Scînteia, mai 1957 (Anul 26, nr. 3896-3920)

1957-05-03 / nr. 3896

Pag. 2 S­C­Î­N­T­E­I­A Br. 8896 ENTUZIASTA DEMONSTRAŢIE (Urmare din pag. l-a) ore. Pe atunci nu exista nici Uniunea Sovietică, nici democraţia populară, pe atunci capitalul stăpînea întreg pămîn­­tul, iar marxismul era la primii săi paşi. Ce marş triumfal, cum n-a cu­noscut încă istoria, adesea greu, dar rodnic, pînă la acest 1 Mai înflorit, cînd Uniunea Sovietică, peste cîteva luni, va trece în al 40-lea an al exis­tenţei sale, cînd o treime a omenirii munceşte în libertate, pentru a făuri idealul comunismului, ideile pline de adevăr ale marxism­-leninismului ! In uralele mulţimii, mitingul ia sfîr­­şit, fanfara cîntă, piaţa se goleşte treptat, începe marea demonstraţie a populaţiei Bucureştiului. Trec gărzile muncitoreşti ...Cadenţa miilor şi miilor de paşi s-a auzit de departe — şi ropotul lor a crescut mereu, ajungînd apoi să acopere sunetele fanfarei care intona Marşul partizanilor. In piaţă păşesc, salutate cu puter­nice aplauze, detaşamentele gărzilor muncitoreşti înarmate, alcătuite din muncitori din fabricile şi uzinele Capitalei care poartă uniforme cenuşiu­­albăstrii, cu banderole tricolore pe braţul stîng. Alinierea perfectă, pasul ferm — totul radiază hotărîrea, spi­ritul disciplinei de fier al minunatei noastre clase muncitoare. Aceste de­taşamente continuă tradiţiile forma­ţiunilor de luptă patriotice care, orga­nizate şi conduse de partid, au înfăp­tuit la 23 August 1944 insurecţia ar­mată, răsturnînd dictatura fascistă antonesciano-hitleristă. Coloanele trec mereu în pas ritmat. In rîndurile lor trec oameni ai muncii ca strungarii Vlad Gheorghe şi Haralambie Rîmgaci, de la „Bo­­leslaw Bierut“, turnătorul Ion Pen­­ciu alături de fostul muncitor, acum inginer, Emilian Popescu de la „Gri­­viţa Roşie“, Dumitru Undrea, de la uzinele „23 August“, şi mulţi alţii. Pe tot parcursul defilării, oamenii muncii îi privesc cu simpatie. O înaltă con­ştiinţă îi caracterizează pe membrii gărzilor muncitoreşti. Ei simt că regi­mul democrat-popular e puternic, de neclintit, prin conştiinţa maselor, prin sprijinul neprecupeţit pe care i-l acor­dă poporul, prin faptul că reprezintă puterea clasei muncitoare. Iar cine a privit defilarea gărzilor muncitoreşti a putut înţelege mai bine realitatea a­­cestui fapt. «.Primăvară vie O fetiţă cît un bumb, îmbrăcată în costum de floare — trandafir cu petalele de purpură — îşi face apari­ţia cu nespusă graţie, parcă zbu­­rînd, — e o singură şi micuţă — în uriaşa piaţă ! Semnalizează cu un steguleţ roşu şi unul tricolor. Vesti­toare a primăverii... „A mea este a­­ceastă împărăţie , par să spună iiinile larg întinse ale copilului. Primăvara năvăleşte — tînără, luminoasă, fremătătoare. Sute de flori — albe, galbene, roşii — îşi înalţă corolele deasupra capetelor copiilor care umplu piaţa. Defilea­ză pionierii. Cu sutele şi cu miile, inundînd întreaga piaţă cu strigăte şi cîntece, şi flori, şi steaguri, şi jucării, şi echere, compasuri, raportoare, cărţi, caiete, baloane, ca un val năpraznic al veseliei, setei de viaţă şi învăţătură, al slăvitului timp al copilăriei lipsite de griji. Pionierii poartă, alături de insigna organizaţiei pioniereşti din ţara noa­stră, insigne ale organizaţiilor pio­niereşti din alte ţări. Cu cită dragoste sunt înconjuraţi copiii din patria noastră ! Drumurile muncii creatoare şi ale învăţăturii le sunt larg deschise. Mulţumind partidului pentru această grijă ei înalţă înspre tribune flori, cărţi, angajamente