Scînteia, decembrie 1955 (Anul 24, nr. 3454-3481)

1955-12-01 / nr. 3454

PROLETARI DIN TOATE TARILE, N­TOTI-VA! ANUL XXV Nr. 3454 Joi 1 decembrie 1955 4 PAGINI — 20 BANI A munci entuziast, cu perspectivă, creator! Ţelurile măreţe nasc mari forţe spirituale şi energii creatoare. Partidul nostru, desfăşurînd în faţa maselor de oameni ai muncii programul gran­dios al construirii orinduirii fără ex­ploatare, a deşteptat la viaţă inepui­zabilele energii creatoare ale poporu­lui, strivite veacuri de-a rîndul de călcîiul asupritorilor, — energii care transformă acest program într-o lu­minoasă realitate. Pentru un comunist ţelurile parti­dului — industrializarea socialistă a ţării, cooperativizarea agriculturii, făurirea unei culturi noi socialiste ri­dicarea nivelului de trai şi de cultură al oamenilor muncii — sunt propriile sale ţeluri, iar traducerea lor în fapte — rostul său cel mai înalt în viaţă. In orice domeniu ar munci comunis­tul vede în fiecare sarcină — mare sau mică — o parte din măreţele ţe­luri ale partidului, se simte un slu­jitor devotat al poporului, un ostaş al luptei pentru fericirea acestuia. Aceste ţeluri grandioase au dat naş­tere şi unui stil de muncă vrednic de ele: stilului de muncă entuziast, cu perspectivă, înaripat, creator , stil care devine pe zi ce trece o ca­racteristică a tot mai multor membri de partid şi „comunişti fără de par­tid“. Conştiinţa că din munca lui se naşte nu huzurul unui pumn de exploatatori, ci propria-i feri­cire şi fericirea poporului, înseamnă pentru fiecare om înaintat un puternic imbold spre o muncă plină de avint revoluţionar, de spirit creator. Acest fel de a munci este cu totul opus sti­lului de muncă birocratic, rutinea în­deplinirii pasive, formale, a sarcinilor. Dacă ţi-ai putea arunca privirea noaptea asupra întregii ţari ai zări mii de ferestre luminate, care adăpos­tesc veghea neobosită, neliniştea crea­toare a celor care gîndesc, calculează, se frămintă pentru a duce la bun sfîr­­şit vreo inovaţie menită să spo­rească productivitatea muncii, să re­ducă preţul de cost, să aducă sfatului democrat-popular noi şi noi economii. Aceşti oameni nu-şi găsesc tihnă pînă nu înfrîng greutăţile şi lipsurile mun­cii, nepăsarea şi inerţia, pînă nu le în­lătură din drumul nostru spre viitor. In fruntea nenumăraţilor oameni simpli, în sufletul cărora arde mereu nestin­să flacăra lăuntrică a spiritului crea­tor, se află comuniştii. Şi nu e întâm­plător. Spiritul comunist este înainte de toate spiritul muncii neobosite pentru binele poporului. Partidul co­muniştilor a fost pe drept cuvînt nu­mit de mase partidul inovatorilor, par­tidul îndrăzneţilor, partidul minţilor creatoare şi al inimilor înflăcărate. La turnătoria uzinei „Electropu­­tere" din Craiova oamenii se obişnui­seră de-a lungul anilor să folosească la căptuşitul cubilourilor cărămizi re­fractare şi praf de şamotă — materiale scumpe şi anevoie de procurat. Comu­niştii Voicu Mihalache, secretar al organizaţiei de bază, Costache Stan şi Müller Teodor nu se puteau însă împăca cu această stare de lucruri. Luni de-a rîndul s-au zbătut cei trei turnători comunişti căutând materiale mai ieftine şi care să se poată procura cu mai multă uşurinţă. După o serie de experienţe, ei au reuşit să înlocuiască cărămizile refractare şi praful­ de şa­motă cu nisip de râu şi silicat de so­diu. Această inovaţie aduce întreprin­derii, anual, economii de 169.124 lei. Sub conducerea comuniştilor po­porul nostru muncitor se străduieşte să înfăptuiască un mare ideal a cărui realizare practică este determinată de înseşi legile dezvoltării societăţii: construirea societăţii socialiste. Nu