Scînteia, mai 1956 (Anul 25, nr. 3584-3609)
1956-05-01 / nr. 3584
. In hale, primăvara a intrat pe nesimţite. Tiptil, în vîrful picioarelor, ca un poznaş ce vrea să-ţi strige în ureche. Brusc, într-una din dimineţi — după lungi zile mohorîte, ploioase — văzduhul a explodat în lumini şi culori : primăvara ! Prin ferestre au năvălit cerul înalt, de un albastru scînteietor, mireasma proaspătă a deluşoarelor smălţuite cu flori. ...Dar „surpriza“ n-a surprins pe nimeni. Explicaţia ? Afară, primăvara era doar culoare , lumină şi culoare. In halele fabricii, un simţămînt: 1 Mai. Şi aici — întocmai ca într-un tablou unde sentimentul precede culoarea, lumina — primăvara începuse mai devreme . Din ziua cînd s-au luat primele angajamente în cinstea marii sărbători , din ziua cînd, după vorba unui bătrîn muncitor, „a început schimbul lui Mai“. Și asta s-a întîmplat în zilele cînd zăpada stăruia încă albă pe delușoarele din preajma fabricii. Şi, de atunci... De atunci, la prima vedere, viaţa fabricii de rulmenţi din Bîrlad îşi urmează — pare-se — cadenţa de totdeauna. Maşinile bat regulat şi egal. Oamenii vin, muncesc, pleacă. Zeci de strunguri sfîrîie subţire, scuipă foc motăhăloasele cuptoare răguşite, icnesc ciocanele — şi oamenii vin, muncesc, pleacă, la fel ca ieri, ca alaltăieri, ca totdeauna. Se simte însă în aer ceva deosebit. II citeşti pe feţele tuturor — atit de concentraţi şi de preocupaţi de acest „ceva“ încît ai impresia că, de fapt, auzul te înşeală, că în halele clocotitoare domneşte liniştea. Acesta e simţămîntul de care vorbeam. E primăvara. E 1 Mai. E întrecerea... ...Firesc, cînd auzi de întrecere, prima întrebare care îţi vine pe buze e totdeauna aceeaşi: — Şi cine-i fruntaşul ?„. — Mi-e peste puteri să răspund — zîmbeşte tov. Ştefan Dumitrescu, directorul fabricii. Sînt o mulţime care se bat pentru titlul ăsta. Am întocmit un fel de „calendar al întrecerii“ pe zile. In fiecare zi alt fruntaş ! De-aş împărţi calendarul pe ore, mai-mai că-n fiecare oră s-ar întîmpla tot aşa... Să răsfoim împreună „calendarul“ de care ne-a vorbit directorul. Sunt în locut de semnate aici întîmplări mai importante din ultimele 15 zile. Zile de întrecere. 15 aprilie. Fruntaşă — strungăriţa Geta Oiţă. A dat patru norme şi jumătate. Un rezultat frumos — veţi spune. Frumos, da, şi poate niţeluş neobişnuit pentru o strungăriţă atît de tînără. Şi nu numai atît, dar azi — în ziua acestui rezultat neobişnuit — şi condiţiile de lucru au fost din cele mai grele şi mai neobişnuite! Tînăra strungăriţă lucrează la două maşini semi-automate. Azi vecinul ei s-a îmbolnăvit. Tot la două maşini lucrează şi el. Va să zică, două maşini condamnate — acum, în plin clocot al întrecerii — la nemişcare şi tăcere. Strungăriţă Geta Oiţă a oftat: păcat, două maşini aşa de bune ! Dar comunista Geta Oiţă a hotărît în aceeaşi clipă : le voi prelua eu ! Şi luptîndu-se cu patru maşini, cu timpul care n-a găsit deocamdată, pentru a se acorda cu mişcările omului, decît secundele . Geta Oiţă a izbutit să dea 450 de procente peste normă. I-a întrecut pe toţi strungarii din secţie. Şi-a întrecut şi propriul angajament... îşi dispută, însă întîietatea cu tînărul strungar Amaliu Croitoru care în ziua următoare — 16 aprilie — o întrece. Croitoru e, poate, cel mai tînăr strungar din secţie. Are 18 ani. Un an de cînd e în fabrică. Pînă în ziua de 16 aprilie a lucrat cu regimul de tăiere prescris în fişele tehnologice: 110—125 metri şpan pe minut. I-a fost destul de greu să se obişnuiască şi cu regimul acesta. Dar de cîteva zile, tovarăşii din preajmă-i au simţit că Amuliu „coace“ ceva. Asculta cu atîta atenţie şi concentrare bătaia familiară a strungului, cum numai un făuritor de viori îşi încearcă, de fiecare dată, instrumentul nou ieşit din mîinile sale. Cînd se credea neobservat — scotea iute un carneţel din buzunar şi, muşcînd creionul, tot însemna.....Iţi dau eu un Hardmuth nr. 1 — a glumit prietenul lui, Parfenie. E mai moale...