scrise de a-şi consacra viaţa cauzei lui Lenin, muncii rod­nice pentru socialism şi comunism şi ridică deasupra capetelor sute de ciocane şi seceri. Pionieri biciclişti... mînuitori de păpuşi... acordeonişti... şahişti... gim­­naşti... O desfăşurare multicoloră, care incintă ochiul, de costume, flamuri, unelte simbolice pe care le flutură în faţa tribunelor şi mai fi­res o desfăşurare de graţie, sponta­neitate, gingăşie, puritate a senti­mentelor şi frumuseţe a gesturilor cum numai copiii ştiu să aibă. Pionierii lansează un stol de ba­loane de toate culorile; de baloane sunt prinse două planoare mici care, la oarecare înălţime, se desprind din sfori şi încep să planeze lin deasu­pra manifestaţiei. Copiii noştri nu cresc cu „co­­mics"-uri şi pistoale atomice, ci cu echere şi compuse, ei iubesc viaţa iar tumultul glasurilor subţirele, uralele şi cîntece­le de slavă pe care le înalţă partidului iu­bit, buchetele de flori pe care un grup de pionieri, ţîşnind din coloană, le dau conducătorilor partidului şi guvernului, la tribuna centrală — totul îţi apare ca un imn al primă­verii închinat vieţii veşnic birui­toare. Sub marea flamură a internaţionalismului proletar Cum s-ar putea descrie zîmbetele calde ale oamenilor, căldura mîinilor care, împreunate deasupra capului, aplaudă, tăria pumnului strîns în ve­chiul salut muncitoresc, cum s-ar pu­tea descrie aspectul mulţimii pestriţe şi voioase care, în contrast cu coloa­nele sobre ale gărzilor muncitoreşti şi cu cele artistic dispuse ale pionierilor, defilează compact, ca un fluviu uriaş şi năvalnic, a început demonstraţia oamenilor muncii. Coloanele uriaşe sînt deschise de trei portrete mari ale lui Marx, Engels, Lenin : ele deschid drumul, — după ideile genialilor gînditori ai clasei muncitoare partidul nostru călăuzeşte poporul. Ca o expresie a ataşamentului ferm al poporului faţă de marxism-le­ninism, demonstranţii poartă numeroa­se portrete ale lui Marx, Engels, Le­nin, portrete ale lui I. V. Stalin, ale membrilor Biroului Politic al C.C. al P.M.R., ale dr. Petru Groza, ale membrilor Prezidiului C.C. al P.C.U.S., ale conducătorilor de partid şi de stat din celelalte ţări ale lagărului socia­list, ale conducătorilor partidelor co­muniste şi muncitoreşti frăţeşti din ţările capitaliste. Observăm în mulţime grupuri viu colorate : alături de echipe de dans romîneşti, pot fi văzuţi tineri îmbră­caţi în costume naţionale ruseşti, cehe, poloneze, bulgare, ungureşti, albaneze şi altele, ca semn al prieteniei dintre popoarele noastre unite prin aceleaşi ţeluri şi destine. Cu o forţă mereu vie, au răsunat din nou lozincile, devenite tradiţionale, ale marii prietenii cu po­porul sovietic, constructor al comunis­mului : U.R.S.S. — Bastion al păcii e ! R.P.R. — U.R.S.S. sunt în veci prietene ! Despre ideile unităţii interna­ţionaliste a oamenilor muncii nu vor­besc numai portretele şi versurile simple, inspirate din tradiţia strigături­lor noastre populare -- folclor nou, ţîşnit din propria experienţă de viaţă a celor ce muncesc — ci şi nenumă­rate grupuri şi care alegorice ce ex­primau sentimentul profund al mase­lor că numai prin unire, prin întărirea coeziunii ţărilor lagărului socialist, prin întărirea unităţii lor în jurul Uniunii Sovietice, al Chinei populare, prin întărirea solidarităţii forţelor so­cialismului şi păcii din lumea întreagă omenirea va scăpa de suferinţele răz­boaielor, făurindu-şi o existenţă nouă, demnă, paşnică, îmbelşugată. Odată cu acestea, tablourile propriilor fruntaşi în