Scînteia, iunie 1956 (Anul 25, nr. 3610-3636)

1956-06-01 / nr. 3610

Pag. 2 S­C­E­N­T­E­I­A Hr. 3610 împotriva abaterilor de la spiritul de partid In ultima vreme au loc în întreaga ţară adunări ale organizaţiilor de par­tid consacrate dezbaterii raportului delegaţiei C.C. al P.M.R., care a parti­cipat la lucrările Congresului al XX- lea al P.C.U.. Aceste dezbateri contribuie la întă­rirea partidului şi a democraţiei inter­ne de partid, la îmbunătăţirea muncii de partid. Ele se desfăşoară in spiritul criticii şi autocriticii principiale, com­bative, factor puternic în mobilizarea maselor muncitoare pentru înfăptuirea marilor sarcini pe tărîm economic şi cultural trasate de Congresul al II-lea al P.M.R., pentru lichidarea lipsurilor în opera de construire a socialismului. In acest spirit, al creşterii combati­vităţii partinice, s-au desfăşurat şi re­centele dezbateri ale activului de par­tid al Comitetului raional P.M.R.-I. V. Stalin-Bucureşti, dezbateri in care au ocupat un loc important problemele luptei ideologice, îndeosebi pe tărîmul literaturii şi artei. Pentru prelucrarea dezbaterilor şi concluziilor acestei adu­nări, a avut loc zilele trecute aduna­rea generală a organizaţiei de bază P.M.R. a scriitorilor din Bucureşti. Pe baza unui referat al biroului organiza­ţiei, adunarea a pus în discuţie aba­terile unor membri ai organizaţiei de la principialitatea m­arxist-leninistă şi de la normele leniniste ale vieţii de partid. In referatul biroului organizaţiei de bază se arată că, datorită muncii în­cununate de succes a partidului nostru pentru răspîndirea în mase a ideilor clasei muncitoare, pentru educarea in­telectualităţii în spiritul ideologiei marxist-leniniste, oamenii de ştiinţă, scriitorii, artiştii au obţinut realizări importante în toate domeniile creaţiei culturale. Totodată, nu trebuie uitat că în ţara noastră ideologia burgheză are încă o bază materială în existenţa sectoarelor nesocialiste ale economiei, în existenţa rămăşiţelor claselor exploatatoare, şi este alimentată, din afară, de cercurile imperialiste agresive.­­ Influenţele străine în ideologie se concretizează în prezent, la unii intel­lectuali, printr-o atitudine negativistă faţă de marile realizări economice şi culturale ale regimului democrat-popu­lar, prin încercări de minimalizare a realizărilor ştiinţei din ţara noastră şi a cuceririlor ştiinţei sovietice, ploconire cosmopolită faţă de ceea ce este nega­tiv, înapoiat, reacţionar în cultura ţă­rilor capitaliste, unele tendinţe idea­liste şi mistice, tendinţa de a reveni la teza preluării necritice, în bloc, a întregii literaturi din trecut, de a reabilita, de pildă, estetica reacţionară a lui Titu Maiorescu. Este profund greşit felul în care unii oameni, cu o slabă pregătire­ politică şi influenţaţi de ideologia străină, in­terpretează destinderea pe plan inter­naţional prezentînd-o drept o înce­tare implicită a luptei ideologice, o re­nunţare la principiile marxism­­leninismului. Această idee dăunătoare a primit o replică categorică la Con­gresul al II-lea al P.M.R., unde s-a arătat că nu poate fi vorba de „pau­ză“ în lupta ideologică. In pregătirea Congresului scriitori­lor — se spune în referat — trebuie să desfăşurăm o dezbatere serioasă a problemelor reale ale creaţiei­ literare, apreciind în mod just drumul parcurs de literatura noastră după 23 August 1944; trebuie să analizăm şi­ să com­batem cu principialitate, în lumina sar­cinilor actuale ale dezvoltării literaturii noastre realist-socialiste, lipsurile exis­tente, tendinţele greşite, care reflectă influenţele ideologiei şi esteticii bur­gheze, manifestările dogmatismului în creaţie etc. E necesar să încurajăm şi să susţinem lupta de opinii, confrun­tarea creatoare a părerilor, de pe po­ziţiile spiritului de partid. Referatul subliniază că literatura noastră nouă a acumulat o bogată experienţă pozitivă. Strîngîndu-şi rîn­­durile în jurul partidului, însuşindu-şi metoda realismului socialist şi luptînd împotriva curentelor şi ideilor estetice reacţionare scriitorii noştri din toate generaţiile au creat, îndeosebi după ce s-a trecut la construirea socialismului, numeroase lucrări valoroase în care se reflectă concepţia despre lume a clasei muncitoare, viaţa şi lupta eroică a poporului nostru. Numai pe baza acestei bogate ex­perienţe literare de peste un deceniu, se poate păşi mai departe spre noi şi mari succese. Nu întîmplător unele elemente influenţate de ideologia străină încearcă să nege sau să mic­şoreze realizările literaturii noastre, născocind false „periodizări“ ale lite­raturii de după 23 August, în care — în totală contradicţie cu realitatea — perioada 1949—1953 este prezentată ca o perioadă de frînare a avîntului li­teraturii şi de regres, ignorîndu-se tendenţios opere de valoare, ca : „Mi­­trea Cocor“ şi „Nada Florilor“ de Mihail Sadoveanul, „Desculţ“ de Za­­haria Stancu, „In satul lui Sahia“ şi „Bălcescu“ de Eugen Jebeleanu, „Lazăr de la Rusca“ şi „Minerii din Maramu­reş“ de Dan Deşliu, „Drum fără pul­bere“ de Petru Dumitriu, „La porţile măreţiei“ de Geo Bogza, „Desfăşura­rea“ de Marin Preda, „Cetatea de Foc“ de Mihail Davidoglu