făcut educaţia revoluţionară a generaţii de comunişti, atât din U.R.S.S. cât şi de dincolo de frontierele Ţării Socialismului. * Deosebit de mari au fost meritele „Prav­dei“ în timpul Marelui Război de Apărare a Patriei împotriva cotropitorilor hitle­­rişti. „Pravda" mobiliza întregul popor sub lozincile Partidului Bolşevic — „To­tul pentru front, totul pentru victorie, pentru zdrobirea duşmanului". In pagi­nile ei apăreau discursurile şi ordinele de zi istorice ale tovarăşului Stalin care in­suflau credinţă nestrămutată în victorie şi trasau căile cuceririi victoriei. „Pravda" stârnea ura aprinsă împotriva cotropitori­lor imperialişti, lămurea scopurile măreţe şi nobile ale luptei poporului sovietic pen­tru libertatea şi independenţa patriei so­cialiste şi pentru salvarea tuturor popoa­relor de jugul fascist. ★ „Pravda" foloseşte întreaga sa bogată experienţă, tradiţiile sale cele mai bune, în condiţiile construcţiei paşnice comuniste de după război. Ea mobilizează pe oamenii sovietici la îndeplinirea grandioaselor planuri staliniste pentru sporirea rapidă a giganticei forţe economice a statului so­cialist, pentru transformarea naturii şi ri­dicarea marilor construcţii ale comunis­mului. In centrul atenţiei „Pravdei" stau pro­blemele luptei pentru progresul tehnic, pentru ridicarea la un nivel tot mai înalt a mişcării stahanoviste, pentru mobiliza­rea tuturor rezervelor economiei naţio­nale, pentru continua ridicare a producti­vităţii muncii în industrie şi agricultura colhoznică, pentru realizarea belşugului comunismului. „Pravda” joacă un rol uriaş în educarea comunistă a oamenilor munţii. Bazându-şi activitatea pe Hotărîrile C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S. în domeniul ideologiei, „Pravda" ajută la înflorirea continuă, ne­maivăzută, a literaturii, artei şi ştiinţelor şi se dovedeşte o forţă considerabilă în lupta pentru desrădăcinarea rămăşiţelor capitaliste din conştiinţa oamenilor, împo­­triva oricăror manifestări ale cosmopolitis­mului şi naţionalismului burghez. „Prav­da” educă massele în spiritul înflăcăratu­­lui patriotism sovietic, al prieteniei şi fră­ţiei internaţionaliste între popoare. Ca o expresie a spiritului internaţiona­list care îmbibă puternic paginile sale, „Pravda" tratează în mod profund şi mul­tilateral problemele construcţiei socialis­mului în ţările de democraţie populară, dând un ajutor teoretic de nepreţuit popoa­relor acestor ţări în lupta pentru făurirea unei vieţi noi, socialiste. Măreţe sunt meritele „Pravdei" în lupta pentru pace şi frăţie între popoare, în de­mascarea imperialismului agresiv america­­no-englez. Din exemplul „Pravdei“ se in­spiră întreaga presă comunistă şi demo­cratică din toate ţările, care pune lupta pentru pace ca sarcină centrală a activită­ţii ei. In frunte cu glorioasa „Pravdă" leninist­­stalinistă, presa sovietică dă lovituri nimi­citoare propagandei mârşave a imperiali­ştilor americani, demască concret pe insti­gatorii la un nou război — miliardarii din Statele Unite şi Anglia şi marionetele din guvernele vândute lor — ascute vigilenţa popoarelor împotriva uneltirilor lor şi a agenţilor lor de teapa bandei fasciste ti­­toiste. Niciun ziar din lume nu a dat asemenea lovituri monştrilor imperialişti americano­­englezi — cotropitorii Coreei şi iniţiatorii mişelescului război bacteriologic — cum a dat şi dă zi cu zi „Pravda". Niciun ziar din lume nu a făcut atâta pentru pace, pen­tru eliberarea omenirii de războaiele impe­rialiste — ca „Pravda" care şi-a cucerit dragostea sutelor de milioane de oameni iubitori de pace şi viaţă de pretutindeni. ■k „Pravda" şi întreaga presă bolşevică, creată şi crescută cu grijă părintească de marile genii ale omenirii muncitoare, Lenin şi Stalin, constitue modelul şi exemplul luminos al presei comuniste şi democratice din lumea întreagă, insufle­ţită de tradiţiile bolşevice ale presei sovie­tice, presa de partid din ţările de demo­craţie populară îşi consacră întreaga ei ac­tivitate cauzei păcii şi construirii socialis­mului. A învăţa din nesecatul izvor de ex­perienţă al presei sovietice este datoria de onoare a presei comuniste din lumea întreagă. „Pravda”, stegar glorios al bolşevismu­lui, a devenit ziarul Iubit şi arma pu­ternică a milioanelor de oameni al mum­­din lumea întreagă. Ea luminează popoa­relor calea cuceririi păcii trainice, i­ale, făuririi celei mai înalte trepte a civili­zaţiei — societatea comunistă care se înalţă în U.R.S.S. —, sporind elanul şi ho­tărîrea lor în lupta pentru victoria în lumea întreagă a cauzei bolșevismului, cauza lui Lenin-Stalin. Moartea lui Vladimir Poptomov "SOFIA 2 (Agerpres). — Agenţia Tele­grafică Bulgară transmite următorul co­municat al Comitetului Central al Parti­dului Comunist Bulgar şi al Consiliului de miniştri al R.P. Bulgaria. Comitetul Central al Partidului Comu­nist Bulgar şi Consiliul de miniştri al R.P. Bulgaria anunţă cu adâncă durere că la 1 Mai a. c., la orele 2,45, a încetat din viaţă, după o lungă suferinţă, tovarăşul Vladimír Poptomov, membru în Biroul Politic al Comitetului Central al Partidu­lui Comunist Bulgar şi vicepreşedinte al Consiliului de miniştri, eminent militant al Partidului Comunist Bulgar, credincios tovarăș de luptă al lui Gheorghi Dimitrov și luptător devotat pentru cauza comunis­mului. Aproape 800.000 de muncitori în greva în S.U. A. NEW YORK 2 (Agerpres). — După cum anunţă Agenţia FRANCE PRESSE, datorită grevei celor 650.000 muncitori siderurgişti „în Statele Unite producţia de oţel a încetat". Această grevă uriaşă a izbucnit după ce la 28 Aprilie a fost desfiinţat, printr-o decizie judecăto­rească, controlul guvernamental asupra in­dustriei siderurgice. Sistarea producţiei de oţel reprezintă o puternică lovitură dată cursei înarmărilor. Spre deosebire de cele cinci greve care au avut loc în industria metalurgică a Statelor Unite de la sfârşitul războiului şi până acum, de data aceasta, activitatea oţelăriilor a încetat brusc. La multe uzine, greva a început fără ca munci­torii să aştepte răcirea treptată a furna­lelor. „Greva generală a oţelarilor, re­marcă cu amărăciune FRANCE PRESSE, este o dovadă sigură a faptului că în Sta­tele Unite lupta de clasă constitue o rea­litate puternică". Pe de altă parte, după cum s-a mai anunţat, în Statele Unite sunt în grevă aproape 100.000 muncitori petrolişti. Această grevă paralizează 44% din capa­citatea de producţie a rafinăriilor ame­ricane. ★ WASHINGTON 2 (Agerpres). — Greva muncitorilor din industria side­rurgică din Statele Unite, începută acum patru zile, continuă. Corespondentul de la Washington al Agenţiei FRANCE PRESSE comunică că în urma grevei se pierd zilnic 300.000 tone oţel, provocându-se totodată şi alte pagube materiale. La greva­­celor 650.000 muncitori metal­lurgist, s’au adăugat în cursul zilei de 1 Mai 15.000 mineri care lucrează în mi­nele de cărbuni ce deservesc industria si­derurgică. In total numărul greviștilor din Statele Unite, inclusiv cei din industria petroliferă, s-a ridicat în ziua de 1 Mai la circa 765.000. Agenţia americană UNITED PRESS anunţă că, după părerea experţilor în co­merţul oţelului, greva din industria side­rurgică poate avea repercusiuni serioase asupra comerţului