Scînteia, iunie 1956 (Anul 25, nr. 3610-3636)
1956-06-01 / nr. 3610
Pag. 2 SCENTEIA Hr. 3610 împotriva abaterilor de la spiritul de partid In ultima vreme au loc în întreaga ţară adunări ale organizaţiilor de partid consacrate dezbaterii raportului delegaţiei C.C. al P.M.R., care a participat la lucrările Congresului al XX- lea al P.C.U.. Aceste dezbateri contribuie la întărirea partidului şi a democraţiei interne de partid, la îmbunătăţirea muncii de partid. Ele se desfăşoară in spiritul criticii şi autocriticii principiale, combative, factor puternic în mobilizarea maselor muncitoare pentru înfăptuirea marilor sarcini pe tărîm economic şi cultural trasate de Congresul al II-lea al P.M.R., pentru lichidarea lipsurilor în opera de construire a socialismului. In acest spirit, al creşterii combativităţii partinice, s-au desfăşurat şi recentele dezbateri ale activului de partid al Comitetului raional P.M.R.-I. V. Stalin-Bucureşti, dezbateri in care au ocupat un loc important problemele luptei ideologice, îndeosebi pe tărîmul literaturii şi artei. Pentru prelucrarea dezbaterilor şi concluziilor acestei adunări, a avut loc zilele trecute adunarea generală a organizaţiei de bază P.M.R. a scriitorilor din Bucureşti. Pe baza unui referat al biroului organizaţiei, adunarea a pus în discuţie abaterile unor membri ai organizaţiei de la principialitatea marxist-leninistă şi de la normele leniniste ale vieţii de partid. In referatul biroului organizaţiei de bază se arată că, datorită muncii încununate de succes a partidului nostru pentru răspîndirea în mase a ideilor clasei muncitoare, pentru educarea intelectualităţii în spiritul ideologiei marxist-leniniste, oamenii de ştiinţă, scriitorii, artiştii au obţinut realizări importante în toate domeniile creaţiei culturale. Totodată, nu trebuie uitat că în ţara noastră ideologia burgheză are încă o bază materială în existenţa sectoarelor nesocialiste ale economiei, în existenţa rămăşiţelor claselor exploatatoare, şi este alimentată, din afară, de cercurile imperialiste agresive. Influenţele străine în ideologie se concretizează în prezent, la unii intellectuali, printr-o atitudine negativistă faţă de marile realizări economice şi culturale ale regimului democrat-popular, prin încercări de minimalizare a realizărilor ştiinţei din ţara noastră şi a cuceririlor ştiinţei sovietice, ploconire cosmopolită faţă de ceea ce este negativ, înapoiat, reacţionar în cultura ţărilor capitaliste, unele tendinţe idealiste şi mistice, tendinţa de a reveni la teza preluării necritice, în bloc, a întregii literaturi din trecut, de a reabilita, de pildă, estetica reacţionară a lui Titu Maiorescu. Este profund greşit felul în care unii oameni, cu o slabă pregătire politică şi influenţaţi de ideologia străină, interpretează destinderea pe plan internaţional prezentînd-o drept o încetare implicită a luptei ideologice, o renunţare la principiile marxismleninismului. Această idee dăunătoare a primit o replică categorică la Congresul al II-lea al P.M.R., unde s-a arătat că nu poate fi vorba de „pauză“ în lupta ideologică. In pregătirea Congresului scriitorilor — se spune în referat — trebuie să desfăşurăm o dezbatere serioasă a problemelor reale ale creaţiei literare, apreciind în mod just drumul parcurs de literatura noastră după 23 August 1944; trebuie să analizăm şi să combatem cu principialitate, în lumina sarcinilor actuale ale dezvoltării literaturii noastre realist-socialiste, lipsurile existente, tendinţele greşite, care reflectă influenţele ideologiei şi esteticii burgheze, manifestările dogmatismului în creaţie etc. E necesar să încurajăm şi să susţinem lupta de opinii, confruntarea creatoare a părerilor, de pe poziţiile spiritului de partid. Referatul subliniază că literatura noastră nouă a acumulat o bogată experienţă pozitivă. Strîngîndu-şi rîndurile în jurul partidului, însuşindu-şi metoda realismului socialist şi luptînd împotriva curentelor şi ideilor estetice reacţionare scriitorii noştri din toate generaţiile au creat, îndeosebi după ce s-a trecut la construirea socialismului, numeroase lucrări valoroase în care se reflectă concepţia despre lume a clasei muncitoare, viaţa şi lupta eroică a poporului nostru. Numai pe baza acestei bogate experienţe literare de peste un deceniu, se poate păşi mai departe spre noi şi mari succese. Nu întîmplător unele elemente influenţate de ideologia străină încearcă să nege sau să micşoreze realizările literaturii noastre, născocind false „periodizări“ ale literaturii de după 23 August, în care — în totală contradicţie cu realitatea — perioada 1949—1953 este prezentată ca o perioadă de frînare a avîntului literaturii şi de regres, ignorîndu-se tendenţios opere de valoare, ca : „Mitrea Cocor“ şi „Nada Florilor“ de Mihail Sadoveanul, „Desculţ“ de Zaharia Stancu, „In satul lui Sahia“ şi „Bălcescu“ de Eugen Jebeleanu, „Lazăr de la Rusca“ şi „Minerii din Maramureş“ de Dan Deşliu, „Drum fără pulbere“ de Petru Dumitriu, „La porţile măreţiei“ de Geo Bogza, „Desfăşurarea“ de Marin Preda, „Cetatea de Foc“ de Mihail Davidoglu