Scȃnteia, septembrie 1953 (Anul 22, nr. 2755-2780)

1953-09-01 / nr. 2755

■M Oamenii muncii din patria noastră au pri­mit cu o vie satisfac­ţie sarcinile trasate de şedinţa plenară din 19-20 August a.c. a C.C. al P.M.R. privind dezvoltarea economiei noastre na­ţionale şi ridicarea ni­velului de trai şi de cultură al oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Programul de măsuri elaborat de partid prevede printre măsurile principale spori­rea fondurilor de Investiţii pentru agricul­tură, în scopul dezvoltării tuturor ramuri­lor ei de producţie. O deosebită atenţie se va da în agricultură dezvoltării creşterii vitelor. Şedinţa plenară a C.C. al P.M.R. a arătat că deşi agricultura a obţinut suc­cese însemnate sub regimul de democraţie populară, ea a rămas totuşi mult în urmă faţă de Industrie, ceea ce a avut ca urmare o creştere nesatisfăcătoare a nivelului de trai al oamenilor muncii, în raport cu dez­voltarea generală a economiei naţionale. Mult rămasă în urmă faţă de dezvoltarea celorlalte ramuri ale agriculturii este creş­terea vitelor. Cu toate că şeptelul s-a re­făcut treptat, ajungând în 1952 la princi­palele specii nivelul dinainte de război, totuşi cantitatea de carne şi de produse ani­male este cu totul insuficientă faţă de ne­cesităţile crescânde de consum ale popu­laţiei. In scopul dezvoltării creşterii vitelor, partidul şi guvernul vor acorda o perma­nentă atenţie sporirii producţiei animale şi creşterii bazei furajere. Gospodăriile indi­viduale ale ţăranilor muncitori vor primi credite ieftine pentru cumpărarea de vite, porci, cal, ajutor zootehnic în scopul mă­ririi şeptelului şi îmbunătăţirii soiului de vite. Pentru a stimula gospodăriile indivi­duale ale ţăranilor muncitori să crească vaci de lapte, oi cu lână fină şi porci se vor prevedea avantaje la colectări. Siste­mul de contractare va fi extins şi la ani­male, lapte, lână. Grija principală în pro­blema contractărilor o vor constitui con­tractele pentru creşterea şi îngrăşarea ani­malelor. Contractarea animalelor se va face plătindu-se sporul de carne la preţuri progresive. Printre măsurile iniţiate de partid şi guvern se prevede acordarea unui puternic sprijin gospodăriilor colective şi întovărăşirilor agricole ca acestea să de­vină mari crescătoare de vite. Gospodăriilor agricole de stat li se trasează ca sarcină să devină gospodării agricole model, pildă de gospodărire socialistă, să asigure printre altele gospodăriilor colective, întovărăşi­rilor agricole şi gospodăriilor individuale ale ţăranilor muncitori animale de rasă. Zootehnia ţării noastre posedă suficiente rezerve pentru a mări în scurtă vreme şep­telul de animale. Sarcini de mare răspundere revin în acest scop ţăranilor muncitori cu gos­podă­rii individuale, con­ducerilor şi crescăto­rilor de vite din gos­podăriile agricole co­lective. Întovărăşiri şi­­ gospodării agricole de stat, inginerilor şi zootehnicienilor, me­dicilor veterinari, oamenilor de ştiinţă din institute ştiinţifice. Una din cele mai importante sarcini care stă azi în faţa oamenilor muncii din agri­cultură în domeniul creşterii vitelor este asigurarea bazei furajere. Pentru asigurarea bazei furajere nece­sară şeptelului prevăzut a fi atins în anii următori trebue ca suprafaţa cultivată cu plante furajere să atingă 1.300.000 hectare faţă de 760.000 hectare în 1952 , din care 1.100.000 hectare cultivate cu ier­buri perene şi anuale faţă de 300.000 hectare în 1952. Prin măsuri agrotehnice, randamentele plantelor furajere trebue să crească până la cel puţin 4.500 kg. la hectar ierburi perene, 3000 kg. la hectar cele anuale, 23.000—24.000 kg. la ha. rădăcinoasele furajere şi de siloz. In ultimii ani, 6­ au obţinut o serie de realizări în lărgirea suprafeţelor cultivate cu plante de nutreţ, care dau o producţie mai mare la hectar şi produc nutreţuri de mai bună calitate. Prin introducerea conveetului verde la unele gospodării agricole de stat şi colec­tive s-a creat posibilitatea de a asigura ani­malelor nutreţul verde necesar pentru în­treaga perioadă de păşunat. Pentru prima dată la noi s-a desţelenit şi cultivat cu plante de nutreţ o mare suprafaţă de izla­zuri comunale, mai ales în regiunile sudice ale ţării ca Bucureşti, Craiova, Constanţa, pentru producerea unei mari cantităţi de nutreţuri la tot cursul verii. Demn de re­levat