şi multe altele, create tocmai în această perioadă. Pentru a abate atenţia scriitorilor de la problemele teoretice şi practice şi de la lipsurile actuale ale literaturii, la periferia vieţii literare se face agitaţie în legătură cu unele metode greşite fo­losite în timp de activişti ai frontului ideologic. Se ştie însă că aceste me­tode greşite (tendinţe de administrare, critici exagerate, sentenţioase­; insufi­cientă atenţie acordată laturii reali­zării artistice; manifestări de îngustime dogmatică în unele probleme teoretice ale creaţiei literare) au fost dezbătute încă în anul 1953 la o şedinţă cu scriitorii, membri şi nemembri de partid, organizată la Comitetul Cen­tral al partidului. După această şedinţă au fost luate măsuri serioase de îndreptare a lipsurilor. Problemele vieţii literare au fost larg , dezbătute cu scriitorii, la Comitetul Central, şi în anul 1955, r­a urmare a acestor dezbateri în care scriitorii s-au bu­curat de cea mai deplină posibilitate să-şi spună părerile, să scoată la iveală lipsurile, literatura noastră a putut să adauge noi realizări la suc­cesele obţinute pînă atunci. încercările diversioniste semnalate, se spune în referat, sînt o expresie a concepţiilor burgheze individualiste a­­supra creaţiei literare, concepţii în­dreptate făţiş sau pe ascuns împotriva principiilor leniniste ale spiritului de partid în literatură Ele constituie de fapt o tentativă de a nega rezultatele însemnate obţinute de literatura noastră datorită orien­tării date de partid. Interesele po­porului nostru, ale dezvoltării con­tinue ale creaţiei literare cer să nu fie tolerată nici cea mai mi­că ştirbire adusă rolului condu­cător al partidului in construcţia cul­turală,­ca şi în toate domeniile de ac­tivitate. Scriitorii membri de partid şi nemembri de partid, care în toţi aceşti ani au simţit în munca lor creatoare sprijinul plin de înţelegere şi eficient al partidului, îşi unesc forţele în di­recţia unei mai intense contribuţii a literaturii la rezolvarea marilor sar­cini actuale ale construirii socia­lismului în ţara noastră. In referat se arată că, la adunarea activului de partid al raionului P.M.R.­­I. V. Stalin, Al. Jar a avut o ieşire antipartinică, făcîndu-se purtătorul unor neadevăruri şi calomnii josnice la adresa partidului, a Congresului al II-lea al partidului, a Comitetului Cen­tral, a „Scînteii“, organul Comitetului Central, şi a masei membrilor de partid. Pornind de la propriile sale trăsături de om nesincer faţă de partid, făţar­nic, spunînd despre sine însuşi că a dus o „viaţă dublă“, dar a atribuit cu neruşinare aceste trăsături tuturor membrilor de partid, tuturor comu­niştilor. El a pretins în mod mincinos că partidul ar educa pe comunişti în spiritul laşităţii, al lipsei de curaj. Acestea sînt minciuni josnice. Partici­panţii la adunarea activului raional au dat o replică plină de indignare în­cercării calomnioase a lui Jar de a nega fapte îndeobşte cunoscute cum sînt promovarea de către partid, pe baza democraţiei interne, a dezba­terilor creatoare, autocritica des­chisă făcută în documentele Con­gresului al II-lea al P.M.R., spiritul critic şi autocritic, principial, curajos în care partidul îi educă pe comunişti. In ce-i priveşte pe scriitori, ei au avut şi au folosit în repetate rînduri toate posibilităţile de a critica lipsurile în domeniul muncii literare. Jignind pe membrii de partid, muncitori, ţărani muncitori, intelectuali, care — cu aju­torul partidului — şi-au ridicat mult nivelul de conştiinţă şi care, prin mun­ca şi iniţiativa lor creatoare, constituie tăria partidului , dar a lansat fără ruşine afirmaţia calomnioasă că mem­brii de partid „gîndesc din ce în ce mai puţin“. El s-a ridicat în spirit anarhic împotriva organelor de partid şi a rolului lor de a educa şi organiza pe membrii de partid. Ridicîndu-se împotriva indicaţiei date de partid de a se combate libera­lismul faţă de manifestările ideologiei burgheze, dar a cerut să se renunţe la lupta împotriva liberalismului. Calomniind intelectualitatea noastră, ataşată sincer partidului, luptătoare entuziastă pentru biruinţa socialismu­lui, ignorînd faptul confirmat de toa­te succesele culturii din ţara noastră — că alianţa trainică a clasei munci­toare cu intelectualitatea s-a închegat pe baza principialităţii, a ideologiei marxist-leniniste, iar, pierzînd orice simţ al ridicolului, a „avertizat" că combaterea liberalismului ar pune „în primejdie“ alianţa dintre clasa muncitoare şi intelectualitate. Jar a înfăţişat cu rea credinţă si­tuaţia literaturii, afirmînd că în peri­oada în care s-a trecut la construirea socialismului — perioadă ilustrată în realitate, cum s-a arătat mai sus, prin numeroase opere valoroase — creaţia li­terară ar fi ajuns la dezastru. Care e substratul acestei afirmaţii ? Sub pre­textul combaterii unor greşeli din acei ani, el a căutat de fapt să nege ceea ce a constituit esenţialul şi anume re­zultatele de seamă obţinute de scriito­rii noştri datorită conducerii de către partid în cei doisprezece ani de la eli­berarea ţării şi, îndeosebi, după tre­cerea la etapa construcţiei socialiste. Ieşirea lui Jar