şi multe altele, create tocmai în această perioadă. Pentru a abate atenţia scriitorilor de la problemele teoretice şi practice şi de la lipsurile actuale ale literaturii, la periferia vieţii literare se face agitaţie în legătură cu unele metode greşite folosite în timp de activişti ai frontului ideologic. Se ştie însă că aceste metode greşite (tendinţe de administrare, critici exagerate, sentenţioase; insuficientă atenţie acordată laturii realizării artistice; manifestări de îngustime dogmatică în unele probleme teoretice ale creaţiei literare) au fost dezbătute încă în anul 1953 la o şedinţă cu scriitorii, membri şi nemembri de partid, organizată la Comitetul Central al partidului. După această şedinţă au fost luate măsuri serioase de îndreptare a lipsurilor. Problemele vieţii literare au fost larg , dezbătute cu scriitorii, la Comitetul Central, şi în anul 1955, ra urmare a acestor dezbateri în care scriitorii s-au bucurat de cea mai deplină posibilitate să-şi spună părerile, să scoată la iveală lipsurile, literatura noastră a putut să adauge noi realizări la succesele obţinute pînă atunci. încercările diversioniste semnalate, se spune în referat, sînt o expresie a concepţiilor burgheze individualiste asupra creaţiei literare, concepţii îndreptate făţiş sau pe ascuns împotriva principiilor leniniste ale spiritului de partid în literatură Ele constituie de fapt o tentativă de a nega rezultatele însemnate obţinute de literatura noastră datorită orientării date de partid. Interesele poporului nostru, ale dezvoltării continue ale creaţiei literare cer să nu fie tolerată nici cea mai mică ştirbire adusă rolului conducător al partidului in construcţia culturală,ca şi în toate domeniile de activitate. Scriitorii membri de partid şi nemembri de partid, care în toţi aceşti ani au simţit în munca lor creatoare sprijinul plin de înţelegere şi eficient al partidului, îşi unesc forţele în direcţia unei mai intense contribuţii a literaturii la rezolvarea marilor sarcini actuale ale construirii socialismului în ţara noastră. In referat se arată că, la adunarea activului de partid al raionului P.M.R.I. V. Stalin, Al. Jar a avut o ieşire antipartinică, făcîndu-se purtătorul unor neadevăruri şi calomnii josnice la adresa partidului, a Congresului al II-lea al partidului, a Comitetului Central, a „Scînteii“, organul Comitetului Central, şi a masei membrilor de partid. Pornind de la propriile sale trăsături de om nesincer faţă de partid, făţarnic, spunînd despre sine însuşi că a dus o „viaţă dublă“, dar a atribuit cu neruşinare aceste trăsături tuturor membrilor de partid, tuturor comuniştilor. El a pretins în mod mincinos că partidul ar educa pe comunişti în spiritul laşităţii, al lipsei de curaj. Acestea sînt minciuni josnice. Participanţii la adunarea activului raional au dat o replică plină de indignare încercării calomnioase a lui Jar de a nega fapte îndeobşte cunoscute cum sînt promovarea de către partid, pe baza democraţiei interne, a dezbaterilor creatoare, autocritica deschisă făcută în documentele Congresului al II-lea al P.M.R., spiritul critic şi autocritic, principial, curajos în care partidul îi educă pe comunişti. In ce-i priveşte pe scriitori, ei au avut şi au folosit în repetate rînduri toate posibilităţile de a critica lipsurile în domeniul muncii literare. Jignind pe membrii de partid, muncitori, ţărani muncitori, intelectuali, care — cu ajutorul partidului — şi-au ridicat mult nivelul de conştiinţă şi care, prin munca şi iniţiativa lor creatoare, constituie tăria partidului , dar a lansat fără ruşine afirmaţia calomnioasă că membrii de partid „gîndesc din ce în ce mai puţin“. El s-a ridicat în spirit anarhic împotriva organelor de partid şi a rolului lor de a educa şi organiza pe membrii de partid. Ridicîndu-se împotriva indicaţiei date de partid de a se combate liberalismul faţă de manifestările ideologiei burgheze, dar a cerut să se renunţe la lupta împotriva liberalismului. Calomniind intelectualitatea noastră, ataşată sincer partidului, luptătoare entuziastă pentru biruinţa socialismului, ignorînd faptul confirmat de toate succesele culturii din ţara noastră — că alianţa trainică a clasei muncitoare cu intelectualitatea s-a închegat pe baza principialităţii, a ideologiei marxist-leniniste, iar, pierzînd orice simţ al ridicolului, a „avertizat" că combaterea liberalismului ar pune „în primejdie“ alianţa dintre clasa muncitoare şi intelectualitate. Jar a înfăţişat cu rea credinţă situaţia literaturii, afirmînd că în perioada în care s-a trecut la construirea socialismului — perioadă ilustrată în realitate, cum s-a arătat mai sus, prin numeroase opere valoroase — creaţia literară ar fi ajuns la dezastru. Care e substratul acestei afirmaţii ? Sub pretextul combaterii unor greşeli din acei ani, el a căutat de fapt să nege ceea ce a constituit esenţialul şi anume rezultatele de seamă obţinute de scriitorii noştri datorită conducerii de către partid în cei doisprezece ani de la eliberarea ţării şi, îndeosebi, după trecerea la etapa construcţiei socialiste. Ieşirea lui