“. Dar azi, 16 aprilie, lui Parfenie i-a îngheţat zîmbetul pe buze Aplicînd încă un cuţit la strung, ba chiar şi un dispozitiv pe cît de simplu pe atît de ingenios, Croitoru a mărit viteza maşinii la 135 metri şpan pe minut. El este fruntaşul secţiei. Partenie şi-a privit mîinile (mai puternice şi mai mari decît ale lui Croitoru), strungul (mai nou decît al celuilalt) — şi a fluierat, autocritic, a pagubă. Cei doi sînt de mult în întrecere, îşi dispută întîietatea în secţie aşa cum şi-o dispută şi pe terenul de sport, amîndoi rîvnesc gloria de centru atacant în echipa de fotbal a sectorului. Şi de aceea nu s-a mirat nimeni cînd, în după-amiaza lui 17 aprilie, cap de listă în calendarul directorului a fost Partenie : patru norme, nici un rebut ! Ziua de 18 aprilie i-a găsit pe amîndoi la „milimetru“ : patru norme și 25%. Dar deasupra lor se ridicase, cu vreo 20 de procente și ceva. Valeriu Băjenaru, tînărul responsabil al unei brigăzi complexe înfiinţate în cinstea zilei de 1 Mai. In plus, pe carnetul de economii al lui Băjenaru a fost înscrisă, de la începutul lunii şi pînă acum, suma de 1392 lei, obţinută prin economisirea plăcuţelor de aliaj dur. întrecerea între strungari se înteţeşte. E o luptă aprigă, strînsă, viu disputată, care aduce — în următoarele 6 zile — 6 cîştigători zilnici ai întrecerii: Novac Mihai, Ion Bănceanu, Ion Negru, Constantin Stoian, Babărea, Cucu Constantin... Un cuvînt despre Cucu : tînărul acesta înăltuţ, subţire ca o fată, cu păr roş-auriu ca arama, este acum — în cinstea lui 1 Mai — pentru prima oară fruntaş al întrecerii. Şi asta tocmai în ziua de 25 aprilie, ziua schimbului de onoare, cînd toţi au pus la bătaie toată puterea lor, tot talentul, tot ce poate da un tînăr colectiv al unei fabrici tinere, un colectiv a cărui vîrstă medie depăşeşte cu o lună sau două o adevărată „vîrstă a primăverii“: 23 de ani. Evidenţa aceasta este, ca orice evidenţă, un pic necomplectă, sortită — fatal — să rămînă măcar cu un pas în urma vieţii. Cifrele, se spune, au un limbaj nedesminţit. Şi totuşi, cifrele de mai sus nu arată totul. Sînt o mulţime de candidaţi la titlul de fruntaş al întrecerii care n-au recoltat, deocamdată, cine ştie ce bogăţie de cifre procentuale — dar care nu-s cu nimic mai prejos decît Geta Oiţă, Băjenaru, Parfenie. Un astfel de om este tînărul Codrean Iordache, membru de partid. Pe cartea lui de vizită (dacă și-ar întocmi una) ar trebui trecut : strungar-rabotor-rectificator. A venit în fabrică în 1953, ca strungari Aici, însă, toate strungurile erau ocupate. Intr-o săptămină s-a calificat rabotor. A lucrat așa pînă a început „schimbul lui Mai“ Şi tocmai atunci raboteza n-avea de lucru. Cum-necum, proastă aprovizionare sau altceva — stai Codrene cu braţele cruciş ! Adică, pe plan „moral“ — cum zîmbeşte Iordache — el, vechiul meşteşugar, comunistul, era sortit să iasă din bătălia întrecerii. Asta nu se putea. Intr-una din dupăamiezi a colindat uzina, răbdător, meticulos, de laforjă şi pînă la rectificare, cu aceeaşi întrebare pe buze: „N-aveţi nevoie de vreun om la vreo maşină care lucrează din plin ?“ (Accentuat: care lucrează din plin!) A găsit-o la sculărie , o maşină de rectificat universală. Şi-a suflecat mînecile... In prima zi — 25% din normă. A doua zi — 125% ! A adăugat acestei cifre semnul „plus“ — aşteptînd apoi răbdător (vorba vine : răbdător...) să ajungă la 300%. Aşa îşi propusese: să atingă 300 pînă la 1 Mai ! Dar într-o zi... Intr-o zi, pe la începutul lunii, Iordache a primit o comandă specială : să execute cota inelului interior de rulment pentru export. Adică o operaţie în care vorbesc micronii.....Te bizui?... — a fost întrebat. Bagă de seamă, n-ai nici trei luni de cînd eşti rectificator — şi acum ţi se cere o rectificare de cea mai înaltă precizie“. „Primesc!“ Maşinii i s-a pus un dispozitiv special, a fost adaptată noilor condiţii de lucru. Iordache e singurul, în uzină, care execută comanda aceasta dificilă. Şi o execută bine, zilnic , 100% peste plan. Cifră mică în comparaţie cu recordurile strungarilor — dar mare prin tîlcul pe care-1 închide în ea. Aceştia sînt, deocamdată, fruntaşii. Şi nu numai ei. Aproape că nu-i om care să nu simtă în aceste zile năzuinţa spre mai mult, spre mai buni. întrecerea între oameni s-a transformat într-o adevărată întrecere între secţii. La 25 aprilie, prima era strungăria , datorită celor peste 50 de fruntaşi de aici, datorită faptului că absolut toţi strungarii aplică metoda aşchierii rapide, din calendarul secţiei cădeau, la această dată, ultimele file ale lui aprilie. Fierbere în celelalte secţii. Fierbere printre rectificatori : în două zile, s-au organizat două brigăzi de calitate în cinstea lui 1 Mai ! Rebuturile au scăzut simţitor. Fierbere printre forjori: şi noi... noi ce ne facem ?! Da, forjorii erau necăjiţi... — Noi nu putem aplica nici dispozitive, nici inovaţii. De cînd ne ştim, munca noastră