Scȃnteia, noiembrie 1953 (Anul 22, nr. 2808-2832)

1953-11-01 / nr. 2808

Nr. 2808 COMUNICAT Spionii şi teroriştii paraşutaţi de ser­viciul de spionaj american Tănase Ale­xandru, Popovici Mircea, Golea Ion, Sa­rcaaa Ion, Tolan Ion, Pop Gavrilă şi com­plicii lor la crima de trădare de patrie Tart­ner Erich, Buda Ion, Cor­lan Aurel, Dincă Gheorghe, Iuhász Ion, Cosma Ion, vlad Mihai Vasile, condamnaţi la moarte de Tribunalul Militar Teritorial Bucu­reşti, la 12 octombrie 1953, au făcut cerere de graţiere. Prezidiul Marii Adunări Naţionale a respins cererea de graţiere. Sentinţa Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti a fost executată. (Agerpres) Pătrunde tot mai mult radio-ul în casele oamenilor muncii Preocupat de satisfacerea cerinţelor culturale ale oamenilor muncii, Comitetul executiv al Sfatului popular al oraşului Oradea a instalat nu demult, în cartierele muncitoreşti loşia şi Velenţa, 2 staţiuni de radiofloane. Totodată, unităţile de lucru ale P­T­T Oradea au instalat 1550 de difuzoare. Cerinţele fiind mari, comite­tul executiv a! sfatului popular orăşenesc a mai aprobat instalarea a încă 400 de difuzoare. O parte din acestea au şi intrat în funcţiune. In afară de emisiunile postului de radio Bucureşti, la staţiunile de radioficare din cartierele loşia şi Velenţa se transmit pro­grame locale în limbile maghiară şi ro­mână. In cadrul acestor programe — ela­borate de către comitetele de redacţie ale staţiunilor — sunt popularizate prevederile legii electorale, se citesc articole din ,,Scânteia" și din prese locală, etc. Odată la două săptămâni, taraful ,,Danko Piște" dă concerte de muzică populară. RECENZIE „Pentru pace trainică, pentru democraţie popularătu Nr. 44 (260) A apărut numărul 44.260 al ziarului ,, Pentru pace trainică, pentru democraţie populară !“ — Organ al Biroului Informa­tiv al Partidelor comuniste şi muncito­reşti. Articolul de fond: „Să întărim unita­tea naţională şi internaţională a oameni­lor muncii", este consacrat hotărtrilor ce­lui de al II­-lea Congres Mondial al Sin­dicatelor. In articol se subliniază însem­nătatea cu adevărat extraordinară a Con­gresului Sindicatelor, însemnătate ce iz­vorăşte din faptul că el a elaborat un vast program de luptă oglindind aspiraţiile şi năzuinţele vitale ale tuturor oamenilor muncii care doresc pace şi bunăstare. Prin­cipalul mijloc pentru înfăptuirea acestui program, a arătat Congresul, este unita­tea naţională şi internaţională a clasei muncitoare, unitatea de acţiune a tuturor oamenilor muncii. Planurilor agresive ale aţâţătorilor de război Congresul le-a opus un program de sprijinire, prin toate mijloacele, a mişcării popoarelor pentru pace, securitate In­ternaţională şi Independenţă naţională. Exprimând năzuinţa profundă a oameni­lor muncii din toate ţările spre unirea forţelor lor, Congresul a demascat pe scizioniştii mişcării muncitoreşti interna­ţionale şi naţionale şi a chemat oamenii muncii să pună capăt sciziunii artificiale create în ultimii ani să se unească, să desfăşoare o campanie pentru unitatea de acţiune a clasei muncitoare. Deosebit de puternic, se spune în ar­ticol, a răsunat la­ Congres, glasul popoa­relor asuprite din colonii. Oamenii mun­cii din a­ceste ţări luptă pentru lichidarea sistemului colonial, pentru satisfacerea revendicărilor lor vitale, pentru indepen­denţă naţională. In articolul de fond se subliniază deasemeni însemnătatea deose­bit de mare a Apelului Congresului către oamenii muncii de a Intensifica lupta pen­tru pace, de a sprijini lupta oamenilor muncii din Germania pentru zădărnicirea tratatelor de la Bonn şi Paris, pentru în­cetarea războiului criminal al colonizato­rilor din Vietnaim. Congresul a chemat organizaţiile sin­dicale din toate ţările să facă cunoscute maselor largi hotărîrile sale şi să obţină prin toate mijloacele înfăptuirea lor. Ziarul publică Integral textul Manifes­tului celui de al III-lea Congres Mondial și Sindicatelor ,adresat oamenilor muncii din întreaga lume, Apelul adresat mun­citorilor, muncitoarelor și sindicatelor din Europa precum și expunerea prescurtată a hotărîril­or Congresului. Sub titlul „Pentru o schimbare a poli­ticii, pe care o doreşte şi o va impune