Scînteia, iulie 1954 (Anul 23, nr. 3013-3039)
1954-07-01 / nr. 3013
Pag. 2 In ajutorul agitatorului Regimul de economii — pîrghie a avîntului economiei naţionale şi a ridicării nivelului de trai In întreaga ţară oamenii muncii se întrec cu însufleţire în cinstea celei de a zecea aniversări a zilei de 23 August, ziua eliberării Romîniei de către glorioasa Armată Sovietică şi a răsturnării dictaturii fasciste de către forţele patriotice populare conduse de Partidul Comunist Român. Printre obiectivele de seamă pe care sutele de mii de muncitori, tehnicieni şi ingineri şi le propun în cadrul întrecerii figurează la loc de cinste lupta pentru economii. Oamenii muncii sunt conştienţi, că introducerea în întreprinderi a unui regim strict de economii este o pîrghie de seamă a avîntului economiei naţionale şi a ridicării nivelului de trai al tuturor celor ce muncesc. In anii puterii populare economia ţării noastre a cunoscut un ritm de dezvoltare nemaiîntîlnit în trecut. Prin munca încordată a poporului muncitor, sub conducerea partidului, s-au construit fabrici şi uzine noi, s-au deschis noi şantiere petrolifere, s-au înfăptuit mari lucrări de electrificare a patriei; agricultura ţării a fost înzestrată necontenit cu maşini şi unelte agricole perfecţionate; s-a dezvoltat reţeaua de şcoli, de institute de cultură şi aşezăminte de sănătate, s-au construit mii de locuinţe muncitoreşti. An de an, harta ţării s-a îmbogăţit cu noi construcţii menite să facă viaţa poporului muncitor mai uşoară şi s-o înfrumuseţeze. Fiecare succes în dezvoltarea economiei a însemnat un nou progres, un nou pas înainte pe drumul ridicării nivelului de viaţă şi de cultură al poporului muncitor — astăzi, în patria noastră, scopul producţiei socialiste fiind omul şi nevoile sale. Cu toate acestea, după cum arată plenara din august 1953 a C.C. al P.M.R., faţă de dezvoltarea generală a economiei, au rămas în urmă agricultura, industria uşoară, industria alimentară, producţia bunurilor de larg consum în general. Lichidarea acestei situaţii constituie în momentul de faţă principala sarcină care stă în faţa oamenilor muncii din ţara noastră, în scopul unei serioase îmbunătăţiri a nivelului de trai, material şi cultural, al celor ce muncesc la oraşe şi sate. Statul nostru democrat-popular, asigurînd mai departe o dezvoltare continuă şi raţională a industriei grele — temelia dezvoltării întregii economii şi a făuririi bunei stări a poporului — organizează un puternic avînt al producţiei agricole şi al producţiei bunurilor de larg consum, investind sume însemnate în aceste ramuri ale economiei naţionale. Bugetul de stat pe anul 1954 prevede pentru ridicarea producţiei agricole investiţii în sumă de peste 3.500 milioane lei, iar investiţiile pentru industria producătoare de bunuri de larg consum vor creşte cu aproape 67% faţă de anul 1953. Se înţelege că aceste însemnate fonduri destinate îmbunătăţirii condiţiilor de muncă şi de viaţă ale oamenilor muncii de la oraşe şi sate nu vin de la sine, că ele trebuie să fie rodul activităţii gospodăreşti a întregului popor muncitor. Spre adîncă deosebire de statele capitaliste, care şi-au procurat şi îşi procură fondurile băneşti prin exploatarea sîngeroasă a propriului popor, prin războaie de jaf şi cotropire, prin înrobirea şi aservirea altor popoare, statul nostru democrat-popular — stat al oamenilor muncii, stat al cărui scop este necontenita ridicare a nivelului de trai al poporului — dispune cu actul de alte izvoare pentru procurarea fondurilor sale ; un rol hotărîtor îl au beneficiile fabricilor şi uzinelor naţionalizate, beneficiile băncilor şi comerţului socialist. De aceea este în interesul fiecărui om al muncii ca materiile prime şi materialele, timpul de muncă şi fondurile băneşti să fie folosite cît mai raţional, ca întreprinderile şi instituţiile statului să fie gospodărite cu cît mai multă chibzuială pentru a da beneficii cît mai mari. Regimul de economii în producţie este o metodă socialistă de gospodărire a întreprinderilor. Cu cît vom realiza economii mai însemnate în producţie, cu cît vor fi mai bine gospodărite întreprinderile şi instituţiile socialiste, cu atît vor creşte posibilităţile statului de a folosi spornic fondurile băneşti pentru dezvoltarea necontenită a economiei naţionale, pentru dezvoltarea agriculturii, a industriei uşoare şi alimentare, astfel ca populaţia muncitoare să fie mereu mai bine aprovizionată cu produse agricole şi industriale, ca nivelul de viaţă al oamenilor muncii să crească necontenit. Regimul de economii este una din principalele căi pentru reducerea preţului de cost al produselor. Cu