Scȃnteia, februarie 1953 (Anul 22, nr. 2572-2595)
1953-02-01 / nr. 2572
Pag. 2 Membrii Consiliului Central al Sindicatelor din R. P. R. In şedinţa de Vineri după amiază cel de al IlI-lea Congres al Sindicatelor din R.P.R., a ales: Membrii Consiliului Central al Sindicatelor din R. P. R. Moraru Stelian, Chişinevschi Liuba, Mujic Mihai, Abălaşei Eugenia, Acatrinel Vasile, Andrei Ioan, Ardelean Ana, Ardeleanu Constantin, Argeşeanu Iile, Arion Dumitru, Banu Ileana, Barabaş Alexandru, Bârligea Elena, Bellel Duşan, Benetatu Grigore, Berlogea Octavian, Bivolu Nicolae, Bodea Eleonora, Bogoly Francisc, Borilă Ecaterina, Brezan Alexandru, Butaru Constantin, Chirtic Marcel, Chiţu Florea, Clătinici Ion, Codoban Grigore, Constantinescu Andrei, Comănescu Gheorghe, Cotoară Ion, Covaci Francisc, Covaci Martin, Crăciun Nicolae, Cristea Ştefan, Crişan Viorica, David Vasile, Dobre Constantin, Dobre Ion, Drăghicescu Paul, Eremia Ioana, Farkas Alexe, Filip Maria, Fleşeriu Cornelia, Georgescu Vasile, Gherman Mircea, Grecu Andrei, Haidu Iuliu, Hodişan Gheorghe, Ip Fichiret, Istrate Nicolae, Ivanov Constantin, Kalath Francisc, Kovács Iuliana, Lado Iuliana, Ledvina Magdalena, Leitghene Iosif, Lungu Ştefan, Mărăşescu Ion, Mesaroş Ştefan, Mesteacănu Constantin, Mihai F. Marin, Miziligeanu Elena, Moisin Dragomir, Moraru Maria, Munteanu Mircea, Mutulescu Iulian, Nichita Elena, Palocsay Rudolf, Petrescu Maria, Platon Ştefan, Popa Nicolae, Popescu Nicolae, Preda Marin, Preoteasa Ion, Priadcenco Alexandru, Purdel Maria, Rabu Maria, Radu Petre, Rădulescu Maria, Răşinaru Lucreţia, Resu Ion, Romaş Gheorghe, Şandru Loghin, Scacodul Ion, Stan Julieta, Szabó Iosif, Szabó Iosif, Teodorescu Elena, Ţipan Maria, Totka Ludovic, Vasile Paula, Vârvăreanu Marin, Vernescu Alexandru, Vizitiu Eugen, Voicu Dumitru, Zastulea Géza. Supleanţii Consiliului Central Adalbert Marcel, Băcanu Gheorghe, Costache Alexandrina, Dobul Emilia, Gavrilă Olga, Ioniţă C. Atena, Istrate Vasile, Manea Petre, Neagu Lucia, Pantea Gheorghe, Prodan Gheorghe, Ţirea Gheorghe, Toader Persida, Udrea Elena, Vioneagu Nicolae. Membrii Comisiei de Revizie Balla Ladislau, Dincă Constanţa, Idiţoiu Gheorghe, Moisescu Viorica, Postu Dumitru, Ungureanu Elena, Virag Augustin. Membrii supleanţi ai Comisiei de Revizie Lăzăroiu Eugenia, Mărăşescu Constantin, Ştefan Constantin. ★ Sâmbătă 31 Ianuarie 1953 a avut loc, la sediul Consiliului Central al Sindicatelor, plenara de constituire a Consiliului Central al Sindicatelor din R.P.R., ales de cel de al lll-lea Congres al Sindicatelor. Plenara a ales în unanimitate următorul Prezidiu al Consiliului Central al Sindicatelor 1. Stelian Moraru, 2. Liuba Chișinevschi, 3. Mihai Mujic, 4. Ecaterina Borilă, 5. Mircea Gherman, 6. Constantin Butaru, 7. Ion Dobre, 8. Martin Covaci, 9. Loghin Șandru, 10. Maria Moraru, 11. Francisc Covaci, 12. Ludovic Totka, 13. Vasile Acatrinei, 14. Iosif Szabó, 15. Mihai F .Marin, 16. Andrei Constantinescu, 17. Vasile David, 18. Eleonora Bodea, 19. Nicolae Popescu, 20. Ion Clătinici, 21. Constantin Dobre, 22. Nicolae Istrate 23. Iulian Mutulescu. Ca preşedinte al Prezidiului Consiliului Central al Sindicatelor a fost ales in unanimitate tov. Stelian Moraru. Plenara a ales In unanimitate următorul Secretariat al Prezidiului Consiliului Central al Sindicatelor 1. Liuba Chişinevschi, 2. Mihai Mujic, 3. Ecaterina Borilă, 4. Mircea Gherman, 5. Constantin Butaru, 6. Ion Dobre. In încheierea şedinţei, tov. Stelian Moraru, preşedintele Prezidiului Consiliului Central al Sindicatelor, a subliniat sarcinile importante şi de mare răspundere care revin membrilor Consiliului Central al Sindicatelor în aplicarea hotărîrilor celui de al IlI-lea Congres al Sindicatelor, pentru îndeplinirea cincinalului In patru ani, pentru construirea socialismului In patria noastră, pentru apărarea păcii. (Agerpres) SCÂNTEIA Recepţie în cinstea celui de al lll-lea Congres al Sindicatelor din R. P. R. Sâmbătă seara, Comitetul orăşenesc Bucureşti al P.M.R. şi Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei au oferit In sala de festivităţi a fabricii de confecţii ,,Gh. Gheorghiu-Dej“ o recepţie în cinstea celui de al IlI-lea Congres al Sindicatelor din R.P.R. şi a reprezentanţilor sindicatelor frăţeşti din alte ţări care au participat la Congres. La recepţie au luat parte tovarăşii: dr. Petru Groza, Gh. Apostol, Chivu Stoica, Stelian Moraru, Liuba Chişinevschi, Mihai Mujic, Ghizela Vass, Vasile Muşat, Carol Loncear, Al. Sencovici, O. Berlogea şi alţii. Au luat deasemeni parte delegaţia Federaţiei Sindicale Mondiale în frunte cu Louis Saillant, secretar general al F.S.M., şi delegaţiile sindicatelor frăţeşti din alte ţări, in frunte cu delegaţia sindicatelor sovietice condusă de Ivan Petrovici Gurcev. La recepţie au fost invitaţi delegaţii la cel de al IlI-lea Congres al Sindicatelor din R.P.R., Eroii Muncii Socialiste Dumitru Arjon şi Nicolae Vasu, stahanovişti, fruntaşi în producţie, tehnicieni, oameni ai artei şi culturii. Recepţia s’a desfăşurat intr’o atmosferă de caldă prietenie. (Agerpres) încheierea lucrărilor primei consfătuiri pe ţară a specialiştilor în irigaţii Sâmbătă după amiază au luat sfârşit lucrările consfătuirii oamenilor de ştiinţă, specialiştilor şi practicienilor în irigaţii din Întreaga ţară, consfătuire care a avut loc la Institutul de Cercetări Agronomice din Capitală. In cele cinci zile cât a durat consfătuirea s’a analizat stadiul cercetărilor ştiinţifice In domeniul irigaţiilor şi al proiectării, executării şi exploatării lucrărilor de irigaţii din ţara noastră. Consfătuirea a contribuit la cunoaşterea cuceririlor ştiinţei sovietice care trebuesc adaptate condiţiilor specifice ţării noastre. Referatele prezentate, precum şi propunerile şi discuţiile ce s’au desfăşurat într’un ascuţit spirit critic şi autocritic constitue o temeinică bază teoretică şi practică pentru cei ce muncesc in domeniul Irigaţiilor. La consfătuire a fost adoptată o rezoluţie care oglindeşte realizările de până acum, lipsurile şi greutăţile întâmpinate, precum şi sarcinile ce stau în faţa oamenilor de ştiinţă, specialiştilor şi practicienilor pentru dezvoltarea Irigaţiilor. Rezoluţia subliniază printre altele aplicarea cu succes a irigaţiilor pe terenurile înalte cu pante mari din zona Canalului Dunăre-Marea Neagră, irigarea pentru prima dată în ţara noastră a culturilor de bumbac, trecerea, pe baza experienţei sovietice, la noul sistem de irigare cu canale provizorii, etc. Au fost scoase totodată la iveală lipsuri atât în ceea ce priveşte cercetările in sectorul irigaţiilor care au rămas mult în urmă faţă de sarcinile , ce stau în faţa oamenilor muncii din agricultură, cât şi lipsurile din domeniul proiectării, amenajării şi exploatării raţionale a sistemelor de irigaţii. Astfel, multe din proiectele şi lucrările executate, cum ar fi cele de la gospodăria agricolă de stat Roseţi-Bucureşti, unde nivelarea terenurilor s-a făcut defectuos, au dus la soluţii necorespunzătoare condiţiilor naturale Rezoluţia trasează ca sarcină principală folosirea experienţei sovietice şi a experienţei pozitive obţinute în ţara noastră la unele lucrări de irigaţii, adâncirea studiilor şi cercetărilor înainte de a se trece la proiectare, mecanizarea lucrărilor, folosirea raţională a apei, aplicarea asolamentelor la culturile irigate etc. Pentru punerea în practică a hotărârilor luate în cadrul consfătuirii, rezoluţia recomandă grăbirea apariţiei revistei de specialitate „Hidroamelioraţia", care va populariza în massa specialiştilorşi tehnicienilor succesele obţinute de ştiinţa sovietică şi de către specialiştii din ţara noastră, precum şi înfiinţarea Institutului de cercetări pentru amelioraţii. In cuvântul de Închidere tov. C. Prisnea, ministrul agriculturii, a subliniat faptul că lucrările primei consfătuiri a specialiştilor în irigaţii din Întreaga ţară şi-au atins scopul, ele contribuind la îmbunătăţirea activităţii în domeniul irigaţiilor. Aceasta va duce la rezolvarea uneia din problemele principale ale agriculturii noastre, contribuind la