producţie ai fiecărei fabrici, panourile şi graficele de producţie exprimau cu tărie ideea că succesele noastre, ale lagărului nostru socialist în Construc­ţia paşnică însufleţesc şi ajută pe oa­menii muncii din întreaga lume în lup­ta lor împotriva exploatării capitaliste şi a jugului imperialist, întăresc for­ţele păcii de pretutindeni. Glasul muncitorilor din industrie Intr-o tribună sar în picioare cîţiva tovarăşi şi fac semne largi cu miinile. Au şi de ce: ei sunt muncitori de la „23 August“ şi în piaţă tocmai a apă­rut coloana lor, coloana metalurgişti­­lor de la „23 August“. Cine i-a văzut şi în anii trecuţi — purtînd în coloane exponate cu noile lor produse — îşi aminteşte desigur că metalurgiştii de aici au făurit pro­totipul primului tractor de 120 C.P. şi al multor alte maşini şi utilaje pe care industria noastră constructoare de maşini le fabrică acum în serie. Pe drept cuvînt, metalurgiştii de aici nu­mesc uzina lor o „maternitate“ în care s-au născut multe din maşinile noi cu care ne mîndrim astăzi, inclusiv noile agregate fabricate recent pentru indus­tria chimică. 60 de fruntaşi şi inova­tori, pe ale căror piepturi lucesc de­coraţii, păşesc în fruntea coloanei. Ur­mează apoi un şuvoi neîntrerupt, miile de muncitori ai acestei uzine. Graficul pe care sunt înscrise realizările din acest an abia se vede din pădurea de steaguri care-l înconjoară. Totuşi două săgeţi roşii — depăşirile — saltă din­colo de roşul steagurilor; prima — arată că în trimestrul I al acestui an uzina şi-a depăşit planul la producţia marfă cu 7,3% ; a doua — că în în­trecerea desfăşurată sub lozinca „Fie­care produs cu un preţ de cost cît mai redus“ — metalurgiştii de aici au scă­zut cu 3,2% preţul de cost sub sar­cina planificată. In partea opusă a pieţei, stîrneşte însufleţire în fruntea coloanei ceferişti­lor o locomotivă „Pacific“ de dimen­siuni liliputane, condusă de cinci­­sutistul Ilie Badea (care de obicei „călăreşte“ coloşi de 100 de tone...), locomotiva ţiuie, pufăie din pistoane clănţăne din biele şi roţi, iar în ce pri­veşte fumul — aproape că nu e mai prejos de adevărata „Pacific“, încît salopeta lui Badea s-a afumat c­a după o cursă lungă. In coloanele masive ale C.F.R.-ului, sub graficele care vestesc scăderea pe întreg complexul „Griviţa Roşie“ a preţului de cost (cu 8 la sută), sub tablourile fruntaşilor în producţie, defilează tînăra generaţie a Griviţei de azi, în mijlocul căreia se găsesc şi muncitori mai vechi , înfrăţiţi laolaltă în spiritul tradiţiilor eroice ale mun­citorilor feroviari, întreaga demonstraţie a oglindit în nenumărate feluri hotărîrea oamenilor muncii de a lupta pentru înfăptuirea luminosului program elaborat de Con­gresul al II-lea al partidului şi concre­tizat de plenara C.C. al P.M.R. din de­cembrie 1956, convingerea lor în jus­teţea acestor măsuri, succesele pe care le obţin ei în înfăptuirea lor. ...In şirul de demonstranţi un nume nou de fabrică: fabrica de maşini agricole „Victoria“. Foarte mulţi au aflat, poate, de existenţa acestei fabrici abia la demonstraţie. In schimb, lucră­torii din agricultură i-au citit numele încă de la începutul campaniei agri­cole din acest an pe semănătorile lucrate aici. Muncitorii de la „Victo­ria“ au adus cu ei la demonstraţie o semănătoare de porumb — una din cele peste 1500 care au fost fabricate pînă acum aici şi trimise la sate. Reali­zările muncitorilor de la „Victoria“, ale celor de la „Semănătoarea“ — care au construit primele combine de cereale și de porumb — graficele