e comunist acela care nu luptă cu însufleţire şi totodată cu spirit prac­tic şi tenacitate pentru realiza­rea în viaţă a acestor visuri. Spi­ritul practic presupune cercetarea te­meinică, pe baza învăţăturii marxist­­leniniste, a realităţii, a vieţii, presu­pune căutarea perseverentă a posibi­lităţilor nedescoperite şi folosirea lor din plin, presupune chibzuinţă şi bună gospodărire, măsuri concrete pentru rezolvarea sarcinilor şi controlul apli­cării acestor măsuri, presupune fapte şi nu vorbe. Tenacitate înseamnă în­credere nestrămutată în izbîndă, vo­inţa de neclintit de a cuceri izbînda, oricîte greutăţi ar fi de înfrînt. Pentru a asigura gospodăriei colec­tive din Săveni Feteşti sămînţa de porumb hibrid pentru anul viitor, brigadierul comunist Ion Nehoianu a trebuit să lupte cu părerile şi deprin­derile înapoiate ale unor colectivişti care, în primăvara aceasta din pricina timpului întîrziat,­­nu voiau să mai însăminţeze cele 18 hectare de po­rumb hibrid în cuiburi aşezate în pă­trat — şi de asemenea cu calamită­ţile naturii. Prin munca şi strădaniile sale, gospodăria colectivă are azi asi­gurată sămînţa hibridă. Aspiraţia de­­a urca azi o treap­tă mai sus ca ieri, iar mîine o treaptă mai sus ca azi, năzuinţa de a te afla mereu între fruntaşi, presu­pune şi voinţa de a-i ridica şi pe cei­lalţi la nivelul fruntaşilor. Proiectul Statutului modificat al P.M.R. subli­niază că una din principalele îndato­riri ale membrului de partid este „să fie fruntaş în muncă, să-şi ridice neîn­cetat calificarea profesională şi, prin propriul exemplu, să mobilizeze pe cei fără de partid la lupta pentru mări­rea continuă a productivităţii muncii şi întărirea disciplinei în muncă...". La fabrica de spirt din Ghidigeni, comunistul Gheorghe Cîrjoană, şef de echipă la secţia de cenuşă potasică, îşi depăşeşte zilnic planul de muncă. Dar el nu se mulţumeşte cu aceasta. Zi de zi i-a împărtăşit din experienţa sa utemistului Nichifor Chirică, pe care l-a calificat la locul de muncă pînă ce acesta a devenit la rîndu-i şef de echipă. Una din trăsăturile esenţiale ale stilului de muncă comunist este in­transigenţa faţă de tot ce frî­­nează mersul nostru înainte, faţă de influenţa duşmanului de clasă şi a ideo­logiei sale putrede, faţă de morala burgheză, faţă de lipsuri. In activitatea membrilor de partid, in viaţa noastră obştească nu este şi nu trebuie să fie loc pentru birocra­tism, formalism, vorbărie goală, blazare, nepăsare faţă de iniţiativa maselor. Trebuie însă spus că din pă­cate mai există însă organizaţii de partid care se împacă cu fap­tul că membri ai lor sunt codaşi în producţie, lucrează fără suflet, bi­rocratic, lăsîndu-se biruiţi de greutăţi, de rutină şi mulţumire de sine. Munca de partid este cea mai crea­toare dintre toate muncile, căci ea este acel ciment puternic care leagă între ele celelalte activităţi in con­struirea socialismului. In munca de partid trebuie să-şi găsească cea mai înaltă expresie stilul comunist de muncă. Un minunat exemplu îl dau miile şi miile de agitatori, care dau dova­dă de o înaltă iniţiativă şi ingeniozi­tate, găsind drumul spre inimile oa­menilor muncii, făcîn­du-i să vadă rostul măreţ al muncii lor, transmiţîn­­du-le propriul lor entuziasm creator. Spiritul creator este absolut nece­sar activiştilor de partid care nu se pot mulţumi cu aplicarea mecanică a instrucţiunilor, care trebuie să dea viaţă cu stricteţe învăţăturilor şi ho­tărârilor partidului în condiţiile con­crete ale locului lor de muncă — re­giune, raion, întreprindere, sat. Mun­ca mecanică, îndeplinirea formală, funcţionărească a sarcinilor este cea mai mare frînă