poporul Franţei" este publicată cuvânta­rea secretarului general al Partidului Co­munist Francez, Maurice Thorez, la şe­dinţa de închidere a Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Francez din ziua de 23 octombrie 1953. „Nimic nu este mai important şi­ mai urgent, a spus Thorez, decât unirea tuturor france­zilor adevăraţi pentru zădărnicirea trata­telor de la Bonn şi Paris". in continuare Thorez a arătat că tendinţa este o schim­bare totală a politicii Franţei trebuie să-şi găsească expresia în întărirea unităţii şi în intensificarea luptei tuturor forţelor naţionale şi democratice, că unitatea cla­sei muncitoare este condiţia înfăptuirii unei asemenea unităţi la vederea luptei. In articolul.,,Adenauer calcă pe urmele lui Hitler“, preşedintele­ Comitetului Cern tral al Partidului Socialist Unit din Ger­mania, Wilhelm Pieck, demască politica externă şi internă a guvernului lui Ade­nauer şi metodele de înfăptuire a acestei politici, arătând că ele au un caracter fascist, că sunt copiate după metodele hitleriste de activitate antipopulară. In articolul său, Wilhelm Pieck cheamă la exprimarea solidarităţii cu luptătorii pen­tru pace din Germania occidentală, care luptă împotriva cursei înarmărilor şi a terorii regimului lui Adenauer, pentru re­zolvarea paşnică a problemei germane. Ziarul_e publică articolele: „Noul an şcolar în învăţământul de partid în Po Iunie" de A. Starewiecz, „Două linii în dezvoltarea economică mondială" de László Ha.) şi recenzia lui P Cuţohin des­pre cartea ziaristului american Gunther Stein ,.O lume creată de dolari". Ziarul publică deasemeni grupajul „In partidele comuniste şi muncitoreşti“, un articol redacţional consacrat, hotărîrilor Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. şi ale Comitetului Central al P.C.U.S. „Cu pri­vire la măsurile pentru dezvoltarea conti­nuă a comerţului sovietic“ şi „Cu privire la lărgirea producţiei de mărfuri indus­triale de larg consum şi îmbunătăţirea ca­lităţii lor", un grupaj cu privire la pregă­tirile în vederea celei de a 36-a aniver­sări a Marii Revoluţii Socialiste din Oc­tombrie în ţările de democraţie populară şi în ţările capitaliste, informaţii din di­ferite ţări, „Note politice" de Jan Ma­rek, precum şi alte materiale. SCÂNTEIA Săptămâna teatrului sovietic In cadrul Lunii Prieteniei Româno-So­­vietice, pe scenele teatrelor din ţara noas­tră se va desfăşura intre 1 şi 7 Noem­­brie „Săptămâna teatrului sovietic". In „Săptămâna teatrului sovietic“, pe scenele teatrelor din Bucureşti, spectatorii vor putea asista la spectacolele cu piese ca „Vassa Jeleza­no­va", ,,Liubov Iarovaia” „Zori deasupra Moscovei", „Floarea pur­purie“, „Trei surori", „Revizorul", „Două lagăre", „Voi trăi mereu", „Platai Crecet” și multe altele. In aceeași perioadă, teatrele din pro­vincie vor da spectacole cu numeroase piese sovietice. Teatrul de Stat din Ti­mişoara — secţia română — va juca „Nunta lui Crecinschi", „Maşenca" şi „Crângul de călini", iar colectivul secţiei maghiare va interpreta piesa „Familia lui Allan“ . Teatrul de Stat din Arad va da reprezentaţii cu piesele „Cale liberă" şi „Familia lui Allan" . Teatrul Naţional din Cluj va juca „Crângul de călini”, „Viaţă nouă”, „Năframa de mătase" şi „Cei din urmă", iar Teatrul Maghiar de Stat din Cluj „Vassa Jeleznova“, „Lupii şi oile" şi „In stepele Ucrainei". Specta­cole cu piese din dramaturgia clasică rusă și sovietică vor fi prezentate dease­­meni pe scenele altor teatre. (Agerpres) Săptămâna muzicii sovietice la posturile de radio Dintre numeroasele manifestări artis­tice şi culturale ce se desfăşoară în ţara noastră cu prilejul Lunii Prieteniei Ro­mâno-Sovietice face parte şi Săptămâna muzicii sovietice, care se va desfăşura între 1­ 7 Noembrie, prin emisiuni ale posturilor noastre de radio. In cadrul acestor emisiuni, oamenii muncii din ţara noastră vor putea asculta 7 concerte, cuprinzând lucrări din cele mai diferite genuri muzicale: muzică populară, simfonică, muzică de cameră, de operă, muzică de estradă şi cântece de masă, în interpretări de o deosebită va­loare artistică. Primul concert din cadrul Săptămânii muzicii sovietice va fi transmis astăzi 1 Noembrie, la ora 18:50, pe lungimea