cît vor fi mai mari economiile în producţie, cu atît va scădea mai mult preţul de cost, va fi mai însemnată reducerea preţului de vînzare la toate produsele, vor creşte mai mult puterea de cumpărare a oamenilor muncii, salariul real al muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor şi funcţionarilor. Iată de ce este în interesul fiecărui om al muncii să lupte cu perseverenţă pentru a realiza atît el, cît şi întregul colectiv de muncă din care face parte, economii în producţie cît mai mari şi de tot felul; economii de materii prime şi materiale auxiliare, de combustibil şi lubrefianţi, de forţă de muncă, de timp de lucru, economii la cheltuielile administrativ-gospodăreşti etc; de aceste economii depinde în mare măsură îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de trai ale lui, ale familiei sale, ale întregului popor muncitor. Fiecare leu, fiecare gram de material economisit înseamnă o posibilitate în plus de a realiza produse mai multe şi mai ieftine pentru poporul muncitor, înseamnă un pas înainte în opera de ridicare a nivelului de viaţă al celor ce muncesc. Introducerea regimului de economii în producţie nu este o treabă de care trebuie să se ocupe numai organele de conducere din întreprinderi, direcţii generale sau ministere , ci este o chestiune care interesează foarte îndeaproape şi personal pe fiecare muncitor, tehnician sau inginer, pe fiecare om al muncii. Care sunt principalele căi pentru realizarea de economii în producţie ? Unul din principalele izvoare de economii în producţie il constituie folosirea raţională şi chibzuită a materialelor, în aşa fel incît din aceeaşi cantitate de materii prime şi materiale să se realizeze mai multe produse, fără a dăuna cîtuşi de puţin calităţii produselor. A scoate din aceeaşi cantitate de piele mai multă încălţăminte, din aceeaşi cantitate de bumbac mai multă pînză, din aceleaşi cantităţi de metal mai multe maşini, utilaje şi produse metalice de larg consum etc. înseamnă a asigura statului şi populaţiei muncitoare un plus de produse de tot felul, înseamnă a contribui la ridicarea nivelului de viaţă al celor ce muncesc. Cît de însemnată este lupta pentru reducerea consumului specific ne-o dovedeşte următorul calcul: dacă pe întreaga ramură a industriei textile consumul specific de fire de bumbac ar fi redus cu 1% s-ar realiza o economie de fire din care se pot ţese peste 2.200.000 metri ţesături; reducerea cu 1% a consumului specific de piele în industria de încălţăminte aduce o economisire de piele din care se pot produce în plus 100.000 perechi încălţăminte. In fiecare întreprindere există mari posibilităţi de reducere nu numai a consumului de materii prime ci şi al celorlalte materiale, a căror valoare intră în preţul de cost al produsului : combustibil, uleiul pentru maşini, carburanţii şi lubrefianţii în general, consumul specific de scule, de materiale auxiliare etc. Un alt mijloc important de economii în producţie este reducerea deşeurilor şi valorificarea largă a deşeurilor recuperabile. Numeroase colective de întreprinderi — muncitori, ingineri, organe de conducere tehnică şi administrativă — au dobîndit o experienţă bogată în acţiunea de reducere necontenită a deşeurilor, lucru care le dă posibilitatea să producă o cantitate mai mare din materia primă ce li se încredinţează spre prelucrare. In multe întreprinderi a crescut preocuparea — mai ales în ultimul timp — de a valorifica deşeurile, transformîndu-le în obiecte folositoare, destinate consumului popular. O iniţiativă preţioasă în această privinţă este aceea a metalurgiştilor de la combinatul siderurgic „Gh. Gheorghiu-Dej“-Hunedoara, care au început să transforme deşeurile de metal în diferite unelte agricole mici — sape, cazmale, lopeţi — mult cerute de ţărănimea muncitoare. Deosebit de importantă în lupta pentru realizarea de economii este reducerea sistematică a procentului de rebuturi. Un produs rebutat înseamnă materie primă şi materiale irosite, forţă de muncă cheltuită în zadar, uzarea maşinii fără folos etc. Rebuturile păgubesc deopotrivă atît economia naţională, cît şi pe fiecare om al muncii în parte, deoarece încarcă în mod inutil preţul de cost al produselor. In scopul reducerii procentului de rebuturi, muncitorii dintr-o serie de întreprinderi aplică cu bune rezultate metoda sovietică iniţiată de Lidia Savelieva — de control pe faze de operaţii. Această metodă, care duce la întărirea spiritului de răspundere în muncă, se impune să fie larg generalizată, ca o metodă deosebit depreţioasă în lupta pentru realizarea de economii, înlocuirea în procesul de producţie a unor materiale