în munca de partid. Organizaţiile partidului nostru au sarcina să pună în centrul muncii lor politice şi educative, în întreprinderi şi instituţii, grija pentru cultivarea unor înalte trăsături morale la oame­nii muncii — devotamentul pentru cauza socialismului, punerea interese­lor generale deasupra intereselor indi­viduale, spiritul de sacrificiu — și a unui stil de muncă întemeiat pe a­­ceste trăsături morale. Transfor­marea întrecerii socialiste într-o pîrghie tot mai puternică a con­strucţiei socialiste, într-o adevărată şcoală de educare comunistă a ma­selor e unul din instrumentele cele mai de seamă prin care organizaţiile de partid şi comitetele sindicale pot să contribuie la formarea stilului co­munist de muncă. Organizaţiile U.T.M. au îndatorirea de a pune în centrul muncii de educaţie comunistă a tineretului — educaţia prin muncă. Comuniştii au o înaltă misiune isto­rică. Ei conduc clasa muncitoare în măreaţa bătălie pentru zidirea noii societăţi, fără exploatare şi asu­prire. Această înaltă menire a pus pe umerii lor sarcini grele, dar nobile. îndeplinirea acestor sarcini nu se poate realiza decît muncind în­­tr-un chip cu totul nou — comunist. Aşa cum spune poetul, De vrei să dai partidului ce-ţi cere Tu ţara ta iubeşte-o cu putere. Dă-i fier, cărbune, haine şi bucate, Dă-ţi inima ce pentru viaţă bate. Dă-ţi tot prinosul dragostei de oameni Şi-n holdă pune dragostea etnoi oameni Iubire pune-n piesele strunjite, In casele de mina ta clădite. Prin expoziţiile agricole Expoziţiile agrozootehnice sunt unul dintre mijloacele impor­tante de popularizare a metode­lor înaintate şi a rezultatelor obţinute in agricultură. In toamna acestui an în reşedinţele de regiuni şi raioane au fost organizate numeroase expoziţii agricole in care se oglindesc succesele obţinute de meşterii recoltelor bogate. RECOLTE RECORD De un frumos succes se bucură expoziţia agricolă a regiunii Con­stanţa. Prin grafice, fotomontaje şi diferite produse sunt demons­trate succesele obţinute în trans­formarea socialistă a agricultu­rii regiunii, rolul metodelor agro­tehnice înaintate în sporirea re­coltei la hectar. Aşa, de pildă, se poate vedea cum de pe 40 ha. gospodăria colectivă din Ţăndă­­rei a obţinut 4.000 kg. grîu la hectar, cum G.A.S. din Agigea a realizat 11.000 kg. porumb ştiu­­leţi la hectar, iar G.A.S. din Moş­neni 3.175 kg. ovăz la hectar, ş.a. Sunt expuse şi produse ale ţăranilor muncitori Dumitru Căluţ din Feteşti, Vlăsceanu Ni­­colae din Cogealac, care a obţi­nut 6.300 kg. porumb la hectar, ale întovărăşirii din Techirghiol, care a obţinut 1.750 kg. grîu la hectar şi 2.200 kg. porumb boabe. CELE MAI BUNE RASE DE ANIMALE Pentru popularizarea succese­lor dobîndite de crescătorii de animale, în raionul Jibou­ a fost organizată o expoziţie-tîrg de animale la care au fost prezen­tate cele mai frumoase exem­plare de taurine rasa Simmenthal. Premii pentru cele mai bune ani­male au primit G.A.S.­Băbeni, gospodăria colectivă din Almaşu, ţăranii muncitori Ioan Daroczi şi Beniamin Borbély din comuna Jibou şi alţii Expoziţia a consti­tuit un bun prilej de populari­zare a realizărilor din acest sec­tor. OGLINDA BELŞUGULUI La expoziţia organizată în o­­raşul Botoşani au fost expuse mostre de grîu de la G.A . - Hăneşti şi Coţuşca, de la gos­podăriile colective din Drac­­şani, Vlăsir­eşti, Săveni ş. a., care au obţinut 2.700-3.500 kg grîu la hectar La loc de cinste se află numele ţăranilor munci­tori, fruntaşi ai recoltelor bogate, Gh. Tucaliuc din satul Răuseni şi Gh. Antoniuc din comuna Ro­ma care, aplicînd regulile agro­tehnice, au realizat 80.000 şi res­pectiv 43.000 kg sfeclă de