Scȃnteia, noiembrie 1953 (Anul 22, nr. 2808-2832)

1953-11-01 / nr. 2808

r Pag. 2 Cei mai bani fii ai poporului muncitor, propuşi candidaţi în alegerile pentru sfaturile populare In fruntea activităţii obşteşti din sat ORADEA (de la corespondentul nostru), îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, aşa au venit ţăranii muncitori din Ineu la adu­narea pentru propunerea unui candidat la locul de deputat în Sfatul popular al ra­ionului Ineu Ei au ţinut să-şi exprime bucuria pentru faptul că astăzi, în Statul democrat-popular, au posibili­tatea să­­aleagă din rândurile lor pe acei care cu râvnă şi dragoste se vor ocupa de gospodărirea treburilor obşteşti. In amintirea celor mai bătrâni stătue imaginea vremurilor de altădată, când la conducerea comunelor, plăşilor şi judeţe­lor erau cocoţaţi jefuitori ai avutului public, exploatatori înrăiţi, urîţi de oa­menii muncii. Luând cuvântul cu prilejul adunării de propunere, tovarăşa Maria Popa, învăţă­toare, a spus printre altele: „Grea­­şi lipsită de bucurii era viaţa noastră, a tu­turor celor ce munceam, în anii stăpâni­rii boierilor şi capitaliştilor. In satul nos­tru, Ineu, bântuiau bolile, sărăcia şi mi­zerie. Ţăranii muncitori robeau din greu şi nimeni din cei de la stăpânire nu le asculta păsurile De multe ori, când vreun ţăran muncitor venea cu o jalbă la pri­mărie era dat pe mâna jandarmului, care îl bătea până la sânge. Moşierii şi chia­burii erau mari şi tari. Majoritatea ţăranilor muncitori erau neştiutori de carte, lucru ce convenea de minune exploatatorilor. Priviţi astăzi în jurul vostru. Realizările înfăptuite în co­mună vorbesc singure despre faptul că statul democrat-popular se ocupă ca un bun părinte de soarta noastră, că el se strădueşte să ne facă traiul tot mai bun, mai luminos. Azi nu mai suntem slugi la moşieri şi chiaburi. Analfabetismul este aproape lichidat în sat, iar copiii învaţă carte. La Ineu avem şcoală cu ciclul I şi II, avem cămin cultural, cooperativă, iar agronomii şi zootehnicienii de la raion vin în mijlocul nostru dând ţăranilor munci­tori sfaturi preţioase. Altădată cei bol­navi mureau cu zile fiindcă n’aveau bani să cumpere medicamente sau să plătească un medic. Astăzi ne bucurăm de asistenţă medicală gratuită. Pentru a înmulţi rea­lizările din comuna noastră, e bine să propunem candidaţi în sfaturile populare oameni harnici, cinstiţi şi pricepuţi. Iată de ce eu îl propun drept candidat al F.D.P. în circumscripţia electorală raională Nr. 22 pe ţăranul muncitor Florian Căpuş". Propunerea a fost primită cu bucurie de cetăţenii din Ineu. Au mai luat cuvân­tul numeroşi ţărani muncitori care au ară­tat că tov. Florian Căpuş este un exem­plu în muncă. In toate acţiunile din sat el este printre cei dintâi care ia parte. Tot printre primii din sat şi-a îndeplinit el obligaţiile la colectare. De câte ori sfatul popular comunal cheamă pe ţăranii munci­tori să sprijine înfăptuirea unei lucrări sau a unei construcţii, Florian Căpuş este tot printre cei dintâi care răspunde acestei chemări, mobilizând prin exemplul său şi pe alţi ţărani muncitori. In unanimitate adunarea a propus drept candidat al F.D.P. în circumscripţia elec­torală raională Nr. 22 din Ineu pe ţăranul muncitor Florian Căpuş. ★ In cuprinsul raionului Oradea au mai fost propuşi candidaţi colectivistul frun­taş Alexandru Lovaş din gospodăria colec­tivă „Drumul lui Lenin" din satul Vaida, în circumscripţia electorală raională Nr. 3, tov. Ion Pop, preşedintele Comitetului exe­cutiv al Sfatului popular al comunei Sânt­­andrei în circumscripția electorală raio­nală Nr. 33. O gospodină dintr’un cartier al Bârladului BÂRLAD (dela corespondentul nostru). Se adunaseră zeci de muncitori, funcţio­nari, gospodine meseriaşi din Cartierul Nou al ora­şului Bârlad în sala mare a gră­diniţei de copii Discutau despre