este şi faptul că pe lângă multe sfa­turi populare comunale s-au înfiinţat lo­turi zootehnice în scopul producerii fura­jelor necesare hranei reproducătorilor din staţiunile de montă. Trebue spus însă că în organizarea bazei furajere mai sunt numeroase lipsuri care frânează dezvoltarea creşterii animalelor şi ridicarea productivităţii lor. O lipsă seri­oasă o constitue faptul că asigurarea bazei furajere a rămas în urma creşterii şepte­lului. In asigurarea bazei furajere este nece­sar a se acorda un sprijin puternic gospo­dăriilor individuale ale ţăranilor munci­tori, care nu au primit până in prezent un suficient sprijin din partea organelor Ministerului Agricult­­urii. In satele ţării noas­tre sunt suficiente po­­­­sibilităţi pentru mări­rea bazei furajere, atât pentru asigurarea furajelor necesare staţiunilor de montă, cât şi pentru vitele aflate în proprietatea gospodăriilor ţără­neşti. Dacă gospodăriile agricole indivi­duale ţărăneşti vor fi ajutate de către zoo­­tehnicieni şi agronomi în extinderea bazei furajere, învăţate ce plante furajere să cul­tive şi ce metode agrotehnice trebue să fo­losească în scopul sporirii producţiei lor, dacă păşunile comunale vor fi îngrijite ra­ţional, curăţite la timp, cultivate după re­gulile ştiinţei, fără îndoială că vom putea avea importante stocuri de furaje care vor contribui la creşterea şi îmbunătăţirea şep­telului nostru. Este necesar însă ca Inginerii şi tehni­cienii zootehnicieni şi agronomi să ducă o Intensă activitate în acest scop sub îndru­marea comitetelor executive ale sfaturilor populare, să se întocmească de către sfatu­rile populare comunale planuri de muncă în care să se prevadă sarcinile şi măsurile ce trebue luate în scopul măririi bazei furajere, ţinând seama de condiţiile locale, numărul de animale etc. O deosebită importanţă are deasemeni folosirea tuturor posibilităţilor existente în gospodăriile colective şi gospodăriile agri­cole de stat pentru mărirea bazei furajere. Până acum, la multe din gospodăriile agri­cole colective şi gospodăriile agricole de stat s-a manifestat tendinţa greşită de a se planifica suprafeţe cu plante de nutreţ Insuficiente pentru asigurarea bazei fura­jere. Iar în unele regiuni ca, de pildă, în regiunea Bucureşti şi altele, unele supra­feţe destinate producţiei de furaje au fost cultivate cu alte plante. O sarcină de mare răspundere pentru asigurarea bazei furajere la anul viitor este întocmirea din timp a balanţei fura­jere la care să se prevadă tot necesarul de furajere în funcţie de efective, specii şi categorii de animale, ţinând seama de pro­ducţiile planificate. In asigurarea bazei furajere un rol im­portant îl are mărirea producţiei la ha, nu numai a plantelor de nutreţ cultivate, ci şi a păşunilor şi fâneţelor. Prin desţelenirea şi cultivarea cu plante de nutreţ a izlazurilor din regiunile de stepă se poate mări considerabil producţia de furaje, pentru asigurarea nutreţurilor la timpul iernii. frunte Deasemeni prin bu­na îngrijire a păşuni­lor şi fâneţelor, prin defrişarea de jepi, etc. a unor mari su­prafeţe din regiunile de munte se pot spori­ considerabil su­prafeţele de nutreţ ________ necesare. O sarcină de pers­pectivă de mare însemnătate pentru ţara noastră este Introducerea asolamentelor agro-ierboase, care pe lângă că îmbună­tăţesc structura solului, mărindu-i fertili­tatea, dau posibilitatea de a se obţine mari cantităţi de nutreţuri verzi di fân. Prin introducerea asolamentelor agro-ler­boase nu se micşorează ci, dimpotrivă, se măreşte volumul producţiei de cereale, căci asolamentul agro-ierbos contribue la sporirea producţiei agricole. Pentru introducerea pe scară largă a asolamentelor agro-ierboase este necesar să dăm o mare atenţie organizării seminceri­­lor de ierburi perene. Deasemeni trebue să dăm o mare atenţie producerii seminţelor pentru plantele ne­cesare extinderii conveetului verde. Trebue să subliniem faptul că la noi s-a făcut prea puţin pentru extinderea culturi­lor de rădăcinoase şi plantelor pen­tru Însilozat. Aceste nutreţuri au un mare rol în menţinerea unei producţii ridicate a animalelor în timpul iernii şi în­deosebi în mărirea producţiei de lapte la vaci. In această perioadă este necesar să dăm toată atenţia insilozării în bune con­­diţiuni a unei cantităţi cât mai mari de fu­raje. Trebue să lichidăm