za­hăr la hectar Creşterea anima­lelor în cadrul regiunii este ilus­trată de un grafic care arată că, faţă de anul 1952, numărul tau­rinelor s-a dublat. Şi în alte oraşe şi comune din ţară au fost organizate expoziţii agrozootehnice. Vizitîndu-le, ţă­ranii muncitori se pot convinge de foloasele aplicării metodelor agrozootehnice înaintate, de su­perioritatea agriculturii socialiste. Organizaţiile de partid, sfatu­rile populare şi organele agricole au datoria să folosească din plin expoziţiile agrozootehnice ca mij­loc de popularizare a metodelor înaintate în agricultură. Roadele convingerii Comuniştii Marin Ungureanu, Ion Lungu, Radu Marin, Aurel Ciobanu şi Stan Oniţă din satul Ghimpeţeni, raionul Drăgăneşti-Olt, regiunea Bucu­reşti, au stat adesea de vorbă cu ţă­ranii muncitori din sat despre înfiin­ţarea unei gospodării colective. La început ţăranii muncitori din a­­cest sat stăteau la îndoială. îndoiala lor s-a risipit după ce au vizitat gos­podăriile colective din comunele Crîm­­poaia şi Stoeneşti şi au aflat că ace­ste gospodării au obţinut cîte 1400 kg. grîu la ha. şi peste 3000 kg. po­rumb boabe la ha. Ca rezultat, 17 fa­milii de ţărani muncitori din satul Ghimpeţeni s-au unit într-o gospodă­rie colectivă de 56 ha. pămînt (Agerpres) Solemnitatea decorării academicienilor N. Hortolomei şi Gr. Benetato Miercuri după-amiază a avut loc solemnitatea înminării Ordinului Muncii clasa 1 acad prof dr. II Hor­tollomei, cu prilejul împlinirii a 70 de ani, pentru îndelungată şi valoroasă activitate ştiinţifică şi didactică. La solemnitate au luat parte tova­răşii: dr. Petru Groza, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale, acad prof dr .­­ Parhon, M Mujic, A Bunaciu, academicienii St Mîleu, N Gh Lupu, M Nasta, A Kreindler, Al Rădulescu, precum şi prof T. Burghele şi prof . Ţura, membri co­respondent ai Academiei R P R , etc Tovarăşul dr Petru Groza a felici­tat călduros pe academicianul N. Hor­tolomei şi­­ a adresat urări de sănătate şi succes in munca ştiinţifică şi didac­tică. Răspunzînd, academicianul N Hortolomei a spus : Prin grija partidului oamenilor muncii şi a guvernului s au creat spi­tale noi, au fost puse in stare bună cele vechi, s au înfiinţat numeroase policlinici şi dispensare, case de naş­tere, creşe, case de odihnă, neprecupe­ţindu se nici un efort pentru a creşte generaţii sănătoase. Cercetătorilor ştiinţifici din Acade­mie, cit şi din institutele Ministerului Sănătăţii, li s au pus la îndemînă toată aparatura şi instrumentarul ne­cesar activităţii lor. Regimul de democraţie populară a arătat întotdeauna încredere în medi­cina romînească şi îţi reprezentanţii ei. Vă asigurăm că am apreciat încre­derea care ni se acordă primind această distincţie cu care partidul oamenilor muncii şi guvernul mu au onorat, ţin să exprim mulţumi­rile mele sincere şi să asigur că voi continua să lucrez cu acelaşi devota­ment pentru sănătatea poporului nostru. Miercuri dimineaţă a avut loc la Prezidiul Marii Adunări Naţionale so­lemnitatea înminării Ordinului Mun­cii clasa I acad prof dr Grigore Benetatu, cu prilejul împlinirii a 50 de ani, pentru activitate didactică şi ştiinţifică valoroasă. La solemnitate au luat parte tova­răşii: dr. Petru Groza, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale, acad prof dr. C.