realiză­rile înfăptuite de sfatul popular orăşenesc cu sprijinul cetăţenilor şi despre datoria de a propune drept candidaţi oameni har­nici, gospodari pricepuţi, care, fiind aleşi deputaţi, să muncească cu tragere de inimă pentru o mai bună aprovizionare a populaţiei cartierului, să combată neo- Irosit manifestările birocratice de nepă­sare faţă de nevoile oamenilor muncii, care mai dăinue în munca unor secţii ale sfatului popular. Tov Ioana Roşea a vorbit despre spri­jinul pe care adunările delegatelor de fe­mei şi comisia de femei de pe lângă sfatul popular l-au dat in vederea unei mai bune gospodăriri a cartierului. Copiii cetăţenilor din cartier nu se mai joacă pe maidane, ci sunt îngrijiţi cu dragoste părintească în noua grădiniţă. întreg cartierul a fost ra­­dioficat, sfatul popular a construit un spi­tal de copii, folosind în acest scop resur­sele locale. „La toate aceste înfăptuiri — a spus vor­bitoarea, — a contribuit şi munca neobo­sită a gospodinei Elena Murgoci, fiică de ţărani săraci, care a simţit din plin rugul moşieresc, şi care, însufleţită de devota­ment faţă de regimul de democraţie popu­lară, desfăşoară o activitate rodnică în ca­drul comisiei de femei de pe lângă sfatul popular orăşenesc. Nu încape îndoială că ea merită cinstea de a fi propusă candidată in alegeri". Gospodina Maria Şega a susţinut şi ea propunerea făcută, m­anifestându-şi încre­derea că tov. Elena Murgoci se va stră­dui să contribue la ridicarea oraşului şi la îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale oamenilor muncii. Mai mulţi cetăţeni au vorbit apoi des­pre marea însemnătate a atragerii ma­selor largi de femei la sprijinirea acţiu­nilor iniţiate de sfaturile populare, la gospodărirea treburilor obşteşti. Femeile constitue o mare forţă în lupta pentru construirea vieţii noi şi această forţă tre­­bue folosită din plin. Adunarea a hotărît să propună pe gos­podina Elena Murgoci drept candidată a F­D.P. în circumscripţia electorală orăşe­nească Nr. 32 în alegerile pentru Sfatul popular orăşenesc Bârlad. Contabilul gospodăriei de stat BAIA MARE (de la trimisul nostru). Pe Valea Bârsăului, pitit intre copaci, se găseşte satul Finteuşul Mic din comuna Satu Lung, raionul Şomcuta Mare. Ţăra­nii muncitori din acest sat au fost crunt exploataţi, ani in şir, de către groful Te­­ leki, proprietar a 100 de moşii şi conace. Boierii români exploatau la fel fie nemilos pe ţăranii muncitori români şi maghiari din satele ardelene. Ţăranii finteuşeni — ziuarii, cum sunt numiţi prin partea locu­lui — îţi povestesc cu ură despre traiul lor amar din trecut, când, flămânzi şi zdren­ţuiţi, erau nevoiţi să locuiască în nişte bordeie acoperite cu stuf şi paie. Ajutaţi de puterea populară, ei au înce­put să-şi construiască case noi acoperite cu ţiglă Lângă casele vechi se pot vedea acum primele 26 de case noi, con­struite de curând cu împrumut de la stat. Un număr de 47 familii de ţărani săraci şi mijlocaşi au format o întovărăşire agri­colă. Datorită lucrării pământului cu tractoa­rele S.M.T.-ului, şi aplicării întocmai a regulilor agrotehnice, întovărăşiţi­ au ob­ţinut in toamna aceasta 2166 kg. grâu la hectar şi peste 2500 kg. porumb la hectar. Harnici sunt ţăranii finteuşeni. Ei înţe­leg să participe şi la rezolvarea probleme­lor obşteşti, să ajute sfatul popular în munca sa. Miercuri seara ei s-au adunat la şcoală pentru a propune un candidat în circum­scripţia electorală raională Nr. 38. Primul care a luat cuvântul a fost ţă­ranul întovărăşit Ioan Gherasim, directo­rul căminului cultural, care a propus drept candidat pe contabilul şef Alexandru Po­­găceanu, deja gospodăria agricolă de stat Satu Lung. „II propun pe contabilul Alexandru Po­­găceanu — a spus vorbitorul — pentru că atâta timp cât am lucrat la gospodăria agricolă de stat l-am cunoscut bine şi m-am putut