e tot aceeaşi: iei bara de oţel din cuptor, o vîri între dinţii presei — şi gata. Ce s-aduci „nou“ aici ? Şi totuşi... ...Gura de foc a cuptorului — împănată cu bare de oţel — arde năpraznic. Constantin Grigore o înfruntă cu faţa-i micuţă, oacheşă, cu mîinile neobişnuit de mari şi — mai ales — cu ochii. Are ochi mari, negri. Opt ceasuri pe zi, în ei joacă flăcările cuptorului. Areseria lui e să cerceteze focul. Să-l privegheze, să-l „simtă“ : e deajuns de puternic ? Trebuie strînse sau nu manetele injectoarelor ? înăuntru, barele de oţel trec — în aşteptarea asaltului final — printr-o gamă de culori : roş-aburit, părelnic, roş-stacojiu, roş-auriu, auriu, galben ca lămîia... Gata ! Exact în aceeaşi clipă, introduce o bară în cuptor, trage alta afară, o balansează orizontal cîţiva metri, repezind-o spre presa de alături. Doi tineri au răsărit ca din pămînt lîngă el. Unul e Angheluţă, şeful echipei. Prind vîrtos bara, o vîră sub dinţii imenşi şi ascuţiţi ai presei — şi după cîteva clipe pe jgheabul de aburi se rostogolesc zeci de colaci roşii , inelele de rulmenţi. Alte bare vin la rînd. Tinerii se mişcă repede, dar liniştit şi ritmic, fără grabă. Se înţeleg parcă printr-o ciudată telepatie a ochilor.. Telepatie? — rîde şeful secţiei. Aş fi Organizarea ! Socotirea cu chibzuinţă a timpului! In dimineaţa lui 15 aprilie, Angheluţă a venit în secţie cu un... cronometru. Au rîs ceilalţi: „Din forjor, ceasornicar ? Nu se prea potriveşte...“ A rîs şi Angheluţă, apoi le-a explicat „ideea“: să calculeze mişcările fiecăruia, mai precis prisosul de mişcări, apoi să revadă împreună calculele. Cine ştie, poate iese ceva. Şi a ieşit. Au „furat“ timpului — după socoteli deocamdată sumare — cel puţin 5 minute la fiecare ceas. Acum, cu adevărat — „fierul e bătut pînă-i cald“, nu se mai pierde timp cu mişcări inutile. Rezultatul : în ziua de 28 aprilie, forjorii lui Angheluţă au dat cu zece procente mai mult decit în ziua de 151 ...In răstimpuri, Angheluţă priveşte printre gene spre presele vecine. Ce-o fi făcînd Moldoveanu ? Ce-o fi făcînd Mircea Raţă ? Cine va fi — pînă la urmă — fruntaşul forjei ? Spre ciocane nu cată deloc. De acolo —nici o grijă. De acolo nimeni n-o să-l întreacă. Doar ciocanele-s nişte biete furnici pe lîngă prese... ...La unul din ciocane, Ion Grapa zoreşte febril. Are şi de ce, acum, în pragul lui mai, nu de mult, a introdus două „inovaţii“ în munca sa. Mai intrim noul sistem de debitare a taglelor. Taglele vin în uzină mari, masivelor, forjorilor, le trebuiesc mai subţirele. O vreme le-au fost tăiate cu sudură autogenă — lucru scump, costisitor foarte, omorîtor de timp preţios. Dar de curînd, cu un scripete conceput de tehnologul secţiei, taglele-s vîrîte de-a dreptul în cuptor ; apoi pe nicovala ciocanului — cu ajutorul unor „pene“ aidoma penelor de tăiat lemne — sînt mărunțite cît te-ai șterge la ochi. Economii de mii de lei... In al doilea rînd — forjarea discurilor pentru pilirea bilelor de rulmenți. Pentru prima dată acum, în prag de mai sărbătoresc, discurile acestea, care veneau forjate din alte fabrici, sunt forjate de el, de Grapa, la ciocanul special adaptat pentru noua comandă. ...Zorește Grapa febril, încordat, trage cu coada ochiului, pleacă invidios, la prese; se mai uită și la Teodor Macarie, forjorul de la ciocanul vecin, „rivalul“ lui în întrecere, cel care izbuteşte să bată, printr-o adaptare făcută ciocanului, trei inele deodată în loc de unul. In răstimpuri, ochii alunecă — indiferenţi — peste capetele lăcătuşilor mecanici care trebăluiesc în mijlocul halei, la reparaţii. Dinspre partea lor — nici o grijă. N-o să-l biruie tocmai ei. Ce-i o echipă de reparaţii pe lîngă coşcogea forforii ? Dar acolo, la reparaţii, lucrează meşterul Constantin Bogza. Meşterul Bogza îşi are şi el socotelile lui cu 1 Mai. Sub conducerea lui s-au instalat aici, în fabrică, majoritatea utilajelor. La fiecare 1 Mai raportează— de ani de zile — cîte o victorie: sosirea primelor maşini grele sovietice, montarea forjei, montarea atelierelor anexe... S-a zbătut şi-n „schimbul“ Maiului acesta. Şi-n ziua de 28 aprilie, echipa lui a terminat reparaţia unei prese cu 18 zile înainte de termen, ba echipa şi-a mai făcut şi timp să instaleze, voluntar, patru poduri rulante care vor fi de mare folos forjorilor. Cine va cîştiga întrecerea la forjă ? Poate Angheluţă. Poate Grapa. Poate Bogza. Sau, poate, în ziua marii sărbători îşi vor vedea fotografiile