­­ Parhon, A. Bu­naciu, academicienii M. Nasta şi A Kreindler. Tovarăşul dr Petru Groza a urat academicianului Grigore Benetato noi succese în activitatea sa. Acad. prof. dr. Grigore Benetato a răspuns mul­ţumind pentru înalta distincţie. (Agerpres) In interiorii ziarului: ' Tn pragul celui de-al doilea plan cincinal: M. Angelescu — Despre necesitatea dezvoltării cu precădere a industriei grele (pag. 2-a). Cum nu trebuie să lucrăm: Cînd nu-ti cunoşti fruntaşii — de C. Man­­tu (pag. 2-a). Calendarul lucrărilor agricole pe luna decembrie (Cag. 2-a). Vera Călin — Mark Twain-un strălucit reprezentant al literaturii progresiste americane (pag. 3-a). N. Plopeanu — „Spiritul Genevei* nu poate fi îngropat — Pe marginea unor comentarii din presa americană (pag. 3-a). Oaspeţi de peste hotare: Marea artă a Teatrului central de păpuși din Praga — de Margareta Niculescu (pag. 3-a). Marele miting din Calcutta in cin­­stea conducătorilor sovietici — Peste 2.000.000 de persoane au luat parte la miting (pag. 4-a). Raportul lui Togliatti la Plenara C.C. al Partidului Comunist Italian (pag. 4-a). Criza guvernamentală din Franța (pag. 4-a). IN CINSTEA CONGRESULUI PARTIDULUI „Maşinile noastre pot da mai mult" Munca de laminorist nu-i o muncă uşoară, dar, cind o faci cu dragoste, nu-i mai simţi deloc greul. In aceste zile, strădaniile co­lectivului nostru se îndreaptă, în primul rînd, spre folosirea mai bună a capacităţii de producţie a laminorului pe care-l deservim. In întrecerea în cinstea Congresului partidului ne-am gîndit cum putem scoate mai mult de la maşină. Şi iată că, după căutări, avem unele succese. Datorită automatizării reglării valţurilor de la „Duo“ — In urma căreia productivitatea muncii a crescut cu circa 20*1» — pre­cum şi a reglării valţurilor de la netezitoare şi a altor măsuri luate, noi am putut da, luna trecută, cu 8,3% mai multe laminate decit prevedea sarcina de plan. Brigada din care fac parte a obţinut in întrecere cele mai bune rezultate, devenind astfel fruntaşă pe secţie. Ştim că petroliştii, me­­talurgiştii, constructorii etc. —­ care şi ei îşi sporesc acum eforturile în întrecerea în cinstea Congresului — aşteaptă de la noi cantităţi sporite de ţevi. Vom munci cu rîvnă pentru a nu le dezamăgi aştep­tările. COSTACHE CRISTEA, laminator, atelierul laminoare 6-to şi uzinele „Republica“-Bucureşti Realizări în raionul Dej Creşte şi se în- In anii din urmă, „ 7 “ în oraşul Dej au frumuseţeaza intrat în funcţiune oraşul numeroase între­----- —i prinderi; astfel a fost construită şi înzestrată cu utilaj modern o fabrică de unt, a fost pusă în funcţiune o fabrică de marmeladă, au luat fiinţă cooperative meşteşugă­reşti şi alte întreprinderi de interes local. Acum, în preajma Congresului, ora­şul devine mai frumos. A fost amena­jată o piaţă nouă pentru desfacerea produselor alimentare, cu gherete, bu­fete şi mese de beton. Stadionul spor­tiv a fost împrejmuit cu gard şi s-a construit o tribună cu 1.000 de locuri, precum şi o clădire cu cabine şi baie pentru jucători. A fost asfaltat dru­mul ce leagă oraşul de Ocna Dejului. Alte străzi au fost re­parate, pavate şi curăţite cu contri­buţia cetăţenilor. In centrul oraşului se execută ultimele lucrări la un bloc muncitoresc cu două etaje şi la 19 apartamente pentru ceferiştii de la complexul C.F.R. Pe fostul obor de vite s-au construit numeroase case muncitoreşti prin împrumuturi acor­date de stat. Tofi colecti- Socotitoarea gos­­. ... ~ y­podăriei colective Viştii ştiu să din Birsăul Mare, cerii* tovarăşa Sighiar­i­­tău Maria, a fost de părere că e o ruşine pentru gos­podărie că şase colectivişti pun pe ta­belele de îm­părţire a veniturilor, în loc de semnătură, degetul. De aceea tov. Sighiartău, care este şi respon­sabila colţului roşu, a hotărît să-i în­veţe să scrie şi să citească. Intii a început cu Rusu Susana, căreia îi plăcea să recite poeziile pe care Ie auzea de la fiul ei ce umbla la şcoală. Socotitoarea s-a dus seară după seară