Jar constituie un atac duşmănos conştient şi deliberat împotriva partidului. Aşa cum s-a dovedit, el desfăşura de multă vreme o acţiune dizolvantă în lumea scriitorilor, prin redacţiile revistelor literare, la casele de creaţie, în Uniunea scriitorilor şi în organizaţia sa de bază. Recent, intr-un interviu publicat în „Gazeta literară“, dar s-a dedat la aceleaşi atacuri calomnioase împotriva regimului democrat-popular şi a literaturii noastre lansînd minciuna sfruntată că la noi în ţară s-ar practica represiuni poliţieneşti împotriva unor scriitori. El a încercat sa-şi creeze, pe cale demagogică, un prestigiu pe care nu-l putea obţine prin producţiile lui literare „în serie“, dar deficiente din punct de vedere calitativ. Numai datorită unei îngăduinţe excesive şi a slăbiciunilor criticii literare nu s-a făcut o analiză serioasă a producţiilor literare ale lui Jar, a fost posibilă apariţia unor încercări de a-i atribui pe nedrept calificative umflate, cu toate că unii scriitori l-au criticat pentru schematism, denaturare a faptelor, naturalism. Nu au fost aduse la timp la cunoştinţa opiniei publice tendinţele naţionaliste care s-au manifestat într-una din lucrările lui Jar, încă mai de mult Jar a devenit exponentul răbufnirilor anarhice burgheze individualiste, s-a situat pe poziţii potrivnice partidului in problemele creaţiei literare. In referat se arată că, luînd în discuţie această comportare, biroul propune adunării organizaţiei de bază a Uniunii scriitorilor excluderea lui Al. Jar din Partidul Muncitoresc Român. Cu toată riposta categorică pe care a primit-o ieşirea antipartinică a lui Al. Jar, — se arată în raport — trebuie spus că, din păcate, în rîndurile organizaţiei noastre de bază s-au găsit scriitori care s-au lăsat influenţaţi de unele concepţii străine. Astfel, tov. Mihail Davidoglu, la adunarea de la Comitetul raional I. V. Stalin, n-a luat poziţie faţă de ieşirea provocatoare a lui Jar şi a exprimat idei defăimătoare cu privire la literatura noastră. Tov. M. Davidoglu a avut o ieşire anarhică la o adunare recentă a organizaţiei de bază, părăsind în mod ostentativ şedinţa atunci cînd i s-au adus unele critici justificate. Prin asemenea manifestări, tov. Davidoglu s-a făcut exponentul unor tendinţe de frînare a democraţiei de partid, de stânjenire a liberei exprimări a părerilor critice. La adunarea activului raional, tov. Ion Vitner a avut o atitudine neprincipială şi lipsită de spirit de răspundere. Mai înainte, în faţa, biroului organizaţiei de bază, tov. Ion Vitner, împreună cu Jar, a luat o poziţie profund nepartinică. La adunarea de la Comitetul raional I. V. Stalin, deşi a exprimat păreri diferite în unele probleme, nu numai că n-a combătut atacul lui Jar, dar a declarat că împărtăşeşte o serie de afirmaţii calomnioase ale acestuia. Pentru aceste motive — arată referatul — biroul propune adunării organizaţiei de bază a Uniunii scriitorilor sancţionarea tov. M. Davidoglu şi I. Vitner cu vot de blam In continuare, referatul a analizat, ţinînd seama de aceste fapte, activitatea organizaţiei de bază şi a biroului In adunarea activului de partid raional o serie de tovarăşi, între care Mihai Beniuc, Aurel Baranga, Maria Banuş, Al. Vaida (deşi, în ce-l priveşti pe acesta din urmă, cu unele izbucniri pătimaşe), precum şi alţii au luat poziţie împotriva minciunilor şi clevetirilor lui AI. Jar, exprimîndu-şi ataşamentul faţă de partid şi principiile de dezvoltare a literaturii puse în slujba poporului. Totuşi nu trebuie să se închidă ochii în faţa unor fenomene negative, care arată că unii dintre tovarăşi nu au dat dovadă de spirit combativ, partinic. In cuvintul la adunarea activului raional, tov. Veronica Porumbacu a ignorat indicaţiile permanente ale partidului de a reda adevărul vieţii în toată plenitudinea sa, în lumina concepţiei juste, partinice, despre viaţă. In continuare, referatul a menţionat o seamă de lipsuri şi abateri ale biroului, care au fost pe drept cuvint calificate ca manifestări de oportunism, neprincipialitate şi scădere a spiritului de partid. In faţa presiunii elementelor liberaliste, biroul şi unii membri ai organizaţiei de bază au păşit pe calea concesiilor neprincipiale şi a slăbirii muncii de educaţie comunistă şi de analiză marxistă a problemelor creaţiei literare. In ce priveşte activitatea lui Jar, culminînd cu manifestarea sa calomniatoare, ele li s-au părut unor membri ai biroului doar o atitudine „prostească şi ruşinoasă“, fără a se aprecia just caracterul provocator al acestei atitudini. Analizînd lipsurile organizaţiei, referatul arată că în organizaţie nu s-a dus o activitate susţinută pentru educarea membrilor de partid în spiritul unei înalte principialităţi, în primul rînd în spiritul răspunderii scriitorilor faţă de partid şi popor şi în spirit de luptă împotriva manifestărilor ideologiei străine. Organizaţia nu a educat membrii de partid în spiritul moralei comuniste şi al luptei împotriva încălcărilor normelor leniniste de partid, împotriva manifestărilor de intrigă, defăimare, spirit de grup, proslăvire reciprocă. S-au