practica înapoiată de a hrăni animalele la timpul iernii numai cu nutreţuri fibroase şi concentrate. In hrana animalelor şi îndeosebi a vacilor de lapte trebue să folosim ca nutreţuri de bază rădăcinoasele şi nutreţul vis­cozat, aşa cum folosesc crescătorii de vite din colho­zurile şi sovhozurile Uniunii Sovietice. Trebue să dăm o mai mare atenţie cul­tivării porumbului de siloz, care se cultivă pe suprafeţe întinse în sectorul socialist al agriculturii, fără a neglija resursele locale cum sunt frunzele de sfeclă, varză, dovleci, pepeni, etc. Este necesar ca organele de stat, inginerii şi tehnicienii, zootehnicienii şi agronomii să îndrumeze mai ales condu­cerile gospodăriilor agricole colective să însilozeze mari cantităţi de nutreţuri, să constitue astfel o pildă pentru producătorii agricoli individuali. Munca de îndrumare pe care o vor des­făşura Inginerii, tehnicienii zootehnicieni şi agronomii are un mare rol în ducerea la bun sfârşit a acestei importante acţiuni de asigurare a bazei furajere. Printr’o muncă politică de massa, de zi cu zi, organizaţiile de partid, trebue să ri­dice spiritul de răspundere al zootehnicie­­nilor, medicilor veterinari şi agronomilor şi să antreneze pe toţi oamenii muncii de la sate în rezolvarea cu succes a pro­blemei furajelor. Asigurarea bazei furajere — sarcină de în dezvoltarea creşterii vitelor Dr. PALAMARU EFTIMIE de la Institutul de Cercetări Zootehnice Pag. 2 Din experienţa gospodăriilor agricole colective fruntaşe Să dezvoltăm cât mai multe ramuri de producţie în gospodăriile colective Din an un an gospodăria noastră colec­tivă „Drum No­u“ din Zăbrani devine tot mai puternică, tot mai înfloritoare. Când am pornit pe calea gospodăriei co­lective am avut o singură vacă cu lapte, 4 boi şi 17 cai. Acum gospodăria noastră are ferme cu sute de animale. Acesta este rodul muncii stăruitoare a colectiviş­tilor sub îndrumarea organizaţiei de bază. Membrii gospodăriei noastre colective muncesc cu tragere de inimă pentru spo­rirea producţiei agricole şi animale, pen­tru dezvoltarea multilaterală a gospodă­riei obşteşti, deoarece ştiu că aceasta este chezăşia ridicării nivelului lor de trai şi de cultură. SPOREŞTE RECOLTA LA HECTAR Gospodăria noastră colectivă Însă­mânţează anual peste 1.100 hectare de pământ cu grâu, orz, secară, porumb, floarea soarelui, ovăz, tutun, plante meli­­fere, sfeclă de zahăr şi altele. Prin apli­carea regulilor agrotehnice obţinem de la an la an producţii tot mai mari. De la 1200 kg. grâu la hectar, cât obţineam în anii trecuţi, am reuşit anul acesta să obţinem 2100 kg. în medie la hectar de pe 460 hectare. Recoltele bune pe care le-am ob­ţinut se datoresc şi S.M.T.-ului Neudorf care a făcut lucrări de bună calitate şi la timp. Agronomii de sector au fost me­reu în mijlocul colectiviştilor îndemnân­­du-i să aplice regulile agrotehnice. Colectiviştii noştri s’au convins ce mare Însemnătate are aplicarea regulilor agro­tehnice în lupta pentru sporirea producţiei agricole. De aceea el urmează întocmai sfaturile agronomilor. Noi facem la timp arături de toamnă adânci, practicăm pe scară largă semănatul în rânduri încruci­şate, îngrijim cu cea mai mare atenţie semănăturile. Desigur că acest lucru nu ar fi fost cu putinţă dacă nu am fi avut îndrumarea şi sprijinul organelor de par­tid şi de stat. Organizaţia de bază şi con­siliul de conducere se preocupă de educa­rea colectiviştilor în spiritul răspunderii personale faţă de muncă şi de avutul ob­ştesc, precum şi de însuşirea metodelor agrotehnice avansate. In gospodăria noastră colectivă se vor termina în curând lucrările pentru intro­ducerea asolamentelor pe brigăzi. Asola­­mentul ne va da putinţa să sporim recolta la hectar la toate culturile agricole şi tot­odată să creăm o puternică bază furajeră pentru creşterea vitelor. Ne-am convins că folosirea îngrăşămintelor organice mă­reşte mult recolta. Anul trecut, de pildă, am folosit până la 35 tone bălegar de fie­care hectar. In viitor vom da o atenţie şi mai mare folosirii îngrăşămintelor. Brigăzile noastre sunt închegate şi tră­­esc o adevărată Viaţă de colectiv, întrece­rea socialistă între brigăzi pentru aplica­rea regulilor agrotehnice, pentru mărirea producţiei, lupta pentru ca fiecare colecti­vist să facă lucrări de bună calitate, au o mare însemnătate pentru desfăşurarea cu succes