la Rusu Susana acasă, pînă ce aceasta a reuşit să înveţe singură poezii din cartea copilului. Apoi, socotitoarea i-a luat pe ceilalţi şi nu s a lăsat pînă nu i-a învăţat pe toţi carte. Numărul de colectivişti pe care Si­ghiartau Maria i-a învăţat carte­­ra este mare faţă de miile de ţărani muncitori din cuprinsul raionului care au devenit ştiutori de carte în ultimii ani. Preţios este faptul că în gospo­dăria colectivă din Bîrsău toţi colec­tiviştii ştiu acum să scrie, iar în nu­meroase comune şi sate, cum sunt Braniştea, Maia, Gîlgău şi altele, anal­fabetismul a fost lichidat. 26 noi Munca politică . "—0­T. . susţinută desfăşu­­întovăraşin raţă de organiza­agricole t­i­e de partid din —*-------- raion pentru for­marea de întovărăşiri a dat roade. In ultimele trei luni au luat fiinţă 26 în­tovărăşiri agricole, în care au intrat peste 1.400 de familii de ţărani mun­citori. In comuna Bogata de Sus co­muniştii Mureşan Gheorghe, Peşteşan Zaharia şi Beldean Augustin au lu­crat neobosit pentru atragerea de cit mai mulţi ţărani muncitori în în­tovărăşire. La propunerea comunişti­lor de aici, întovărăşirii i s-a dat nu­mele de „Cel de-al II-lea Congres al partidului“. Intensă în tot raionul --,r .. . munca culturală a activitate luat un avînt deo­culturală sebit în cinstea ----------- Congresului parti­dului. Au luat fiinţă noi echipe de cor pe lîngă căminele culturale din co­munele Olpret, Recea Cristur şi Zalha. Noi echipe de teatru au luat fiinţă în satele Bogata de Sus, Coplean şi Ciumeni Brigăzi artistice de agitaţie au luat fiinţă în satele Zalha şi Ci­­ceu-Mihăieşti. De la oraş spre sate au plecat in schimb de experienţă 16 echipe culturale Intre căminele cul­turale săteşti au avut loc 18 schim­buri de experienţă. AL. MUREŞAN corespondentul . Sintetic pentru regiunea Cluj Ceferiştii luptă pentru îndeplinirea angajamentelor ★ îlt Un nou procedeu tehnologic ORAŞUL STALIN (coresp. „Sein­­en­“). — In întrecerea în cinstea Congresului partidului, muncitorii, tehnicienii şi inginerii de la atelierele de automotoare C.F.R din Oraşul Stalin aplică noi procedee tehnologice. Pe baza studierii literaturii teh­nice sovietice de specialitate, un colec­tiv de ingineri, tehnicieni şi muncitori, condus de inginerul Dan Barozzi, şe­ful laboratorului din cadrul acestor a­­teliere, a reuşit să aplice în producţie un nou procedeu de călire la suprafaţă a metalelor, în electrolit. Primele re­zultate obţinute au fost dintre cele mai bune. Prin aplicarea noului procedeu la călirea arborilor cotiţi şi a altor pie­se, colectivul atelierelor va spori cu mult productivitatea muncii, iar va­loarea economiilor de materiale şi ma­noperă realizate anual va depăşi suma de 500.000 lei Fruntaşi in întrecerea pe profesii IAŞI (coresp. „Scînteii").­­ La A­telierele C.F.R. „Ilie Pintilie” din Iaşi, primii care au pornit întrecerea pe profesii au fost turnătorii şi fierarii, apoi strungarii şi cazangiii Rezulta­tele întrecerii sunt urmărite cu mult in­teres de întreg colectivul In luna no­iembrie, cele mai bune realizări le-au obţinut strungarii Andrei Băleanu şi Ion Diaconescu. Angajamentul lor de a termina planul lunar la 20 noiembrie a fost îndeplinit de a­mîndoi cu 7 zile mai devreme. Utemiştii Ion Romaşcanu şi Emilian­ Bujor, care sunt de asemenea în în­trecere pentru titlul de cel mai bun strungar, şi-au îndeplinit şi ei planul pe luna noiembrie cu multe zile mai devreme. La Albeşti se construieşte cea mai mare şi mai modernă fabrică de sticlă din ţară SIGHIŞOARA (coresp. „Scînteii"). Nu s-au împlinit încă doi ani de cînd la Albeşti, lingă Sighişoara, au în­ceput lucrările de construcţie