Scînteia, iunie 1957 (Anul 26, nr. 3921-3945)

1957-06-01 / nr. 3921

Pas. 2 Ailial PAi­l­S '­ N-am reuşit să dau rîndurilor ce trimit o formă aleasă, dar sînt rupte din sufletul unei mame care doreşte copiilor ei şi tuturor copiilor din lume să se bucure de o viaţă liberă şi fericită. Gîndul unei mame Copil din ţara mea, Copil din depărtare, Eu pentru tine-aş vrea Să fac azi o urare. Doresc ca stîngăcia Să nu mi-o iei in seamă, Să simţi toată căldura Şi dorul meu de mamă. De eşti din ţara mea, Sau depărtat de eşti, Iţi spun de ziua ta : Să creşti şi să trăieşti!... Oricum îţi este faţa, Sau graiul ce-l rosteşti O mamă mi-a dat viaţa Şi vrea ca să trăieşti. Căci de ţi-e faţa albă Sau neagră, arămie. In sufletul de mamă E-aceeaşi duioşie. Tresare ’ngrijorată, Veghează lingă leagăn, Căci dragostea ce-ţi poartă, Copile, n-are seamăn. Ea somnu-ţi ocroteşte Şi drumul mai departe. De aceea, vezi, urăşte Pe cei ce doresc moarte. In juru-ţi zid vom face Nu m­a­i multe mame, Căci mamele vor pace Şi suntem­ milioane ! ...De eşti din ţara mea Sau depărtat de eşti, Iţi spun de ziua ta: Copile, să trăieşti! CONSTANŢA CIUNGULESCU comuna Pristol, raionul Cujmir, regiunea Craiova Am primit la redacţie e­xcrioare cu următorul conţinut: Tovarăşi, Cărţi noi de Ziua copilului De Ziua internaţională a copilului librăriile din ţara noastră prezintă numeroase surprize pentru tinerii cititori. Povestirea care a încîntat mai multe generaţii „Dumbrava minu­nată“ a maestrului Mihail Sado­­veanu a apărut in colecţia „Inşir­te mărgărite“, „Pepe“, „Ivanuşka prostul“, „Ini­ma de foc a lui Danko“, „Copilăria lui Ilia“ sunt numai cîteva din scrie­rile pentru copii de Maxim Gorki, înmănuncheate în volumul recent a­­părut „Poveşti şi povestiri". A văzut lumina tiparului cartea intitulată „Din şcoala de ieri şi de azi“ în care sunt adunate povesti­rile pentru cei mai mici cititori a­­părute într-un volum anterior al lui Ioachim Botez. „Meteliţa“, povestirea lui A. Fa­deev, a apărut într-o nouă ediţie. Pentru cei mici au mai fost edi­tate volume de versuri printre care „Poezii“ de Serghei Mihalkov, „Ro­dul pămîntului“ de Violeta Zamfi­­rescu, „Niculae, clop de paie“ de Rusalin Mureşanu. Pionierii şi şcolarii vor găsi o lectură instructivă şi plăcută în vo­lumele „Povestiri“ de A. I. Kuprin, „Fabule“ de Krîlov, „Căluţul de foc“ de Viorica Huber. In colecţia „Cutezătorii“, atît de îndrăgită de tinerii cititori, au apărut romanele „Contele de Monte Cristo“ de Al. Dumas, în trei volume, şi „Chema­rea gheţarului“ de Al. Wedding. In limbile naţionalităţilor conlo­cuitoare s-au tipărit pentru copii povestirea „Alarmă în subterană“ de Eduard Jurist şi „Muzicuţa cu schimbător" de Nicuţă Tănase în limba maghiară, „Catrinel şcolări­ţă" de Else Komis în limba germa­nă, „Povestiri despre Lenin“ de A. Kononov şi altele. (Agerpres) ----------­Aparate, diapozitive, mulaje Spre a înlesni elevilor însuşirea lec­ţiilor predate, profesorii folosesc pe scară tot mai largă mulajele, diapozi­tivele etc. Cele mai multe din aceste aparate sunt produse de întreprinderea de material didactic din Capitală. Printre cele 60 de sortimente pe care această întreprindere le produce, se numără pompe de vid cu accesoriile respective, etuve electrice, motoraşe electrice, mulaje după corpul omenesc şi diferitele sale organe, preparate mi­croscopice din ţesuturi animale şi ve­getale, diapozitive reprezentînd evolu­ţia maşinilor termice, lucrul în livadă etc. întreprinderea organizează periodic consfătuiri cu directorii de şcoli şi ca­drele didactice pentru a primi diferite sugestii. Pentru cei mici ORAŞUL STALIN (red. ziarului „Drum Nou“).