constituie un atac duşmănos conştient şi deliberat împo­triva partidului. Aşa cum s-a dovedit, el desfăşura de multă vreme o acţiune dizolvantă în lumea scriitorilor, prin redacţiile revistelor literare, la casele de creaţie, în Uniunea scriitorilor şi în organizaţia sa de bază. Recent, intr-un interviu publicat în „Gazeta literară“, dar s-a dedat la aceleaşi atacuri ca­lomnioase împotriva regimului de­mocrat-popular şi a literaturii noastre lansînd minciuna sfruntată că la noi în ţară s-ar practica represiuni poliţie­neşti împotriva unor scriitori. El a­ în­cercat sa-şi creeze, pe cale demagogică, un prestigiu pe care nu-l putea obţine prin producţiile lui literare „în serie“, dar deficiente din punct de vedere ca­litativ. Numai datorită unei îngăduinţe excesive şi a slăbiciunilor criticii lite­rare nu s-a făcut o analiză serioasă a producţiilor literare ale lui Jar, a fost posibilă apariţia unor încercări de a-i atribui pe nedrept calificative umflate, cu toate că unii scriitori l-au criticat pentru schematism, denaturare a fap­telor, naturalism. Nu au fost aduse la timp la cunoştinţa opiniei publice ten­dinţele naţionaliste care s-au manifes­tat într-una din lucrările lui Jar, încă mai de mult Jar a devenit exponentul răbufnirilor anarhice burgheze indivi­dualiste, s-a situat pe poziţii potrivnice partidului in problemele creaţiei lite­ra­re. In referat se arată că, luînd în discuţie această comportare, biroul propune adunării organi­zaţiei de bază a Uniunii scriitorilor excluderea lui Al. Jar din Partidul Muncitoresc Român. Cu toată riposta categorică pe care a primit-o ieşirea antipartinică a lui Al. Jar, — se arată în raport — trebuie spus că, din păcate, în rîndurile or­ganizaţiei noastre de bază s-au găsit scriitori care s-au lăsat influ­enţaţi de unele concepţii străine.­­ Astfel, tov. Mihail Davidoglu, la a­­dunarea de la Comitetul raional I. V. Stalin, n-a luat poziţie faţă de ieşirea provocatoare a lui Jar şi a exprimat idei defăimătoare cu privire la lite­ratura noastră. Tov. M. Davidoglu a avut o ieşire anarhică la o adunare recentă a orga­nizaţiei de bază, părăsind în mod os­tentativ şedinţa atunci cînd i s-au adus unele critici justificate. Prin asemenea manifestări, tov. Davidoglu s-a făcut exponentul unor tendinţe de frînare a democraţiei de partid, de stânjenire a liberei exprimări a părerilor critice. La adunarea activului raional, tov. Ion Vitner a avut o atitudine neprin­cipială şi lipsită de spirit de răspun­dere. Mai înainte, în faţa, biroului or­ganizaţiei de bază, tov. Ion Vitner, împreună cu Jar, a luat o poziţie profund nepartinică. La adunarea de la Comitetul raional I. V. Stalin, deşi a exprimat păreri diferite în unele probleme, nu numai că n-a combătut atacul lui Jar, dar a declarat că îm­părtăşeşte o serie de afirmaţii calom­nioase ale acestuia. Pentru aceste motive — arată refe­ratul — biroul propune adunării orga­nizaţiei de bază a Uniunii scriitorilor sancţionarea tov. M. Davidoglu şi I. Vitner cu vot de blam In continuare, referatul a analizat, ţinînd seama de aceste fapte, acti­vitatea organizaţiei de bază şi a biroului In adunarea activului de partid raional o serie de tovarăşi, între care Mihai Beniuc, Aurel Baranga, Maria Banuş, A­l. Vaida (deşi, în ce-l priveşti pe acesta din urmă, cu unele izbucniri pătimaşe), precum şi alţii au luat poziţie împotriva min­ciunilor şi clevetirilor lui AI. Jar, ex­­primîndu-şi ataşamentul faţă de partid şi principiile de dezvoltare a literatu­rii puse în slujba poporului. Totuşi nu­ trebuie să se închidă ochii în faţa unor fenomene negative, care arată că unii dintre tovarăşi nu au dat dovadă de spirit combativ, partinic. In cuvintul la adunarea activului raional, tov. Veronica Porumbacu a ignorat indicaţiile permanente ale par­tidului de a reda adevărul vieţii în toa­tă plenitudinea sa, în lumina concep­ţiei juste, partinice, despre viaţă. In continuare, referatul a menţio­nat o seamă de lipsuri şi abateri ale biroului, care au fost pe drept cuvint calificate ca manifestări de opor­tunism, neprincipialitate şi scădere a spiritului de partid. In faţa presiunii elementelor liberaliste, biroul şi unii membri ai organizaţiei de bază au păşit pe calea concesiilor neprincipiale şi a slăbirii muncii de educaţie comu­nistă şi de analiză marxistă a proble­melor creaţiei literare. In ce priveşte activitatea lui Jar, culminînd cu manifestarea sa calom­niatoare, ele li s-au părut unor mem­bri ai biroului doar o atitudine „pro­stească şi ruşinoasă“, fără a se a­­precia just caracterul provocator al acestei atitudini. Analizînd lipsurile organizaţiei, re­feratul arată că în organizaţie nu s-a dus o activitate susţinută pentru edu­carea membrilor de partid în spiritul unei înalte principialităţi, în primul rînd în spiritul răspunderii scriitorilor faţă de partid şi popor şi în spirit de luptă împotriva manifestărilor ideolo­giei străine. Organizaţia nu a educat membrii de partid în spiritul moralei comuniste şi al luptei împotriva încăl­cărilor normelor leniniste de partid, împotriva manifestărilor de intrigă, defăimare, spirit de grup, proslăvire reciprocă. S-au încetăţenit