scumpe cu altele mai ieftine, înlocuirea unor materiale provenite din import cu altele care se găsesc în ţară este un alt mijloc însemnat care dă posibilitate să se realizeze economii de materii prime şi de materiale. Datorită activităţii oamenilor de ştiinţă şi iniţiativei creatoare a muncitorilor şi tehnicienilor, s-au obţinut în ultimii ani unele succese în ce priveşte înlocuirea în producţie a unor materiale şi materii prime de bază cu altele cu proprietăţi identice sau asemănătoare. De exemplu, s-a reuşit producerea de tălpi şi tocuri de cauciuc ştanţate, de bună calitate, a căror folosire duce la o economie de talpă de bovine de 400—500 gr. de fiecare pereche de încălţăminte — ceea ce reprezintă, pe scară naţională, o considerabilă economie de talpă ; au fost realizate de asemenea o serie de mase plastice care pot înlocui fără nici o dificultate unele materii prime de bază folosite la confecţionarea de pelerine de ploaie, mape, serviete, poşete, încălţăminte de vară etc. Problema găsirii de noi şi noi materiale, mai ieftine şi mai accesibile, care să înlocuiască în procesul de fabricaţie produse mai scumpe şi mai greu de procurat, deschide cîmp larg de activitate atît oamenilor de ştiinţă — care sînt chemaţi să-şi pună toate cunoştinţele şi priceperea lor în slujba realizării unei producţii mai economice, mai raţionale — cît şi fiecărui colectiv de muncitori, tehnicieni şi ingineri din întreprinderi. In fiecare ramură există mari posibilităţi de a folosi pe scară largă materii înlocuitoare. In ramura textilă, folosirea pe scară largă a firelor poliamidice (capron) şi a altor fire sintetice poate duce nu numai la o simţitoare economie la unele materii prime de bază pentru această industrie, ci și la realizarea unui sortiment mai bogat. Fabricarea pe scară industrială a cauciucului microporospoate înlocui cu succes însemnate cantităţi de talpă provenită din piei de animale. ★ Lupta pentru introducerea unui regim sever de economii în producţie nu se poate limita însă numai la economisirea materiei prime şi a materialelor. Ea trebuie dusă cu aceeaşi perseverenţă şi în direcţia economisirii cheltuielilor necesare pentru forţa de muncă şi timpul de lucru. Orice cheltuială în plus, peste suma strict necesară asigurării producerii unui obiect, scumpeşte în mod nejustificat preţul de cost al obiectului şi aduce pagube tuturor oamenilor muncii, fiind o piedică serioasă în calea reducerii preţurilor de vînzare şi a sporirii salariului real. O condiţie principală pentru creşterea nivelului de viaţă al celor ce muncesc este aceea ca productivitatea muncii să crească mai repede decât fondul de salarii, ca fiecare leu cheltuit pentru forţa de muncă să fie acoperit cu o cantitate corespunzătoare de obiecte produse, ce pot fi puse la dispoziţia consumului productiv sau la dispoziţia consumului populaţiei muncitoare. In unele întreprinderi mai există însă tendinţa de a umfla în mod cu totul nejustificat numărul personalului administrativ, ceea ce influenţează în mod negativ asupra preţului de cost şi asupra beneficiilor întreprinderii. Folosirea raţională a forţei de muncă şi a timpului de lucru depinde în primul rînd de buna organizare a muncii în întreprindere. A organiza în aşa fel munca, a te îngriji îndeaproape de aprovizionarea promptă a locurilor de muncă, astfel încît fiecare secţie, fiecare echipă şi fiecare muncitor în parte să poată lucra din plin, să poată ridica sistematic productivitatea muncii, înseamnă a realiza o producţie economicoasă, înseamnă a crea condiţii ca întreprinderea, cu acelaşi efectiv de muncitori — sau chiar cu un efectiv mai mic, — să realizeze zi de zi o producţie tot mai sporită, şi prin urmare, să reducă preţul de cost al producţiei. Este în interesul fiecărui colectiv de întreprindere să participe activ la lupta pentru o mai bună organizare a muncii — aceasta fiind una din căile pentru identificarea şi restrîngerea posturilor neproductive care scumpesc costul producţiei, pentru folosirea raţională şi cu maximum de eficacitate în producţie a cadrelor de muncitori, tehnicieni sau ingineri. Aplicarea metodelor rapide în producţie este de asemenea una din cele mai de seamă metode pentru realizarea de economii, pentru că dă o producţie mai mare, fără ca statul să facă o serie de noi investiţii în maşini şi utilaje. De pildă, dacă în toate fabricile de cărămidă din ţara noastră s-ar aplica metoda Duvanov, de ardere rapidă a cărămizilor, producţia anuală ar spori cu cîteva zeci de milioane de bucăţi fără noi investiţii. Or, pentru realizarea unui asemenea spor de producţie statul ar trebui să investească milioane