a muncilor în gospodăria colectivă. Brigada I condusă de Miculiţ Mihai a în­trecut, celelalte brigăzi primind drapelul de brigadă fruntaşă. Şi brigada IlI-a con­dusă de Dobre Gheorghe obţine rezultate bune. Ea este acum una din brigăzile frun­taşe care luptă pentru calitatea lucrărilor. In gospodăria noastră brigăzile sunt permanente şi au în primire clădiri, teren, atelaje şi inventarul necesar. In fiecare seară brigadierul discută cu şefii de echipă asupra desfăşurării muncii în ziua respec­tivă, arată lipsurile constatate pe teren, apoi repartizează colectiviştii pentru mun­cile din ziua următoare. In felul acesta se poate ţine o evidenţă clară a muncii fiecărui colectivist şi lipsurile se pot în­lătura la timp. ION GHERMAN preşedintele gospodăriei agricole colective „Drum Nou“ comuna Zăbrani, regiunea Arad, deputat în Marea Adunare Naţională O­ mare Însemnătate pentru sporirea producţiei agricole la hectar o are întări­rea colaborării între brigăzile de câmp şi brigada de tractorişti de la S.M.T. Trebue să spunem că mai înainte S.M.T.-Neudorf nu îşi îndeplinea cu răspundere obligaţiile înscrise în contract. Mulţi dintre tracto­rişti alergau după cantitate şi pierdeau din vedere calitatea lucrărilor. Acum, situaţia s-a schimbat. Am stabilit un control serios al lucrărilor făcute de tractorişti. Colecti­viştii şi mecanizatorii de la S M.T.­Neudorf se sprijină acum unii pe alţii pentru apli­carea metodelor agrotehnice şi creşterea necontenită a producţiei la hectar. DEZVOLTAREA FERMELOR DE VITE IZVOR DE VENITURI Pentru toţi colectiviştii, dezvoltarea sectorului zootehnic este o preocupare de seamă. Din an în an se măreşte numărul de vaci cu lapte, al porcilor, oilor, păsă­rilor, etc. De la o vacă cu lapte, 17 cai şi 4 boi noi am ajuns ca până în prezent să avem un sector zootehnic de 106 cai, 46 vaci şi boi, 181 porci, 463 oi, 1656 pă­sări, 61 de familii stupi de albine, iepuri de casă, etc. Fermele noastre de vite şi păsări sunt în creştere. Ele ne vor aduce venituri mari, care vor ridica valoarea zilei-muncă. Până în prezent, din vânzarea porcilor, gospodăria noastră a câştigat 26.000 lei, din vânzarea ouălor 15.200 lei, iar a lap­telui şi a altor produse — 56.810 lei. Pe măsură ce vom dezvolta fermele de vite şi păsări va creşte şi venitul gospo­dăriei noastre colective şi odată cu aceasta veniturile colectiviştilor. In acest scop ne îngrijim în primul rând de asigurarea ba­zei furajere. Noi aplicăm pe scară largă cultivarea ierburilor, a plantelor pentru siloz. Silozul nostru este mereu plin cu sfeclă şi cu porumb. Cu toate că anul trecut unele unităţi agricole nu au avut asigurată baza fura­jeră, gospodăria noastră a avut furaje dea­­juns până la noua recoltă. Noi ne-am dat toată silinţa să recoltăm la timp furajele, le-am depozitat în condiţii bune, încât nu am avut pierderi. Pe lângă aceasta o mare parte de nutreţuri le-am pus la însilozat, în bazinul pe care l-am construit. Brigadierii şi colectiviştii îngrijitori de animale dau o mare importanţă hranei ani­malelor. Ei potrivesc hrana după cantita­tea de lapte şi după greutatea fiecărui ani­mal. Cele 10 vaci aflate în grija colecti­vistului Marian Ion, de pildă, sunt mai bine îngrijite decât celelalte. Tov. Marian a obţinut astfel în mijlociu câte 10—12 litri de lapte pe zi de la fiecare vacă. Exemplul lui a fost urmat şi de ceilalţi în­grijitori de animale. Ei şi-au dat seama că printr-o bună­ îngrijire şi hrănire a anima­lelor, producţia de lapte va creşte mereu. Consiliul de conducere a calculat încă de pe acum necesarul de furaje pentru anul viitor, în funcţie de numărul de animale existente, precum şi de dezvoltarea ce o va lua acest sector. In ce priveşte Creşterea animalelor, noi n’am făcut încă totul. Va trebui să introdu­cem conveetul verde spre a asigura massa verde necesară hrănirii vacilor în vederea sporirii producţiei de lapte. In gospodăria noastră sunt şi alte posi­bilităţi de sporire a producţiei şi avuţiei obşteşti. Astfel noi am fi putut construi lesne un eleşteu de peşte, dar am tărăgănat treaba aceasta vreme îndelungată. Suntem hotărîţi ca în anul acesta să facem acest eleşteu. Peştele pe care-l vom obţine va aduce gospodăriei noi venituri. Vrem deasemeni să ridicăm noi con­strucţii. Până în prezent am construit 4 coteţe pentru păsări, o sală pentru