la unii scriitori, membri de partid — arată referatul — ideea că ei sunt scutiţi de orice înda­toriri partinice, automulţumirea, ten­dinţa de a fi atenţi numai faţă de acei oameni care le aduc laude şi de a de­veni intoleranţi faţă de orice critică a tovarăşilor lor, tendinţa de a considera orice critică drept un asasinat moral. Organizaţia de bază nu poate tolera însă slăbirea criticii şi a autocriticii, nu poate fi de acord cu ieşirile anar­hice, cu slăbirea disciplinei şi demo­craţiei interne de partid. Atîta vreme cît vom mai permite asemenea situaţii, spune referatul, nu vom putea în­tări în mod serios influenţa organi­zaţiei noastre de bază în mijlocul co­lectivului scriitoricesc, iniţiativa ei în viaţa literară, punerea pe primul plan a problemelor mersului înainte al literaturii noastre. Contrapunerea propriei „personalităţi“ a scriitoru­lui faţă de tovarăşii săi, lipsa sim­ţului de răspundere faţă de popor şi partid sînt manifestări străine de morala noastră. Ele tind să trans­forme pe scriitori în persoane intangibile, cărora poporul şi partidul trebuie, chipurile, să le îngăduie orice fel de ieşiri anarhice şi de idei gre­şite. Noi, scriitorii şi criticii, se spune în referat, avem de desfăşurat o vastă activitate creatoare în domeniul litera­turii. Avem de desfăşurat o acţiune serioasă, temeinică, argumentată, de combatere a manifestărilor ideologiei burgheze, care s-au făcut simţite în ultimul timp, de combatere a confu­ziilor lansate de unii critici, de înlătu­rare a unor teze dogmatice etc. Nu este de tolerat înlocuirea atmosferei crea­toare şi a criticii prin defăimare ori tămîiere, care mai întotdeauna au la bază spiritul de grup. La „Gazeta literari“ s-a creat o si­tuaţie neprielnică pentru dezbaterea problemelor principale ale creaţiei lite­rari şi pentru combaterea spiritului de grup şi de tămîiere reciprocă. Această publicaţie, care ar trebui să aibă un rol important în sprijinirea orien­tării realist-socialiste a literatu­rii noastre, în sprijinirea liniei par­tidului în literatură, publică nume­roase lucrări de critică și teorie li­terară care ar trebui criticate pentru confuziile pe care le lansează, nu combate manifestările concrete ale ideologiei burgheze şi dă dovadă de lipsă de principialitate. Mai recent, unele interviuri au contribuit la o agi­taţie neprincipială, alimentată in mod artificial. In redacţia şi colegiul „Ga­zetei literare“ lucrează membri de par­tid, între care, ca redactori şefi ad­juncţi — tov. Paul Georgescu şi, pînă de curînd, tov. Veronica Porum­bacu. Referatul biroului organizaţiei de bază pune întrebarea cum şi-au făcut aceşti doi tovarăşi datoria, de vreme ce în condiţiile noastre de azi, cînd presa noastră are în general , o orientare clară şi partinică, revista a ajuns unul din puţinele locuri de pro­pagare a unor idei greşite? Manifestări asemănătoare se răs­­frîng şi in activitatea altor publicaţii ale Uniunii scriitorilor, in organele de conducere ale Uniunii scriitorilor, în secţii, la publicaţii, lucrează nu pu­ţini membri de partid. Ei, comuniştii, au o foarte mare răspundere : de felul cum lucrează în aceste locuri depinde în mare măsură justa sprijinire a crea­ţiei scriitoriceşti. Munca în biroul Uniunii scriitorilor, controlul şi ajuto­­rul reciproc în muncă se desfăşoară slab, nu îndeajuns de colectiv. Dacă în rîndurile unor tineri scriitori au în­ceput să fie adoptate, cu credulitate, unele teorii confuze, aceasta se dato­­reşte şi faptului că concepţiile greşite nu sînt combătute de scriitorii membri de partid. Chiar şi critici rostite în şedinţele de partid, critici cu privire la creaţia literară şi la articole pu­blicate în reviste n-au fost susţinute de tovarăşii respectivi în revistele literare, sau, în general, în public. Provocarea lui Jar — care nu poate fi socotită o pură întîmplare — precum şi influenţele liberalismu­lui ne obligă — spune referatul — să luăm măsuri hotărîte pentru apărarea organizaţiei noastre de manifestările ideologiei străine şi de moravuri ne­demne de comunişti. În legătură cu activitatea biroului organizaţiei de bază a Uniunii scriito­rilor şi pe baza criticilor ce i-au fost adresate acestuia cu alte prilejuri de unii membri de partid, referatul a pro­pus adunării să ia următoarea hotă­­rîre: Adunarea generală a organizaţiei de bază constată că, în adunarea activu­lui de partid a raionului Stalin şi în discuţiile cu o seamă de tovarăşi, bi­roul a dat dovadă de şovăială neper­­misă şi lipsă­ de principialitate. Adu­narea generală dă sarcină biroului să ia măsuri hotărîte pentru normaliza­rea vieţii de partid în organizaţie, pen­tru mobilizarea membrilor de partid şi a scriitorilor fără de partid in lupta pentru respingerea răbufnirilor ideolo­giei burgheze şi pentru promovarea hotărâtă a liniei partidului în proble­mele creaţiei literare. Menţionînd apropierea Congresului scriitorilor, referatul biroului organiza­ţiei de bază cere membrilor de partid să pună în centrul atenţiei scriitorilor problemele creaţiei literare de azi, ale unei măiestrii reale­ precum şi proble­mele combaterii confuziilor lansate în unele publicaţii literare. Nu