obţinerea de recolte crescânde pentru ridicarea continuă a nivelului de trai al celor ce muncesc. Participanţii la consfătuire au trimis o telegramă de salut tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej, iniţiatorul planului de electrificare şi de folosire a apelor, telegramă în care îşi iau angajamentul de a îndeplini în patru ani sarcina trasată de planul cincinal. . In zilele eroice ale lui 1 şi 2 Februarie 1933... Sfârşitul lul Ianuarie 1933. O iarnă aspră, chinuitoare... Criza economică rodea adânc din trupul ţării. Ziarele nu mai pridideau să Înregistreze falimentele. Zeci şi zeci de fabrici, de Instituţii şi bănci Îşi închideau porţile, lăsând pe drumuri mii şi mii de muncitori. Efectele aplicării faimosului „plan de la Geneva” — care adusese în ţara noastră o adevărată haită de „controlori" şi „experţi” străini în frunte cu Charles Rist — se făceau simţite tot mai puternic. „Controlorii" trusturilor americane, engleze şi franceze — faţă de care guvernul burghezo-moşieresc contractase împrumuturi Înrobitoare — îşi dictaseră cu neruşinare pretenţiile: să fie concediaţi 30% din salariaţi, să fie reduse cu 60% salariile muncitorilor şi funcţionarilor publici prin aplicarea a 3 „curbe de sacrificiu”, etc. Crâncenă, mizeria pătrundea tot mai adânc în casele oamenilor. Pe străzi rătăceau oameni flămânzi şi fără lucru : numărul şomerilor era de 5 ori mai mare decât în 1929. Salariile muncitorilor şi funcţionarilor scăzuseră şi ele la jumătate. Ca să-şi hrănească copiii, muncitorii ceferişti îşi vindeau până şi bruma de mobilă ce o mai aveau în casă Plata salariului funcţionarilor şi învăţătorilor era „amânată" de la o lună la alta ; ţăranii erau aduşi la sapă de lemn de camăta băncilor şi de jaful moşierilor şi chiaburilor. Legată prin mii de fire de capitalul internaţional. România burghezo-moşierească era zguduită de efectele crizei pustiitoare ce zdruncina întreaga lume capitalistă. Dincolo, la graniţa de răsărit, se afla o ţară ai cărei oameni construiau cu succes o orânduire nouă, fără exploatare, fără crize, şomaj şi mizerie. Şi succesele muncii paşnice a oamenilor sovietici, imensa superioritate a socialismului, se ridicau acuzatoare împotriva lumii capitaliste. Ele chemau pe exploataţii şi asupriţii de pretutindeni să ridice cu mai multă dârzenie steagul luptei împotriva jugului imperialist. Dar, şi atunci, ca şi astăzi, duşmanii omenirii, milionarii şi miliardarii americani şi englezi, pândeau cu colţi de fiară. Ei au Instaurat dictatura hitleristă în Germania,iar In faţa valului revoluţionar crescând, au sprijinit dezvoltarea fascismului în ţările vecine marii Patrii a Socialismului. Se pregătea murdarul, tâlhărescul război Împotriva Uniunii Sovietice... ★ „Jos cu pregătirile de război!“, „Pâine! Nu curbe de sacrificiu !“ De multe ori, în zori, locuitorii de pe străzile din cartierul Griviţa citeau aceste cuvinte înscrise pe pereţii caselor. In toiul nopţii trecuseră pe aici, feriţi de privirile copoilor, grupuri de muncitori. Ei înscriseseră pe zidurile caselor cuvintele acestea care exprimau năzuinţele, gândurile tuturor oamenilor cinstiţi din cartier. Cei care chemau poporul la luptă erau comuniştii. ... In halele descoperite ale Atelierelor Griviţa, muncitorii, flămânzi şi îmbrăcaţi în haine zdrenţuite, munceau vlăguiţi. Un om trecu printre ei, şoptindu-le câteva cuvinte care făceau să le ardă mai puternic în ochi flacăra nădejdilor. Peste puţin timp, ca la un semnal, s’au adunat cu toţii Intr'un colţ al halei. începuse o întrunire „zburătoare". Unul dintre ei se urcă pe o maşină şi Ie vorbi de acolo: „Să nu ne lăsăm, tovarăşi, până n’or ţine seama de revendicările noastre .Să ni se recunoască, în primul rând, comitetul de fabrică ales de noi. Să trecem deîndată la greve dacă nu vor să ţină seama de glasul nostru — de nevoile noastre !”