de undă 351 m. In această emisiune, ascul­tătorii vor putea cunoaşte creaţiile muzi­cale ale popoarelor din Uniunea Sovie­tică, în interpretarea unor mari ansam­bluri corale şi instrumentale. Luni 2 Noembrie, la ora 17, va fi trans­mis pe aceeaşi lungime de undă cel de al II-lea concert, tachinat muzicii simfonice sovietice ; el va cuprinde „Uvertura so­lemnă“ de Glier, scrisă de compozitorul sovietic cu prilejul celei de a 20-a ani­versări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, „Suita turcmenă” de V. Muha­­tov ş.a. (Agerpres) ---------­ Vizitele delegaţiei sovietice • Sâmbătă dimineaţa, Sofia Vladimirovna Berseneva-Ghiaţintova, regizor principal al Teatrului de Stat din Moscova „Comsomo lui leninist", artistă a poporului din R.S F.S.R. laureată a Premiului Stalin, şi Natalia Artiemievna Rovnaia, referent principal al VOCS-ului, au fost oaspeţii Institutului de Teatru „I. L. Caragiale". Membrii delegaţiei au fost întâmpinaţi de tov. Costache Antoniu, directorul Insti­tutului de Teatru „I. L. Caragiale", şi de numeroşi profesori. Cu această ocazie, Sofia Vladimirovna Berseneva-Ghisiţintova a asistat la orele de curs ale grupei I-a din anul II al Facultăţii de Artă Dramatică. Apoi, Sofia Vladimirovna Berseneva- Ghiaţintova a ţinut în faţa studenţilor şi profesorilor Institutului de Teatru „I. L. Caragiale" o conferinţă intitulată „Despre Stanislavschi şi sistemul lui". (Agerpres) Primele impresii despre o carte de nou Am avut pe stradă un cireş. Se jucau copiii într’o zi de Mai sub crengile ca nişte braţe încărcate de flori. Treceau ti­neri cu primul zâmbet de iubire înflorit pe buze. Era soare. Adierea caldă îşi tre­cea degetele prin părul trecătorilor Deodată, s'a stârnit o furtună. Nu un ropot de primăvară de câteva minute, ci un vârtej nemaipomenit, apoi o ploaie cu piatră. Copiii s’au dus care încotro. Flo­rile s’au scuturat. Tinerii s’au risipit. Pe strada mea a rămas un cireş fără flori, fără primăvară. Mulţi ani, tragedia florilor in furtună mi-e rămas săpată fără să ştiu în cine ştie ce ungher al sufletului, ţâşnind deodată înaintea mea, odată Cu lectura primelor pagini din „Tânăra Gardă". N'aveam în faţă un simplu pom in floare. Aveam un buchet de flori crescute într’un oraş de pe malurile Donului. Ulia­na Gromova, codana sveltă, cu bluza albă ca nufărul ape! ; Serghei cel îndrăzneţ ; Oleg cel cumpănit; Valea cea câlmă şi bună ; Sala cea arsă de soare , deschid ro­manul în cane­­l. Fadeev dezvăluie nemăr­ginita bogăţie sufletească a eroilor săi. Anotimpul in care aceste flori se oglin­deau în apele Donului, în primele pagini ale cărţii, era toamna. Dar primăvara trăia în toată viaţa lor. Pe fereastra deschisă a primăverii ti­nerilor a năvălit deodată un vârtej nemai­pomenit­­ ....când ei absolviră şcoala şi îşi luară rămas bun ".De la profesori şi de la organizaţiile lor de Comsomo! războiul îi privi drept în ochi". Şi totuşi, nici retra­gerea vremelnică a armatelor sovietice, nici ocupaţia hitleristă nici arestările şi uciderile în masă nici temniţele şi ştrea­n­gurile nau putut frânge lujerele florilor din Crasnodon Departe de mine gândul că aş putea ana­liza şi cuprinde măcar în parte, proble­mele ridicate, de această carte clasică a literaturii sovietice. Ediţia a doua, pre­lucrată şi îmbogăţită, abia a ieşit de sub tipar. *) Ceea ce scriu este însă expresia *) „Tarni­a Gardă” de A. Fadeev, roman, ediţia a Il-a. Editura tineretului. VERONICA PORUMBSCU imediată a sen­timen­telor ce mi le-a trezit buchetul proaspăt cules al „Tinerei Gărzi“. Care este taina rezistenţei la furtună a acestor flori, care este taina­­vitejiei ti­nerilor în faţa celor mai cumplite torturi, în faţa morţii chiar 7 Firul întregii cărţi, în forma ei cea nouă, este povestea fără seamăn a rezis­tenţei tinerilor din Donbess, legată strâns cu lupta cea mare a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Tinerii aceştia au crescut sub prive­gherea partidului, pe un pământ unde omul nu mai este demult rob omului, unde lanţurile au fost rupte în luptă, acum aproape treizeci şi şase de ani, prin Ma­rea Revoluţie Socialistă din Octombrie. Ajunşi sub ocupaţie în orăşelul pier­dut în stepă, ei se află deodată faţă