incu­batoare şi o magazie. Atelierele până mai ieri erau împrăştiate. Acum am amenajat o clădire unde am făcut un atelier uni­ficat de mecanică, tâmplărie, fierărie, lemnărie şi cândărie. Dacă vom îndeplini sarcinile pe care ni le-am luat. In câţiva ani gospodăria noastră colectivă va obţine venituri de milioane de lei. SA DEZVOLTAM ŞI ALTE RAMURI DE PRODUCŢIE In afară de cultura plantelor de câmp şi creşterea vitelor, gospodăria noastră mai are grădină de legume şi zarzavaturi, livadă de pomi. Trebue ca fiecare ramură a gospodăriei noastre colective să dea o producţie mare. De la 5 ha. în 1949, gră­dina noastră de zarzavat are acum 30 ha Anul trecut cu toate că recolta a fost cam slabă din cauza secetei noi am avut un venit de 88.980 lei, iar anul acesta până în prezent am valorificat legume și zarzavaturi în valoare de 24.480 lei. Li­vada noastră de 14 ha. ne aduce deasemeni venituri mari. O parte din fructe le vom valorifica, iar o parte o vom împărţi co­lectiviştilor. Până acum s­ au dat colecti­viştilor prune pentru compot, pentru us­cat, după zilele-muncă efectuate. O ramură importantă care e în plină dezvoltare este crescătoria de raţe. Gos­podăria colectivă a amenajat un iaz lângă livada de pomi pentru cele 230 raţe pe care le avem. Suntem hotărîţi ca să dez­voltăm cât mai mult această crescătorie deoarece e foarte rentabilă. Până în pre­zent noi am valorificat de la raţe peste 2700 ouă. Veniturile pe care Ie vom obţine de pe urma ramurilor de producţie ne vor per­mite să sporim mereu fondurile indivi­zibile, să facem cheltueli pentru construc­ţii capitale, să cumpărăm maşini şi vite de rasă. CREŞTE NIVELUL DE TRAI AL COLECTIVIŞTILOR Dezvoltarea continuă a gospodăriei obşteşti este baza Creşterii buhelstări a co­lectiviştilor. Anul trecut la noi a fost timp secetos. Totuşi, pentru fiecare zi­­muncă colectiviştii au primit 1.800 kg. grâu, 1,26 lei, 1 kg. porumb, 1,5 kg. sfeclă furajeră şi altele. Anul acesta după socotelile făcute până acum rezultă că de fiecare zi­ muncă se vor repartiza de patru sau de cinci ori mai multe produse şi bani. Satul nostru şi-a schimbat înfăţişarea. Avem lumină electrică, pe străzi sunt instalate difuzoare. Gospodăria colectivă are un club frumos în care se află o biblio­tecă care conţine aproape 4000 volume de literatură politică, ştiinţifică-populară, etc. scrise în limbile română, germană şi ma­ghiară. Avem deasemeni cinematograf, şcoală, grădiniţă de copii şi o cneşă. Odată cu creşterea continuă a produc­ţiei, cu sporirea veniturilor obşteşti se des­chid noi perspective de ridicare a nivelu­lui de trai material şi cultural al colec­tiviştilor. Mulţi colectivişti şi-au cumpărat aparate de radio, biciclete, mobilă. Aşa, de pildă, colectivistul Vasi Florea şi-a cumpărat mobilă şi bicicletă. Gospodăria noastră colectivă păşeşte cu paşi siguri înainte. Colectiviştii sunt hotă­rîţi ca să nu precupeţească niciun efort pentru crearea unui belşug de produse a­­gricole pentru un trai mai bun al lor şi al tuturor oamenilor muncii din ţara noastră. SCÂNTEIA Examenele de admitere la facultăţile unde sunt cursuri fără frecvenţă şi serale începând din anul şcolar 1953-54 recru­tarea studenţilor pentru cursurile fără frecvenţă în învăţământul superior se va face pe baza examenului de admitere. Exa­­menele de admitere la aceste cursuri vor avea loc în ziua de 13 Septembrie a.c. Se pot înscrie la aceste examene cetăţeni din R.P.R. care se găsesc în câmpul muncii şi care au absolvit învăţământul mediu, precum şi absolvenţi ai facultăţilor mun­citoreşti de 2 ani (curs de zi şi seral). Cererile de înscriere vor fi înaintate până la 5 Septembrie a.c. Instituţiilor de învăţământ superior, care au secţii fără frecvenţă, la care candidaţii doresc să se înscrie. Examenul de admitere va avea loc nu numai în centre universitare, ci şi în alte localităţi care vor fi comunicate candida­ţilor la timp. Examenul de admitere va consta din ur­mătoarele probe : — O probă scrisă la limba română pen­tru candidaţii tuturor facultăţilor, compo­ziţie literă. — O probă scrisă la matematici pentru facultăţile Matematică Fizică şi Economi­ce, precum şi pentru toate facultăţile de Ştiinţe Tehnice. Aceeaşi probă o vor da candidaţii pentru facultatea de Mecaniza­rea Agriculturii de la Institutul Agronomic. Proba se va da asupra cunoştinţelor