. Meetingul nu durase decât câteva minute, deajuns însă pentru ca cuvântul partidului să pătrundă în masse şi să le cheme la luptă. — „Nu vă luaţi după cei ce spun să lăsăm lucrurile de pe o zi pe alta, aşteptând îndurarea patronilor. Social-democraţii oportunişti s-au vândut cu totul burjuilor. Să-i demascăm, tovarăşi, şi să-l alungăm. Să strângem tot mai puternic frontul unic de jos, peste capul şi în ciuda şefilor social-democraţi reformişti !". La îndemnul comuniştilor, ceferiştii din Bucureşti, din Iaşi şi Paşcani, din Cluj şi Galaţi alungau elementele oportuniste social-democrate din conducerea sindicatelor, înlocuindu-le cu elemente revoluţionare. Pretutindeni, partidul desfăşura o largă activitate, chemând massele muncitoare, vlăguite şi înfometate, să se unească şi să se ridice la lupta pentru pâine, pace şi libertate, împotriva înrobirii economice a ţării de către imperialiştii americani, englezi şi francezi şi a transformării ei într’un cap de pod al criminalului război antisovietic. Comuniştii aplicau directivele Congresului al V-lea al P.C.R. care dăduseră o perspectivă clară muncii şi luptei partidului. Clasa muncitoare se ridica hotărîtă la luptă. Conferinţa pe ţară a ceferiştilor, din Martie 1932, alesese un comitet de acţiune. Punându-se în fruntea întregului popor muncitor, care se ridica atunci la luptă, ceferiştii încredinţaseră conducerea acestui comitet de acţiune tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej. Era o chezăşie a dârzeniei şi hotărîrii de luptă a poporului muncitor în marile bătălii de clasă ce-aveau să se desfăşoare în ţara noastră sub Îndrumarea partidului şi sub conducerea nemijlocită a neînfricatului fiu al partidului — tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej. ★ ... In curtea rafinăriei „Astra Română“ din Ploeşti era mare fierbere printre muncitori. — „Iar au concediat pe câţiva dintre ai noştri, tovarăşi. Şi-au bătut joc de contractul colectiv. Să mergem la direcţie, să cerem să fie primiţi din nou la lucru tovarăşii concediaţi !" îndemnul plecase de la un comunist. Delegaţia de muncitori se prezentase la birourile societăţii „Astra Română" din Ploeşti. Aducea cuvântul dârz al muncitorilor concediaţi şi lăsaţi pradă foametei, în urma aplicării prevederilor conferinţei de la Paris a trusturilor petrolifere care hotărîseră ca producţia de petrol a României să se reducă cu 30%, să fie concediat circa 25% din personalul industriei petrolifere şi să fie reduse salariile cu 40—50%. Slugile imperialiste din conducerea societăţii „Astra-Română“ refuzară să ducă tratative cu muncitorii. Atunci au, prins să sune sirenele, prelung, înfiorând oraşul. In curând, s’au pornit să şuere şi sirenele dela rafinăria „Româno-Americană”, semn că şi muncitorii de aici se solidarizează cu cel dela „Astra”. Apoi sunetul altor şi altor sirene spinteca văzduhul. Muncitorii din numeroase fabrici ploeştene se alăturară greviştilor. La chemarea comuniştilor, tn faţa direcţiei s’a adunat un mare număr de muncitori. Erau prea dârzi demonstranţii, prea hotărîţ! să-şi ceară dreptatea ca să nu pună pe gânduri pe mal marii dela „Astra". După îndelungi ezitări şi manevre nereuşite direcţia „Astrel" fu silită să-şi ia angajamentul de a reprimi pe muncitorii concediaţi, să reconfirme valabilitatea contractului colectiv — pe care muncitorii reuşiseră să-l impună cu câteva săptămâni mai înainte — şi să recunoască împuternicirile delegaţilor. Era o primă victorie pe care muncitorii petrolişti, sub conducerea comuniştilor, o cucereau împotriva reprezentanţilor trusturilor. Două zile mai târziu, la 1 Februarie 1933, trec la acţiune şi muncitorii de la „Româno-Americană”. De aproape două luni ei prezentaseră un program concret de revendicări, căruia direcţia refuzase să-i dea curs. In ciuda manevrelor socialdemocraţilor reformişti, care căutau să tărăgăneze şi mai mult lucrurile, muncitorii de la „Româno-Americană", îndrumaţi de comunişti, au cerut un răspuns precis. Direcţia a evitat răspunsul, motivând că „tratativele sunt în curs". Din nou a sunat sirena in Ploeşti anunţând greva. Ecoul a răzbătut până departe în schelele petrolifere. Din oraşul crunt jefuit al Morenilor sute de muncitori