de lei pentru construirea de noi fabrici de cărămizi. Trebuie spus de asemenea că preocuparea de a încărca utilajul cît mai judicios, de a stimula eforturile muncitorilor pentru sporirea productivităţii muncii, nu numai că aduce o însemnată economie de timp, dar creează condiţii ca o serie de cheltuieli — iluminatul şi încălzitul atelierelor, întreţinerea etc. — să se repartizeze asupra unui număr mai mare de produse, ceea ce are ca urmare o reducere a preţului de cost al acestora. Introducerea tehnicii noi, mecanizarea operaţiilor care cer un volum mare de braţe de muncă, introducerea largă a micii mecanizări dau posibilitate întreprinderilor să economisească forţa de muncă, să reducă sistematic costul producţiei. Perfecţionarea necontenită a tehnicii, stimularea mişcării inovaţiilor tehnice şi a raţionalizărilor constituie, din acest punct de vedere, o rezervă importantă. Lupta pentru a descoperi necontenit noi şi noi căi de accelerare a circulaţiei fondurilor întreprinderii constituie de asemenea un mijloc important de a face economii. Unii conducători de întreprinderi mai au încă obiceiul să „agonisească“ materii prime şi materiale peste nevoile curente ale producţiei, să-şi creeze astfel stocuri supranormative nesocotind interesele generale ale economiei şi creîndu-şi pînă la urmă greutăţi financiare. întărirea disciplinei financiare, introducerea şi întărirea gospodăririi socialiste dau posibilitate colectivelor de muncitori şi tehnicieni să descopere şi să pună în valoare noi şi noi izvoare de economii în toate verigile de activitate ale întreprinderii. In fiecare instituţie, organizaţie economică, comercială sau organ al aparatului de stat există imense posibilităţi de a se restrînge simţitor — printr-o mai judicioasă gospodărire — volumul cheltuielilor administrativ-gospodăreşti. In multe întreprinderi şi instituţii se mai face încă risipă în cheltuirea mijloacelor băneşti ale statului, în special la capitolele privind deplasările, convorbirile telefonice, întreţinerea autoturismelor şi a mijloacelor de transport în general, procurarea de mobilier şi inventar gospodăresc. Unele ministere şi organizaţii economice centrale obişnuiesc să cheme fără socoteală „la centru“ activişti din serviciile exterioare, cheltuind în acest fel sume importante. Lupta pentru un regim sever de economii trebuie considerată nu ca o campanie, ci ca o sarcină permanentă. Ea trebuie dusă pînă în cele mai mici amănunte. O mașină care merge în gol, un bec care arde cînd nu e nevoie, un robinet care curge etc. aduc pagube care, direct sau indirect, încarcă costul producţiei şi frînează creşterea salariului real. ★ Succesul în lupta pentru introducerea unui regim sever de economii depinde în mare măsură de munca politică desfăşurată în această privinţă de către organizaţiile de partid din întreprinderi, de către fiecare agitator în parte. Experienţa a arătat că cu cît agitaţia politică de masă este mai concretă, mai mobilizatoare, cu atît mai mari sînt succesele colectivului. Organizaţia de partid de la fabrica de postav Buhuşi, de pildă, a acordat în ultimul timp o atenţie deosebită muncii de agitaţie în vederea intensificării luptei pentru economii în producţie. Agitatorii au popularizat larg exemplul filatorului Al. Ştefănescu, care prin folosirea mai raţională a valurilor de pretoni reuşeşte să realizeze zilnic din aceeaşi cantitate de materie primă un plus de fire, din care se pot confecţiona 1,50-12 m. stofă. Realizările filatorului Al. Ştefănescu au fost popularizate sistematic prin gazeta de perete, la staţia de radioficare, prin panourile de onoare de pe locul de producţie. Agitatorii au organizat convorbiri cu grupuri de muncitori, explicînd importanţa luptei pentru folosirea cît mai raţională a materiei prime, arătînd în ce constă şi cum trebuie aplicată această metodă de lucru. In cadrul consfătuirilor de producţie pe secţii numeroşi agitatori au luat cuvîntul vorbind despre aportul deosebit de preţios pe care extinderea acestei iniţiative îl poate aduce la mai buna gospodărire a fabricii. Ca un rezultat al muncii depuse de agitatori această metodă de lucru a fost însuşită şi aplicată de numeroşi torcători, dărăcitori şi cantonişti din fabrică — fapt care dă posibilitate întreprinderii să producă, din aceeaşi cantitate de materii prime, mii de metri de stofă şi ţesături în plus. Sarcinile agitatorilor în legătură cu mobilizarea colectivelor de întreprinderi la lupta concretă şi perseverentă pentru introducerea unui regim sever de economii sunt deosebit de importante. Ei trebuie să facă să înţeleagă pe fiecare om al muncii că regimul de