co­respunzătoare din învăţământul mediu după manualele unice pentru clasele V—XI-a. — O probă scrisă la Ştiinţele Naturii pentru Institutul Agronomic (Facultatea de Zootehnie şi Facultatea de Agricultură) Institutul de Silvicultură (Facultatea de Cultura Pădurilor şi Facultatea de Ame­­lioraţiuni Silvice), precum şi pentru Secţia de Ştiinţe Naturale de la Institutul Peda­gogic de 2 ani. Proba se va face asupra cunoştinţelor corespunzătoare din Învăţământul mediu după manualele unice de Botanică şi Zoo­logie pentru clasele V—VII şi Bazele Darwinismului pentru clasa IX. — O probă scrisă la Istoria R.P.R. pen­tru toate facultăţile de Ştiinţe Juridice §i Româno-Istorie asupra cunoştinţelor din manualul unic de Istoria R.P­.R. Ediţia 1953. — Probe practice de atletism, gimnas­tică şi Jocuri sportive pentru candidaţii de la Institutul de Cultură Fizică şi Sport. — O probă scrisă le limba rusă după manualele din Învăţământul mediu pentru clasele VIII—XI pentru candidaţii dela Institutul Maxim Gorehl. — O probă scrisă pentru una din lim­bile engleză, germană şi franceză după manualele Unice din învăţământul mediu pentru clasele VÎII—XI pentru candidaţii dela Institutul de Limbi Străine. Examenele de admitere la cursurile se­rale din învăţământul superior vor avea loc între 1—10 Septembrie a.c. Condiţiile de admitere sunt aceleaşi pre­văzute pentru cursurile fără frecvenţă. Candidaţii înscrişi la examenul de ad­mitere pentru cursurile serale din învăţă­mântul superior nu vor da examenul de limba rusă cu excepţia candidaţilor în­scrişi la Institutul Maxim Gorehi. Cererile de înscriere pentru examenele de admitere vor fi adresate direct Insti­tuţiilor de învăţământ superior respective, numai pentru facultăţile, specialităţile şi grupele de specializare unde sunt cursuri fără frecvenţă sau serale. Intr’un număr viitor vom publica lista instituţiilor de învăţământ superior şi a facultăţilor unde sunt cursuri fără frec­venţă şi serale. SCRISORI CĂTRE „SCÂNTEIA" Lipsesc la cooperativă mărfurile de care avem mai multă nevoie Ziarele în care era tipărită cuvântarea rostită de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej cu ocazia celei de a 9-a aniversări a eliberării patriei noastre de sub jugul fascist au trecut din mână în mână şi au fost citite şi răscitite cu bucurie de ţăranii muncitori din comună. Noi am simţit prin fapte grija partidu­lui şi guvernului pentru ţărănimea munci­toare. Datorită sprijinului frăţesc al clasei muncitoare am scăpat de jugul moşieresc, iar acum trăim mai bine, ne îmbrăcăm mai bine şi mâncăm mai bine decât în trecut. Cooperativa din comuna noastră aduce din ce în ce mai multe mărfuri industriale, scutindu-ne să mai batem drumul până la oraş. La rândul nostru, am vândut coope­rativei produse agricole care au fost tri­mise muncitorilor din fabrici şi uzine. To­tuşi cooperativa din comuna noastră, pre­cum şi cele din comunele de prin împre­jurimi, nu merg încă aşa cum ar trebui. Unele mărfuri care ne sunt strict necesare lipsesc cu desăvârşire sau sosesc în canti­tăţi foarte mici. Avem nevoie, de pildă, de pânză albită pentru cămăşi, de stofă pentru haine. Astfel de mărfuri le găsim rar la cooperativă. Deunăzi am vrut să cumpăr o pereche de ghete dar n’am găsit decât numere până la 39. Zilnic vin la­ coo­perativă ţărani muncitori care caută opinci şi sandale de cauciuc cum­ se poartă pe la noi, plite, burlane de sobă şi uşi de fontă pentru sobe. Nu mai vorbim de sârmă, di­ferite şuruburi pentru căruţe, bazine de lampă Nr. 8, ligheane smălţuite, căldări, agrafe de­ păr şi altele. Astfel de mărfuri lipsesc la cooperativa noastră. Apoi, fie­care ţăran muncitor vrea acum, după ce a terminat treeratul, să mai repare o ma­gazie, un grajd, dar fee lasă păgubaş din cauză că nu se găsesc cuie de niciun fel. Dacă astfel de mărfuri atât de necesare gospodăriilor noastre lipsesc, în schimb au sosit de curând la cooperativa noastră peste 200 deceri și un număr destul de mare de coase taman când le-a trecut se­zonul După cum am auzit, in magazia Uniunii se află în cantităţi îndestulătoare nasturi pentru cămăşi, agrafe, bazine de lampă şi multe altele, dar cei care trebue să le repartizeze la cooperative socotesc pesemne că aceasta se mai poate tărăgăna. Uniunea cooperativelor de aprovizio­nare şi desfacere din raionul nostru nu, ţine