se pregăteau să vină în ajutorul celor de la „Româno-Americană". Direcţia rafinăriei a recurs atunci la măsuri mai „energice". A chemat poliţia şi armata pentru a îneca demonstraţia în sânge. Dar cine-i mai putea opri pe muncitori să-şi ceară cu hotărîre drepturile . In văzul poliţiei şi al armatei, muncitorii de la „Româno-Americană” au organizat în curtea rafinăriei o puternică demonstraţie împotriva jefuitorilor americani. Adevăraţi patrioţi,, comuniştii au demascat atunci jaful odios pe care trusturile imperialiste americane îl făceau în economia ţării. ...Poliţiştii şi soldaţii împresuraseră rafinăria. A urmat apoi o năvală sălbatică. izbituri cu patul puştii, bătăi. Peste 150 de muncitori arestaţi sunt îmbrânciţi în dubele poliţiei. Muncitorii ploeşteni se grăbesc să vină în ajutorul tovarăşilor lor arestaţi. El se îndreaptă demonstrând spre oraş, către prefectură. In drum, zeci şi sute de muncitori veneau să îngroaşe coloana demonstranţilor. Când au ajuns în centrul oraşului erau vreo 7000—8000 de oameni, încercarea autorităţilor de a împrăştia pe demonstranţi cu ajutorul armatei a eşuat. Cea mai mare parte a soldaţilor au refuzat să tragă în muncitori. Cercul de oameni se strângea ca un cleşte în jurul prefecturii, cerând imediata eliberare a celor închişi. Până către miezul nopţii, muncitorii au dominat centrul oraşului. Intr’un târziu, când zidul viu al muncitorilor ameninţa să ia cu asalt prefectura, autorităţile, înspăimântate, au hotărît să elibereze pe cei arestaţi. Cu urale puternice şi-au primit manifestanţii tovarăşii de luptă eliberaţi. In zadar au mai încercat câteva cozi de topor social-democrate să slăbească hotărârea de luptă a muncitorilor! După 12 ore de presiune neîntreruptă a muncitorilor, direcţia societăţii „Româno-Americane” dă un comunicat în care anunţă că revine asupra scăderii salariilor şi asupra concedierilor. Era o nouă victorie dobândită de muncitorimea Văii Prahovei, organizată şi condusă în luptă de partid. ★ Vestea venise pe neaşteptate. Administraţia C.F.R. — la ordinele „controlorilor“ străini — hotărîse să reducă aconturile date ceferiştilor. La chemarea partidului, peste 4000 de muncitori suspendă lucrul timp de 4 ore. O demonstraţie plină de vigoare care şi-a atins scopul. Conducerea C.F.R.-ului este nevoită să revină asupra hotărîrii de a reduce aconturile. Acest lucru se întâmpla în ziua de 28 ianuarie. Tot în ziua aceasta, muncitorii ceferişti au alcătuit, la propunerea comuniştilor, un program de revendicări. Ei cereau : încetarea reducerii salariilor şi sporirea acestora cu 20%, desfiinţarea amenzilor, plată pentru ucenici, condiţii mai bune de muncă etc. In acelaş timp ei cereau recunoaşterea comitetului de fabrică. Muncitorii Griviţei se ridicau cu dârzenie Împotriva odiosului regim burghezo-moşieresc care le răpea pas cu pas libertatea de organizare, târând ţara pe drumul întunecat al fascismului. La îndemnul partidului, peste 7000 de ceferişti intrară în grevă demonstrativă, cerând respectarea acestui program de revendicări, Direcţia intârzie să răspundă. Răspund, în schimb, în mod energic muncitorii, care hotărîseră să înceapă o grevă puternică pe ziua de 2 Februarie. Aşa s’a făcut că în dimineaţa zilei de 2 Februarie a prins să şuere prelung sirena la Griviţa, vestind începutul eroicelor zile de luptă ale anului 1933. Peste 7.000 de muncitori de la Griviţa au încetat lucrul, ocupând atelierele. Cartierul, oraşul întreg trăiau clipe, de încordare. La poarta Atelierelor se strânseseră familiile greviştilor. In celelalte fabrici şi uzine din Bucureşti, la „R.M.S.“, la „Vulcan", la „Herdan" şi „Balcani" — muncitorii, la chemarea comuniştilor, organizaseră puternice greve de solidaritate. Sute şi sute de şomeri manifestau pe străzile din preajma Griviţei. De pretutindeni, din toate cartierele Capitalei şi din comunele apropiate se îndreptau căruţe cu alimente pentru grevişti. In acelaş timp, la Paşcani, Iaşi, Cluj, Galaţi izbucneau noi greve. Se ridica astfel la luptă clasa muncitoare în frunte cu muncitorimea ceferistă, însufleţită în această crâncenă bătăile de partidul comuniştilor. După 18 ore de grevă, muncitorii au părăsit curtea Atelierelor în strigăte de: „Trăiască comitetul de fabrică !