încetăţenit la unii scriitori, membri de partid — arată referatul — ideea că ei sunt scutiţi de orice îndatoriri partinice, automulţumirea, tendinţa de a fi atenţi numai faţă de acei oameni care le aduc laude şi de a deveni intoleranţi faţă de orice critică a tovarăşilor lor, tendinţa de a considera orice critică drept un asasinat moral. Organizaţia de bază nu poate tolera însă slăbirea criticii şi a autocriticii, nu poate fi de acord cu ieşirile anarhice, cu slăbirea disciplinei şi democraţiei interne de partid. Atîta vreme cît vom mai permite asemenea situaţii, spune referatul, nu vom putea întări în mod serios influenţa organizaţiei noastre de bază în mijlocul colectivului scriitoricesc, iniţiativa ei în viaţa literară, punerea pe primul plan a problemelor mersului înainte al literaturii noastre. Contrapunerea propriei „personalităţi“ a scriitorului faţă de tovarăşii săi, lipsa simţului de răspundere faţă de popor şi partid sînt manifestări străine de morala noastră. Ele tind să transforme pe scriitori în persoane intangibile, cărora poporul şi partidul trebuie, chipurile, să le îngăduie orice fel de ieşiri anarhice şi de idei greşite. Noi, scriitorii şi criticii, se spune în referat, avem de desfăşurat o vastă activitate creatoare în domeniul literaturii. Avem de desfăşurat o acţiune serioasă, temeinică, argumentată, de combatere a manifestărilor ideologiei burgheze, care s-au făcut simţite în ultimul timp, de combatere a confuziilor lansate de unii critici, de înlăturare a unor teze dogmatice etc. Nu este de tolerat înlocuirea atmosferei creatoare şi a criticii prin defăimare ori tămîiere, care mai întotdeauna au la bază spiritul de grup. La „Gazeta literari“ s-a creat o situaţie neprielnică pentru dezbaterea problemelor principale ale creaţiei literari şi pentru combaterea spiritului de grup şi de tămîiere reciprocă. Această publicaţie, care ar trebui să aibă un rol important în sprijinirea orientării realist-socialiste a literaturii noastre, în sprijinirea liniei partidului în literatură, publică numeroase lucrări de critică și teorie literară care ar trebui criticate pentru confuziile pe care le lansează, nu combate manifestările concrete ale ideologiei burgheze şi dă dovadă de lipsă de principialitate. Mai recent, unele interviuri au contribuit la o agitaţie neprincipială, alimentată in mod artificial. In redacţia şi colegiul „Gazetei literare“ lucrează membri de partid, între care, ca redactori şefi adjuncţi — tov. Paul Georgescu şi, pînă de curînd, tov. Veronica Porumbacu. Referatul biroului organizaţiei de bază pune întrebarea cum şi-au făcut aceşti doi tovarăşi datoria, de vreme ce în condiţiile noastre de azi, cînd presa noastră are în general , o orientare clară şi partinică, revista a ajuns unul din puţinele locuri de propagare a unor idei greşite? Manifestări asemănătoare se răsfrîng şi in activitatea altor publicaţii ale Uniunii scriitorilor, in organele de conducere ale Uniunii scriitorilor, în secţii, la publicaţii, lucrează nu puţini membri de partid. Ei, comuniştii, au o foarte mare răspundere : de felul cum lucrează în aceste locuri depinde în mare măsură justa sprijinire a creaţiei scriitoriceşti. Munca în biroul Uniunii scriitorilor, controlul şi ajutorul reciproc în muncă se desfăşoară slab, nu îndeajuns de colectiv. Dacă în rîndurile unor tineri scriitori au început să fie adoptate, cu credulitate, unele teorii confuze, aceasta se datoreşte şi faptului că concepţiile greşite nu sînt combătute de scriitorii membri de partid. Chiar şi critici rostite în şedinţele de partid, critici cu privire la creaţia literară şi la articole publicate în reviste n-au fost susţinute de tovarăşii respectivi în revistele literare, sau, în general, în public. Provocarea lui Jar — care nu poate fi socotită o pură întîmplare — precum şi influenţele liberalismului ne obligă — spune referatul — să luăm măsuri hotărîte pentru apărarea organizaţiei noastre de manifestările ideologiei străine şi de moravuri nedemne de comunişti. În legătură cu activitatea biroului organizaţiei de bază a Uniunii scriitorilor şi pe baza criticilor ce i-au fost adresate acestuia cu alte prilejuri de unii membri de partid, referatul a propus adunării să ia următoarea hotărîre: Adunarea generală a organizaţiei de bază constată că, în adunarea activului de partid a raionului Stalin şi în discuţiile cu o seamă de tovarăşi, biroul a dat dovadă de şovăială nepermisă şi lipsă de principialitate. Adunarea generală dă sarcină biroului să ia măsuri hotărîte pentru normalizarea vieţii de partid în organizaţie, pentru mobilizarea membrilor de partid şi a scriitorilor fără de partid in lupta pentru respingerea răbufnirilor ideologiei burgheze şi pentru promovarea hotărâtă a liniei partidului în problemele creaţiei literare. Menţionînd apropierea Congresului scriitorilor, referatul biroului organizaţiei de bază cere membrilor de partid să pună în centrul atenţiei scriitorilor problemele creaţiei literare de azi, ale unei măiestrii reale precum şi problemele combaterii confuziilor lansate în unele