tre­buie să confundăm ieşirea lui Jar — ieşire vădit provocatoare — cu con­fuziile şi ideile greşite ale unor inte­lectuali, confuzii pe care se cere să le risipim cu înţelegere, cu calm, cu măsură, ceea ce, desigur, nu înseamnă că trebuie să rămînem pasivi in faţa lor. Tăria noastră, unitatea rîndurilor noastre comuniste şi unitatea tuturor scriitorilor în jurul partidului clasei muncitoare, al iniţiatorului construcţiei socialiste, constituie o chezăşie a fap­tului că oricine se ridică împotriva li­niei partidului, oricine foloseşte arma provocării şi calomniei nu poate decit să dea greş. Partidul şi opinia noa­stră publică promovează şi apără drep­tul la critică, nu sînt de acord cu crearea unor personalităţi literare de necriticat, încurajează critica partini­că, menită să demaşte vestigiile ideo­logiei străine şi tot ceea ce împie­dică mersul înainte. In lupta pentru spiritul de partid nu poate exista nici un monopol. Lupta de opinii, bazată pe convingeri reale şi urmărind progresul literaturii noa­stre, trebuie dusă cu eforturile tuturor participanţilor de a întări unitatea în jurul partidului, de a ajuta la progre­sul creaţiei noastre; aceasta e o obli­gaţie comună a schimbului de păreri făcută de pe platforma marxism-leni­­nismului. În încheiere, referatul spune: Par­tidul a ajutat enorm literatura, a luptat cu neobosită fermitate pen­tru puritatea ideologică a literaturii, pentru ridicarea nivelului ei artistic. Acum partidul, poporul, așteaptă din partea noastră noi opere actuale, bo­gate în idei exprimate la un înalt ni­vel artistic, opere partinice, unelte de preţ în munca pentru înălţarea cultu­rii socialiste în ţara noastră.­­ Referatul nu a dat totuşi suficientă atenţie problemelor de azi ale creaţiei literare, probleme care vor sta în cen­trul dezbaterilor Congresului. Cum poate ajuta mai bine arta noastră pro­gresul construcţiei socialiste ? Aceasta e întrebarea de la care e firesc să se pornească în dezbaterea problemelor de creaţie. Este necesar ca scriitorii să discute, analizînd în profunzime ce au de făcut pentru a ajuta poporul nostru să-şi realizeze prin muncă viaţa la care aspiră, viaţa spre care îi în­drumă partidul. Urmărind ca literatura noastră să se manifeste ca o literatură închinată poporului, menită să ajute construcţia socialistă, partidul promovează tot­odată o largă varietate de curente, ge­nuri, stiluri, personalităţi, apărînd ferm principiile realismului socialist; partidul condamnă orice tendinţe administrative, de şablobizare şi uniformizare, de tutelă măruntă, precum şi slaba atenţie acor­dată problemelor măiestriei artistice Congresul al il-iea al P.M.R a com­bătut tot ce este siroptist, plat, inex­presiv din punct de vedere artistic, a chemat pe scriitori să facă toate efor­turile în creaţie pentru înlăturarea schematismului care se manifestă în­deosebi în înfăţişarea constructorilor noii societăţi. Scriitorii sînt chemaţi să cunoască mai profund viaţa de azi, trăsăturile constructorilor socialismu­lui şi întreaga complexitate a reali­tăţii noastre. Odată cu folosirea justă a experienţei literaturii progre­siste din trecut, ei trebuie să urmă­rească atent cuceririle literaturii con­temporane şi îndeosebi ale literaturii sovietice. Este nesatisfăcătoare dezba­terea problemelor de teorie literară, în­deosebi a problemelor legate de actua­­litate. A silim, în unele sectoare ale creaţiei, atenţia faţă de fenomenele vieţii de azi, faţă de problemele actu­ale ale societăţii noastre, ceea ce duce la îngustarea cîmpului de cuprindere al literaturii.. In faţa apropiatului Con­gres al scriitorilor stau tocmai aceste probleme, necesitatea de a dezbate în spirit partinic, creator, curajos, probie­. In discuţiile care au urmat au luat cuvintul numeroşi scriitori, membri ai organizaţiei de bază. Ei au înfierat ieşirea antipartinică şi calomnioasă a lui Al. Jar, considerînd-o ca un atac împotriva liniei partidului, ca o po­negrire a tuturor comuniştilor şi ca o atitudine ostilă marii majorităţi a scriitorilor noştri, profund ataşaţi cau­zei clasei muncitoare. Mai mulţi to­varăşi au relatat fapte concrete din care reiese că Al. Jar urmărea diminuarea ro­lului conducător al partidului în litera­tură şi artă, precum şi crearea unei at­mosfere neprielnice pentru discutarea temeinică, în spirit critic şi autocritic, a problemelor reale pe care le are de rezolvat creaţia noastră literară. Condamnînd clevetirile nedemne ale lui Al. Jar, participanţii la discuţii au relevat că acesta a devenit de mai multă vreme colportor al diversiunilor şi influenţelor duşmănoase în rîndu­­rile scriitorilor. Ei au arătat că o sea­mă de manifestări ale lui Jar au fost criticate şi înainte şi că acesta şi-a fă­cut de mai multe ori o „autocritică“ ce s-a dovedit nesinceră, făţarnică. In faţa faptelor şi văzînd atitudinea fermă a organizaţiei faţă de el, dar a fost nevoit să facă o declaraţie forma­lă în care recunoaşte că a avut o ati­tudine antipartinică, calomnioasă, ri­dicîndu-se în mod deliberat împotriva liniei generale a partidului, încercînd să zdruncine încrederea în partid, şi vorbind despre membrii de partid aşa