“ Reprezentantul ministrului comunicaţiilor a fost" nevoit să satisfacă cea mai mare parte din revendicările formulate de ceferişti, printre care şi recunoaşterea comitetului de fabrică " — cea mai însemnată cucerire a grevei din 2 Februarie, expresie a unităţii de acţiune a muncitorimii, închegate în focul luptei împotriva duşmanului de clasă şi a trădătorilor social-democraţi de dreapta. Victoriile din zilele de 1 şi 2 Februarie 1933 ale muncitorilor ceferişti şi petrolişti au dat încredere clasei muncitoare în propriile ei forţe, au făcut să crească dragostea şi ataşamentul pentru partid, pentru tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej. Partidul Comunist din România şi-a dovedit cu acest prilej forţa şi capacitatea organizatorică. Desmeticindu-se după lovitura primită, reacţiunea — la ordinele imperialiştilor americano-englezi — a trecut să-şi regrupeze forţele. In scurt timp, guvernul naţional-ţărănist revine asupra hotărîrilor sale, anulând toate revendicările satisfăcute în urma presiunii muncitorilor. Era începutul unor noi lupte — al eroicelor lupte din 16 Februarie 1933, când muncitorimea Griviţei Roşii a înscris una, din cele mai glorioase pagini în istoria proletariatului român. * In urmă cu 20 de ani, sub steagul partidului, poporul muncitor îşi croia drum spre vremurile de libertate de azi. Victoriile de‘ acum ale petroliştilor, In lupta pentru mai mult petrol, izbânzile ceferiştilor de la „Griviţa Roşie", lupta Întregului popor pentru făurirea patriei socialiste îşi trag rădăcina din faptele eroice ale trecutului, din măreţele zile ale acelui început de Februarie 1933. Astăzi, ca şi atunci, succesele luptei poporului muncitor izbesc cu tărie în aceiaşi duşmani crânceni al libertăţii şi Independenţei noastre — Imperialiştii americani şi englezi. Astăzi, ca şi atunci, succesele luptei poporului muncitor vorbesc cu putere despre marea forţă mobilizatoare a partidului, care conduce din victorie în victorie oamenii muncii din țara noastră In lupta pentru construirea socialismului* * C. MITEA Delegaţia F.S.M. şi delegaţiile sindicale frăţeşti au vizitat „Casa Scânteii“ Delegaţia Federaţiei Sindicale Mondiale în frunte cu Louis Saillant, secretar general al F.S.M., şi reprezentanţii sindicatelor frăţeşti din alte ţări în frunte cu delegaţia sovietică, condusă de Ivan Petrovici Gureev, care au participat la lucrările celui de al IlI-lea Congres al Sindicatelor din R.P.R., au vizitat în cursul dimineţii de Sâmbătă Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii”. Oaspeţii au fost întâmpinaţi la sosire de către colectivul de conducere al Combinatului, precum şi de un grup de stahanovişti care le-au adresat un călduros salut. Vizitând secţiile Combinatului, membrii delegaţiilor sindicale străine au admirat modernele Instalaţii poligrafice şi s-au întreţinut Îndelung cu muncitorii stahanovişti, înainte de a părăsi măreţul edificiu de răspândire a ştiinţei şi culturii, oaspeţii străini şi-au înscris impresiile în cartea de aur a Combinatului Poligrafic „Casa Scânteii”. (Agerpres) Vizita delegaţiei culturale şi de învăţământ a R. P. Chineze In cadrul schimbului de experienţă cu Instituţiile şi aşezămintele culturale din ţara noastră, delegaţia culturală şi de învăţământ a R. P. Chineze în frunte cu Wei Cio, membru In Comitetul pentru Cultură şi învăţământ de pe lângă Guvernul Central Popular al R. P. Chineze şi ministru adjunct al învăţământului, a avut Sâmbătă dimineaţa o consfătuire cu membrii conducerii Comitetului pentru Aşezămintele Culturale din R.P.R. Oaspeţii au fost întâmpinaţi de tovarăşii D. Mihalache şi I. Avramescu, vicepreşedinţi ai Comitetului pentru Aşezămintele Culturale, şi alte cadre de conducere din Comitet. Delegaţia a fost Însoţită de Tiao Tien I, secretar al Ambasadei R. P. Chineze la