publicaţii literare. Nu trebuie să confundăm ieşirea lui Jar — ieşire vădit provocatoare — cu confuziile şi ideile greşite ale unor intelectuali, confuzii pe care se cere să le risipim cu înţelegere, cu calm, cu măsură, ceea ce, desigur, nu înseamnă că trebuie să rămînem pasivi in faţa lor. Tăria noastră, unitatea rîndurilor noastre comuniste şi unitatea tuturor scriitorilor în jurul partidului clasei muncitoare, al iniţiatorului construcţiei socialiste, constituie o chezăşie a faptului că oricine se ridică împotriva liniei partidului, oricine foloseşte arma provocării şi calomniei nu poate decit să dea greş. Partidul şi opinia noastră publică promovează şi apără dreptul la critică, nu sînt de acord cu crearea unor personalităţi literare de necriticat, încurajează critica partinică, menită să demaşte vestigiile ideologiei străine şi tot ceea ce împiedică mersul înainte. In lupta pentru spiritul de partid nu poate exista nici un monopol. Lupta de opinii, bazată pe convingeri reale şi urmărind progresul literaturii noastre, trebuie dusă cu eforturile tuturor participanţilor de a întări unitatea în jurul partidului, de a ajuta la progresul creaţiei noastre; aceasta e o obligaţie comună a schimbului de păreri făcută de pe platforma marxism-leninismului. În încheiere, referatul spune: Partidul a ajutat enorm literatura, a luptat cu neobosită fermitate pentru puritatea ideologică a literaturii, pentru ridicarea nivelului ei artistic. Acum partidul, poporul, așteaptă din partea noastră noi opere actuale, bogate în idei exprimate la un înalt nivel artistic, opere partinice, unelte de preţ în munca pentru înălţarea culturii socialiste în ţara noastră. Referatul nu a dat totuşi suficientă atenţie problemelor de azi ale creaţiei literare, probleme care vor sta în centrul dezbaterilor Congresului. Cum poate ajuta mai bine arta noastră progresul construcţiei socialiste ? Aceasta e întrebarea de la care e firesc să se pornească în dezbaterea problemelor de creaţie. Este necesar ca scriitorii să discute, analizînd în profunzime ce au de făcut pentru a ajuta poporul nostru să-şi realizeze prin muncă viaţa la care aspiră, viaţa spre care îi îndrumă partidul. Urmărind ca literatura noastră să se manifeste ca o literatură închinată poporului, menită să ajute construcţia socialistă, partidul promovează totodată o largă varietate de curente, genuri, stiluri, personalităţi, apărînd ferm principiile realismului socialist; partidul condamnă orice tendinţe administrative, de şablobizare şi uniformizare, de tutelă măruntă, precum şi slaba atenţie acordată problemelor măiestriei artistice Congresul al il-iea al P.M.R a combătut tot ce este siroptist, plat, inexpresiv din punct de vedere artistic, a chemat pe scriitori să facă toate eforturile în creaţie pentru înlăturarea schematismului care se manifestă îndeosebi în înfăţişarea constructorilor noii societăţi. Scriitorii sînt chemaţi să cunoască mai profund viaţa de azi, trăsăturile constructorilor socialismului şi întreaga complexitate a realităţii noastre. Odată cu folosirea justă a experienţei literaturii progresiste din trecut, ei trebuie să urmărească atent cuceririle literaturii contemporane şi îndeosebi ale literaturii sovietice. Este nesatisfăcătoare dezbaterea problemelor de teorie literară, îndeosebi a problemelor legate de actualitate. A silim, în unele sectoare ale creaţiei, atenţia faţă de fenomenele vieţii de azi, faţă de problemele actuale ale societăţii noastre, ceea ce duce la îngustarea cîmpului de cuprindere al literaturii.. In faţa apropiatului Congres al scriitorilor stau tocmai aceste probleme, necesitatea de a dezbate în spirit partinic, creator, curajos, probie. In discuţiile care au urmat au luat cuvintul numeroşi scriitori, membri ai organizaţiei de bază. Ei au înfierat ieşirea antipartinică şi calomnioasă a lui Al. Jar, considerînd-o ca un atac împotriva liniei partidului, ca o ponegrire a tuturor comuniştilor şi ca o atitudine ostilă marii majorităţi a scriitorilor noştri, profund ataşaţi cauzei clasei muncitoare. Mai mulţi tovarăşi au relatat fapte concrete din care reiese că Al. Jar urmărea diminuarea rolului conducător al partidului în literatură şi artă, precum şi crearea unei atmosfere neprielnice pentru discutarea temeinică, în spirit critic şi autocritic, a problemelor reale pe care le are de rezolvat creaţia noastră literară. Condamnînd clevetirile nedemne ale lui Al. Jar, participanţii la discuţii au relevat că acesta a devenit de mai multă vreme colportor al diversiunilor şi influenţelor duşmănoase în rîndurile scriitorilor. Ei au arătat că o seamă de manifestări ale lui Jar au fost criticate şi înainte şi că acesta şi-a făcut de mai multe ori o „autocritică“ ce s-a dovedit nesinceră, făţarnică. In faţa faptelor şi văzînd atitudinea fermă a organizaţiei faţă de el, dar a fost nevoit să facă o declaraţie formală în care recunoaşte că a avut o atitudine antipartinică, calomnioasă, ridicîndu-se în mod deliberat împotriva liniei generale a partidului, încercînd să zdruncine încrederea în partid, şi vorbind despre