ţărilor capitaliste. Una din primele măsuri luate de guvernul Sta­telor Unite după declararea grevei a fost instituirea embargoului asupra livrărilor de oţel destinate străinătăţii sau celor destinate producerii bunurilor de larg consum, în scopul de a se păstra rezer­vele existente exclusiv pentru industria de armament a Statelor Unite. „Măsura în care va fi afectat comerţul internaţio­nal — scrie UNITED PRESS — depinde de durata grevei. Dar cercurile informate cred că greva din industria siderurgică va desorganiza planurile de exporturi pe cel puţin un trimestru de acum înainte“. Agenţia UNITED PRESS anunţă de a­­semenea că „reprezentanţi diplomatici au declarat Miercuri că greva din industria siderurgică americană va provoca în luna Mai o reducere cu 60—70 % în compa­raţie cu Aprilie a exporturilor de oţel pentru Marea Britanie. O desminţire a agenţiei T.A.S.S. MOSCOVA 30 (Agerpres). — Agenţia TASS a transmis următoarea desminţire : La 24 Aprilie a.c., la o conferinţă de presă ţinută la Washington, preşedintele Statelor Unite, Truman, a făcut o declara­ţie ostilă Uniunii Sovietice, în care a arătat că în 1946 el ar fi adresat Uniunii Sovie­tice un „ultimatum“ prin care ar fi cerut retragerea trupelor sovietice din Iran. Absurditatea acestei declaraţii a fost evi­dentă chiar de la început, întrucât la între­bările puse de corespondenţi, Truman nu a putut da niciun fel de explicaţii în legă­tură cu conţinutul aşanumi­ului „ulti­matum“, iar purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Tubby, a fost nevoit să declare în aceeaşi zi că, în realitate, guvernului sovie­tic nu i-a fost adresat niciun fel de ulti­matum. In legătură cu cele de mai sus, Agenţia TASS este împuternicită să anunţe că susmenţionata declaraţie a domnului Tru­man cu privire la un aşazis „ultimatum" este pe de-a’ntregul o născocire şi are pro­babil drept scop intensificarea isteriei de război în Statele Unite. In ce priveşte situaţia reală în legătură cu retragerea trupelor sovietice din Iran în 1946, aşa cum s-a anunţat la timpul său în presă, trupele sovietice au fost retrase din Iran în deplină conformitate cu termenul stabilit de comun acord între guvernul U.R.S.S. şi guvernul Iranului. încălcarea spaţiului aerian al R. D. Germane de către un avion francez BERLIN­­ (Agerpres). — TASS La 29 Aprilie, şeful adjunct al statu­lui major al grupului de trupe sovietice de ocupaţie din Germania, generalul-maior Trusov a adresat colonelului Meyer, şeful adjunct al statului major al trupelor fran­ceze de ocupaţie, o scrisoare de protest în legătură cu încălcarea de către un avion francez a dispoziţiilor privitoare la sborurile deasupra teritoriului Republicii Democrate Germane. In scrisoare se subliniază că, la 29 Aprilie 1952, un avion de tip Si-54 a ieşit, la Nord de oraşul Gotha, din cori­dorul aerian stabilit şi a atins, la ora 10,30, oraşul Merseburg, la 25 km. Sud- Est de limita coridorului. Descoperind avionul care săvârşise încălcarea, avioane de vânătoare sovietice au decolat la ora 10,32 şi au interceptat avionul SI-54 la înălţimea de 2.500 metri. Echipajul nu a dat ascultare semnalelor de aterizare şi avionul a continuat să înainteze în spaţiul aerian al R.D. Germane, în direcţia ora­şului Leipzig. Pentru a sili avionul care săvârşise în­călcarea să aterizeze, unul din aviatorii sovietici a tras în faţa avionului o salvă de avertisment. După aceasta, avionul SI-54 a intrat în nori şi a devenit invi­zibil. Observaţiile ulterioare au arătat că avionul SI-54 a aterizat la ora 11:02 pe aerodromul din Tempelhof. Generalul Trusov a cerut autorităţilor