în faţă cu cea mai barbară sclavie : fascismul. Pentru ei, problema de viaţă şi de moarte „a fi sau a nu fi" se pune cu o ascu­ţime sălbatică Născuţi într’o lume înte­meiată dela Revoluţie încoace, pe adevăr, pe libertate, pe dreptate — într’o lume a omului — ei se văd deodată prăbuşiţi în­­tr'o lume a fiarei. Crescuţi „în atmosfera curată şi râvna de a deveni mai buni" în care „orice argument grosolan al forţei era de neconceput, ca şi un furt o crimă, sau o călcare de jurământ” ei se pome­nesc într’alta lume, în care furtul, crima, călcarea de jurământ devin legi. Cum răspund tinerii din Crasnodon In­­­nebării cruciale : „a fi sau a nu fi" ? Ac­ceptă legile junglei sau luptă pentru lu­mea omului a valorilor a drepturilor sale? Oleg Coşevoi, Uliana Gromova, Vania Temnihov, Liubov Şevţova Ser­ghei Tiulenin, Valia Borţ, Jora Arutu­­niaht, au biografii deosebite. Unii sunt ruşi veniţi la Ucraina, alţii ucrainieni din tată în fiu. Unii sunt fii de muncitori alţii de ţărani. Unora le mai trăeşte tatăl care le-a vegheat copilăria, alţii sunt or­fani demult. Şi nu numai biografiile îi deosebesc, da­r şi firile. Unul e repezit, altul învaţă să cumpănească acţiunile cu maturitatea u­nui luptător încercat; unul e duios, altul glumeţ; unul cu spirit prac­tic, altul visător ; unul om de acţiune, al­tul îndrăgostit de poezie. Dar oricare le-ar fi biografia şi orice fire ar avea, tinerii aceştia răspund la întrebarea de răscruce, prin cuvintele rostite odată de Serghei Tiulennn, surorii sale Nadia: „Mai bine moartea, decât să ling cismele sau să stau cu mâinile’n sân !" Dar reacţia firească — trecerea la ac­ţiuni curajoase izolate a acestor tineri, răspunsul exclusiv spontan al unor inimi curate care au început să bată într'o lume liberă de sclavie — n’ar fi fost deajuns ca numele lor să se sape în inimile noas­tre. Semnificaţia celor mai de seamă fapte eroice n'ar fi dat încă imaginea luptei desfăşurate organizat — şi tocmai de a­­ceea eficace — de întregul popor. Forţa care a izbutit să înmănun­­cheze buchetul reacţiilor tinere, sincere, viteze, depăşeşte cu mult posibilităţile fiecăruia din eroi, luaţi în parte. Ea e aceeaşi forţă care luminează drumul po­poarelor, asemeni inimii lui Da­ncu din po­vestirea lui Maxim Gonchi. Este partidul clasei muncitoare. In noua ediţie a „Tinerei Gărzi”, inima aceasta se aude până departe în spaţiu şi timp, răsunând în înălţimea idealuri­lor umane şi în adâncul sufletului eroilor. Şi este caracteristic pentru conştiinţa scriitorului sovietic că Al. Fadeev, cel care a conturat în „înfrângerea" unul din primele chipuri ale omului nou, şi-a refăcut o carte, de mare valoare, iubita, preţuită de polter, distinsă cu Premiul Statin de gradul I. A făcut-o pentru că, în­ţelegând critica exigentă dar caldă a citi­torilor şi a presei, el a văzut că romanului îi lipsea imaginea puternică, limpede, a partidului, chipurile de neuitat ale comu­niştilor, ale generaţiei mai vechi care a educat şi îndrumat pe tinerii luptători. El a găsit în critica aceasta prietenia adevărată pe care a zugrăvit-o în paginile cărţii — aspră şi caldă totodată. Studiile, discuţiile, consfătuirile, critica partidului i-au dovedit dragostea poporului întreg pentru „Tânăra Gardă" şi necesitatea de a ridica valoarea ideologică-artistică a ro­manului. Şi, ca un scriitor exigent faţă de sine, el a trecut de la Înţelegerea criticii, la refacerea primei ediţii. N’a fost vorba de simple modificări Fadeev a bătut din nou căile tinerilor din Donbass, şi, la fa­ţa locului, viaţa i-a oferit elemente noi, dez­văluite abia după tipărirea primei ediţii. Autorul a creat capitole noi, figuri şi epi­soade noi, ţesute organic în canavaua cărţii. Partidul nu este o abstracţie, un crez. El se întrupează în oameni. Şi „Tânăra Gardă" 60 făureşte şi creşte. Îndrumată de Filip Petrovici Liutkcov care, împreună cu inginerul Baracov, urmează indicaţiile lui Ivan Feodorovici Proţenco, rămânând să conducă organizaţia de partid din ile­galitate. Sunt personagii care ne ajută să înţelegem mai bine nu numai vitejia şi victoria poporului sovietic, dar şi viaţa, acţiunile, caracterul tinerilor înfăţişaţi in carte. „Tânăra Gardă" apare acum ca o con­tinuare