puse una lugă alta pe panoul de onoare. Vor privi miraţi unul la altul. Apoi vor zîmbi — într-atît de simplă e explicaţia : 1 Mai 1 Noapte. Treptat, deasupra, încolţesc sîmburii de aur şi argint ai stelelor. La poarta fabricii m-a ajuns din urmi un tînăr spătos, sinea?, cu părul din* scurt, cu obrazul niţeluş obosit L-am recunoscut : Capiton Vintilă, sculer şef. Şi m-am mirat: de dimineaţă, de la 6, îl tot văzusem prin uzină... —■ Aşa de tîrziu ? — Nu-i tîrziu. Şi-apoi, ara avut o groază de lucru. Numai la cabinetul tehnic cît am stat... Aflu că azi a predat cabinetului — bineînţeles în cinstea sărbătorii - cea de-a 13-a inovaţie, a sa un dispozitiv pentru frezarea şi rectificarea matriţelor în vederea decupării simultane a ferestrelor la coliviile rulmenţilor conici Mai aflu că-n istoricele „zece zile“ — de la 15 la 25 aprilie — inginera de la cabinetul tehnic a înregistrat în catastive zece noi propuneri de inovaţii şi raţionalizări Că mai sunt şi alte inovaţii aproape gata, dar că, din păcate autorii lor îşi meşteresc singuri respectivele aparate şi dispozitive — şi ca oamenii singuri, neajutoraţi, tot întîrzie cu ele Că ce-i drept, există în uzină un atelier experimental pentru treaba asta, dar că acolo, din 15 oameni „de pe statul de plată“, doar 4 lucrează efectiv. Iată şi el, de pildă : îşi meştereşte singur dispozitivul Stă uneori pină-n crucea nopţii Mort-copt, trebuie să-l dea gata pînă la 1 Mai... — De ce atîta grabă, tovarăşe Vintilă ? Mă măsoară din creştet pină-n tălpi, lung. — Păi dacă trebuie.. Şi zîmbitor, înălţînd arătătorul către bolta bătută în aur şi argint : — Numai „carul mare“ nu merge cu rulmenţi.. încolo ■— mii şi mii de maşini mari şi mici. Ne trebuie rulmenţi aşa cum ne trebuie pîine şi cărţi... Ca orice inovator, tovarăşul Vintilă e şi niţeluş poet Şi-n gura lui, cuvintele acestea sunau ca un prolog al unor întîmplări viitoare, tot mai darnice în realizări, nu fapte de seamă. îl IF PURCARU ista Fiecare cerere îşi are povestea ei... înconjurat de colectivişti, preşedintele gospodăriei colective din Padina, Stere Cîrlig, scria ceva pe o hîrtie. — Am mai făcut o nouă brigadă. Ne-au mai venit vreo 30 de cereri în luna martie şi acum trebuie să repartizăm oamenii pe brigăzi. Spunea cuvintele acestea — aşa — natural, căutînd să pară că nu vede în asta un eveniment deosebit, cu toate că-i simţeai un glas tremurul bucuriei. Bucuria i se citea şi în priviri cînd, aşezat la masa lui de lucru, rînduia atent cererile una cîte una. Fiecare din aceste cereri îşi are povestea ei. Cîtă muncă au dus colectiviştii, membri şi nemembri de partid, pentru a-i convinge pe ţăranii muncitori cu gospodării individuale să păşească pe calea gospodăriei colective ! După plenara Comitetului raional de partid Pogoanele, care a avut loc la 17 februarie, în comuna Padina a fost repartizat un activist de partid pentru a ajuta organizaţiile de bază din comună şi din gospodăria colectivă în munca politică pentru transformarea socialistă a agriculturii. încă un mijlocaş harnic In ziua aceea soarele încălzea puternic, topind zăpada care întîrzia mai mult ca în ceilalţi ani. Printre peticele de zăpadă se vedeau firele plăpînde ale semănăturilor de toamnă. Preşedintele gospodăriei, Stere Cîrlig, şi inginerul agronom Popa Valter porniseră să vadă starea semănăturilor. Gospodăria avea o tarla înspre cotul Bosmenilor, aproape de marginea satului. In apropiere era casa lui Negru şi trecînd prin ograda lui se putea scurta drumul spre tarlaua colectivei. — S-o luăm mai de-a dreptul — zise inginerul şi privi spre preşedinte zîmbind. Parcă erau înţeleşi dinainte. Treceau de multe ori pe aici şi le plăcea să stea de vorbă cu Negru. De cîte ori se întîlneau cu el aduceau vorba şi de gospodăria colectivă. Stan Negru, mijlocaş cu 7 hectare de pămînt, gospodar as°zat, avea întotdeauna cuvinte de laudă despre gospodăria colectivă Dar cînd inginerul aducea, aşa pe departe, vorba dacă el — Negru — n-ar da cerere de înscriere, acesta strîngea din umeri și nu răspundea nici da, nici ba. „Să mai vedem, mai este timp“, avea el obiceiul să răspundă și apoi căuta să schimbe vorba. Acum lucra în curte la reparatul gardului. Cînd văzu pe cei doi intrînd, Negru le ieși înainte. Copiii, bucurîndu-se de razele calde ale soarelui, alergau jucîndu-se pe prispă. — Am luat-o spre tarlaua de grîu, răspunse preşedintele la întrebare. — Da, bine faceţi, că şi anul trecut aţi avut