­ Colectivele de mun­citori din numeroase întreprinderi din Oraşul Stalin şi din regiune au pre­gătit în cinstea Zilei internaţionale a copilului multe şi felurite bunuri pen­tru cei mici. Colectivul fabricii „Textila Roşie“ a dat peste sarcinile de plan, pînă a­­cum cîteva zile, 12.345 bucăţi tricota­je pentru copii, iar muncitorii de la fabrica de încălţăminte „Timpuri Noi“ s-au străduit să-şi respecte angaja­mentul luat de a da pînă la 1 iunie 6.000 perechi încălţăminte de vară pentru copii peste plan. Există o catego­rie a destoinicie umane care, în o­chii mei, le depă­şeşte pe toate ce­lelalte. Şi anume destoinicia modelatorului de suflete şi caractere. Orice meserie, făcută cu pasiune şi inspiraţie, devine în­nobilare a umanităţii. Dar meseria aceasta, prin însăşi natura ei, în­nobilează neamul omenesc. Reflecţiile acestea m-au întovără­şit într-una din dimineţile trecute, în timpul vizitei pe care am făcut-o la Casa Copilului nr. 2 din raionul 23 August. Am stat cîteva ore de o parte privind munca discretă, mo­destă, în aparenţă simplă, dar în realitate extrem de subtilă şi com­plexă, a unei femei subţiri, cu faţa prelungă, umbrită de cîteva şuviţe cărunte, cu ochi calzi şi adinei, l-am privit pe prichindeii rotofei şi poz­naşi cum ascultau cu atenţie fiecare cuvînt al ei, cum îndeplineau fie­care îndemn rostit jucăuş şi amu­zant, cum o urmau în jocuri şi po­veşti, cum o mîngîiau cu privirile lor limpezi şi dulci, în care întreză-,­reai marea dragoste de care sînt ca­pabile aceste mici fiinţe umane. Cine-i femeia aceasta simplă şi modestă, cu atîta putere asupra co­piilor ? Ileana Harmat e maramureşeancă din Sighet. Pînă la război a fost în­văţătoare chiar în oraşul natal. In timpul războiului, din pricina legă­turilor pe care le avea cu mişcarea muncitorească, a fost deportată in teribilele lagăre ale morţii Ausch­witz şi Ravensbrück. A trăit acolo suferinţe de nedescris. S-a călit la focul durerilor. La întoarcerea în ţară — fără co­pii, fără familie — a hotărît să se dedice pe de-a întregul muncii de educare a copiilor celor mai neferi­ciţi, a orfanilor şi abandonaţilor, să aducă o rază de lumină în viaţa lor plăpîndă, lipsită de grija caldă a mamei şi a tatălui, să-i ajute în primii lor paşi spre viaţa conştientă. De peste nouă ani lucrează aici, la Casa Copilului. I s-au oferit în răstimpul acesta alte munci mai u­­şoare, mai bine plătite. I s-a oferit chiar să fie directoare la o grădiniţă de zi. Dar a fost statornică în ho­­tărîrea ei. Aici a rămas. Cite zeci de co­pii nu i s-au pe­rindat prin mîini! Copii obijduiţi de soartă, pe care statul socialist i-a luat în îngrijire. A văzut în tot a­­cest răstimp cum, an de an, a cres­cut grija părin­tească a statului, au crescut fondu­rile destinate co­piilor. •— Astăzi, cu a­­locaţia zilnică pen­tru hrana unui copil şi putem hrăni îmbelşugat Îmbrăcăminte a­­vem întotdeauna cită e nevoie. Nici nu se compară cu vechile orfelinate întreţinute ca vai de ele din pomeni. Ileana Harmat are amintiri despre copiii care au trecut pe aici. Multe. Ii încălzesc inima. Sunt cea mai scumpă comoară a vieţii ei, îşi aminteşte şi azi de o fetiţă oarbă, Irina, care a venit aici acum cîţiva ani. A învăţat-o să meargă. — I-am pus picioruşele pe picioa­rele mele şi aşa, zi de zi, am de­prins-o să meargă. Se apropie de ea un ţine înalt, blond, cu ochii mari, negri. Cu mî­­nuţele-i grăsulii îi arată mîndru o construcţie de cuburi care se cla­tină — şubredă. Construcţia s-a pră­buşit. Ţîncul e gata să plîngă. O vorbă caldă a educatoarei şi micul constructor îşi reţine lacrimile apu­­cîndu-se din nou de treabă. — E Ionel Constantinescu... Cînd a venit la noi, acum doi ani, era slab ca un ţîr şi fără vlagă... O fetiţă cîrnă şi serioasă, cu ochi verzi ca două tamburuşe de metal, leagănă