firească a tradiţiei comuniştilor încercaţi. Pe Liutk­ov îl întâlneam doar episodic în prima versiune. Astăzi, nu nu­mai că ocupă capitole întregi, dar devine, prin rolul lui, o figură centrală. Şeful sec­ţiei mecanice de la Atelierele minelor din Crasnodon intrase în partid la moartea lui Lenin. Dar nu ni-l apropie numai ve­chimea „promoţiei" sale şi activitatea tre­cută de deputat. El găseşte, sub ocupaţie, energia şi mijloacele de a creşte oameni, de a-i maturiza pe tineri fără a le ştirbi din avântul tineresc Această calitate de „activist-educator” este — după cum spune Fadeev, caracterizând una din principalele trăsături ale comunistului —■ o necesitate firească, a doua sa natură. Proţenco, îndrăgit şi din prime ediţie, capătă noi proporţii in cea de a doua. Minunatul cunoscător şi organizator de oameni are în viaţa sa de familie — unită în ciuda chilometrilor şi timpului ce-i despart ,pe soţi în război — o tărie şi o delicateţe a sentimentelor care a depăşit nevoia unor „permanente manifestări exte­rioare". Ca „jarul sub spuză”, ele izbuc­nesc la zilele de cumpănă, la fel de ti­nere, la fel de înflăcărate, întărindu-i pe amândoi în lupta comună. Adâncirea caracterelor mature a antre­nat şi modificări de structură Ea a îngă­­duit autorului să ridice de pe umerii ti­nerilor eroi poveri care le depăşesc vâr­sta lor. Oleg nu mai e, ca în prima ediţie, un luptător încercat, gata format la şai­sprezece ani. E un comsomo­list care se maturizează sub ochii noştri. Toate prefacerile a© structură şi ca­ractere, de construcţie şi de amănunte, sunt semnificative. Şi câte învăţăminte ar putea trage un prozator din studiul com­­parativ al celor două versiuni ! Iar pen­tru cititorul ce-şi aminteşte prima formă a romanului, ediţia a doua înseamnă o carte nouă, mai bogată şi cu mai mul farmec. Un lucru e limpede : caracterele conturate ale comuniştilor creează supor­tul moral al acţiunii, fundalul pe care ea se desfăşoară. Acest fundal complex şi organizat, de­parte de a micşora dimensiunile eroilor, face să se proiecteze destinele lor cu toată amploarea unei tragedii antice şi cu toată bogăţia de idei şi sentimente a unor oameni sovietici. E patosul cărţii lui Fa­deev. Primul volum ne face să iubim pe fie­care erou, sentimentele şi visele lui. Multe pagini s’au închinat în literatura univer­sală acestui sentiment mare, puternic, înalt­ omenesc. Al. Fadeev a scris la pa­ginile „Tinerei Gărzi” o adevărată odă a prieteniei. Cine ar putea uita refuzul Ulia­­nei de a se evacua, atunci când prietena ei Velia nu are loc în căruţa cu care tre­­bue să plece, deşi Valia o îndeamnă să se salveze? Când ar putea păni amin­tirea fericirii lui Serghei Tiulenin care, in drum spre locul de execuţie şi vlăguit de caznele îndurate, desface cu dinţii frânghia ce lega un tovarăş, făcând cu putinţă fuga lui . „Prietenie ! spune unul din eroii lui Fadeev. Câţi oameni pe lumea asta nu spun acest cuvânt, înţelegând doar o con­versaţie plăcută la un pahar cu vin şi o îngăduinţă reciprocă pentru slăbiciunile lor. Dar ce legătură au toate acestea cu prietenia ? Nu, noi ne răfuim pentru orice, nu ne cruţăm deloc amorul propriu şi cu atât mai vârtos atunci când nu cădem de acord asupra unui lucru. Dar prietenia noastră nu face decât să crească, să de­vină mai matură, mai trainică". Sunt, am putea spune, dimensiunile sovietice ale sentimentului etern omenesc. Dragostea abia mijită a lui Oleg pentru Lena, ce se preface în ură când fata se „dă cu nemţii”, puternicul sentiment de iubire între Valia şi Serghei, relaţiile la fel de tinereşti după ani de căsnicie, gin­gaşe şi totodată mature, între Protenco şi Ca­tia ni-i apropie şi mai mult pe eroi. Tinerii nu ştiu încă precis ce profesie îşi vor alege. Dar ştiu, ca Liuba, că într'un stat sovietic poţi deveni radiotelegrafist sau actor, inginer sau poet, fiindcă toate drumurile îţi sunt deschise. Durere şi re­voltă Se naşte un cititor atunci când vede că nici dragostea mijită nu are timp să înflorească, nici focul sacru să ardă, lumi­nând ! E durerea cititorului, e durerea omului care are copii sau fraţi, e durerea omului, atunci, când cele mai elementare sentimente omeneşti sunt călcate in pi­cioare şi