Bucureşti. Cei prezenţi s-au întreţinut Îndelung asupra dezvoltării culturii de massă în patria noastră, delegaţia R. P. Chineze interesându-se de multiplele aspecte ale modului de organizare a muncii căminelor culturale, cluburilor şi bibliotecilor populare orăşeneşti şi săteşti din ţară. In cursul după amiezii, delegaţia culturală şi de învăţământ a R. P. Chineze a vizitat expoziţia „Economia planificată a R.P.R. In plin progres". Prin vizitarea expoziţiei, oaspeţii au putut cunoaşte multe din importantele realizări ale economiei noastre naţionale care, în anii puterii populare, cunoaşte o rapidă dezvoltare. Informaţii La Casa Scriitorilor a avut loc Sâmbătă o seară literară închinată marelui poet revoluţionar rus N. A. Nekrasov, de la a cărui moarte s-au împlinit anul acesta 75 de ani. Numeroşi oameni de litere şi artă care au participat la festivitate au ascultat cu un deosebit Interes un recital de poezii din opera marelui Nekrasov, tovarăş de luptă şi de idei al lui Bielinski, Dobroliubov, Cernâşevski. Au citit versuri actorii Tanţi Cocea, Fory Eterie şi Gabriel Dănciulescu. In încheierea festivităţii a fost prezentat filmul sovietic „Mussorgski“. ★ Expoziţia „Economia planificată 8 R.P.R. in plin progres" continuă a fi deschisă Vizitarea se poate face zilnic Intre orele 9—20, iar Duminica Intre 9—21. Foileton Planul din sertar De câte ori şeful secţiei culturale a sfatului popular raional Miercurea Ciuc, tov. Újlaki András, citeşte în ziare sau aude vorbindu-se despre bogata activitate culturală ce se desfăşoară în sute şi mii de comune din ţara noastră, se simte parcă săgetat în inimă, încruntat şi nedumerit, îşi pune mereu aceeaşi întrebare : „Oare despre activitatea culturală din raionul nostru de ce n’or fi scriind ziarele, de ce nu vorbesc oamenii ?”... Şi tov. Ujlaki mai scoate odată planul din sertar, citeşte şi reciteşte cu admiraţie conţinutul, se felicită în gând pentru priceperea cu care l-a întocmit şi nici în ruptul capului nu poate dezlega „misterul”. Intr’adevăr, planul întocmit cu atâta migală prevede lucruri din cele mai promiţătoare : organizarea a 7 cercuri agrotehnice, 2 cercuri agricole, 5 cercuri de ştiinţe naturale, 28 cercuri de lectură ş.a. Dar, se vede treaba că şeful secţiei culturale a sfatului popular trăieşte cu iluzia că odată ce a aşternut pe hârtie pianul de activitate, misiunea sa este îndepliniţă. Deacum lucrurile vor merge de la sine, că doar de aceea avem pian. Tov Ujlaki nu ţine seama de faptul că e nevoe de îndrumare şi sprijin concret în vederea înfăptuirii planului, de un control sistematic pe teren asupra felului cum sunt îndeplinite sarcinile de plan. Ar fi o greşală să se considere că şeful secţiei culturale nu iubeşte munca şi mai ales biroul. Dimpotrivă. Dragostea lui pentru birou este atât de puternică, atât de înflăcărată şi plină de gelozie, încât nu se îndură să-l părăsească decât atunci când merge la masă, sau să se culce. Să meargă pe teren pentru a da îndrumări şi sprijin activităţii căminelor culturale sau bibliotecilor, să cerceteze cum îşi desfăşoară activitatea cluburile, colţurile roşii sau echipele artistice . Ce rost ar avea, gândeşte tov, Újlaki, să-şi părăsească biroul când doar toate sunt trecute în plan, fiecare lucru la locul lui, pe capitole, rubrici, paragrafe 7 Cu toate acestea, şeful secţiei culturale nu e lipsit de orice „legătură cu terenul”. Odată pe lună sunt convocaţi în biroul său directorii căminelor culturale din raion, spre a-şi expune rapoartele. — „In comuna noastră — arată directorul căminului cultural din Mihăileni — ţăranii muncitori sunt dornici să asculte conferinţe, tineretul vrea să alcătuiascît echipe de cor, de dans, de teati. Dar cum şi unde să organizăm asemenea lucruri, de vreme ce în căminul cultural, tov. Petre Timar, secretarul comitetului executiv al sfatului popular comunal, a Instalat... un atelier de tâmplărie”. — „Când să mă ocup de munca culturală — întreabă directorul căminului cultural din Tuşnad-Sat — dacă tovarăşii de la sfatul popular comunal mu au numit delegat de batoză, responsabil de tarla și recenzor de animale .... Oamenii din comună mă tot iau la rost: „De ce nu organizează căminul seri culturale, cu filme şi conferinţe, aşa cum se face în comunele Praid, Sângiorgiul de Pădure şi în alte comune din raionul Odorhei ?"