seamă de cerinţele noastre şi ne trimite de multe ori mărfuri care nu ne sunt de trebuinţă. „ Ţăranii muncitori îşi valorifică tot mai mult prin cooperativă produsele agricole care le prisosesc, dar e necesar ca şi orga­nele la drept să aprovizioneze cooperati­vele cu mărfurile de care avem nevoie. GH. ROBEA }ăran muncitor, comuna Cosâmbeşti raionul Slobozia, regiunea Bucureşti NOTA REDACŢIEI. Redacţia ziarului nostru a primit şi alte scrisori în care ni se semnalează faptul că organele Coope­raţiei se ocupă prea puţin să aducă în can­tităţi îndestulătoare mărfuri de larg con­sum necesare ţăranilor muncitori. Ministerul Industriei Uşoare, Ministerul Gospodăriei Comunale şi Industriei Lo­cale, Centrocoopul, Uniunea Centrală a Cooperativei" Meşteşugăreşti au dato­ria să lichideze atitudinea lor de descon­siderare a cererilor îndreptăţite ale ţăranilor muncitori şi să ia măsuri pentru a asigura aprovizionarea cooperativelor de aprovizionare şi desfacere într-o măsură tot mai mare şi mai satisfăcătoare cu pro­duse de larg consum. Ele trebue să stu­dieze cu toată atenţia cererile de mărfuri de la sate şi să manifeste o grijă perma­nentă pentru sporirea continuă a sortimen­telor şi a cantităţilor de mărfuri destinate gospodăriilor ţăranilor muncitori. Lucru de mântuială Luna trecută, am avut treabă pentru câteva zile în provincie. Cum nu aveam decât o valiză mare, m’am gândit să-mi cumpăr una mai mică. Am intrat la maga­zinul „București“ de pe strada Lipscani. După ce am încercat vreo 10 valize, am găsit una care părea mai bună. M’am dus repede acasă, am împachetat la valiza mea nouă-nouţă câteva lucruri şi am pornit-o la drum. Dar nici n’am ieşit bine pe poartă când m’am pomenit cu valiza deschisă şi cu lucrurile rostogolite în drum. M’am gândit că nu am închis-o cum trebue. Mi-am adunat lucrurile din nou în valiză. De data aceasta, am apăsat bine capacul ca să se închidă ca lumea (cu ocazia aceasta am reuşit să-l şi sparg). Am pornit din nou la drum. După câţiva paşi, valiza s’a deschis iarăşi. N’am mai avut încotro, a trebuit s’o leg cu o sfoară. M’am socotit totuşi un om cu noroc. Mâ­nerul dela valiză mi s’a desfăcut abia în tren când am urcat valiza la plasă. Ce mă făceam dacă se desprindea și mânerul pe­­drum ? , m’am intons in Capitală mi-am cumpărat altă valiză, dela librăria de pe strada Lipscani. In magazin — ce-i drept — am reușit să o incul, dar acasă — degeaba... M’am uitat la valizele cumpărate şi m’am întrebat : — Cum de se poate să existe oameni atât de nepăsători faţă de nevoile noastre şi să facă lucruri aşa de proaste ? Să nu credeţi însă că cele două valize cumpărate de mine constitue cumva ex­cepţii. Intraţi într’unul din magazinele care vând valize, luaţi câteva la întâm­plare şi încărcaţi-ie. Veţi vedea că, de multe ori, calitatea lor lasă de dorit. Mai am încă o valiză. Am cumpărat-o acum trei ani la magazinul de stat „Vic­toria". Este o valiză mare, cu care am făcut mai multe drumuri, cu încărcătură destul de serioasă. Totuşi valiza aceea este şi acum în stare bună. Ea a fost lucrată tot la noi in ţară. Dar a fost lucrată de oameni conştienţi şi pusă în vânzare după ce s’a controlat bine calitatea lucrului făcut. Ce are de zis de calitatea valizelor con­ducerea fabricii „Stăruinţa“­ din Bucureşti care lasă să iasă pe porţile ei asemenea produse . Cum tolerează organele de re­­cepţionare din comerţul de stat să se des­facă prin magazine asemenea­ mărfuri de proastă calitate? Nu se gândesc oare că cumpărătorii au tot dreptul să fie indig­naţi de faptul că dau 60 lei pentru o valiză care nu poate fi folosită ? Organele de resort ale Ministerului In­dustriei Lemnului, Hârtiei și Celulozei trebue să viziteze mai des magazinele, să se intereseze de calitatea unor mărfuri de larg consum produse de întreprinderile care depind de acest minister și să ia măsuri pentru a înlătura lipsurile semna­late de cumpărători. VASILE PALACEANU București Ni se semnalează că... La Sângeorgiu de Mureş este o secţie a Gospodăriei Agricole de Stat „1 Mai“ din Tg. Mureş. Conform contractului co­lectiv, muncitorii şi tractoriştii acestei secţii ar fi trebuit să primească încă din luna iunie salopete şi cisme de cauciuc. Deşi tovarăşul Sicu, Inginer la secţia Sângiorgiul de Mureş, a stăruit pe lângă Virgil Chibeleanu. Inginerul şef al acestei