când vieţile tinere sunt retezate. Dar durerea e cu atât mai mare cu cât mamele adolescenţilor din „Tânăra Gar­dă” n’au mai apucat să-i mângâie o ul­timă oară. Departe era Elena Nicolaevna Coşevaia, când Oleg îşi făcea în clădi­rea poliţiei din Rovenchi bilanţul scurtei sale vieţi . ..E drept că n'am decât şai­sprezece ani, dar nu sunt vinovat că dru­mul meu î­n viaţă a fost atât de scurt... Ce poate să mă sperie ? Moartea ? Chi­nurile ? Toate acestea le voi putea in­dura... Desigur aş fi vrut să mor altfel, ca amintirea mea să rămână în inima oa­menilor. Nu-i nimic insă, pot să mor şi aşa, neştiut de nimeni­. Doar aşa ca mine mor acum milioane de oameni, şi ei ti­neri, şi ei îndrăgostiţi de viaţă. Ce aş putea să-mi reproşez ? N’am minţit şi n’am căutat In viaţă căi lăturalnice. Une­ori am fost poate uşuratic, am avut chia­r slăbiciuni, dar numai din pricina bunătăţii prea mari a inimii mele... Asta nu-i cine ştie ce vină la şaisprezece ani ! Nici feri­cirea care mi-a fost dată mie n’am cunos­cut-o pe deplin. Şi totuşi, mă simt feri­cit ! Fericit că nu m am târit ca un vier­me, ci am luptat... Mama îmi spunea în­totdeauna : „Şoimul meu"... Nu, n'am să trădez cauza pentru care am luptat, nici încrederea tovarăşilor mei. Moartea să-mi fie tot atât de curată cum mie fost viaţa...” Această puritate sufletească, vie şi stră­lucitoare, e caracteristică tinerilor cres­cuţi intr’o lume nouă şi înconjuraţi de grija unei generaţii călite în luptă Toc­mai această puritate, zugrăvită cu avânt şi limpezime, cu duioşie şi humor a pus în încurcătură pe unii critici din ţările capitaliste obişnuiţi cu amărăciunea căr­ţilor decadente, cu Instinctele josnice şi greaţa de a trăi a „eroilor" ce simt pră­buşirea lumii lor ei au reproşat lui Fa­deev încă de la prima ediţie, că ar fi des­scris tineri ,,neverosimili”, fără vicii şi Josnicii Dar Oleg Coşevoi şi prietenii săi au trăit cu adevărat. Iar ca personagii de roman, ei reflectă tot atât de adevărat chipul tineretului sovietic, superioritatea moralei sale ca şi a literaturii realismului socialist în general. Ei sunt şi pentru oa­menii din patria noastră exemple de urmat, martori ai unei generaţii ce va duce în istorie faima tuturor acelora care au ştiut să apere cu viaţa lor pacea, viaţa şi socialismul. HOTĂRÎREA Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. şi a Comitetului Central al P.C.U.S. cu privire la lărgirea producţiei mărfurilor alimentare şi îmbunătăţirea calităţii lor MOSCOVA 30 (Agerpres). — TASS transmite : Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. şi Co­mitetul Central al Partidului Comunist a! Uniunii Sovietice au adoptat o Hotărîre „Cu privire la lărgirea producţiei mărfu­rilor alimentare şi îmbunătăţirea calităţii lor". In Hotărîre se arată că în ultimii ani producţia mărfurilor alimentare a cres­cut considerabil In 1953, producţia principalelor măr­furi alimentare a întreprinderilor Minis­terului industriei mărfurilor alimentare al U.R.S.S. va reprezenta faţă de anul 1940 : Carne — 162% ; peşte (pescuit) — 172% ; mezeluri — 158% ; unt — aproape de două ori mai mult ; brânze­turi — de două ori mai mult ; uleiuri ve­getale — 153% ; margarină — aproape de trei ori mai mult ; zahăr — 168% ; conserve — de 2,5 ori mai mult; produse zaharoase — 172% ; paste făinoase — de 2,2 ori mai mult; crupe — 124% ; bere — 152% ; vinuri din struguri — 184%. In 1953 producţia mărfurilor alimen­tare va creşte cu peste 41 % faţă de anul 1950. Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. şi Co­mitetul Central al P.C.U.S. consideră că în prezent volumul şi ritmul creşterii producţiei de mărfuri alimentare nu asi­gură îndeplinirea sarcinii ridicării mai ra­pide a nivelului material şi cultural al poporului sovietic. Succesele obţinute în dezvoltarea in­dustriei grele, dezvoltarea agriculturii şi măsurile pentru avântul continuu al aces­tora asigură crearea unei baze trainice de materii prime pentru realizarea unei coti­turi în producţia mărfurilor alimentare. Sarcina imediată, se spune în Hotărîre, constă în a ridica considerabil în urmă­torii 2—3 ani gradul d­e asigurare a popu­laţiei cu carne şi produse de carne,­­peşte şi produse de peşte, unt, zahăr, produse zaharoase, conserve şi alte produse. Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. şi C.C. al P.C.U.S au hotărit: Să se sporească considerabil în anii 1954—1956 producţia mărfurilor alimen­tare, să se îmbunătăţească calitatea, sor­timentul şi ambalajul lor şi să se îndepli­nească cu mult înainte de termen sarcina de producţie a mărfurilor alimentare sta­bilită prin planul cincinal pe anul 1955 Hotărirea prevede o creştere simţitoare a producţiei tuturor mărfurilor alimentare de bază. S-a hotărit sporirea considerabilă a producţiei de carne, mezeluri, conserve de carne şi alte produse de carne. In 1954 vor fi produse 2 180.000 tone carne, adică 174% faţă de 1950 In 195­5 pro­ducţia de carne se va cifra la 2.550.000 de tone, iar în 1956 — la 3 milioane tone, adică de 2,4 ori mai mult decât în 1950. In perioada 1954—1956 vor fi puse în funcţiune 144 de întreprinderi pentru prelucrarea cărnii. Hotărirea prevede mărirea considerabilă a flotei de pescuit, construcţia de fabrici de conserve şi de instalaţii frigorifere, precum şi măsuri pentru larga dezvoltare a pisciculturii. In 1954 se va produce o cantitate de 476.000 de tone unt, în 1955 — 560.000 de tone, iar în 1956 — 650 000 de tone, adică de două ori mai mult decât în 1950. Brânzeturi respectiv 97.000 de tone, 135.000 de tone şi 160 000 de tone, adică de 3,3 ori mai mult decât în 1950. In 1956 producţia de uleiuri vegetale se va ridice la 1.650.000 tone, adică va creşte de 2,1 ori faţă de 1950. A fost elaborat un vast program de dezvoltare a industriei zahărului. In 1954 se vor fabrica 4.300.000 de tone de za­hăr jos, în 1955 — 4.800 000 de tone şi în 1956 — aproximativ 5.300 000 de tone, adică de 2.1 ori mai mult decât la 1950 Producţia de zahăr cubic va creşte de 2.6 ori şi va atinge 1.800.000 de tone în 1956. Ţinând seama de faptul că în ultimii ani s’a remarcat o cerere sporită pentru produse de patiserie de mai bună calitate, şi în special pentru produsele din făină de grâu de calitate superioară (franzele, chifle, biscuiţi etc.), în timp ce consumul de pâine obişnuită a scăzut. Hotărirea cere să fie mărită producţia de franzele şi chifle din făină de secară şi grâu şi din făină de grâu de calitate superioară Producţia de paste făinoase urmează deasemenea să sporească. In 1954 ea se va ridica la 872 000 de tone, in 1955 la 1.080 000 de tone adică de 2,3 ori mai mult decât în 1950. Unul din capitolele Hotărîrii se ocupă de producţia de conserve de legume, păt­lăgele roşii şi fructe. Fabricile de con­serve ale Ministerului industriei mărfuri­lor alimentare al U.R.S.S. vor produce în 1954 până la 1.780 milioane cutii. Iar în 1955 — 2.045 milioane cutii de con­serve. În 1956 producţia totală de con­serve de tot felul (cerne, peşte, lapte, le­gume, pătlăgele roşii şi fructe) se va ri­dica la 4.150 de milioane cutii sau de 2,9 ori mai mult decât în 1950. Producţia de bere şi băuturi răcoritoare din fructe va creşte considerabil. In 1954 producţia de vin va fi de 30.370.000 de decalitri, iar in 1955 — o cantitate de 34 480 000 de decalitri, adică de 2,4 ori mai mare decât în 1950.­ Pro­ducţia de şampanie va fi în 1955 de 20 milioane de sticle, sa va fabrica o cantitate de coniac de 3,7 ori mai mare decât în 1950. A fi construite uzine de vin­if­iare în primul rând la Moscova, le­ningrad Novosibirsk Habarovsc, Celea­­binsc şi­ în alte ora­şe. Hotărirea prevede de aserm­enea măsuri pentru creşterea con­tinuă a producţiei de ţigări, parfumuri şi produse cosmetice. Ultimul capitol al Hotărîrii se ocupă de asigurarea material-tehnică şi de in­vestiţiile în industria mărfurilor alimen­tare. Consiliul de Miniştri al U.R.S.S­.