bucate bune acolo. — Vezi, colectiva şi agrotehnica sînt două lucruri care-i aduc omului belșug — zise zîmbind inginerul. Ți-aduci aminte, nea Negrule, cîte vorbe am avut cu oamenii anul trecut că nu voiau să grăpeze grîul. — Dar nici dumneata nu te-ai lăsat. Da, da — zise Negru, ca o întărire — ai făcut multe buchte anul trecut. — Nea Stane, cît grîu ai scos dumneata anul trecut ? — Păi să vezi că pămîntul a fost cam slab și am cules vreo 1.300 kg. la hectar. — Vezi, colectiviștii au scos cu 500 kg. mai mult grîu la hectar ca dumneata. Munca unită, nea Stane, munca unită. Dar cu vorba noastră cum rămîne? Anul ăsta te înscrii în colectivă ? Se părea că inginerul l-a atins acolo unde-l durea. Se uită la nevastă. De cîte ori nu se certase cu ea pentru treaba asta. Copiii, Mirică şi Leana, coborîseră de pe prispa casei şi acum ascultau cuminţi. Cînd auziră despre ce-i vorba, Mirică se apropie de mamă-sa şi-i spuse în şoaptă, cu glas rugător : — Mămică, ştii că Nicu lui nea Gheorghe Mănăilă mănîncă pîine cu miere şi zice că-i de la gospodărie şi au multă miere acasă. Aşa-i că o să avem şi noi ? Fără să zică o vorbă, Dobriţa mîngîie uşor fruntea copilului. Vru să spună ceva dar nu putu, parcă i se pusese un nod în gît, iar ochii-i clipeau des. Vorbele copilului deşteptaseră în ea frămîntări mai vechi. Ştia prea bine pe Gheorghe Mănăilă, căci stătea pe aproape, doar a doua casă de la ei. Cît de greu o ducea mai înainte de a intra în gospodărie! Copiii lui erau slabi şi palizi, ca Mirică al ei. Acum au prins culoare. De cîte ori nu i-a spus bărbatului ei să se treacă şi ei n colectiv. Dar parcă a vrut ? Şi ea ce poate să-i facă? El ţinea la cele 7 ha. de pămînt şi pace ! Acum, răspunsul șovăielnic al bărbatului o îndîrji mai mult ca altă dată. Ii era necaz că numai din cauza lui au stat departe de gospodăria colectivă atîţia ani şi ie-au luat-o alţii înainte. Privind cînd spre preşedinte, cînd spre inginer, ea văzu din partea lor aprobare şi-i spuse cu curaj bărbatului : — Da’ hotărăşte-te odată, omule, ce mai stai pe gînduri ! Nu vezi că ai o casă de copii şi ne iau lipsurile înainte ? Mişcaţi de vorbele femeii, inginerul şi preşedintele au pornit-o încet spre casa lui Nedelcu Potrivitu. — Staţi, tovarăşi, se auzi vocea lui Stan Negru. Staţi, de ce vă grăbiţi ! ...Se înnoptase de-a binelea cînd preşedintele şi inginerul au ieşit din casă cu cererea în mină semnată de Dobriţa şi Stan Negru. „N-am văzut grîul, dar am făcut o treabă bună" şi-au zis ei, pornind spre gospodăria colectivă, bucuroşi că în gospodărie a mai venit încă un mijlocaş harnic. Cina a ieşit mai cîştigat ? Era pe la începutul lunii martie 1956. In faţa căminului cultural se adunaseră ca de obicei mulţi oameni. Alexandru Olaru, om harnic, cunoscut şi respectat în tot satul, stătea rezemat de podeţ. Povestea ceva cu haz şi oamenii rîdeau ascultîndu-l. Dinspre cooperativă veneau spre cămin Constantin Anghel, secretarul organizaţiei de bază din gospodăria colectivă, şi brigadierul Cristea Badea. Cînd termină de făcut calculul, Constantin Anghel spuse : — Vezi, nea Alexandre, colectivistul a avut de două ori mai multe venituri decît dumneata. Oamenii discutau cu aprindere şi nici n-au băgat de seamă cînd a început să se întunece. Apoi au plecat spre casă. Pe drum, Alexandru Olaru se gîndea la socoteala făcută. De ce să mai stau de o parte — își zise — că oricum ai face, mijlocaş sau sărac, tot mai bine ieşi la socoteală în gospodăria colectivă. Preşedintele lua cererile una cîte una privind gînditor: „30 de cereri în mai puţin de o lună, 30 de familii alături de noi“ Fiecare nou înscris îşi avea povestea lui Unele din ele le ştia şi preşedintele. Le ştiau şi caAjunşi în faţa căminului cultural, ei au intrat în vorbă cu oamenii şi apoi au trecut cu toţii în sala mare a căminului. Erau adunaţi aici şi colectivişti, şi ţărani muncitori cu gospodărie individuală. Discutau împreună despre una şi despre alta. Dintr-o parte se auzi o voce care atrase atenţia mai multor oameni. — Orice s-ar spune, nea Alexandre — zise Constantin Anghel către Alexandru Olaru — d-ta, mijlocaş cu 7 hectare şi jumătate de pămînt, 2 boi, plug, căruţă, semănătoare, secerătoare şi patru oameni buni de muncă — aşa cum îţi place să spui — tot ţi-o iau înainte colectiviştii. In jurul lor s-au adunat mai mulţi oameni. Constantin Anghel le-a povestit cum Vaier Răşcanu, în anul 1950, cînd a venit în gospodărie, era om