cum vorbesc cele mai reacţionare ofi­cine ale propagandei anticomuniste, dedîndu-se la intrigi şi calomnii în rîndurile scriitorilor. Participanţii la adunare au respins încercările dema­gogice ale lui Jar de a se justifica şi au­ cerut să i se aplice sancţiunea maximă : excluderea din rîndurile par­tidului. Participanţii la discuţii au supus unei critici severe atitudinea neprin­cipială a tov. M. Davidoglu şi I. Vit­ner. S-a apreciat că atitudinea lipsită de răspundere partinică, împăciuito­­ristă faţă de ieşirea provocatoare a lui iar la adunarea activului de partid al raionului I. V. Stalin se explică şi prin faptul că amîndoi tovarăşii au dus o activitate dăunătoare, de între­ţinere a spiritului revanşard — spirit care constă în încercarea de a reveni asupra criticilor juste făcute în trecut de către partid în legătură cu diferite manifestări ale ideologiei străine. Ţinînd seama de autocritica făcută de tov. M. Davidoglu şi I. Vitner, or­ganizaţia de bază i-a obligat ca prin activitatea lor să dovedească temeini­cia acestei autocritici. Numeroşi vorbitori au subliniat im­portanța vitală pe care rolul conducă­tor al partidului îl are pentru dezvol­tarea literaturii, pentru întărirea ca­racterului ei militant, popular, a înal­tei sale măiestrii artistice. Ei s-au ridicat împotriva încercării de a mi­nimaliza realizările mari care au fost dobîndite de literatura noastră tocmai în acei ani cînd scriitorii, an­­gajîndu-se pe drumul realismului so­cialist, au creat unele din cele mai valoroase opere. In această ordine de idei, tov. Mar­cel Breslaşu a înfierat ieşirea antipar­tinică a lui Jar şi încercările acestuia de a susţine liberalismul faţă de ideile reacţionare, ca o „inovaţie“ în problema alianţei între clasa mun­citoare şi intelectualitate. Ieşiri ca acelea­­le lui iar nu pot fi socotite clipe de rătăcire ale unui om care nu ştie ce face; totodată, atitudinea lui nu poate atinge prestigiul scriitorilor cinstiţi, care lucrează fără precupeţire sub îndrumarea partidului. Tov. Veronica Porumbacu a relevat cît de mult i-a ajutat în creaţie con­ducerea de către partid a literaturii, subliniind că de fapt partidul a for­­mat-o ca scriitoare. „Jar susţinea că nu există primej­dia ideologiei burgheze. Eu aş spune că prin însăşi persoana sa ne-a servit un exemplu al primejdiei pe care o re­prezintă această ideologie“. Referindu-se la atitudinea pe care ea a avut-o în adunarea activului de partid al raionului I. V. Stalin, tov. Po­rumbacu a apreciat drept greşită în­cercarea sa de a nu ţine seama de spiritul de partid, de concepţia despre lume a scriitorului, atunci cînd este vorba de reflectarea vieţii. Tov. Po­rumbacu n-a rămas­ însă consecventă cu propriile sale aprecieri, având o po­ziţie concesivă. Tov Aurel Baranga a arătat că iar a urmărit dezbinarea scriitorilor, a propagat o serie de calomnii la adresa realizărilor scriitorilor noştri, calomnii care ţinteau dea o lovitură prin­cipiului conducerii de către partid a literaturii Vorbitorul a dat unele exemple concrete cu privire la rezul­tatele pozitive ale rolului conducător al partidului şi a citat unele eşecuri artistice în urma subestimării acestei îndrumări.­ Tov Radu Boureanu a arătat între altele că unele confuzii ideologice l-au dus la greşelile din poemul dramatic „Satul fără dragoste“ Tov. Al. Sahighian a spus că au existat unele greşel de metodă în munca de îndrumare, care au fost în­depărtate, dar că aceste greşeli nu trebuie folosite pentru a nega rezul­tatele pozitive esenţiale ale conduce­rii de către partid a literaturii. Tov. Ov. S. Crohmălniceanu a arătat că partidul stimulează pe toate căile critica principială, care are drept scop îndreptarea greşelilor iar n-a fă­cut o critică de pe poziţii de partid, ci a vorbit de pe poziţii potrivnice parti­dului. Vorbitorul a arătat că el, ca unele actuale ale literaturii, modul în care pot fi înlăturate­ cel mai bine lipsurile creaţiei. Ca şi scriitorii, cri­ticii au datoria de a se concentra toc­mai asupra procesului foarte complex şi adesea dificil al înfăţişării vieţii ce se clădeşte azi la noi. Partidul cheamă pe scriitori să redea conflictele reale ale vieţii, lupta dintre nou şi vechi şi izbînda noului. Critica literară tre­buie­­ să adîncească problemele de bază ale teoriei şi creaţiei literare, lichidînd dogmatismul şi criticile ab­stracte, neprincipialitatea şi spiritul de­­ membru al biroului organizaţiei de bază, are o serioasă răspundere pentru făptui că nu a combătut la vreme o seamă de clevetiri ale lui Jar la care a fost martor. Spiritul de grup, at­mosfera de tămîier­e reciprocă nu sînt străine de aceste răbufniri anar­hice mic-burgheze. Cine se ridica îm­potriva unor greșeli ale scriitorilor, cine critica, cine semnala abateri neprincipiale era socotit ca „unul care s-a dat cu proletcultiştii“, deşi cei care promovau această lozincă falsă, fără a arăta ce înţeleg prin ea, foloseau uneori cele mai „clasice“ şabloane. Vorbitorul a criticat poziţia neprin­cipială a iov. Paul Georgescu în munca „Gazetei literare“ cu scrii­torii. Lipsa de fermitate în anumite probleme, evitarea lor sub pretex­tul reapariţiei