convinge de calităţile lui. El este un tânăr care a dat dovadă de multă iniţiativă, de conştiinciozitate în muncă, de spirit de răspundere. Alexandru Pogăceanu se strădueşte să-şi însuşească calităţile funcţionarului de tip nou, care este ataşat poporului muncitor şi luptă îm­potriva birocratismului, întotdeauna a fost apropiat de noi şi ne-a dat ajutorul cerut. De nenumărate ori l-am văzut pe la sfa­tul popular comunal dând sprijin comite­tului executiv în diferite acţiuni, atât în campania de insămânţări, cât şi în acţiu­nea de înfrumuseţare a comunei, etc. îm­preună cu tineretul din gospodăria agri­colă de stat, el a amenajat un teren de sport şi a format o echipă de fotbal. Con­sider că merită pe deplin cinstea de a fi candidatul nostru in alegerile pentru sfa­turile populare. Susţinând propunerea făcută de tov. loan Gherasim, au mai luat cuvântul tov. Maria Torbuţin, învăţătoare, ţăranul mun­citor Gheorghe Pop şi alţii. In unanimi­tate, adunarea a hotărît să propună drept candidat al F.D.P. în circumscripţia elec­torală raională Nr. 38 Pinteuşul Mic, pe tov. Alexandru Pogăceanu. ★ Astfel de adunări au mai avut loc în circumscripţia electorală raională Nr. 27 Borleşti, raionul Şomcuta Mare, unde a fost propus candidat al F.D.P. tov. Ştefan Pop, ţăran muncitor, în circumscripţia electorală raională No. 29, Ardusat, ra­ionul Șomcuta Mare unde a fost propus tov. Verzeș Gavrilă, colectivist, etc. Pe Întreg cuprinsul ţârii, oamenii mun­cii desfăşoară cu în­sufleţire lupta pentru a da viaţă programu­lui de măsuri econo­mice iniţiat de por- Ud şi guvern în ve­derea dezvoltării eco­nomiei naţionale şi a ridicării continue a nivelului de trai al populaţiei mun­citoare de la oraşe şi sate. Prin sporirea volumului de inves­tiţii in industria uşoară şi alimentară, pre­cum şi prin lupte de zi cu zi a muncito­rilor şi tehnicienilor pentru mărirea pro­ducţiei de mărfuri de larg consum, volu­mul circulaţiei mărfurilor prin reţeaua comerţului de stat şi cooperatist va ajunge în 1954 la circa 22 miliarde lei. Iar in 1955 la 26 miliarde lei. O mare parte din aceste mărfuri va fi furnizată de industria uşoară, căreia îi revine sarcina de mare răspundere de a produce mărfuri de lacg consum tot mai multe d in sortimente mai variate, de bună calitate şi la un preţ de cost scăzut. Pentru atingerea acestui obiectiv, un rol important revine şi comerţului socia­list, care are datoria să studieze cu minu­ţiozitate cererea de mărfuri a populaţiei, influenţând industria să fabrice acele mărfuri care se cer pe piaţă. In vederea asigurării reţelei comerţului de stat şi cooperatist cu volumul de mărfuri necesare aprovizionării populaţiei, între organele Industriei şi cele ale co­merţului se stabilesc relaţii contractuale. In baza contractelor ce se încheie între industrie şi comerţ se produc acele măr­­fur­i pe care le cer consumatorii şi se face aprovizionarea unităţilor din reţeaua co­merţului de stat şi cooperatist. De aceea, executarea în termen a tutu­ror operaţiunilor preliminare încheierii contractelor — cunoaşterea din vreme a cerinţelor populaţiei, ţinând seama de ce­rerile sezoniere şi de particularităţile na- ționale, regionale şi de trai ale popu­laţiei , precum şi respectarea cu stric­teţe a disciplinei contractuale privind ter­menele de încheiere a contractelor, livră­rile la timp a mărfurilor comandate şi pre­văzute in contract sunt probleme de mare însemnătate, de care depinde în mare măsură continua îmbunătăţire a aprovizio­nării celor ce muncesc. Pentru atingerea acestui ţel, sarcini de mare răspundere revin organelor Minis­terului Comerţului Interior, secţiunilor co­merciale ale sfaturilor populare şi unită­ţilor producătoare de bunuri de larg con­sum aparţinând Ministerului Industriei Uşoare, cooperaţiei meşteşugăreşti, etc. Cunoaşterea temeinică şi din