gospodării de stat, arătându-i că mun­citorii au neapărată nevoie de aceste haine de protecţie, n’a reuşit să-l înduplece. El continuă să ţină hainele de protecţie în magazie în loc să le distribue muncitori­lor. Mult timp oare, organele sindicale şi conducerea administrativă a gospodăriei de stat se vor des­interesa de aplicarea con­tractului colectiv ? AUREL BOTESCU coresp. * Mulţi muncitori din Ibăneşti Reghin lucrează la exploatările forestiere din creierul munţilor. Şi el, ca şi ceilalţi muncitori din ţara noastră, sunt dornici să citească presa partidului nostru, să cu­noască ultimele evenimente interne şi in­ternaţionale. Dar la întreprinderea I.F.E.T. din comuna Ibăneşti difuzarea presei nu este organizată cum trebuie. Tov. Bortei Marta care are sarcina să distribue ziarele la gurile de exploatare din pădure dă dovadă de neînţelegere a acestei importante sarcini politice. Zia­rele ajung în mâinile muncitorilor din pă­dure cu câte 5 zile întârziere şi de multe ori până la mijlocul lunii abonatul pri­meşte doar două sau trei numere de ziar. De nepăsare şi subapreciere a difuzării ziarelor dau dovadă şi tovarăşii de la Co­mitetele executive ale Sfaturilor populare din comunele Ideciul de Jos şi Iernuţeni din acest raion care ţin ziarele zile dea­­rândul la sediile sfaturilor populare, mul­­țumindu-se să le distribue abonaților odată sau cel mult de două ori pe săptămână. TEODOR CETERAȘ coresp. RECENZIE „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară!“ A apărut Nr. 35 (251) al ziarului „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară!“ in articolul de fond intitulat „Sarcina istorică a poporului german" se arată că Germania trece acum prin etapa cea mai de răspundere din istoria sa. Sarcina istorică a poporului german este să zădărnicească planurile forţelor agresive, să restabilească unitatea sa na­ţională, să transforme Germania într’un stat iubitor de pace, democrat. Numai dez­voltarea paşnică va aduce Germaniei uni­tatea, independenţa şi renaşterea naţio­nală. Mergând pe urmele hitleriştilor, guver­nanţii de la Bonn, purtătorii de cuvânt, iresponsabili şi vânduţi ai celor mai în­răiţi naţionalişti şi revanşarzi germani, în­cearcă să îndrepte Germania pe calea mi­litarismului şi a aventurilor militare. Exis­tă oare la Germania forţe capabile să preîntâmpine o nouă catastrofă naţională . O asemenea forţă se arată la articolul de fond — poate şi trebue să devină însuşi poporul german. Bastionul luptei poporului german pen­tru o Germanie unită, Iubitoare de pace şi democrată este Republica Democrată Ger­mană. Ziarul subliniază importanţa faptului că în lupta sa pentru unificarea ţării pe baze democratice, Republica Democrată Ger­mană se bizite pe sprijinul permanent, pe ajutorul dezinteresat şi generos al marii Uniuni Sovietice.­­ Ziarul publică la foc de frunte Informa­­ţii cu privire la tratativele care au avut loc între guvernul sovietic şi delegaţia gu­vernamentală a Republicii Democrate Ger­mane în zilele de 20—22 August la Moscova şi cuvântările rostite de preşedin­tele Consiliului de Miniştri al U­R.S.S., G. M. Malencov, şi de preşedintele Consi­liului de Miniştri al R. D. G. Otto Grotewohl, cu ocazia prânzului oferit la Gremlin, precum şi numeroase ecouri. Ziarul publică textul prescurtat al ex­punerii prezentate de secretarul general al C.C. al P.M.R., Gh. Gheorghiu-Dej la adu­narea festivă din Bucureşti consacrată celei de a 9-a aniversări a eliberării României de sub jugul fascist de către Armata So­vietică. Ziarul publică articolul lui Mauro Scoc­­comarro, secretar al Partidului Comunist Italian, care analizează profund situaţia po­litică din Italia în legătură cu criza gu­vernamentală. In articol se subliniază că principala condiţie pentru învingerea aces­tei crize şi înlăturarea grelelor urmări cu care ameninţă ea este unitatea şi colabo­rarea tuturor­ forţelor populare. Sub titlul „Şomajul şi mizeria — însoţi­tori inevitabili ai politicii economice de la Bonn“ ziarul publică revista presei ger­mane consacrată situaţiei economice din Germania occidentală. Ziarul mai publică schiţa „Un oraş al petrolului în deşertul Gobi“ — de scriitorul chinez Li Ci, comu­nicatul cu privire la cea de a 3-a sesiune a Sovietului Suprem al R.S.F.S.R., „Nota Politico“ de Jan Marek şi diferite infor­­maţii* A Hr. 2755

Next