economii duce la scăderea preţului de cost, contribuie deci la scăderea preţurilor de vînzare ale produselor, la creşterea puterii de cumpărare a salariilor muncitorilor şi funcţionarilor. O datorie de cinste a agitatorilor este aceea de a propaga cu perseverenţă şi sistematic exemplul înaintat în lupta pentru economii, de a populariza iniţiativele oamenilor sovietici şi ale fruntaşilor întrecerii socialiste din ţara noastră — iniţiative care merg pe linia folosirii raţionale şi economicoase a tuturor mijloacelor financiare şi materiale ale statului. Regimul de economii este o metodă de gospodărire proprie economiei socialiste. In întrecerea în cinstea zilei de 23 August să folosim larg această metodă în interesul sporirii necontenite a producţiei şi pentru reducerea preţului de cost , cale sigură spre întărirea necontenită a leului, spre ridicarea neîncetată a nivelului de trai, material şi cultural, al celor ce muncesc de la oraşe şi sate. ÍTEI . SCRISORI CĂTRE „SCINTEIA" Sezisări cu stagiu îndelungat Acum cîtva timp, mai mulţi cetăţeni — printre care şi Ion I. Moraru, Ignat St. Andrei ş. a. — din satul Biserica Slănic, subordonat Sfatului popular al oraşului Băile Slănic, raionul Tg. Ocna, s-au adresat comitetului executiv al sfatului popular orăşenesc pentru a le rezolva o cerere îndreptăţită. In cerere ei arătau că apele Slănicului surpă malul, ameninţîndu-le locuinţele; totodată ei propuneau să se construiască apărători, angajîndu-se să dea ajutor în mod voluntar. Sezisarea a fost înregistrată la sfatul popular orăşenesc la 22 aprilie a. c. In zadar au aşteptat cetăţenii vreme de 2 luni să vină cineva de la sfat pentru a hotărî ce măsuri trebuie luate. Cererea lor, împreună cu alte 20, care aveau un stagiu mai mult sau mai puţin îndelungat zăceau nerezolvate într-o mapă de pe masa tov. Ioan Ardeleanu, preşedintele Comitetului executiv al Sfatului popular al oraşului Băile Slănic. Nu de mult, într-o şedinţă, tovarăşii Maria Silochi, Ioan Ababii, Constantin Lăzărescu şi Elena Bernad, membri ai comitetului executiv, au criticat atitudinea de nepăsare faţă de sezisările oamenilor muncii manifestată de tovarăşul loan Ardeleanu. Dar nici după această şedinţă munca cu privire la rezolvarea scrisorilor şi reclamaţiilor nu s-a îmbunătăţit la acest sfat. Nici pînă în prezent n-a luat fiinţă pe lingă Sfatul popular orăşenesc Băile Slănic un birou care să primească, să ţină evidenţa şi să urmărească felul în care sunt rezolvate cererile şi sezisările oamenilor muncii. Se mai poate, oare, tolera o astfel de situaţie ? ANDREI PISARU corespondent voluntar Noi săli şi grădini de cinematograf IAŞI (Agerpres). „ In ultimul timp, in regiunea Iaşi au fost deschise noi săli şi grădini de cinematograf, unele au fost renovate, iar altele au fost înzestrate cu noi aparate de proiecţie. Printre cinematografele noi deschise în regiune sunt cele din Tg. Frumos, Podul Iloaiei şi Codăeşti. Peste cîteva zile, la Iaşi, în cartierul Tătăraşi, se va deschide noul cinematograf „Ion Creangă“. In ultimii doi ani au fost refăcute şi înzestrate cu aparate noi de proiecţie cinematografele din Roman, Huşi, Vaslui şi trei cinematografe din Iaşi. De asemenea, au fost amenajate grădinile de vară ale cinematografelor „Maxim Gorki“ din Iaşi cu o capacitate de 800 de locuri, „Ilie Pintilie“ din Iaşi şi „23 August“ din Roman. In cursul anului 1953 filmele prezentate pe ecranele cinematografelor din oraşul şi regiunea Iaşi au fost vizionate de circa 2.220.000 de spectatori, faţă de 1.287.204 spectatori în anul 1950. In primul trimestru al acestui an, numărul spectatorilor a fost de 824.000. Contractări şi valorificări prin cooperativă BAIA MARE (red. ziarului „Pentru Socialism“). Tot mai mulţi ţărani muncitori din comuna Vişeul de Sus, regiunea Baia Mare, contractează un mare număr de animale cu cooperativa, valorificînd totodată însemnate cantităţi de produse. In ultimele 5 luni au fost contractate 117 oi, 16 bovine, 14 miei etc. Primii pe comună în această acţiune au fost ţăranii muncitori Tomoioagă Vasile a lui Ioan, Pop Gheorghe, Pop Ion şi Pop Vasile Hrişcău, care contractează în fiecare an cu cooperativa. Şi anul acesta, tov. Pop Vasile Hrişcău a contractat o vacă şi 2 boi. Pînă la 1 iulie au fost valorificate prin cooperativă 1.219 kg. grîu, 5.468 kg. porumb, 1.397 kg. fasole, precum şi însemnate cantităţi de ouă şi de lapte. In schimbul acestor produse cooperativa din comună a vîndut ţăranilor muncitori mărfuri industriale în valoare de peste 780.000 lei. PE URMELE MATERIALELOR PUBLICATE IN „SCINTEIA“ „Pentru dezvoltarea pescuitului şi a pisciculturii“ In „Scînteia“ nr. 2975 din 18 mai a fost publicat articolul de fond întitulat „Pentru dezvoltarea pescuitului şi a pisciculturii“ în care erau criticate o serie de întreprinderi şi organe centrale din M.I.A. pentru activitatea slabă desfăşurată în ce priveşte pregătirea pescuitului din primăvara acestui an şi în ce priveşte dezvoltarea pisciculturii. Răspunzînd redacţiei ziarului nostru, conducerea Direcţiei Generale a Industriei Peştelui din M.I.A. arată că articolul a fost prelucrat cu toţi salariaţii Direcţiei Generale, lipsurile semnalate fiind juste. Pentru înlăturarea deficienţelor constatate în privinţa pescuitului la Dunăre s-a luat măsura ca în sectorul Isaccea-Gura Gîrliţei să se pună în funcţiune o şalupă cu un tehnician care să îndrumeze şi să coordoneze pescuitul la Dunăre şi să strîngă totodată peştele de la pescari. Această măsură a fost extinsă şi în sectoarele Braţul Sf. Gheorghe şi Hîrşova- Olteniţa ; aplicarea ei este controlată de organele Direcţiei Generale şi de conducerile întreprinderilor piscicole, întreprinderea piscicolă Jurilofca rămasă în urmă cu pregătirea pescuitului de primăvară, a fost ajutată de către delegaţi speciali ai Direcţiei Generale, astfel că a izbutit să-şi îndeplinească şi să-şi depăşească sarcinile de plan pe luna mai depunînd eforturi pentru recuperarea restanţelor din aprilie. Au răspuns ziarului nostru şi conducerile întreprinderilor piscicole Brăila şi Jurilofca, arătînd măsurile pe care le-au luat pentru intensificarea pescuitului. A răspuns de asemenea redacţiei Centrala întreprinderii de Construcţii şi Amenajări Piscicole din cadrul M.I.A., arătînd măsurile luate pentru intensificarea lucrărilor de construcţii de specialitate Printre măsuri se numără : asigurarea cu forţe de muncă şi urgentarea aprovizionării cu materiale a şantierelor, astfel ca să fie date cît mai repede în producţie cabana pescărească, atelierul şi magazia de unelte de la Sulina şi cabana de pescari Dranov, iar pînă la 23 August - barajul Bătrîna, iazurile Grosu, Smîrdioasa şi Pîrlita, cherhanaua Jurilofca etc. Un spectacol de Genul teatrului de marionete se bucură de aprecierea unui public entuziast şi receptiv — publicul micilor spectatori, dar el se poate adresa deopotrivă şi publicului adult. Un spectacol de marionete pentru adulţi se joacă pe scena teatrului „Ţăndărică“ — unul din numeroasele teatre de marionete care au luat fiinţă la noi în anii puterii populare. Spectacolul — intitulat „Umor pe sfori" — obţine un succes binemeritat. Pentru realizarea lui s-a cheltuit multă pricepere, inventivitate, fantezie creatoare ; se simte în spectacol munca unui colectiv de oameni talentaţi, îndrăgostiţi de profesiunea lor. Ar fi greşit să se considere teatrul de marionete drept o artă minoră. In realitate este vorba de un gen complicat şi pretenţios, care ridică numeroase probleme de creaţie. In primul rînd, e necesar să fie confecţionaţi „actorii“ — marionetele — să li se dea expresivitatea necesară, pentru a corespunde personajelor interpretate ; foarte important este de asemenea meşteşugul mînuirii marionetelor ; o marionetă, oricît ar fi de expresivă, nu va fi cu adevărat în „rol“ şi nu va cuceri interesul spectatorului, dacă nu e mînuită cu dibăcie ; interpretarea artistică a personajelor-marionete cere totodată multă virtuozitate pentru a se realiza unitatea deplină între mişcare, gestica marionetei şi textul vorbit. Fireşte, şi în acest gen de teatru, o problemă de bază, care determină succesul sau insuccesul spectacolului, este aceea a repertoriului, a conţinutului. In general, teatrul de marionete reclamă o muncă migăloasă, multă răbdare şi căutare creatoare, şlefuirea fină a detaliului artistic. O mare parte a spectacolului „Umor pe sfori“ a fost realizată cu măiestrie şi cu o bună stăpînire a mijloacelor tehnice specifice genului; s-au făcut paşi înainte în direcţia unei mişcări stilizate şi expresive. Numeroase aplauze culege tabloul intitulat „Ansamblul popular“, unde este reconstituită in miniatură o întreagă orchestră de instrumente populare. Valoarea tabloului, farmecul său, izvorăsc în primul rînd din faptul că figurile marionetelor sînt deosebit de expresive, reprezentînd tipuri diferite şi pitoreşti. Cobzarul, contrabasistul, ţambalagiul, violoniştii, îşi au fiecare în parte individualitatea şi specificul săumarionete: I. Constantinescu). In acest tablou şi problema animaţiei a fost rezolvată la un nivel înalt, (mînuitori : C. Atlas, V. Angela, C. Nicolae, G. Mironescu, S. Melinte ş. a.). Gesturile membrilor orchestrei — perfect armonizate cu partitura muzicală — sugerează spectatorului imaginea unei