timp a ne­voilor de consum ale populaţiei are o mare însemnătate pentru asigurarea unei bune aprovizionări. Deşi s’au făcut paşi înainte în această direcţie, trebue spus că mai sunt o serie de defecţiuni în stu­dierea şi cunoaşterea cererii de consum a populaţiei, în prezentarea comenzilor, în repartiţia şi aducerea mărfurilor în regiuni şi raioane. O mare răspundere în studie­rea cererii de consum a populaţiei din regiuni şi raioane revine în primul rând tuturor organizaţiilor comerciale, care trebue să desfăşoare o vastă activitate în această direcţie. De asemenea, comitetele executive ale sfaturilor populare, prin secţiunile comerciale, trebue să cunoască ce mărfuri sunt căutate şi se pot vinde în regiunea şi raionul respectiv, luând mă­suri concrete în această privinţă. Or, sunt numeroase cazuri când unele secţiuni co­merciale ale sfaturilor populare, ca cele din regiunile Iaşi, Galaţi, Bârlad, nu se preocupă în suficientă măsură de acesle probleme, nu cunosc nevoile de consum ale populaţiei. Pentru a se asigura livrarea de către fabrici a acelor modele şi sortimente ne­cesare pieţei este nevoe înainte de toate ca organele comerţului de stat şi coope­ratist să prezinte în termen nevoile pieţei, in aşa fel ca industria să-şi poată întocmi planul de producţie pe baza acestor ne­voi. Nerespectarea acestei importante in­dicaţii creează greutăţi in aprovizionarea pieţei, aşa cum s-a întâmplat anul acesta când necesarul de produse pe modele şi sortimente a fost prezentat industriei cu întârziere, astfel că multe fabrici au pro­dus la întâmplare o serie de mărfuri fără a cunoaşte dacă acestea sunt cerute de piaţă. Pentru ca contractele dintre Indus­trie şi comerţ să devină cu adevărat pâr­ghii puternice în acţiunea de îmbunătă­ţire a aprovizionării populaţiei este nece­sar ca studierea cererii de consum să fie considerată o problemă principală. Probleme încheierii in termen a contrac­telor între bazele de desfacere ale mi­nisterelor producătoare — ca verigi de legătură între Industrie şi comerţ — cu fabricile pe de o parte. Iar pe de altă parte cu organizaţiile comerciale, trebue să con­stitue o preocupare centrală a orga­nelor de stat respective. Dacă cea mai mare parte din fabricile industriei uşoare luptă pentru încheierea la timp a contrac­telor cu bazele de desfacere, trebue spus că mai sunt unele fabrici ale Ministeru­lui Industriei Uşoara ca „11 Iunie“-Gă­­vana, „Constantin David" din Lunca Câl­­nicului, „Bumbacul"-Timişoara şi altele, care desconsideră această sarcină, ceea ce a dus la situaţia că nici până la 17 Apri­lie 1953 ele nu încheiaseră contracte cu baza de desfacere a Ministerului Industriei Uşoare-Bucureşti pentru trimestrul I al acestui an. Aceste fabrici au continuat să producă mărfuri fără a cunoaşte concret cerinţele pieţei. Aceeaşi situaţie s-a petre­cut şi în trimestrul II, când fabrici ca „Dacia" Bucureşti, „Răscoala 1907"-Bucu­­reşti şi altele, au întârziat mult încheierea contractelor cu bazele de desfacere res­pective. Răspunzătoare de această situaţie sunt atât conducerile fabricilor, care nau luat măsuri pentru încheierea contractelor, cât şi conducerea bazei M.I.U.-Bucureşti, care n’a reuşit să deter­mine aceste întreprinderi să încheie con­tracte în termen. Deasemeni, sunt unele deficienţe în încheierea contractelor dintre bazele de desfacere şi organizaţiile comerţului de stat şi cooperatist. Datorită încheierii cu întârziere a contractelor între baze şi fa­brici s-au încheiat cu întârziere şi con­tractele cu organizaţiile comerciale, ceea ce a dăunat bunei aprovizionări a uni­tăţilor de desfacere. O etapă importantă în direcţia asigurării reţelei comerciale cu mărfurile cerute pe piaţă o constitue executarea în termen a contractelor. Sunt numeroase fabrici ale M.I.U. ca ,,Vasia Vasilescu" Mediaş, Postăvăria Română Bucureşti, „Industria textila" Lugoj şi altele care respecta clau­zele contractuale în ceea ce priveşte sorti­mentele si termenele de livrare. In multe locuri Insă, nu se acordă importanţa cuve­nită acestor contrac­te, ele fiind privite ca un act formal şi nu ca un act ale că­rui prevederi trebue executate în mod obligatoriu. Astfel, în trimestrul III 1953, „Industria Bumbacu­­lui“-Bucureşti, deşi avea prevăzut în con­tract un anumit arti­col pentru cămăşi bărbăteşti, a trimis bazei M.I.U.