membrii de partid aşa cum vorbesc cele mai reacţionare oficine ale propagandei anticomuniste, dedîndu-se la intrigi şi calomnii în rîndurile scriitorilor. Participanţii la adunare au respins încercările demagogice ale lui Jar de a se justifica şi au cerut să i se aplice sancţiunea maximă : excluderea din rîndurile partidului. Participanţii la discuţii au supus unei critici severe atitudinea neprincipială a tov. M. Davidoglu şi I. Vitner. S-a apreciat că atitudinea lipsită de răspundere partinică, împăciuitoristă faţă de ieşirea provocatoare a lui iar la adunarea activului de partid al raionului I. V. Stalin se explică şi prin faptul că amîndoi tovarăşii au dus o activitate dăunătoare, de întreţinere a spiritului revanşard — spirit care constă în încercarea de a reveni asupra criticilor juste făcute în trecut de către partid în legătură cu diferite manifestări ale ideologiei străine. Ţinînd seama de autocritica făcută de tov. M. Davidoglu şi I. Vitner, organizaţia de bază i-a obligat ca prin activitatea lor să dovedească temeinicia acestei autocritici. Numeroşi vorbitori au subliniat importanța vitală pe care rolul conducător al partidului îl are pentru dezvoltarea literaturii, pentru întărirea caracterului ei militant, popular, a înaltei sale măiestrii artistice. Ei s-au ridicat împotriva încercării de a minimaliza realizările mari care au fost dobîndite de literatura noastră tocmai în acei ani cînd scriitorii, angajîndu-se pe drumul realismului socialist, au creat unele din cele mai valoroase opere. In această ordine de idei, tov. Marcel Breslaşu a înfierat ieşirea antipartinică a lui Jar şi încercările acestuia de a susţine liberalismul faţă de ideile reacţionare, ca o „inovaţie“ în problema alianţei între clasa muncitoare şi intelectualitate. Ieşiri ca aceleale lui iar nu pot fi socotite clipe de rătăcire ale unui om care nu ştie ce face; totodată, atitudinea lui nu poate atinge prestigiul scriitorilor cinstiţi, care lucrează fără precupeţire sub îndrumarea partidului. Tov. Veronica Porumbacu a relevat cît de mult i-a ajutat în creaţie conducerea de către partid a literaturii, subliniind că de fapt partidul a format-o ca scriitoare. „Jar susţinea că nu există primejdia ideologiei burgheze. Eu aş spune că prin însăşi persoana sa ne-a servit un exemplu al primejdiei pe care o reprezintă această ideologie“. Referindu-se la atitudinea pe care ea a avut-o în adunarea activului de partid al raionului I. V. Stalin, tov. Porumbacu a apreciat drept greşită încercarea sa de a nu ţine seama de spiritul de partid, de concepţia despre lume a scriitorului, atunci cînd este vorba de reflectarea vieţii. Tov. Porumbacu n-a rămas însă consecventă cu propriile sale aprecieri, având o poziţie concesivă. Tov Aurel Baranga a arătat că iar a urmărit dezbinarea scriitorilor, a propagat o serie de calomnii la adresa realizărilor scriitorilor noştri, calomnii care ţinteau dea o lovitură principiului conducerii de către partid a literaturii Vorbitorul a dat unele exemple concrete cu privire la rezultatele pozitive ale rolului conducător al partidului şi a citat unele eşecuri artistice în urma subestimării acestei îndrumări. Tov Radu Boureanu a arătat între altele că unele confuzii ideologice l-au dus la greşelile din poemul dramatic „Satul fără dragoste“ Tov. Al. Sahighian a spus că au existat unele greşel de metodă în munca de îndrumare, care au fost îndepărtate, dar că aceste greşeli nu trebuie folosite pentru a nega rezultatele pozitive esenţiale ale conducerii de către partid a literaturii. Tov. Ov. S. Crohmălniceanu a arătat că partidul stimulează pe toate căile critica principială, care are drept scop îndreptarea greşelilor iar n-a făcut o critică de pe poziţii de partid, ci a vorbit de pe poziţii potrivnice partidului. Vorbitorul a arătat că el, ca unele actuale ale literaturii, modul în care pot fi înlăturate cel mai bine lipsurile creaţiei. Ca şi scriitorii, criticii au datoria de a se concentra tocmai asupra procesului foarte complex şi adesea dificil al înfăţişării vieţii ce se clădeşte azi la noi. Partidul cheamă pe scriitori să redea conflictele reale ale vieţii, lupta dintre nou şi vechi şi izbînda noului. Critica literară trebuie să adîncească problemele de bază ale teoriei şi creaţiei literare, lichidînd dogmatismul şi criticile abstracte, neprincipialitatea şi spiritul de membru al biroului organizaţiei de bază, are o serioasă răspundere pentru făptui că nu a combătut la vreme o seamă de clevetiri ale lui Jar la care a fost martor. Spiritul de grup, atmosfera de tămîiere reciprocă nu sînt străine de aceste răbufniri anarhice mic-burgheze. Cine se ridica împotriva unor greșeli ale scriitorilor, cine critica, cine semnala abateri neprincipiale era socotit ca „unul care s-a dat cu proletcultiştii“, deşi cei care promovau această lozincă falsă, fără a arăta ce înţeleg prin ea, foloseau uneori cele mai „clasice“ şabloane. Vorbitorul a criticat poziţia neprincipială a iov. Paul Georgescu în munca „Gazetei literare“ cu scriitorii. Lipsa de fermitate în anumite probleme, evitarea lor sub