pe care le poartă cu ei stau mărturie a hotărîrii constructorilor de mașini de aici, de a pune umărul la înfăptuirea uneia din sarcinile principale puse de plenara C.C. al partidului din decem­brie 1956 , ridicarea masivă a produc­ţiei agricole, în interesul îmbunătă­ţirii continue a aprovizionării celor ce muncesc. In coloanele muncitorilor de la „Semănătoarea“ am remarcat foarte mulţi muncitori noi. Pentru a face faţă sarcinilor sporite din acest an, uzina şi-a mărit simţitor efectivul în ulti­mele luni. Numai în secţia a IlI-a montaj-combine au fost angajaţi în lunile martie şi aprilie peste 400 de muncitori. Păşesc în piaţă muncitorii de la uzi­nele Vasile Roaită“. Au adus cu ei un rar alegoric reprezentînd una din pom­pele centrifugale pentru irigaţii care urmează să fie expediate peste puţin timp şi în China populară. Iată acum un car alegoric pe care se află un tele­fon, o staţie de amplificare, un contor electric şi o staţie SCB (semnalizare, centralizare şi blocare pentru auto­matizarea staţiilor C.F.R.). Nu mai vorbim şi de alte aparate noi ale co­lectivului de la „Electromagnetica“, căci ele sînt apreciate acum pînă şi în îndepărtata Indie. Sub semnul luptei pentru ridicarea nivelului de trai Trei aparate de televiziune captează în acelaşi timp, din locuri diferite, ima­gini ale demonstraţiei; dintre cele trei, un coordonator va alege fulgerător una sau alta dintre imagini şi le va transmite apoi spectatorilor. Dar ce să alegi mai întîi din această mare pito­rească de forme şi sunete, din uriaşa manifestaţie populară? Iată un mare car alegoric, înflorat, pe care patru muncitoare, manechine vii, prezintă noile modele de rochii ale fabricii de confecţii „Gheorghe Gheorghiu-Dej“. Parcă pe o mare de mătăsuri pluteşte carul alegoric al textilistelor de la „Mătasea populară", împodobit cu flori şi înfăţişînd voaluri de primă­vară, diferite mătăsuri şi imprimeuri care au reprezentat cu cinste industria noastră textilă la tîrgurile internaţio­nale din Milano, Bruxelles, Leipzig, Moscova. Alte ţesăturii A apărut carul alegoric al ţesătoriei „13 Decembrie“ încununat de o floare uriaşă al cărei pistil viu­e­ o fată împodobită cu pîn­­zeturi fine. Un grup compact de muncitoare în bluze albe, cu cîte un buchet de flori în mînă, purtînd portretele unor mun­citoare fruntaşe ca Petra Ene şi Ma­ria Popescu, deschide coloanele fila­turii „Dacia“, unde se construieşte cel mai mare centru de finisare şi impri­mare din ţară, care va da 24.000.000 metri imprimeuri pe an. Ca şi în coloanele muncitoreşti de la „Timpuri noi“, „Klement Gottwald“ şi alte unităţi ale industriei metalur­gice şi electrotehnice, aici, în coloa­nele muncitorilor ce lucrează nemij­locit pentru a da tot mai multe bu­nuri de consum populaţiei, panourile pe care le poartă, lozincile pe care le strigă, mîinile înălţate prieteneşte, cu dragoste, spre tribuna centrală sînt o mărturie a hotărîrii clasei noastre muncitoare de a lupta pentru înfăptu­irea luminosului program elaborat de partid în vederea ridicării continue a nivelului de trai al oamenilor muncii Iată de ce răsună din coloane, atît de des, lozinca-legămînt: Noi cu dra­goste muncim, cincinalul să-mplinim. Un cor de femei din mijlocul unei coloane se opreşte din cîntat, în faţa tribunei, pentru a striga : Pentru cin­cinal lucrăm, pacea să o apărăm ! Adeseori, din coloane se înalţă sto­luri de porumbei — simbolul păcii. Se rotesc, în jurul steagurilor, al pa­nourilor de producţie, formînd un ca­dru unitar, armonios: cu cît vor mai mari succesele în producţie, cu atît va fi mai bine apărată cauza păcii. Prin diferite lozinci demonstranţii îşi exprimă voinţa de pace, hotărîrea de luptă împotriva uneltirilor agre­sive ale cercurilor imperialiste. Dea­supra coloanelor de manifestanţi se ridică în repetate rînduri strigătul „Vom munci și vom lupta, pacea o vom apăra !