-Bucureşti mărfuri un alt de­sen, necorespunzător cerinţelor. La fel, fa­brica textilă „30 Decembrie“-Arad nu a respectat clauzele contractuale în ceea ce priveşte desenele la diftină, indian impri­mat, lips de rochii, livrând mari cantităţi de mărfuri în alt desen decât cel prevăzut în contract. Nerespectarea contractelor de către fabrici în ce priveşte culorile, sor­timentul şi calitatea mărfurilor prevăzute în contract duce în mod firesc la lipsa unor mărfuri care sunt căutate cu insis­tenţă pe piaţă de către oamenii muncii. O vină în această privinţă o au bazele de desfacere ale Ministerului Industriei Uşoare şi centrele de recepţie ale M.I.U. care nu duc o luptă susţinută pentru res­pectarea contractelor de către întreprin­deri. Pe de altă parte, sunt şi unele organi­zaţii comerciale care, fie că nu ridică în termenul contractat mărfurile comandate, fie că nu acordă atenţia cuvenită recepţio­­nărilor de mărfuri, admit pătrunderea în reţeaua de desfacere a unor mărfuri de calitate necorespunzătoare. Continua, dezvoltare­a circulaţiei mărfu­rilor cere şi din partea celor care recep­ţionează mărfurile — atât a bazelor de desfacere ale industriei, cât şi a oficiilor de grop şi a organizaţiilor comerciale — să-şi îmbunătăţească activitatea în acea­stă direcţie, să constitue o barieră de ne­trecut pentru mărfurile care nu corespund din punct de vedere al calităţii şi sorti­mentului. Acum, mai mult ca oricând, se impune necesitatea de a se acorda o şi mai mare atenţie problemei Încheierii la timp şi respectării contractelor. Organele mini­sterelor producătoare de bunuri de larg consum, ale Ministerului Comerţului inte­rior şi ale Centrocoop-ului trebue să se preocupe de studierea cererii de consum a populaţiei, de încheierea la timp a con­tractelor, de respectarea disciplinei con­tractuale, de care depinde în mare mă­sură îmbunătăţirea aprovizionării popu­laţiei muncitoare. I. PLOSCARU Respectarea contractelor între industrie şi comerţ — condiţie a îmbunătăţirii aprovizionării celor ce muncesc SCÂNTEIA SCRISORI CĂTRE „SCÂNTEIA" O premiere cu bucluc... Acum câtva timp, într-o după amia­ză, membrii comitetelor de redacţie ale ga­zetelor de perete şi agitatorii din oraşul Sulina au fost convocaţi de către comite­tul de­ partid local la o şedinţă. La orele 18, când ne-am adunat în sala de şedinţe, şi-a făcut apariţia tov. Mihai Dascălu, delegatul Comitetului raio­nal de partid­ Tulcea. S'a uitat în jur, ne-a cuprins pe toţi intr'o privire şi s'a aşezat la masă. El a anunţat ordinea de zi a şedinţei. Premierea comitetului de redacţie al gazetei de perete care s’a evi­denţiat în cadrul întrecerii. Apoi, a con­tinuat : „ Comisia raională de întrecere a acor­dat un sprijin real şi efectiv comitetelor de redacţie ale gazetelor de perete. In urma unei analize amănunţite şi concrete, efectuate pe teren, a felului cum şi-au dus activitatea gazetele de perete, comisia ra­ională hotărăşte să acorde comitetului de redacţie al gazetei de perete „înainte“ premiul IV. Cuvintele tovarăşului Dascălu au stâr­nit, înainte de toate, uimirea tuturor ce­lor prezenţi la şedinţă. In sală a domnit câtva timp o linişte adâncă. Era liniştea dinaintea furtunii. Apoi au început discuţiile. Un tovarăş din comitetul de redacţie al gazetei „Marea", a întreprinderii Piscicole de Stat-Sulina, a spus: „Despre ce sprijin „real" şi „efectiv" este vorba­, tovarăşi ? Pe la noi n’a trecut niciun membru al co­misiei raionale de întrecere“. Tovarăşii dela comitetul de redacţie al gazetei „Farul" au arătat şi ei acelaş lucru: „De când a pornit întrecerea între gar­zete niciun membru al comisiei n'a ve­nit să vadă cum ne ducem munca. Poate au fost cei dela „înainte" mai norocoşi..." Un tovarăş din comitetul de redacţie al gazetei de perete „Cooperaţia" a sus­ţinut şi el cele arătate de vorbitorii dina­intea lui : „Nici gazeta noastră n’a fost vizitată de nimeni, în toată perioada în­trecerii, dar mi-te îndrumată şi sprijinită in muncă..." Delegatul comitetului raional de partid asculta şi se uita în dreapta şi in stânga, neştiind ce să facă. Deodată, şi-a aţintit privirea asupra noastră, a membrilor comi­tetului de redacţie al gazetei „înainte", implorând ejitor. Şi într'adevăr a primit ajutor din par­tea noastră. Noi am arătat că nici la noi n’a venit nimeni să ne sprijine în muncă, să ne întrebe cum lucrăm. Pe tov. Dascălu îi treceau sudorile. De fapt, lucrurile se petrecuseră astfel : tov. Tănase Angheluţă, şeful secţiei de propa­gandă şi agitaţie a Comitetului raional de partid­ Tulcea, când l-a trimis la Sulina pe tov. Dascălu, i-a spus: „Du-te, totul e aranjat, comisia raională a lucrat bine, n’ai de făcut altceva decât să înmânezi premiul”. Cât de bine a lucrat comisia raională, cât de bine a analizat şi controlat munca „pe teren” s’a văzut, cum nu se poate mai limpede la această şedinţă. Toţi câţi eram acolo, în frunte cu delegatul com­itetu­lui raional de partid, ne-am lămurit pe deplin asupra faptului că tovarăşii din co­misia raională de întrecere între gazetele de perete au lucrat­ în mod formal şi bi­rocratic. Dacă s’ar institui un concurs pentru asemenea „merite" ca formalismul, super­ficialitatea şi birocratismul, atunci cu si­guranţă că tovarăşii din această comisie s-ar situa cu toţii pe locul I. Dar cum ase­menea concursuri nu vor avea loc nicio­dată, credem că este necesar ca aceşti tovarăşi să fie criticaţi serios, pentru ca să-şi vină în fire, să se trezească la reali­tate şi să-şi dea seama că o astfel de muncă nu este folositoare nimănui. PERUSCO MATEO redactor responsabil al gazetei de perete „înainte"—Direcţia Dunării Maritime-Sulina 140 de ani de la înfiinţarea Spitalului Filantropia Se împlinesc 140 ani de când a fost construit Spitalul Filantropia, una din principalele instituţii medico-sanitare din ţara noastră. Iniţiativa înfiinţării spitalului a avut-o doctorul Constantin Caracaş, pe atunci medic al Capitalei, un patriot înflă­cărat, preocupat de îmbunătăţirea situaţiei sanitare din Bucureşti, care, în acea vre­me, era cu adevărat jalnică. Malaria bân­tuia cu furie, iar cazurile de ciumă erau frecvente. In­ 1810 existau in Bucureşti, pentru o populaţie de peste 100.000 lo­cuitori, numai 54 paturi de spital. Istoricul înfiinţării acestui spital este o mărturie a sprijinului frăţesc primit­ şi în domeniul sanitar de către poporul nostru din partea marelui popor rus. Documentele vremii subliniază aportul pe care L-a dat la construirea spitalului generalul M. I. Cutuzov, strălucitul comandant de oşti. Acţiunea doctorului Caracaş pentru îm­bunătăţirea situaţiei sanitare a întâmpinat o rezistenţă înverşunată din partea boieri­lor epitropi ai botniţelor de la Colţea şi Pantelimon. Aceştia i-au interzis chiar să se amestece în problemele de asistenţă pu­blică. Doctorul Caracaş a luat atunci ini­ţiativa înfiinţării unui spital. Această ini­ţiativă însă n’ar fi putut prinde viaţă,­ aşa cum arată însuşi doctorul Caracaş, fără sprijinul gloriosului comandant al oştilor ruseşti, generalul M. I. Cutuzov, aflat în trecere prin Ţara Românească în anii răz­boiului ruso-turc din 1806—1812. Cutuzov, a cărui scurtă prezenţă în Muntenia a însemnat — aşa cum arată cronicarul Zilot Românul — „o părin­tească îngrijire a Ţării Româneşti“, şi-a exprimat cu prilejul unei recepţii regre­tul pentru lipsa de unităţi sanitare în Capitală şi în acelaş timp a donat o sumă de bani pentru fondarea unui spital. In 1813 a început construirea Spita­lului Filantropia. Regulamentul de func­ţionare a spitalului, făcut de doctorul Caracaş, era inspirat din sistemul de orga­­nizare sanitară a spitalelor din Rusia. In anii regimului democrat-popular, Spi­talul Filantropia s-a dezvoltat mult. Ve­chile clinici de învăţământ medical au fost transformate, după experienţa ştiinţei me­dicale sovietice, în Institute de cercetări ştiinţifice. A crescut cu mult numărul pa­turilor. Spitalul a fost înzestrat cu apara­tură modernă şi utilaj de specialitate. Cercetarea ştiinţifică medicală este cu mult superioară celei de pe vremea regimului burghezo-moşieresc, datorită condiţiilor create cercetătorilor de către puterea populară. In cadrul Spitalului Filantropia func­ţionează Institutul de fiziologie normal­ă şi patologică condus de acad. D. Danie­­lopolu, institut care se orientează în munca sa după învăţăturile pavloviste asu­pra activităţii nervoase superioare. Tot în anii regimului democrat-popular a fost organizat Institutul oncologic — for me­dical de înaltă specialitate, cu sarcini deo­sebit de importante în combaterea profi­lactică și curativă a cancerului. Din acelaş complex de clădiri medicale face parte şi Institutul O.R.L. In două din pavilioanele Spitalului Filantropia funcţionează spita­lul unificat de femei, organizat după ex­perienţa sovietică. Muncitorii sanitari din Spitalul Filan­tropia sunt hotărîţi să muncească fără preget ca instituţia în care lucrează, şi de la a cărei înfiinţare se împlinesc 140 de ani, să aducă o contribuţie tot mai în­semnată la ocrotirea sănătăţii oamenilor muncii. Cu prilejul aniversării spitalului, A.R.L.U.S., Societatea Ştiinţelor Medicale şi Sindicatul muncitorilor sanitari organi­zează astăzi la ora 10 în sala de festivi­tăţi o şedinţă festivă închinată împlinirii a 140 de ani de la înființarea Spitalului Filantropia. Pe aripile cântului In cadrul „Festivalului filmului muzical", care va avea loc între 1 şi 7 Noem­­brie la cinematograful „Patria", va fi prezentat în premieră filmul artistic tehni­­color „Pe aripile cântului" (Rimschi-Corsacov), o nouă realizare a studioului „Lenfilm". Creând o imagine vie a activităţii şi vieţii lui Rimschi-Corsacov, filmul prezintă în acelaş timp selecţiuni din cele mai celebre opere ale marelui compo­zitor. Creat în regia lui G. Rosal şi G. Cazanschi, filmul este interpretat de actori sovietici de frunte. In rolul lui Rimschi-Corsacov apare G. Belov ; vestitul critic de artă Stasov este interpretat de N. Cercasov, iar compozitorul Glazunov de V. Hohreacov. In clișeu : o scenă din film. Cronica filmului Prin India Se zăreşte ţăranul de care se sparg valurile Oceanului Indian : Capul Comorin — punctul cel mai sudic al Indiei — în dreptul căruia se unesc învolburate apele Mării Arabe şi ale Golfului Bengal... Plină de pitoresc, această imagine marchează în­ceputul filmului documentar în culori „Prin India" (autor-regizor L. Varlamov) şi totodată punctul de plecare în călătoria pe care spectatorii acestui film o între­prind însoţindu-i pe realizatorii lui — de­legaţii cinematografiei sovietice la Festi­valul Cinematografic Internaţional din India. Multe şi deosebit de interesante sunt cunoştinţele despre India şi despre viaţa poporului indian pe care le dobândeşti in cursul acestei călătorii cinematografice. Prin imaginile sale, realizate artistic, filmul te conduce prin vechile oraşe Ma­dras, Calcutta, Djan­pur, Bombay, Delhi, ş.a., îţi înfăţişează o seamă de temple şi palate — monumente arhitectonice care sunt o mărturie a civilizaţiei şi culturii