... — „In comuna noastră — spune directorul căminului cultural din Dăneşti — oamenii cer să organizăm consfătuiri despre diferite probleme agrotehnice. Dar cu toate că am stăruit de nenumărate ori spre a obţine lemne pentru încălzirea sălii căminului cultural, la sfatul popular raional parcă nici nu s’a auzit de toate astea... La auzul unor asemenea rapoarte, şeful secţiei culturale a Sfatului popular raional Miercurea Ciuc simte un fel de vâjâit In urechi, iar făptura-i robustă parcă pierde din proporţii sub privirile acuzatoare ale directorilor chemaţi să raporteze. Apoi, când rămâne din nou singur In birou, se reculege şi se înduioşează singur de felul cum lumea nu-i vede meritele: „Degeaba am muncit la planul ăsta minunat! Nici ziarele nu scriu despre mine, nici oamenii nu mă felicită“. Iată, tovarăşe Ujlaki, dorinţa ţi s’a împlinit ! Ziarele scriu despre ,,planul“ ce l-ai Întocmit, oamenii vorbesc despre „munca” ce o depui. Bineînţeles, se scrie şi se vorbeşte pe măsura faptelor. Iar dacă vrei să se vorbească altfel, e timpul să iei măsuri ca mucegaiul birocratismului să nu te Înghită cu totul Planul e abia un început. Pentru ca treaba să meargă bine trebue să-ţi scoţi capul dintre hârţoage şi dosare, trebue să-ţi iei inima în dinţi şi să ieşi din birou, cu toate că la început aceasta poate să-i producă cuiva nedeprins cu asemenea excursii unele ameţeli. Dar nu-i nimic, mai bine să încerci să te desprinzi singur din când în când din birou şi să mai vezi cu ochii tăi viaţa adevărată, să dai ajutor ca planul să devină realitate— I. NEMETHY P. DAVID ‘ < O consfătuire la Opera Zilele trecute a avut loc la Opera de Stat din Bucureşti o consfătuire cu spectatorii, oameni ai muncii din diferite domenii de activitate. In cuvântul lor, participanţii la consfătuire au adus aprecieri pozitive şi mulţumiri pentru creaţiile din ce în ce mai bune ale Operei de Stat. Totodată ei au făcut o seamă de observaţii critice, în majoritate juste, menite să ajute pe artişti şi întregul colectiv în munca sa viitoare. Cu toate succesele obţinute, jocul scenic este încă neglijat de unii actori. Interpretarea dramatică nu subliniază întotdeauna conţinutul de idei al operei. S’a arătat, de exemplu, că actorii care interpretează în diferite opere personagii odioase, negative, trebue să contribue — printr'un toc realist — la educarea oamenilor muncii în spiritul urii faţă de tot ce e duşmănos poporului. , O seamă de vorbitori, subliniind faptul că avem mari cântăreţi iubiţi şi admiraţi de public, au arătat totodată că unii dintre artiştii noştri de operă nu acordă suficientă atenţie dicţiunii, exprimării clare. Inteligibile, cu greutate reuşesc cu spectatorii de Stat spectatorii să Înţeleagă cuvintele. Trebue ca, odată cu perfecţionarea vocală, artiştii să facă eforturi pentru a-şi perfecţiona şi dicţiunea. Ar fi bine deasemeni să se tipărească în programe textul ariilor, aşa cum s’a făcut la „Rusalka”. S’a arătat că este de dorit cooptarea cât mai multor elemente tinere şi talentate în corul Operei, pentru mărirea şi împrospătarea lui; deasemeni e necesară înlăturarea distonărilor supărătoare care se aud uneori un cor, sau la unii solişti. Spectatorii au cerut mărirea numărului de spectacole, organizarea de către Operă a unor recitaluri în fabrici şi întreprinderi. Vorbitorii au criticat cu tărie modul defectuos în care distribue „Ages” biletele de operă. Iniţiativa colectivului Operei de Stat este de mare preţ şi merită a fi luată ca exemplu. Asemenea consfătuiri, desfăşurate un spirit critic şi autocritic, sunt menite să asigure o mai strânsă legătură între artişti şi publicul nou, să popularizeze arta noastră, să ducă la noi succese în creaţie ale artiştilor. Nr. 2572