“ Rîndurile lor strînse, coloanele lor masive spun că există un zăgaz în stare să stăvilească cursa înarmărilor, să oprească mîna provo­catorilor de războaie: aceasta este unitatea de luptă a oamenilor mun­cii, unitatea popoarelor iubitoare de pace, care înţeleg să-şi ascută vigilen­ţa faţă de uneltirile cercurilor impe­rialiste, să apere ca lumina ochilor bunul cel mai de preţ al omenirii — pacea. Coloane, coloane *«» Iată raionul „1 Mai“, purtînd în fruntea coloanelor sale un car alego­ric care înfăţişează o clădire în cons­trucţie, simbol al construcţiei noas­tre paşnice. Iată alt caz, un glob pă­­mîntesc susţinut de mîini albe, ne­gre, galbene, mîinile omenirii munci­toare, pe care se sprijină tot ce a creat civilizaţia. Un panou mare, din fruntea unei coloane, ne vesteşte că au intrat acum în piaţă „Delegaţi ai oamenilor muncii din regiunea Bucureşti“. Ţă­ranii participanţi la demonstraţie,­­ exceptînd echipele de joc şi cîntec­­ sînt îmbrăcaţi acum la fel cu orăşe­nii şi greu îi poţi deosebi. Ţăranii din raionul Urziceni poartă un grafic , în vreme ce la 1 Mai 1956 se aflau în raion 69 de gospodării colective şi întovărăşiri, la 1 Mai 1957 există 94 asemenea unităţi socialiste. Iată doar o mică imagine din marea operă de transformare socialistă a agriculturii. Veseli, bine îmbrăcaţi, trec repre­zentanţi ai gospodăriei colective „Pă­­mînt desţelenit“ din comuna Mircea Vodă, ai gospodăriei de stat „Leonte Filipescu“ din Măineasca şi ai altor unităţi ale agriculturii. Răsună lo­zinci despre alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare — temelie de neclintit a statului nostru democrat­­popular. Ţăranii muncitori izbucnesc apoi în urale înălţînd pălăriile în semn de salut, iar femeile lor flutură basmale înflorate. Cu cîteva zile înainte, în satul Zboiu, din comuna Greaca şi în comu­na Izvoarele se înscriau în întovără­şiri şi gospodării colective ultimii in­dividuali, azi o inscripţie purtată de manifestanţi pe străzile Bucureştiului vesteşte că raionul Olteniţa a fost complect cooperativizat. Cîţiva cărturari din tribune îşi scot pălăriile şi le flutură prieteneşte, prin faţa tribunelor trec coloanele cercetă­torilor ştiinţifici care lucrează în in­stitute şi colective ale Academiei R. P. Române. Trec scriitori, oameni de artă şi cultură, trec, îmbrăcaţi în halatele albe ale profesiunii lor, medici de la diferitele unităţi spitali­ceşti din Capitală, profesori, conferen­ţiari universitari, învăţători, ingineri. In rîndurile manifestanţilor defilea­ză tehnicieni şi specialişti ca ing. Vic­tor Tom­a, laureat al Premiului de Stat, care a realizat pentru prima oară în ţara noastră maşina de cal­culat electronică şi alţi cercetători de frunte. Cu toţii îşi exprimă călduros ataşamentul faţă de partid şi guvern, care înconjoară cu dragoste intelec­tualitatea ţării noastre, asigurîndu-i condiţii de muncă şi de viaţă ca nicio­dată şi sprijinindu-i eforturile crea­toare puse în slujba propăşirii po­porului. ...O coloană de tineri, plină de în­sufleţire, pătrunde în piaţă , sînt stu­denţii universităţii „C. I. Parhon“. Din rîndurile lor se aud lozinci care dau glas ataşamentului lor faţă