orchestre reale. De aici provine şi comicul savuros al tabloului. Cu un remarcabil talent au fost create şi animate marionetele care înfăţişează pe Maria Tănase şi pe Fănică Luca, îndeosebi stilul de interpretare al cîntăreţei îşi găseşte o reprezentare autentică, de o mare precizie, pînă în cele mai fine detalii (mînuitor: A. Papazicopol). Tot în „Ansam*) „Umor pe sfori" — spectacol de estradă de Mioara Buescu, Ella Conovici, Ioana Constantinescu, Margareta Niculescu, Antigona Papazicopol, Dorina Tănăsescu, R Zolla, in colaborare cu Nina Cassian, Clary Mirea, M. Stoian. Regia artistică : Margareta Niculescu, N. Massim.. Ilustraţia muzicală : H. Mălineanu. lilul popular“ este satirizată o cîntăreaţă fără voce care-şi afişează cu agresivitate lipsa de talent. La un moment dat, un căţel apare pe scenă şi protestează cu un lătrat împotriva acestei insuportabile manifestări „artistice“. Cînd protestul căţelului devine mai vehement, începi să confunzi lătrăturile cu registrul acut al „cîntăreţei“. Se bucură de mult succes şi tabloul „Trio vocal“, un reuşit concert-parodie, realizat cu fine accente de şarjă. Şi aci se remarcă perfecta unitate între gest şi voce. A fost creat cu fantezie şi umor tabloul „Critica de jos“, înscenare a fabulei Ninei Cassian. Spectatorul urmăreşte cu un zîmbet ironic pe ţanţoşul leu care sugrumă critica de jos, pe infricaţii săi subalterni (iepurele, şoricelul, berbecul), pe veveriţa-dactilografă şi mai cu seamă pe vulpoiul cu mişcări sinuoase şi maniere elegante, în care recunoşti tipul „periuţei“ care-şi tămîiază superiorii, (mînuitori : D. Tănăsescu, R. Zolla, S. Melinte, C. Atlas, E. Dumitriu, C. Nicolae, A. Velicu). Merită de asemenea menţionate tablourile „Baletul libelulelor“ şi în special „Acrobaţie aeriană“ — o reuşită imitaţie a unui număr de circ. In spectacol există şi numere mai slabe, lungite în mod artificial, în care ritmul acţiunii lâncezeşte şi unde nu simţi destulă inventivitate („Lordul John“) — sau numere în care şarja este mult dimi- ** nuată de stângăcia mişcării şi de imprecizia gesturilor. („Moment sportiv“). Fără îndoială că spectacolul „Umor pe sfori“ constituie, în ansamblu, un succes. Trebuie spus însă că publicul ar dori să găsească în viitoarele spectacole de marionete mai multă consistenţă şi bogăţie de idei, mai multă preocupare pentru adîncirea tematicii, pentru varietatea ei. Genul teatrului de marionete dispune indeosebi de mari posibilităţi în ce priveşte mînuirea ascuţită a satirei politice pe teme interne şi internaţionale. Din păcate, în spectacolul „Umor pe sfori“ aceste posibilităţi sunt slab folosite. Publicul ar urmări cu interes spectacole de marionete care să satirizeze trăsături înapoiate, deprinderi vechi, fenomene negative de care ne izbim în viaţă. Ar fi recomandabil ca începutul făcut în această direcţie prin înscenarea de fabule să fie continuat pe teme cît mai variate. Publicul ar primi cu acelaşi interes tablouri satirice antiimperialiste — absente cu totul din spectacolul „Umor pe sfori“. Şi comperatul popularului Ţăndărică ar fi putut avea un mai pronunţat caracter satiric. In actualul spectacol, Ţăndărică este nevoit să rostească un text in mare parte sărac în idei şi de un umor debil. Cerinţa îmbogăţirii conţinutului în spectacolele de marionete se leagă strâns de problema atragerii în această muncă a unor scriitori de frunte, a celor mai buni autori satirici, care să scrie pentru teatrul de marionete. Este necesar că teatrul de marionete să se bucure de sprijinul Direcţiei teatrelor din Ministerul Culturii. Teatrul îşi desfăşoară activitatea în momentul de faţă într-o sală improprie. Sfatul popular al Capitalei trebuie să ia toate măsurile cuvenite pentru urgentarea lucrărilor de amenajare a noii săli. Publicul aşteaptă din partea talentatului colectiv , care lucrează la Teatrul „Ţăndărică“ spectacole noi, îndrăzneţe, bogate în conţinut, la un nivel mereu mai înalt de măiestrie. I. DRAGAN Cărţi literare apărute EMIL ISAC : Poezii alese. Timp de mai bine de cinci decenii au răsunat în versurile poetului ardelean Emil Isac (1886—1954) suferinţa celor asupriţi şi năzuinţele către o lume mai bună, însufleţit de mişcarea muncitorească din ţara noastră, prieten bun cu revoluţionarul maghiar Ady Endre, poetul a fost prezent în focul luptei pentru o poezie legată de popor. Volumul „Poezii alese" cuprinde o culegere de versuri din poeziile scrise în anii 1908, 1914—1944 şi după 23 August 1944. In poezia „Muncitoare“, încă de la primele versuri apare viaţa grea a muncitorilor în România burghezo-moşierească: „Zdrenţe negre, zdrenţe hîde, / Nu e lumea de mătasă... / Cîte fete nu ştiu rîde, / Cîte fete plîng şi coasă !