necăjit, însă de atunci viaţa lui s-a schimbat mult. Are o gospodărie frumoasă, şi-a făcut casă, şi-a cumpărat aparat de radio. Făcînd o socoteală să vadă cu toţii cine-i mai cîştigat, colectivistul Vaier Răşcanu sau Alexandru Olaru, a reieșit următorul lucru : pentru zilele-muncă lucrate în colectiv împreună cu familia sa, Răşcanu a dus acasă 4.384 kg. grîu, 6400 kg. porumb, 1040 kg. mazăre, 226 kg. fasole, 848 kg. floarea-soarelui, 430 kg. orz, 312 kg. cartofi, 61 kg. brînză, 9 kg. lînă, 11 kg. miere, 194 kg. vin, 9 kg. țuică, 116 kg. ceapă, 2400 lei In afară de acestea el mai are pe lingă casă o vacă cu lapte, porci și păsări. — Ei, acum spune-ne dumneata, nea Alexandre, ce bucate ai avut. Olaru stătu cîtăva vreme pe gînduri, apoi zise: — De pe cele 2,50 ha. semănate cu grîu am scos 3.350 kg., de pe 4 ha. cu porumb am scos 6000 kg., iar un hectar l-am avut cu fîneaţă, de pe care am luat vreo 4000 kg. fîn, apoi am mai luat vreo 8000 kg. coceni şi paie de grîu pentru nutreţul animalelor. Am îngrăşat şi eu 2 porci, unul l-am tăiat, iar unul l-am vîndut şi am luat pe el 1800 lei. Mai am apoi 8 oi de la care am avut 50 kg. brînză. După cum vedeţi n-am stat tocmai rău, însă colectiviştii au ieşit mai bine la socoteală. După cîteva minute toţi s-au adunat în jurul mesei şi urmăreau cu atenţie cele înşirate pe hîrtie de Constantin Anghel, în care era vorba, de veniturile celor doi ţărani. El a făcut o mică socoteală, care arăta că ei în acest fel: menii din sat. Altele îşi aveau poveştile lor mai ascunse, pe care nu le ştiau decît oamenii care păstraseră cererile zile sau chiar săptămîni amînînd mereu să le aducă. Erau mulţi dintre aceia care cercetaseră amănunţit, îşi făcuseră socoteli peste socoteli pînă s-au hotărît să pună cererea în mîna preşedintelui. Pe drumul acesta nou s-a hotărît să pornească Stan Negru. Pe drumul acesta a pornit hotărît şi Alexandru Olaru, precum şi alţi mijlocaşi, care s-au convins că locul mijlocaşului este numai în gospodăria colectivă. Văzînd că viitorul este de partea gospodăriei colective n-au mai pregetat. Au adus uneltele şi le-au pus cu toţii laolaltă să înceapă o altă viaţă, o viaţă nouă. ELENA RAREŞ Ţăranul muncitor Valoarea în bani a venit Colectivistul cu gospodărie inditurilor provenite din: Vaier Răşcanu viduală Alex. Olaru, şi 3 oameni de muncă 7,50 ha. pămînt şi 4 ______________________________________________oameni de muncă — Cereale şi leguminoase 16.519 11.387 — produse animale 3.433 3.320 — diverse nutreţuri — 2.200 — bani pe zile muncă________ 2.400____________________________ Total venituri__________________22.352 16.907 — Cheltuieli de producţie şi obligaţii faţă de stat________________________________6.766_______ Venit curat___________________22.352__________________10.141_______ SCINT 1i 1 A Un nou lot de tramvaie ------------ — ■-------------—"— în cinstea zilei de 1 Mai, muncitorii și tehnicienii fabricii „Electroputere" din Craiova au terminat un nou lot de tramvaie. lată-le acum in curtea fabricii, gata să ia drumul orașelor. Şcoala (Urmare din pag. 1a) care din conducerea brigăzii ai cerut-o... ştii tu ce-a spus Grigore? Că-i pare rău că nu eşti şi tu în brigadă, că erai sudor bun şi ar fi fost nevoie de tine tocmai acum, în întrecere... — A zis, pe dracu ! a răspuns Ionescu, necăjit. Ştia însă că Sava nu minte. Ionescu a cerut să fie primit în altă brigadă. Fiind sudor bun și cunoscut în general ca băiat de treabă (făcuse cu cîtva timp în urmă și cerere de primire în U.T.M.) a fost primit în brigada lui Pasăre. La început s-a acomodat cam greu. Dar norma tot şi-o depăşea cu 20—25%. Ionescu avea însă de gînd să arate celor din brigada lui Grigore că el e „cineva“, că au făcut o mare prostie cînd l-au scos. Şi a început să muncească. De nemulţumit, tot nemulţumit se arăta şi acum. Dar pentru alte motive. I se părea mereu că electrozii nu sînt buni, înjura tot timpul pe cei de la strungărie, care nu lucrează cum trebuie şi trimit piesele cu întîrziere. — Ne jucăm aici sau ce facem ? Remorcile noastre sînt aşteptate pe şantiere la încetul cu încetul, dar cu siguranţă, în munca lui Ionescu a început să se petreacă o adevărată schimbare. îşi depăşea normele cu 50—60% și chiar cu mai mult. Nu mai stătea de vorbă prin hală, primea comenzi de piese mai greu de lucrat și — lucru și maiinteresant — nu numai că primea asemenea comenzi, dar le sxecuta într-un timp foarte scurt. — Nimic nu e cu neputință