de partid, hotărîrii lor de a munci pentru dez­voltarea continuă a regimului demo­crat-popular care le chezăşuieşte un viitor de muncă rodnică spre binele patriei. Prin faţa tribunelor trec, ţinîndu-se de braţ, studenţi romîni, chinezi, co­reeni şi din alte democraţii populare ca o expresie a frăţiei internaţiona­liste care leagă tineretul nostru de tineretul întregului lagăr socialist. Din toată inima a trecut de mult ora 12 şi masi­velor coloane, care şi-au început mersul, cite trei deodată, cu ore înainte, nu li se vede încă sfirşitul. Anul acesta, sărbătorirea lui 1 Mai în Capitală a avut proporţii neobiş­nuit de mari: bucureştenii au ţinut în mod deosebit să facă o manifesta­ţie de fierbinte solidaritate şi unitate în jurul partidului şi guvernului. Conducătorii partidului şi guvernului îi aplaudă pe demonstranţi, răspund călduros saluturilor ce le sunt adre­sate de aceştia, manifestărilor de dragoste ale oamenilor muncii , făuritorii tuturor victoriilor pe care le trecem astăzi în revistă. Părinţi, cu copii pe umeri, zăbovesc în faţa tribunei, iar copiii, încă neo­bosiţi de această mare de capete cum n-au văzut niciodată, de belşugul de culori, panouri, steaguri, de pitorescul fanfarei, îşi desprind privirile de la toate acestea şi, urmărind mîna pă­rinţilor, îşi îndreaptă privirile spre tribună, fac semne cu steguleţele lor roşii şi tricolore. Da, copii, partidul, conducătorul încercat şi credincios al poporului, ne călăuzeşte sigur pe ca­lea vieţii noi, pe calea făuririi unui viitor fericit! ...E aproape ora 1. Din ultim ste­­guleţ fluturat în semn de rămas bun dispare înspre Herăstrău şi piaţa, pentru cîteva clipe, rămine pustie. Numai pentru cîteva clipe. Fanfara bubuie din nou şi în piaţă pătrund repede steaguri multicolore şi costu­me tinereşti. Defilarea sportivilor în pas vioi, veseli, plini de sănă­tate, defilează sportivii bucureşteni. Coloanele lor, de un colorit viu, ti­neresc, fuseseră aşteptate cu nerăb­dare. Trec primii sportivii de la Energia 1— una din cele mai mari asociaţii sportive sindicale — a metalurgişti­­lor, petroliştilor, minerilor, construc­torilor. In faţa tribunelor, la un scurt semnal al tobelor, tineri sportivi îm­brăcaţi în costume colorate descriu un larg semicerc în mijlocul căruia formează cu trupurile lor cuvintul filual, mişcarea e­cizie, siguranţă şi eleganţă. Un car alegoric îi poartă pe cam­pionii olimpici — Nicolae Linca, cu mănuşile de box, canotorul L. Rotman, de două ori victorios la Melbourne, cu mîinile pe vîslă în­­tr-o canoe, care parcă pluteşte pe o pînză albastră in valurile ei, pis­tolarul Şt. Petrescu — şi ceilalţi „olimpici", aplaudaţi cu căldură pentru dîrzenia şi măiestria sporti­vă cu care au reprezentat ţara noas­tră la marea întrecere sportivă a popoarelor. Atrage atenţia coloana sportivilor de la Recolta, asociaţia sportivă a ţărănimii muncitoare. Două mari grupuri de sportive prezintă alterna­tiv un reuşit joc de eşarfe tricolore. Mişcările lor îmbină vigoarea spor­tivă cu graţia dansului. Iată, din mers, o demonstraţie­ de gimnastică cu cercuri, prezentată de studente de la Institutul de Cultură Fizică, care defilează în rîndul spor­tivilor asociaţiilor studenţeşti, îmbrăcaţi în costume albastre, apar în marea piaţă tineri şi tinere de la şcolile de aviaţie­ sportivă ale Asociaţiei voluntare pentru spriji­nirea apărării patriei (A.V.S.A.P.). Printre ei sunt aeromodelişti, pla­­norişti, paraşutişti, aviatori, repre­zentanţi ai unor sporturi noi, care pasionează mase tot