metodelor greşite, tole­rarea unor confuzii, lipsa ultor replici prompte la adresa ideologiei burgheze nu puteau duce decît la lipsurile exis­tente în activitatea „Gazetei literare“. In legătură cu propriul său interviu publicat în „Gazeta literară“, Iov Crohmălniceanu a arătat că în condi­­ţiunile în care unii încearcă să specu­leze greşelile din trecut ca o diversi­une, consideră că partea întîia a inter­viului n-a servit cauza literaturii noastre. Tov. Dumitru Corbea a arătat că Jar a aţîţat spiritul de grup, tendin­ţele meschine de răfuială, calomniind diverşi tovarăşi. Tov. Petru Granea a dat unele deta­lii cu privire la acţiunea de calomniere a regimului democrat-popular desfăşu­rată de Jar de mai mult timp. O mare parte a discuţiei a fost de­dicată analizei unor manifestări ale ideologiei burgheze în viaţa literară. Vorbitorii au cerut ca organizaţia de bază să mobilizeze pe membrii săi in vederea combaterii intransigente a­ a­­cestor răbufniri. Tov. Maria Banuş, membră a birou­lui organizaţiei de bază, a arătat că anumite manifestări din viaţa literară dovedesc persistenţa stihiei mic-bur­­gheze, împotriva acesteia trebuie dusă o luptă continuă. Nu ne putem măr­gini la invocarea ei ca o scuză pen­tru neprincipialitate sau pasivitate. Tov. Maria Banuş a vorbit despre atitudinea îngăduitoare a organizaţiei de bază faţă de manifestările anarhice ce s-au produs în trecut în viaţa orga­nizaţiei, subliniind propria sa răspun­dere in această problemă. Tot despre primejdia atitudinii pa­sive faţă de răbufnirile ideologiei bur­gheze a vorbit şi tov. Eugen Frunză, arătînd că minciunile sfruntate pe care le difuza Jar cu bună ştiinţă urmăreau crearea unui climat prielnic influenţe­lor duşmănoase. Jar a refuzat siste­matic sarcinile de partid şi obşteşti, în schimb a desfăşurat de pe poziţii duş­mănoase o activitate continuă de îm­proşcare cu noroi a partidului. Vorbi­torul a considerat că a avut o atitudi­ne greşită cînd, în urma unor critici, nu a mai adus o contribuţie efectivă la munca de partid în rîndurile scrii­torilor. O atenţie deosebită a fost acordată în discuţie muncii Uniunii scriitorilor, a organelor sale de conducere şi a publicaţiilor sale. Numeroşi vorbitori au criticat pe membrii de partid din biroul Uniunii scriitorilor, din birou­rile secţiilor de­ creaţie şi redacţii pentru insuficienta preocupare faţă de problemele ideologice ale creaţiei lite­rare, pentru necombaterea unor con­fuzii oglindite în publicaţiile literare. Tov Mihai Beniuc a subliniat că în m­asa scriitorilor ieşirea antipartinică a lui Al­tar a stîrnit indignare. La Uniunea scriitorilor în ultima vreme nu prea au fost discutate şi com­bătute atitudinile neprincipiale şi greşelile ideologice. Lipsită de prin­cipialitate a fost şi atitudinea faţă de Al. Jar, care multă vreme a colportat minciuni şi calomnii fără să primească riposta cuvenită din partea conducerii Uniunii scriitorilor. Erijîndu-se cu de la sine putere în „reprezentant“ al scriitorilor, Jar a încercat să compromită și să saboteze munca de pregătire a Congresului scriitorilor. Totodată lipsa de preocupare pentru problemele ideologice a făcut ca unii scriitori, ca tov. M Davidoglu, de pildă, să nu mai studieze, rămînînd în urmă din punct de vedere al pregătirii po­litice, să se înfumureze şi să devină refractari la critică. La deficienţele muncii ,Uniunii scrii­torilor s-a referit şi tov : Eugen Jebe­leanu. Arătînd rolul mare pe care tre­buie să-l aibă Uniunea scriitorilor în justa orientare a creatorilor, el a cri­ticat biroul Uniunii Scriitorilor din ca­­re face parte pentru insuficientă activi­tate ideologică. Datorită acestei slăbi­ciuni, în unele cercuri ale scriitorilor s-a putut strecura interpretarea gre­şită a consecinţelor destinderii inter­naţionale cere, chipurile, ar duce la o „pauză“ în lupta ideologică, cînd a­­cum, în fapt, influenţa ideologiei stră­ine caută să se intensifice în forme noi. Tov. Eugen Jebeleanu a arătat că în loc să iniţieze acţiuni menite să dea ripostă cuvenită unor asemenea „in­terpretări“, biroul Uniunii scriitorilor a dus mai mult o muncă administra­tivă. Nici publicaţiile uniunii nu s-au preocupat îndeajuns de lămurirea pro­blemelor ideologice După îndreptarea greşelilor de metodă din trecut, despre care s-a vorbit, s-au ivit tendinţe de a se slăbi rolul conducător al partidu­lui în literatură Revistele uniunii nu luptă cu hotărîre, De concret împotriva acestor tendinţe. Critica literară nu este suficient de partinică Unii critici fac „critică de cameră“, pentru 20—30 persoane, în loc să pună problemele tămîiere, scoţînd la iveală şi combin­tind cu toată fermitatea încercările de revizuire a principiilor esteticei mar­xist-leniniste, respingînd orice tenta­tivă de slăbire a partinităţii şi a legăturii dintre creaţia beletristica şi politica partidului. Orientarea rodnica dată de partid stă la baza succeselor dobîndite de literatura noastră după 23 August 1944 şi îndeosebi în etapa construcţiei socialiste; partidul va da şi de acum înainte întreg sprijinul pentru dezvoltarea creaţiei literare în­chinate poporului, care interesează masa