cînd vrea omul. Ce? Numai cu aparate automate se poate lucra ? Ia uitaţi-vă ! Dacă sudezi o piesă mare, aşezată vertical, în loc să sudezi de jos în sus, o porneşti invers, de sus în jos. Electronul topit se scurge pe tăietură şi-ţi uşurează mult munca. Sudezi mai repede, mai bine şi consumi mult mai puţin material... Asta nu-i tot o problemă tehnică ? In curînd, Ionescu a ajuns unul din cei mai buni sudori ai brigăzii. A aşteptat cu emoţie ziua cînd trebuia să fie discutată cererea lui de primire în U.T.M. A venit ziua şedinţei. Ce-i drept s-au cam „luat“ băieţii de el. I-au pomenit toate defectele, au vorbit despre nepăsarea pe bmw • Brigaza care a arătat-o într-o vreme faţă de producţie, despre veşnicele lui certuri, despre faptul că a fost scos din brigada lui Grigore. Dar munca bună dusă în ultimele săptămîni, legată de atitudinea cinstită pe care a avut-o în ultimii ani în fabrică, au tras greu în cintar şi, în aceste zile din preajma lui 1 Mai, Ionescu a fost primit în rîndurile utemiştilor. — Eu, tovarăşi, a vorbit Ionescu la urmă — şi se vedea limpede cît era de emoţionat — cu tovarăşi, nu ştiu cum să-mi exprim recunoştinţa, cum să arăt că preţuiesc încrederea pe care mi-aţi arătat-o... După o pauză de cîteva secunde, în care căuta cu greu cuvintele, tocmai cînd toţi se aşteptau din partea lui la cine ştie ce lungă spovedanie, Ionescu a oftat şi a spus doar atit: „Deocamdată... mă angajez ca în cinstea zilei de 1 Mai, ziua noastră, a muncitorilor, să depăşesc de două ori norma şi să fiu cel mai disciplinat sudor din secţie...“ Şi se ţine de cuvînt. ★ Asta e scurta poveste de întrecere al cărui erou e tînărul sudor Ionescu Carol. Sava şi-a terminat povestirea şi a lăsat din mînă piesa pe care a tot învîrtit-o vorbind. — Iaca un lucru ieșit din mîna lui Ionescu. O piesă la care rebuturile erau înainte de 20—30%, din cauza sudurii neuniforme. Acum, nu mai rebutăm nici 5%. Așa cum lucrează Ionescu, sudura iese mult mai omogenă. Astăzi, Ionescu a fost primit din nou în brigadă și, după cum spune Sava, „e unul din stîlpii“ ei. Sudorii şi lăcătuşii din brigada lui Grigore au primit în sfîrşit piesele pentru remorcile prevăzute în plan. Au trimis delegaţii la strungărie, au intervenit la direcţie şi la biroul organizaţiei de bază şi au izbutit să mai obţină piese pentru încă 10 remorci în plus. Astăzi, de 1 Mai, cei 16 sudori şi lăcătuşi care formează brigada vor trece umăr lîngă umăr pe străzile oraşului, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, raportînd partidului că şi-au făcut datoria. Angajamentul întregii brigăzi a fost îndeplinit înainte de termen. VALERIU NEGRU Nr. 3584 Cuplajul fotbalistic de pe stadionul „23 August" Iubitorii fotbalului din Capitală s-au îndreptat duminică după-amiază, ca de obicei, spre stadionul „23 August", unde s-au disputat două meciuri din cadrul campionatului categoriei A. Echipele a bucureştene C.C.A şi „Dinamo“, formaţii fruntaşe în clasament, s-au întrecut cu „Ştiinţa“Cluj şi, respectiv, „Minerul“-Petroşani. In primul meci al „cuplajului“, „Dinamo“—„Minerul“, jucătorii celor două formaţii au un început bun, cîteva pase în viteză, driblinguri scurte şi... atit. Despre şuturi la poartă e suficient să cităm remarca unui spectator. „In sfîrşit, după 30 de minute de joc, am văzut un şut frumos...“ Fazele de gol, precum şi şuturile trase spre poartă au fost puţine, s-ar putea număra pe degete. Pentru „Minerul“ scorul nul realizat (0-0) la Bucureşti, în faţa echipei campioane de anul trecut, constituie totuşi un succes. Comportarea însă pe teren a jucătorilor din Petroşani a fost slabă, iar „succesul“ lor se datoreşte comportării şi mai slabe a dinamoviştilor bucureşteni. Dacă ar fi să „menţionăm“ pe acei dintre dinamovişti care duminică au jucat mai slab ne-ar fi greu. Aceasta pentru că întreaga echipă s-a prezentat sub orice critică. După meciul de acum două săptămîni, pe care l-a susţinut cu C.C.A., unii au căutat să explice că insuccesul („Dinamo“ a pierdut cu 0—4) s-ar datora şi oboselii cauzate de multele meciuri susţinute (4 în 10 zile). Dacă o asemenea „cauză obiectivă“ a existat atunci, care este însă situaţia în momentul de faţă, cînd, după 2 săptămîni, în care s-au putut odihni şi antrena serios, echipa „Dinamo“-Bucureşti se comportă şi mai slab? O analiză temeinică şi măsuri hotărîte — şi mai ales urgente — iată ce trebuie făcut pentru a se pune capăt acestei situaţii ce s-a creat în