mai largi de tineri. Cîţiva sportivi trag după ei două planoare-tip „Pio­nier" şi „Pescăruş", de construc­ţie romînească. Puţin mai de­parte, în urma lor, înaintează un avion cu motor. Pe fuselajul aces­tuia citim: Şoim-R.G.C., avion mo­noplan, de două locuri, fabricat la Reghin şi folosit ca şcoală şi pen­tru turism. Prezentat pentru prima dată publicului, urmează a fi omo­logat în curînd. Trec sportivii de la C.C.A., Pro­gresul, Voinţa, Flamura Roşie. Mulţi sportivi din rîndul acestora au re­prezentat cu cinste sportul romî­­nesc în întîlniri internaţionale. Miş­cările graţioase şi pline de forţă ale sportivilor întruchipează figuri gim­nastice ; în mijlocul mulţimii tine­reşti apare un car alegoric înfăţi­şînd un glob, apoi un grup mare de tineri, purtînd cercuri concen­trice în mijlocul cărora, pe un pla­tou rotund, stau doi copii sportivi, purtînd un panou pe care scrie: „Spartachiada tineretului". Cu a­­ceeaşi seriozitate cu care se întrec pe terenurile de sport, cei de la Di­namo s-au pregătit şi pentru defi­larea de 1 Mai-­Defilează perfect aliniaţi, urmaţi de micii sportivi, membri ai cercului „Tînărul dina­­movist". Sportivii de la Locomotiva, veseli, vînjoşi, se prezintă cu un original program sportiv cu temă „ceferis­tă". Unii au în mîini steguleţe gal­bene, alţii tăbliţe roşii, pe o parte, verzi pe cealaltă, pe care, printr-o răsucire, le fac să-şi schimbe cu­loarea, ca nişte semafoare. Uruie prin piaţă motocicletele, se perindă ci­cliştii, înotătorii, — tineretul nostru cu trupul oţelit de sport, încreză­tor în ziua de mîine, hotărît să şi-o făurească după poveţele înţelepte ale partidului. * Salutaţi de puternice aplauze, le urmează apoi oamenii muncii care timp de ore întregi au asigurat or­dinea pe traseul manifestaţiei. Răsună tobele fanfarei şi, după o clipă, izbucneşte, caldă, „Internaţio­nala". Unire, muncitori, unire! Întreaga piaţă, tribuna centrală, tribunele, oamenii de ordine, into­nează cu respect şi înflăcărare cu­vintele nemuritorului cîntec. Mai actuală ca oricînd, vechea şi mereu tînăra lozincă a lui Marx şi Engels a răsunat din nou la marea şi sărbătoreasca trecere în revistă a forţelor noastre. Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Demonstraţia s-a încheiat. O zi de odihnă şi recreaţie stă în faţa oamenilor muncii. Pînă seara tîrziu, pădurea Băneasa şi alte locuri de odihnă şi parcuri ale Capitalei au găzduit tradiţionalul ar­minden, mesele prieteneşti la iarbă verde. Peste tot, într-o îngrămădire pitorească, şahuri, gramofoane, sticle de bere, motociclete, biciclete, acor­­deoane, tarafuri şi veşnicele tragedii ale copiilor cărora li s-a spart ba­lonul. Iar în aceeaşi seară, la cinematografe — la cinci cinematografe din Capita­lă — s-a prezentat jurnalul în culori al... manifestaţiei de 1 Mai 1957. E un succes remarcabil al studioului „Al Sahia". Vă felicităm, dragi tovarăşi, din toată inima, pentru această reali­zare, închinată desigur zilei de 1 Mai. In pieţele Capitalei s-au prezentat programe artistice. Lozinci luminoase, panouri sclipitoare, o atmosferă de în­credere în viitor şi voioşie, o sărbă­toare care se prelungeşte pînă noaptea tîrziu......La mulţi ani I“ — îşi urea­ză oamenii — „înainte I“ Da, mereu înainte, spre victoria pă­cii şi a socialismului I Gărzile muncitoreşti. „Mai cu foc, sîntem în faţa tribunei I“ Uniţi, toţi laolaltă, cu încredere in viitor, vom făuri o viaţă socialistă ! — Un aspect al demonstraţiei de 1 Mai, în Capitală. Tinere siirtive cu eşarfe de mătase

Next