pretextul reapariţiei metodelor greşite, tolerarea unor confuzii, lipsa ultor replici prompte la adresa ideologiei burgheze nu puteau duce decît la lipsurile existente în activitatea „Gazetei literare“. In legătură cu propriul său interviu publicat în „Gazeta literară“, Iov Crohmălniceanu a arătat că în condiţiunile în care unii încearcă să speculeze greşelile din trecut ca o diversiune, consideră că partea întîia a interviului n-a servit cauza literaturii noastre. Tov. Dumitru Corbea a arătat că Jar a aţîţat spiritul de grup, tendinţele meschine de răfuială, calomniind diverşi tovarăşi. Tov. Petru Granea a dat unele detalii cu privire la acţiunea de calomniere a regimului democrat-popular desfăşurată de Jar de mai mult timp. O mare parte a discuţiei a fost dedicată analizei unor manifestări ale ideologiei burgheze în viaţa literară. Vorbitorii au cerut ca organizaţia de bază să mobilizeze pe membrii săi in vederea combaterii intransigente a acestor răbufniri. Tov. Maria Banuş, membră a biroului organizaţiei de bază, a arătat că anumite manifestări din viaţa literară dovedesc persistenţa stihiei mic-burgheze, împotriva acesteia trebuie dusă o luptă continuă. Nu ne putem mărgini la invocarea ei ca o scuză pentru neprincipialitate sau pasivitate. Tov. Maria Banuş a vorbit despre atitudinea îngăduitoare a organizaţiei de bază faţă de manifestările anarhice ce s-au produs în trecut în viaţa organizaţiei, subliniind propria sa răspundere in această problemă. Tot despre primejdia atitudinii pasive faţă de răbufnirile ideologiei burgheze a vorbit şi tov. Eugen Frunză, arătînd că minciunile sfruntate pe care le difuza Jar cu bună ştiinţă urmăreau crearea unui climat prielnic influenţelor duşmănoase. Jar a refuzat sistematic sarcinile de partid şi obşteşti, în schimb a desfăşurat de pe poziţii duşmănoase o activitate continuă de împroşcare cu noroi a partidului. Vorbitorul a considerat că a avut o atitudine greşită cînd, în urma unor critici, nu a mai adus o contribuţie efectivă la munca de partid în rîndurile scriitorilor. O atenţie deosebită a fost acordată în discuţie muncii Uniunii scriitorilor, a organelor sale de conducere şi a publicaţiilor sale. Numeroşi vorbitori au criticat pe membrii de partid din biroul Uniunii scriitorilor, din birourile secţiilor de creaţie şi redacţii pentru insuficienta preocupare faţă de problemele ideologice ale creaţiei literare, pentru necombaterea unor confuzii oglindite în publicaţiile literare. Tov Mihai Beniuc a subliniat că în masa scriitorilor ieşirea antipartinică a lui Altar a stîrnit indignare. La Uniunea scriitorilor în ultima vreme nu prea au fost discutate şi combătute atitudinile neprincipiale şi greşelile ideologice. Lipsită de principialitate a fost şi atitudinea faţă de Al. Jar, care multă vreme a colportat minciuni şi calomnii fără să primească riposta cuvenită din partea conducerii Uniunii scriitorilor. Erijîndu-se cu de la sine putere în „reprezentant“ al scriitorilor, Jar a încercat să compromită și să saboteze munca de pregătire a Congresului scriitorilor. Totodată lipsa de preocupare pentru problemele ideologice a făcut ca unii scriitori, ca tov. M Davidoglu, de pildă, să nu mai studieze, rămînînd în urmă din punct de vedere al pregătirii politice, să se înfumureze şi să devină refractari la critică. La deficienţele muncii ,Uniunii scriitorilor s-a referit şi tov : Eugen Jebeleanu. Arătînd rolul mare pe care trebuie să-l aibă Uniunea scriitorilor în justa orientare a creatorilor, el a criticat biroul Uniunii Scriitorilor din care face parte pentru insuficientă activitate ideologică. Datorită acestei slăbiciuni, în unele cercuri ale scriitorilor s-a putut strecura interpretarea greşită a consecinţelor destinderii internaţionale cere, chipurile, ar duce la o „pauză“ în lupta ideologică, cînd acum, în fapt, influenţa ideologiei străine caută să se intensifice în forme noi. Tov. Eugen Jebeleanu a arătat că în loc să iniţieze acţiuni menite să dea ripostă cuvenită unor asemenea „interpretări“, biroul Uniunii scriitorilor a dus mai mult o muncă administrativă. Nici publicaţiile uniunii nu s-au preocupat îndeajuns de lămurirea problemelor ideologice După îndreptarea greşelilor de metodă din trecut, despre care s-a vorbit, s-au ivit tendinţe de a se slăbi rolul conducător al partidului în literatură Revistele uniunii nu luptă cu hotărîre, De concret împotriva acestor tendinţe. Critica literară nu este suficient de partinică Unii critici fac „critică de cameră“, pentru 20—30 persoane, în loc să pună problemele tămîiere, scoţînd la iveală şi combintind cu toată fermitatea încercările de revizuire a principiilor esteticei marxist-leniniste, respingînd orice tentativă de slăbire a partinităţii şi a legăturii dintre creaţia beletristica şi politica partidului. Orientarea rodnica dată de partid stă la baza succeselor dobîndite de literatura noastră după 23 August 1944 şi îndeosebi în etapa construcţiei socialiste; partidul va da şi de acum înainte întreg sprijinul pentru dezvoltarea creaţiei literare închinate poporului, care interesează