rîndurile unei formaţii cu numeroşi jucători internaţionali. Cea de-a doua partidă a fost deosebită de cea dinţii. Meritele revin în cea mai mare parte jucătorilor de la C.C.A., care avind o condiţie fizică excelentă şi formînd un „unsprezece“ omogen, au arătat şi cu prilejul meciului de duminică stadiul avansat de pregătire pe care-l au. In prima repriză nu s-a marcat decît un punct, în minutul 9. Zavoda I (C.C.A.), cu un şut puternic şi plasat, trimite mingea în poarta apărată de Cătină (Cluj). După reluare, echipa C.C.A. domină categoric, aproape toate fazele desfăşurîndu-se in partea de teren a clujenilor. Acum, înaintaşii formaţiei militare acţionează cu pase pe extreme, schimbă mult şi rapid locurile. Spectaculozitatea fazelor este mult aplaudată de spectatori. Superioritatea aceasta este concretizată prin încă 2 puncte marcate de Constantin, în minutul 55, și apoi în minutul 63, de Alexandrescu. * Comportarea echipei clujene nu a fost la înălţime, în special linia de înaintare. In afară de cîteva acţiuni de viteză, însă fără finalitate, din prima repriză, înaintaşii „Ştiinţei“ au fost complect inactivi în cea de-a doua repriză. In faţa atacurilor extrem de periculoase ale fotbaliştilor de la C.C.A., apărarea, în 5 oameni, a făcut eforturi serioase pentru a nu primi mai multe goluri. Merite speciale revin portarului clujean Cătină care a salvat, prin intervenţii spectaculoase, goluri pita făcute. Celelalte partide de fotbal din cadrul categoriei A, desfăşurate în ţară, s-au încheiat cu următoarele rezultate: „Flamura Roşie“-Arad — „Progresul“Oradea 2-0; „Dinamo“-OraşulStalin— „Locomotiva“-Timişoara 0-1 ; „Ştiinţa“Timişoara-.„Progresul“-Bucureşti 3-0; „Flacăra “-Ploeşti—„Locomotiva“- Bucureşti 1-1. Întîlniri internaţionale ale sportivilor romîni In capitala R. P. Bulgaria (Sofia), sportivii români au participat la mai multe competiţii alături de sportivi bulgari şi din alte ţări. Astfel, echipa de atletism a asociaţiei „Locomotiva“ a realizat o frumoasă victorie în compania atleţilor şi atletelor de la asociaţia cu acelaşi nume din R. P. Bulgaria. După două zile de întreceri, echipa romînă a totalizat 153 puncte, iar sportivii bulgari — 148. Reprezentativa de şah a R.P.R. a cîştigat întrecerea cu şahiştii bulgari cu scorul de 13—11. La turneul de baschet „Marele premiu al oraşului Sofia“, la care au participat echipele oraşelor Sofia, Moscova, Budapesta, Praga, Bucureşti şa., selecţionata Bucureştiului s-a clasat pe locul V în clasamentul general. Echipa bulgară de fotbal „Spartak“Sofia a susţinut un nou meci în ţara noastră, de data aceasta la Bacău, cu formaţia „Dinamo“ din localitate. Mai hotărîți în fața porţii, fotbaliştii din R. P. Bulgaria au cîştigat cu scorul de 2-0. Meciul de fotbal dintre reprezentativele R.P. Ungare şi R. P. F. Iugoslavia BUDAPESTA (de la trimisul nostru). Intîlnirea internaţională de fotbal dintre reprezentativele R. P. Ungare şi R.P.F. Iugoslavia, care a avut loc duminica la Budapesta, s-a încheiat cu rezultatul de 2—2 (1—1), rezultat pe deplin just, avind în vedere raportul de forţe de pe teren. Cele două echipe au furnizat un joc frumos, bazat pe pase rapide. Prin evoluţia scorului şi prin perioadele de dominare, meciul a ţinut încordată atenţia celor 100.000 de spectatori Jocul a încăput în nota de dominare a echipei iugoslave, care în minutul 6 marchează primul gol prin Vukas. Jucătorii unguri răspund cu slabe contraatacuri rămase însă fără rezultat. Totuşi, spre sfîrşitul reprizei, la o învălmăşeală în faţa porţii iugoslave Fenyvesi înscrie aducînd egalarea. In repriza a doua, echipa ungară este aceea care domină şi îşi măreşte avantajul prin punctul înscris de Bozsik. In saltul pe care l-a făcut pentru a opri şutul lui Bozsik, Beara s-a rănit şi a fost înlocuit de Krivokuşca. Spre sfîrşitul meciului, printr-un efort colectiv, echipa RP.F. Iugoslavia egalează prin punctul înscris de Veselinovici. In ultimele minute de joc cele două echipe încearcă să modifice scorul dar nu mai izbutesc S-au remarcat din echipa unnară Berendi, Fenyvesi și Bozsik, din echipa iugoslavă Horvath, Vukas și Zebec. Intîlnirea dintre reprezentativele B. ale R.P.F. Iugoslavia şi R.P. Ungare, care a avut loc la Sarajevo, s-a încheiat cu scorul de 3—0 (1—0), iar intîlnirea dintre reprezentativele de juniori ale celor două ţări, care a avut loc la Budapesta, a fost cîştigată de tinerii fotbalişti unguri cu categoricul scor de 6—0.