cititorilor. Problemele aduse în discuţie de tov. E. Jebeleanu au fost primite cu mult interes. S-a relevat însă cu regret fap­­tul că a vorbit vag, în general, fara exemple concrete şi fără să se refere la propriile sale lipsuri. De caracterul dăunător al manifes­tărilor de înfumurare, orgoliu şi indi­vidualism la unii scriitori, care au luat forme mai grave la tovarăşii I. Vit­­ner şi M. Davidoglu — s-au ocupat în cuvîntul lor tovarăşii S. Iosifescu, N. Moraru, H. Zincă şi alţii Problema îmbunătăţirii vieţii de partid pe baza respectării stricte a principiilor organizatorice leniniste a stat în atenţia tuturor vorbitorilor. Mai mulţi tovarăşi au criticat biroul organizaţiei de bază pentru manifes­tări de codeală oportunistă şi slăbire a spiritului de partid. Tov. Letiţia Papu a reamintit că disciplina de partid trebuie să fie ega­lă pentru toţi; nu pot exista membri scutiţi de obligaţiile statutare. In aceeaşi ordine de idei tov. Mioara Cremene a arătat că tovarăşi ca M. Davidoglu şi alţii îşi permiteau să închidă gura acelora care ii criti­cau, sub pretextul că aceştia „n-au ta­lent“. Tov. Dan Deşliu a arătat că slăbiciui­nile organizaţiei de bază au avut re-­ percusiuni negative în viaţa literară. Organizaţia de bază n-a intervenit operativ şi hotărît în dezbaterile lite­rare pentru a promova linia partid­­ui. Vorbitorul a recunoscut că în a­­ceastă situaţie îşi are partea sa de vină, prin nerespectarea disciplinei de partid. Tov. Paul Georgescu a vorbit despre revolta scriitorilor faţă de ieşirile an­tipartinice ale lui Jar.­­El a criticat şi atitudinea neprincipială a tovarăşului I. Vitner. Referindu-se la activitatea dizol­vantă şi diversionistă dusă de Ai. Jar în rîndurile scriitorilor, vorbi­torul a relevat răspunderea pe care o are, ca unul dintre prietenii care nu l-au ajutat pe Jar aşa cum se cuvenea, ci l-au­­ încurajat prin atitudinea lor.­ Referindu-se la­ lipsurile organizaţiei de bază, vorbitorul a arătat că el în­suşi a dat dovadă de indisciplină. In ce priveşte lipsurile serioase ale acti­vităţii sale la „Gazeta literară“, tov. Paul Georgescu s-a lim­itat să a­­nunţe că va vorbi despre ele într-o şedinţă ulterioară. Au mai luat cuvintul la discuţii şi alţi tovarăşi, criticînd lipsurile din­ munca organizaţiei de partid. Tov M. Novîcov, locţiitor al secre­tarului organizaţiei de bază, a arătat­­că sunt juste criticile aduse biroului;­ biroul organizaţiei de bază n-a dat do­­­vadă de fermitate partinică. Biroul are sarcina de a ridica munca de partid la nivelul sarcinilor politice şi de crea­ţie ale scriitorilor. Tov. Ştefan Cruceru, secretar al Co­­mitetului orăşenesc P M.R., a apreciat ca pozitive dezbaterile adunării gene­rale a organizaţiei de bază Luînd ati­tudine fermă împotriva ieşirii anti­partinice a lui Jar, în criticarea aba­terilor tov I. Vitner şi M Davidoglu şi în analiza propriilor sale slăbiciuni, organizaţia de bază a dat dovadă de tărie, de unitate şi de înţelegere a li­niei partidului. Discuţia prezentă a arătat hotărîrea scriitorilor membri de partid de a pro­mova în viaţa literară o dezbatere lar­­gă, principială, într un ascuţit spirit critic, de pe platforma luptei pentru­­o literatură pătrunsă de spirit de par­­tid, bogată in idei, de un înalt nivel artistic. Totodată s-a văzut că pentru a putea promova o asemenea dezba-­ tere, scriitorii sînt hotărîţi să cern­, bată cu tărie pe toţi acei care se ri­dică împotriva liniei partidului. Este o chestiune de cinste pentru întregul front literar ca, promovînd o largiă varietate de stiluri şi personalităţi, ma­­nifestînd înţelegere faţă de dezvoltarea complexă a unor creatori, să înăbuşe totodată orice încercări de răbufnire ale ideologiei burgheze, să combată concepţiile reacţionare, naţionaliste şi de tot felul, înlăturînd totodată şi ideile greşite asupra dezvoltării şi sarcinilor actuale ale literaturii noastre. .. Conducerea de către partid a ajutat foarte mult literaturii şi nu încape în­doială că scriitorii sînt însufleţiţi de dorinţa de a răspunde la ajutorul par­tidului prin intensificarea eforturilor lor creatoare. Biroul organizaţiei de bază va tre­bui să tragă toate concluziile necesare din criticile aspre şi juste ce i s-au adus. Comitetul raional de partid, co­mitetul orăşenesc au partea lor de răs­pundere pentru situaţia creată în orga­nizaţia de bază a scriitorilor. S-a ma­nifestat îngăduinţă faţă de abaterile unor membri de partid, alimentându-se astfel ideea greşită că ar exista două categorii de membri de partid. Unii activişti ai secţiei de ştiinţă şi cultură a C.C. al P. M. R. au făcut concesii neprincipiale liberalismului şi oportu­nismului. Organizaţia de bază şi biroul ei vor trebui să lupte cu fermitate pentru res­pectarea normelor vieţii de partid, pen­tru ridicarea la un nivel înalt a muncii de pregătire ideologică a scriitorilor. Trecîndu-se la vot, adunarea gene­rală a organizaţiei de bază a hotărît în unanimitate (cu o abţinere) exclu­derea lui Al. Jar din partid. Tovarăşii M. Davidoglu şi I. Vit­ner au fost în unanimitate sancţionate du vot de blam. Şedinţa organizaţiei de bază P. M. R. a scriitorilor din Bucureşti *r

Next