ale ce­lei mai mari fabrici de faianţă din ţară şi iată că zilele trecute, tot aici, constructorii au dat primele lovituri de tîrnăcop in vederea construirii unei noi fabrici. Este vorba de noua fabrică de sticlă — cea mai mare şi modernă fabrică de sticlă din ţara noastră. Noua fabrică va da o producţie de două ori mai mare decît cea mai mare fabrică de sticlă existentă in prezent în ţară, deşi va lucra cu un număr mai mic de oameni. Aceasta, datorită faptului că viitoarea fabrică va avea întregul proces de producţie semiau­­tomatizat şi mecanizat. Fabrica de sticlă de la Albeşti va produce arti­cole de sticlă de ambalaj pentru uzul casnic şi farmaceutic. In ziua de 28 noiembrie construc­torii Trustului 5-Construcţii au înce­put lucrările pentru construirea a trei blocuri necesare muncitorilor viitoarei fabrici. Noua fabrică de sticlă şi cea de faianţă vor forma împreună un com­binat, care va fi cel mai mare de acest fel din țara noastră. Prin şantierele cincinalului NOUL FURNAL 71/f­uncitorii de la turnarea i\l fundaţiilor noului furnal munceau cu dirzenie tăcută. Picioarele li se înfundau pînă la genunchi în clisa lipicioasă. Ploua de cîteva zile. Din cînd în cînd muncitorii îşi aţinteau privirile îngrijorate asu­pra fundaţiilor incă crude. Apa potopită fără răgaz din înaltul ce­rului se unea cu apa slobozită din straturi şi muşca primejdios din trăinicia fundaţiilor de beton. In urechile oamenilor guri vrăj­maşe picurau venin: „Degeaba, o să se năruie totul... Ca zidurile meşterului Manole“. — Dacă dușmanul începe să se bucure, apoi înseamnă că nu mai sintem­ muncitori pînă nu-i tăiem pofta de ris... mormăia înverşunat maistrul comunist Pavel Szőke, care lucra cot la cot cu săpătorii, cu betoniştii. Comuniştii de pe şantier s-au răspindit pretutindeni unde pri­mejdia îşi arăta mai puternic col­ţii. După pilda lor, constructorii au pornit să scoată apa din gropi cu pompele şi, uneori, chiar cu găle­ţile Ion Pîslaru şi brigada lui a­­proape că nu părăseau şantierul. Zi şi noapte, noapte şi zi scoteau apa din gropi. Ştiau cu toţii că o clipă de slăbiciune — şi se duc fundaţiile, se duce munca lor, a­­verea lor, avere­a celor mulţi. Şi­­apoi furnalul .. înseamnă că nu vor putea da furnalul la vreme! Nu, nici nu voiau să se gîndească că aşa ceva ar putea fi cu pu­tinţă... ...Intr-o zi norii s-au spulberat şi soarele, biruitor, s-a ivit în toa­tă strălucitoarea-i frumuseţe. Oa­menii au privit întîi la cer, apoi au cercetat cu grijă fundaţiile Da, au rezistat. Apa bolborosea nepu­tincioasă — atita cită mai rămă­sese — la picioarele fundaţiilor de beton. A trecut bună vreme de a­zi­tunci. De curînd am vizitat şantierul unde se constru­ieşte noul furnal. Sub crupa dealului, aliniate In coloană, furnalele cele vechi res­piră molcom. Sfara de fum negu­ros le învăluie fără încetare creşte­tele prăfuite, roşietice. De cîteva decenii fonta clocoteşte în pînte­­cele lor. De zeci de mii de ori şu­voiul de foc al şarjelor a atras asupră-le privirile admirative ale oamenilor. Dar iată că azi străvechea fai­mă a „gurilor de foc“ începe să pălească încetul cu încetul. Aceas­ta de cînd in rîndul coloanei s-a aliniat construcţia masivă a celui mai mare şi mai modern furnal din ţară cu o capacitate de 700 metri cubi. L­arma şi tumultul şantieru­lui te împresoară dintr-o dată. Fără un ghid e greu să te descurci printre mulţimea de schele, cofraje, cabluri şi ma­şini aglomerate pe o suprafaţă relativ mică. Maistrul co­munist Ion Palcău, un băr­bat robust d in­tre două vîrs­­te, ne Intim­­pină vesel, co­municativ. A­­bia a terminat montarea unui cadru pentru schipurile ca­re vor