“ / In poeziile „Cerşetori“, „Copii de moţi pe străzile din Cluj“, „Sirena fabricii“, „Copiii săraci“, „A celor ce suferă...“ şi altele, autorul arată cam odată cu creşterea mizeriei creşte şi revolta asupriţilor. După 23 August 1944, Emil Isac cîntă în versuri bucuria eliberării patriei („Ardealul“), se ridică împotriva războiului dus de imperialişti în Coreea („Ascultaţi oamenilor“, „Coreea“) etc. Volumul se încheie cu ultima poezie scrisă de poet cu cîteva zile înainte de moarte : „Cîntec“. Prefața volumului este scrisă de Veronica Porumbacu. E.S.P.L.A., colecţia „Biblioteca pentru toţi", 19, pag. 4 lei. * ALEXEI TOLSTOI: Calvarul (Volumul I şi II). Petersburg 1914... Ca şi întreg poporul, intelectualitatea rusă simţea apropierea unor evenimente nemaiîntîlnite în istorie. In „Calvarul“ — una din cele mai de seamă opere ale literaturii sovietice, rod . al unei munci de peste 20 de ani — Alexei Tolstoi ne introduce in atmosfera de viaţă autentică a primului război mondial, evocă tumultul luptei maselor în Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, , zilele grele ale războiului civil. Urmărind viaţa şi atitudinea surorilor Daşa şi Katia şi a soţilor lor Teleghin şi Roşcin de-a lungul acestor mari evenimente, A. Tolstoi înfăţişează frămintările, căutările intelectualităţii ruse în drumul ei către popor. Editura Cartea Rusă. Vol. I 350 pag. 6,90 lei; Vol. II 376 pag. 7,25 lei. IOAN TZIN şi CUN TZIUE : „Fii şi fiice“. Un adevărat roman-epopee, cartea înfăţişează momente din lupta poporului chinez sub conducerea Partidului Comunist Chinez împotriva armatelor gomindariste, între anii 1937—1945. Descrierea luptei muncitorilor şi ţăranilor, încadraţi în armata populară de eliberare şi în detaşamente de partizani, împotriva cotropitorilor este împletită cu urmărirea vieţii a doi îndrăgostiţi, tinerii partizani Nin Daşui şi Siaomei Intîmplările prin care trec aceşti doi soţi in timpul războiului, vitejia cu care biruie greutăţile, fiecare în alt colţ de ţară, în diferite sectoare ale frontului, ilustrează eroismul şi marea frumuseţe morală a poporului chinez, dîrzenia şi pasiunea cu care a luptat pentru libertate. Proverbele şi cîntecele populare chineze cu care este presărată povestirea redau optimismul, înţelepciunea şi obiceiurile acestui popor milenar, gingăşia lui sufletească, poezia sentimentelor de prietenie şi dragoste. Este regretabil faptul că „Editura Tineretului“ n-a însoţit acest volum cu o prefaţă explicativă asupra autorilor. „Editura Tineretului“, 290 pag., 5,50 lei. Viaţa Romînească nr. 5/1954 Numărul 5/1954 al revistei „Viaţa Romînească“ se deschide cu două poezii ale Măriei Banuş : „Prima carte comunistă“ şi „Prima întîlnire“. In acest număr este publicat sfîrşitul volumului I din romanul „Bărăgan“ de V. Em. Galan. Revista publică de asemenea poeziile „Oraş natal“ de Suzana Delciu, „Preşedintele colectivei“, „Semne de primăvară“, „Chiaburul“ de Cristian Sîrbu, „Despre oameni şi despre recolte“ de Ioan Horea, „Văd cum cîntecele...“ de Letiţia Papu şi „La mormîntul ostaşilor romîni căzuţi în 1996 lingă gara Bartolomeu“ de Szemler Ferenc. Revista mai cuprinde un ciclu de poezii pentru copii : „Vrem cai frumoşi“, „Adăpostul“ de Cicerone Theodorescu, „Primul pas“, „Mugurii“, „Mieluţul“ de Petre Dragu. Letiţia Papu semnează traducerea unui fragment din „Infernul“ de Dante Alighieri : „Francesca da Rimini“. Citim de asemenea în paginile revistei un fragment din „Ultimul atac“ (Jurnal de front) de Haralamb Zincă şi scenariul cinematografic „Barbu Lautaru“ de Dumitru Corbea La rubrica „Orientări“ este reprodus articolul „Despre specificul conţinutului şi formei în artă“ de A. I. Burov, apărut în revista Voprosî filosofii nr. 5/1953. In cadrul rubricii „Literatura realistă între 1920-1944" este publicat articolul . „Alexandru Sahia — amintiri despre un contemporan“, de Radu Popescu Rubrica ,,Texte şi Documente“ cuprinde articolul „Contribuţiuni la cunoaşterea operei lui Coşbuc“ de Marin Bucur. Revista mai cuprinde articolele: „Faptul de viaţă şi imaginea artistică“ de Titus Priboi, „Reflecţii pe marginea volumului de poezii al lui Miron Radu Paraschivescu" de Demostene Botez, „Mesajul vibrant al poetului pentru pace“ de Mihai Gafiţa. (despre poemul „Războiul“ de Mihu Dragomir). ..O nuvelă interesantă“ de Al. Săndulescu (despre nuvela lui Nicuţă Tănase • „M-ara făcut băiat mare“), o recenzie semnată de Model, Literatura progresistă de peste hotare : „Aceasta este America“ In ultimile pagini ale revistei intilnim o nouă rubrică, „Revista Revistelor“. Mr. 3013