masa cititorilor. Problemele aduse în discuţie de tov. E. Jebeleanu au fost primite cu mult interes. S-a relevat însă cu regret faptul că a vorbit vag, în general, fara exemple concrete şi fără să se refere la propriile sale lipsuri. De caracterul dăunător al manifestărilor de înfumurare, orgoliu şi individualism la unii scriitori, care au luat forme mai grave la tovarăşii I. Vitner şi M. Davidoglu — s-au ocupat în cuvîntul lor tovarăşii S. Iosifescu, N. Moraru, H. Zincă şi alţii Problema îmbunătăţirii vieţii de partid pe baza respectării stricte a principiilor organizatorice leniniste a stat în atenţia tuturor vorbitorilor. Mai mulţi tovarăşi au criticat biroul organizaţiei de bază pentru manifestări de codeală oportunistă şi slăbire a spiritului de partid. Tov. Letiţia Papu a reamintit că disciplina de partid trebuie să fie egală pentru toţi; nu pot exista membri scutiţi de obligaţiile statutare. In aceeaşi ordine de idei tov. Mioara Cremene a arătat că tovarăşi ca M. Davidoglu şi alţii îşi permiteau să închidă gura acelora care ii criticau, sub pretextul că aceştia „n-au talent“. Tov. Dan Deşliu a arătat că slăbiciuinile organizaţiei de bază au avut re- percusiuni negative în viaţa literară. Organizaţia de bază n-a intervenit operativ şi hotărît în dezbaterile literare pentru a promova linia partidui. Vorbitorul a recunoscut că în această situaţie îşi are partea sa de vină, prin nerespectarea disciplinei de partid. Tov. Paul Georgescu a vorbit despre revolta scriitorilor faţă de ieşirile antipartinice ale lui Jar.El a criticat şi atitudinea neprincipială a tovarăşului I. Vitner. Referindu-se la activitatea dizolvantă şi diversionistă dusă de Ai. Jar în rîndurile scriitorilor, vorbitorul a relevat răspunderea pe care o are, ca unul dintre prietenii care nu l-au ajutat pe Jar aşa cum se cuvenea, ci l-au încurajat prin atitudinea lor. Referindu-se la lipsurile organizaţiei de bază, vorbitorul a arătat că el însuşi a dat dovadă de indisciplină. In ce priveşte lipsurile serioase ale activităţii sale la „Gazeta literară“, tov. Paul Georgescu s-a limitat să anunţe că va vorbi despre ele într-o şedinţă ulterioară. Au mai luat cuvintul la discuţii şi alţi tovarăşi, criticînd lipsurile din munca organizaţiei de partid. Tov M. Novîcov, locţiitor al secretarului organizaţiei de bază, a arătatcă sunt juste criticile aduse biroului; biroul organizaţiei de bază n-a dat dovadă de fermitate partinică. Biroul are sarcina de a ridica munca de partid la nivelul sarcinilor politice şi de creaţie ale scriitorilor. Tov. Ştefan Cruceru, secretar al Comitetului orăşenesc P M.R., a apreciat ca pozitive dezbaterile adunării generale a organizaţiei de bază Luînd atitudine fermă împotriva ieşirii antipartinice a lui Jar, în criticarea abaterilor tov I. Vitner şi M Davidoglu şi în analiza propriilor sale slăbiciuni, organizaţia de bază a dat dovadă de tărie, de unitate şi de înţelegere a liniei partidului. Discuţia prezentă a arătat hotărîrea scriitorilor membri de partid de a promova în viaţa literară o dezbatere largă, principială, într un ascuţit spirit critic, de pe platforma luptei pentruo literatură pătrunsă de spirit de partid, bogată in idei, de un înalt nivel artistic. Totodată s-a văzut că pentru a putea promova o asemenea dezba- tere, scriitorii sînt hotărîţi să cern, bată cu tărie pe toţi acei care se ridică împotriva liniei partidului. Este o chestiune de cinste pentru întregul front literar ca, promovînd o largiă varietate de stiluri şi personalităţi, manifestînd înţelegere faţă de dezvoltarea complexă a unor creatori, să înăbuşe totodată orice încercări de răbufnire ale ideologiei burgheze, să combată concepţiile reacţionare, naţionaliste şi de tot felul, înlăturînd totodată şi ideile greşite asupra dezvoltării şi sarcinilor actuale ale literaturii noastre. .. Conducerea de către partid a ajutat foarte mult literaturii şi nu încape îndoială că scriitorii sînt însufleţiţi de dorinţa de a răspunde la ajutorul partidului prin intensificarea eforturilor lor creatoare. Biroul organizaţiei de bază va trebui să tragă toate concluziile necesare din criticile aspre şi juste ce i s-au adus. Comitetul raional de partid, comitetul orăşenesc au partea lor de răspundere pentru situaţia creată în organizaţia de bază a scriitorilor. S-a manifestat îngăduinţă faţă de abaterile unor membri de partid, alimentându-se astfel ideea greşită că ar exista două categorii de membri de partid. Unii activişti ai secţiei de ştiinţă şi cultură a C.C. al P. M. R. au făcut concesii neprincipiale liberalismului şi oportunismului. Organizaţia de bază şi biroul ei vor trebui să lupte cu fermitate pentru respectarea normelor vieţii de partid, pentru ridicarea la un nivel înalt a muncii de pregătire ideologică a scriitorilor. Trecîndu-se la vot, adunarea generală a organizaţiei de bază a hotărît în unanimitate (cu o abţinere) excluderea lui Al. Jar din partid. Tovarăşii M. Davidoglu şi I. Vitner au fost în unanimitate sancţionate du vot de blam. Şedinţa organizaţiei de bază P. M. R. a scriitorilor din Bucureşti *r