şi Comitetul Central al P C U S. consideră necesar să se sporească considerabil pro­ducţia de maşini şi de aparate automate de un m­ait randament pentru asigurarea unei automatizări şi mecanizări cât mai rapide a proceselor de producţie a măr­furilor alimentare. Hotărirea trasează Ministerului cons­trucţiei de maşini sarcina să producă şi să livreze Ministerului industriei mărfu­rilor alimentare al­e R.S.S. utilaj în­ va­­loare de 530 milioane ruble in 1954 şi de 800 milioane ruble în 1955, iar la în­ceputul anului 1956, uzinele constructoare de mașini pentru industria alimentară vor avea capacitatea de a livra utilaj pentru industria alimentară în valoare de 1.100 milioane ruble. In încheiere. Hotărirea declară : Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. şi Co­mitetul Central al P.C . S. consideră asi­gurarea unui avânt impetuos al produc­ţiei mărfurilor alimentare drept una din cele mai importante sarcini a tuturor or­ganelor sovietice, de partid şi sindicale. Este de datoria tuturor lucrătorilor din întreprinderile şi organizaţiile industriei mărfurilor alimentare să lichideze lipsu­rile existente în activitatea Industriei , să depună toate eforturile pentru îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor prevăzute in acea­stă Hotărîre în vederea sporirii conside­rabile a producţiei mărfurilor alimentare, a îmbunătăţirii calităţii lor şi a ridicării nivelului calitativ al muncii în producţie, asigurând astfel in anii imediat următori o abundenţă de mărfuri alimentare de ca­litate superioara în Uniunea Sovietică. Avântul economiei poloneze VARŞOVIA 31 (Agerpres). — P.A.P. transmite : Comisia de Stat a Planificării econo­mice a dat publicităţii comunicatul cu privire la rezultatele îndeplinirii planului economiei naţionale a Poloniei pe cel de al III-lea trimestru al anului 1953. In trimestrul III, planul producţiei in­dustriale globale a fost îndeplinit în pro­porţie de 105%, iar planul pe primele nouă luni ale acestui an a fost îndeplinit cu 104%. In trimestrul III a fost depăşit conside­rabil planul producţiei la fontă, oţel, la­minate, cupru, extracţia de minereuri de fier, zinc şi cositor, extracţia de cărbune, producţia de energie electrică, de auto­camioane, tractoare, precum şi ţesături de bumbac, lână, in şi mătase, încălţă­minte, aparate de radio, motociclete, ma­şini de cusut, produse de cofetărie şi alte mărfuri. Anul acesta, din cauza condiţiilor atmosferice nefavorabile, recolta de cul­turi cerealiere a fost în unele regiuni ale ţării mai mică decât cea de anul trecut. Cu toate acestea, recolta de sfeclă de za­hăr a depăşit cu 9% pe cea din anul 1952, iar recolta de cartofi cu 17%. In primele nouă luni ale acestui an agricultura poloneză a primit 5.900 trac­toare, 8.200 semănătoare, peste 300 com­­bine cerealiere, 1.700 secerători de trac­tor şi cu tracţiune animală, 2.800 seceră­­tori-legătoare şi 1.300 batoze. La sfârşitul lunii Septembrie a.c. nu­mărul staţiunilor de maşini şi tractoare s-a ridicat la 393. La sfârşitul trimestru­lui III existau în ţară 8 067 cooperative agricole de producţie. In trimestrul III, planul zilnic mediu de transport a fost îndeplinit la transportul feroviar cu 110%, iar la transportul auto cu 105%. In trimestrul III, populaţia a cumpărat cu 9% mai multă pâine şi făină, cu 7% mai multe crupe, cu 18% mai multă carne, cu 41% mai multe grăsimi decât in perioada corespunzătoare a anului trecut. A fost de asemenea vândută o cantitate mai mare de mărfuri de consum popular. Productivitatea muncii a crescut cu 13% faţă de trimestrul III al anului 1952 Pal* 8 Şedinţa Comisiei mixte sovieto-germane BERLIN 31 (Agerpres).­­ A.D.N. La 30 Octombrie a avut loc prima şe­dinţă a Comisiei mixte sovieto-germane constituită în conformitate cu capitolul 2 al protocolului de la Moscova din 22 Au­gust 1953 „Cu privire la încetarea perce­perii reparaţiilor germane şi la alte măsuri pentru uşurarea obligaţiilor economico­­fina­nciare ale Republicii Democrate Ger­mane legate de urmările războiului”. Ca membri ai Comisiei mixte sovieto­­germane au fost numiţi de guvernul Repu­blicii Democrate Germane Fritz Selbman, (preşedinte). Paul Strassen­berger şi Willy Rumpf iar de guvernul Uniunii Sovietice I. F. Semiciastnov (preşedinte), S. P. Tro­fimov şi N. L. Ribenin. In cadrul primei sale şedinţe, Comisia a discutat o serie d­e probleme organiza­torice şi a trasat măsuri în legătură cu transferarea întreprinderilor, care ur­mează să înceapă la 1 ianuarie 1954. La şedinţă au luat parte Kurt Lehman, ministru adjunct de finanţe al Republici Democrate Germane.­­ P. Martenov, re­prezentant comercial al U. R. S. S. la R.D.G., şi S. A. Fomenco, şef adjunct al administraţiei bunurilor sovietice din Ger­mania.

Next