franceze să ia măsuri pentru a împiedica repetarea cazurilor de violare a regula­mentului circulației aeriene deasupra Re­publicii Democrate Germane. Nr. 2333 Instalarea primului hidroagregat al centralei hidroelectrice Timlianskaia STALINGRAD 1 (Agerpres), — TASS. In ajunul zilei de 1 Mai au fost termi­nate lucrările de montare a primului hidro­­agregat al centralei­­hidroelectrice Tim­lianskaia. La montarea instalaţiilor centralei hidro­electrice a fost folosită, pe scară largă, metoda rapidă. Durata montării roţii motri­ce, în greutate de 150 tone, a fost redusă cu aproape 20 de zile. Stahanoviştii au avut nevoe de numai patru ore pentru a instala rotorul generatorului — cea mai mare piesă a maşinii. Au fost de asemenea insta­late, în ritm rapid, ramificația dublă su­perioară și alte piese ale hidroagrega­­telor. Marea întrecere ciclistă internaţională „Cursa Păcii" VARŞOVIA 1. — Trimisul special al Agenţiei AGERPRES transmite : Miercuri după amiază, stadionul Arma­tei din Varşovia a trăit clipe de neuitat. Peste 50.000 oameni ai trinicii au venit să asiste la deschiderea festivă a celei de a V-a ediţii a tradiţionalei competiţii ci­cliste internaţionale „Cursa Păcii“. Au asistat J. Cyrankiewicz, preşedintele Consiliului de miniştri al R. Polone, Ko­walski, preşedintele Seimului, Chelchow­­ski, vicepreşedinte al Consiliului de mi­niştri, Sobolev, ambasadorul U.R.S.S. în R.­ Polonă, membri ai corpului diplomatic şi alţii. Apariţia pe stadion a celor 94 ciclişti reprezentând 17 ţări a stârnit un entu­ziasm de nedescris. Ambasadorul Republicii Democrate Ger­mane, Kundermann, dă semnalul de ple­care, şi convoiul multicolor al celor a­­proape 100 de ciclişti iese pe poarta sta­dionului pornind în prima etapă care se desfăşoară împrejurul Varşoviei. După o cursă extrem de animată în care s-a pedalat pe unele locuri cu peste 45 km. pe oră, sportivul belgian Verscheuren a intrat primul pe stadionul Armatei ur­mat la mică distanţă de un pluton în care se aflau şi reprezentanţii Republicii Popu­lare Române. De remarcat comportarea frumoasă a lui Şandru şi N. Maxim, care împreună cu Vesely şi Dimov au imprimat cursei o alură deosebit de rapidă, fapt care a dus la realizarea unei medii orare de aproape 41­ km. ■k Cea de a doua etapă a „Cursei Păcii", s’a desfăşurat pe distanţa Varşovia-Lodz (140 km.). Reprezentantul nostru, N. Chicomban, cu 20 km. înainte de sosire, împre­ună cu Svoboda (R. Cehoslovacă), Bau­­wens (Belgia), Steel (Anglia) şi Vida (R. P. Ungară), s’a desprins de plu­ton pedalând cu mare viteză spre Lodz. Pe străzile oraşului însă, Chicomban sparge roat din spate şi este nevoit să rămână pentru a o repara, pierzând ast­fel şansa de a participa la sprintul final. Pe stadionul din Lodz peste 40.000 spectatori au aplaudat victoria ciclistului cehoslovac Svoboda care a întrecut la sprint pe belgianul van Loveren. Alergă­torii din echipa R.P.R. Maxim și M. Du­­mitrescu au sosit la câteva zeci de secunde după câștigătorul etapei, care a parcurs 140 km, în 3 ore 51 minute 15 secunde, cu o viteză medie orară de 36,839 km. ■k Ieri s-a desfăşurat etapa a IlI-a pe dis­tanţa Lodz-Chorzow (223 km.). Aceasta a fost una dintre cele mai lungi şi mai grele etape de până acum. Trebue subliniată în mod special com­portarea lui C. Şandru, care a reuşit să se claseze în această etapă pe locul 5, fapt care a făcut să câştige 43 locuri în clasa­mentul individual. Şandru ocupă acum locul 8 în clasamentul general, înaintea lui Vesely (R. Cehoslovacă). Câștigătorul acestei etape este Sta­­blewski, din echipa polonezilor din Franța.

Next