mi­lenare a poporului indian. Iată, de pildă, palatul-mausoleu din marmoră albă, „Tadj Mahal“ din Djaipur — „Mărgăritarul Indiei" după cum este denumit datorită ui­mitoarei sale frumuseţi. Obiectivul opera­torului se opreşte asupra sculpturilor fine şi mozaicurilor ce împodobesc clădirea. Vocea crainicului (filmul e sincronizat în limba română), adaugă că 20.000 de ţă­rani robi au muncit timp de 18 ani pen­tru a construi acest palat inait de 75 de metri... Vizităm „Fortul Roşu" din Delhi numit astfel datorită culorii zidurilor sale. Păşim într’un palat. Pe vremuri zidurile de marmoră erau încrustate cu aur şi pie­tre preţioase , apoi palatul a fost devastat de colonialişti, care au luat de aci ..Koh-i­­­oord-ul, cel mai mare briliant din lume. .Jumătate din faimosul briliant indian a fost încrustată în coroana britanică, iar cealaltă jumătate e păstrată într’un mu­zeu din Londra. Filmul ne înfăţişează diferite ritualuri şi procesiuni religioase, cu prilejul cărora cunoaştem amănunte interesante cu pri­vire la datinile şi credinţele din India. Pe ecran apare templul maimuţelor Peste tot maimuţele mişună în voie. Ca şi elefanţii sau vacile, ele sunt socotite animale sacre. Vedem apoi templul zeiţei distrugerii — Kali, palatul împăratului Achar, etc. Alături de construcţiile străvechi, apar pe ecran noile palate, cartierele de vile fastuoase... Aici trăiesc, la umbra palmie­rilor, reprezentanţii trusturilor imperia­liste. In opoziţie cu luxul acestor clădiri, se perindă in faţa spectatorilor zgudui­toare aspecte ale mizeriei de nedescrie în care trăeşte uriaşa majoritate a popu­laţiei. Vezi ţărani cultivând pământul cu mij­loacele care se întrebuinţau în urmă cu 500 de ani. Prin oraşe circulă ricşe — tră­suri trase de oameni. Şanţurile străzilor constitue culcuşul a mii şi mii de oameni fără adăpost. Şiruri nesfârşite de „lo­cuinţe", întocmite din acoperişuri impro­vizate proptite în beţe, „adăpostesc" fa­milii numeroase care efectiv dorm, mă­nâncă, îşi cresc copiii, îşi trăiesc toată viaţa,­­în mijlocul străzii, în condiţii neo­meneşti... Iată-i pe docherii din Calcutta. Printre ei sunt nenumărate femei. In docuri vasele transatlantice ale marilor trusturi sunt încărcate prin folosirea forţei fizice umane; bărbaţi şi femei cară pe cap coşuri şi blocuri de cărbune în greutate de zeci de kilograme. Cruntă e sărăcia acestor oameni ! In anul 1943 numai în provincia Bengal au murit de foame 3 500.000 de oameni... Dar, prezentându-ţi poporul indian, fil­mul îţi dezvăluie şi aspiraţiile sale, aspecte ale luptei sale pentru o viaţă mai bună. Ele se oglindesc, de pildă, în baletul-pan­­tomimă interpretat cu măestrie de artiştii teatrului popular din Bengal — în care este prezentată lupta ţăranilor împotriva moşierilor, sau în pantomima ce înfăţişează lupta împotriva aţâţătorilor la război. O sută de mii de persoane au participat la meetingul organizat la Madras în cinstea delegaţilor cinematografiei sovietice. Un meeting asemănător a avut loc şi la Cal­cutta. Aci se termină şi călătoria noastră prin India. Acest film documentar-artistic dă po­­sibilitate spectatorilor să-şi făurească o imagine reală asupra'­ Indiei — adevărat continent, după mărimea populaţiei al doilea stat după China — asupra vieţii şi muncii celor cca. 400 000.000 de lec­ui­­tori ai săi El spulberă prejudecăţile şi minciunile care erau răspândite in trecut în ţara noastră — debitate de cărţile şi filmele „de senzaţie" ale colonialiştilor care zugrăveau într-o lumină falsă situaţia poporului indian. Plecând de la film, fiecare spectator îşi spune că un popor atât de mare şi talen­tat, cu o ţară atât de bogată, va şti să-şi cucerească până la urmă o viaţă fericită, omenească, în locul mizeriei negre şi al foametei care ucide milioane și milioane de oameni anual. D. COSTIN Nr. 2808

Next