încărca automat furna­lul. — Și aici ere un furnal „bă- trin“, începi el să poves­tească, arătînd spre locul unde se înaltă noul furnal. Producea puțin, abia mai gift­­a. II rosese vremea, focul. A trebuit să-l demontăm. Partidul ne-a dat atunci sarcina să ridicăm un alt furnal. („Dar vezi si dum­neata ce asemănare poate fi int­e ele!" — par a spune privirile lui adinei, pătrunzătoare). Si ne-am apucat de lucru... In fata noastră, furnalul se înalţă cu statura-i de uriaş. In jurul lui, sute de constructori mi­şună pe schele, ca nişte furnici fără astimpăr. Sudorii aprind zeci de artificii, nituitorii blindează în­cheieturile in răpăitul de mitralie­ră al ciocanelor de nituit, lăcătu­­şii-montori se caţără pe schele montind noi şi noi piese, grele de zeci de tone. Uriaşa macara­tură îşi roteşte fără încetare braţul în­cărcat cu aceste preţioase poveri, supunindu-se docilă voinţei maca­ragiului Ion Buteanu. — Musai o să-l terminăm cit mai degrabă, ne spune cu vioiciu­ne tovarăşul­­Palcău. E primul fur­nal de asemenea proporţii pe ca­re-l construim. Nu ne-a fost deloc uşor. Mereu a trebuit să învăţăm cu cartea intr-o mină şi cu cio­canul în cealal­tă. Cind maca­raua nu pridi­deşte, noi, co­muniştii, şi du­pă noi şi cei­lalţi, punem u­­mărul, ridicăm cu troliul de mină, nu-i bai, numai treaba să meargă. Apoi cu vo­cea aprinsă: — înţelegi, noi nu-s d­ai o­­ţelului. Ştim de ce e nevoie. Dacă nu-i fon­tă, basta oţel. Iar dacă n-ai oţel în ţară, e ca şi cinci oa­sele ţi-ar fi moi, degeaba, că în picioare tot nu poţi să stai.... La puţină vreme după ce-mi spune acestea, maistrul îmi face semn să-l urmez pe scara meta­lică a schelelor. De pe platforma înaltă de la gura furnalului, unde ajungem, poţi îmbrăţişa cu privi­rea construcţia tuturor agregate­lor ce formează complexul furna­lului : hauperele — masive, tu­ciurii, aşezate în rînd — „ciclo­nul" neterminat încă, cu spirala inşurubindu-se în văzduh, de cea­laltă parte. Intr-un păienjeniş de schele, se înalţă casa troliilor, unde va fi instalată o parte din cele peste 100 de aparate care for­mează ansamblul de reglare şi semnalizare de la noul furnal. A­­lături se toarnă fundaţiile depozi­telor de minereu şi cocs. Numai pentru locaşul acestora s-au dis­locat din coasta dealului peste 100.000 m.c. pămînt. Depozitele vor fi înzestrate cu o macara-por­­tal ale cărei dimensiuni pot fi imaginate numai prin simpla des­criere a grinzii transversale, lun­gă de 70 m. și lată de 9 m., cu pereţi dubii. Această macara, ca şi o parte din maşinile complexe — dintre cele mai moderne — ale agregatelor noului furnal, va fi realizată cu ajutorul frăţesc al Uniunii Sovietice şi al altor po­poare prietene. P­ale de fum cu miros înecă­­cios de pucioasă dau năva­lă dinspre furnalele vechi. O erupţie de scintei vesteşte că se dă şarja. Chipul încercatului constructor e acum arămiu, iar in luminile o­­chilor se ivesc, jucăuşe, două flă­cărui. Dus pe gînduri, grăieşte: — Cînd om da noi şarjă... Eheii şi noaptea o să se lumineze cerul! Să ştie toţi atunci că se dă şam­ă la furnalul nostru, care produce îndoit cu­ toate astea vechi lao­laltă... Il ascult şi repet in minte cu­vintele lui de adineaori: „înţelegi, noi ni-s d­ ai oţelului...“ Privirea lui, aburită o secundă de vis, privirea lui de comunist şi de om al oţelului, vede parcă a­vea cli­pa aceea de biruinţă. Dar se smulge din vrajă şi-mi spune, cu grabă: — Mă ierţi, montorii m-aş­­teaptă... Şi se îndepărtează cu pas voi­nicesc spre locul unde montorii — neînfricaţi căţărători şi minu­naţi constructori — înalţă cu e­­roism cel mai mare furnal al side­rurgiei noastre. I. STAY­AR­US

Next