o păpuşă învelită în „scu­tece“ improvizate. Din cînd în cînd se apropie de educatoare să-i arate păpuşa. — E bine învelită ? — Da, Geta. Eşti o mămică bună... Şi Geta Sprinceană îşi continuă, mulţumită, jocul. Copiii roiesc gălăgioşi şi voioşi în jurul femeii cu şuviţe cărunte. Cei mai mulţi îi spun „mamă". Se obiş­nuiesc în felul acesta cu un cuvînt care nu trebuie să le fie străin. Se obişnuiesc — şi atunci cînd vor fi adoptaţi de vreo familie, vor putea rosti cu mai multă uşurinţă acest cuvînt mîngîietor şi plin de lumină. Şi cine ar putea spune oare că fe­meia aceasta nu e o adevărată mamă pentru zecile de copii care înflo­resc sub privirea ochilor ei calzi şi adinei ? VICTOR BIRLADEANU „Uite aşa se porneşte jucăria...“ Maiestatea sa copilul ţi Titlul nu-mi aparţine mie, ci u­ . ( nui scriitor dintr-o ţară occiden- . \ tală care ne-a vizitat nu de multă , ) vreme patria. Acest scriitor, luind , \ cunoştinţă în ţara noastră de minu- . ) natele realizări pentru cei mici, a , ) exclamat: „In ţara dvs. mai există , \ majestatea sa, însă nu majestatea ( ) sa Mihai, ci majestatea sa copilul“. ( ) De adevărul acestei afirmaţii ,­­ mi-am dat seama odată mai mult ,­­ vizitînd în oraşul Arad un ( ) adevărat paradis al copiilor aflat­e ) în imediata vecinătate a Mureşu­ ( ) lui, în parcul Central. De fapt au ( ) pus stăpînire, sau mai bine-zis li s-a ( ) dat în stăpînire, jumătate din par- ( ) cui ai cărui copaci, cu pletoşenia ( ) crengilor stufoase, par nişte bunici ( ) ce-şi privesc îngăduitori nepoţii ( ) jucîndu-se la umbra lor. ( ) Şi cîte nu găseşti în acest ade- ( ) cărat orăşel ? Scrîncioabe corabie ( ) și duble, tobogane, leagăne, ring- ( ) spieluri, un labirint, în care, dacă ( ) intră un prichindel de patru-cinci ( ) ani i se pare mai ceva ca unui­a- ( ) dub­ explorarea Africii. Nimic ( ) din ceea ce ar putea face șederea­­ ) plăcută în acest parc n-a fost omis. ( " Astfel, tot pentru copii au fost cons-­­ truite bănci speciale din beton. . . pînă şi cişmele­ arteziene, făcute ca / I pentru statura lor. c I Stăpîn peste toate acestea C 1 pare să fie Joji baci, un bătrîn cu v I mustaţă şi ochelari pe nas ce um- x­­­blă mereu sprijinit într-un baston \ 1 şi arată aşa, nu ştiu cum, parc-ar­­ fi scos dintr-o carte de poveşti.­­ Acum închipuiţi-vă tabloul cînd­­ toate aceste jocuri sînt folosite, ca Q să zicem aşa, din plin, de cîteva Q sute de copii, începînd de la ora x nouă-zece şi pînă tîrziu după-amia-­­ ză. Atîta veselie şi bogăţie de cu- X lori, că ai tot sta să priveşti ! A Iniţiativa creării acestui incintă- 0 tot loc de distracţii al copiilor re- v­­ine sfatului popular orăşenesc­­ care, fără repartizări şi aprobări­­ de materiale, ci doar prin recupera-­­ rea a diferite deşeuri de la uzinele A „Gheorghi Dimitrov“, a înfăptuit n ceea ce se vede astăzi. Merită a- Q ceastă iniţiativă toată lauda ? Me- 0 rită. Şi nu numai pentru că poa- V te fi exemplu şi pentru celelalte x sfaturi populare, dar ea vine şi în- X răreşte lauda oaspetelui străin cu- X prinsă, pe scurt, în titlul de faţă... A GHEORGHE VLAD h S­C­Î­N­T­E­I­A Noi şi copiii de TRAIAN COŞOVEl Nu un ieduţ, nu un iepuraş nu un miel , nu un copil sau doi — zece ne place să avem. Zece berbeci, zece ieduţi încornoraţi să se joace să ţopăie prin casă, pe paturi şi pe masă peste manuscrisele, peste lucrările noastre — cu tălpiţele lor iuţi să le pecetluiască. Şantiere, uzine, universitate — pe toate în casa noastră să Ie avem, ca într-o temerară cetate. Să zidească, să inventeze, să ciocănească, să evite, să ne asurzească iar noi să lucrăm în mijlocul lor ca într-o moară cu draci. Şi în ceasuri de răgaz să se încaiere între ei, să tăbare pe mine, să mă trîntească să mă calce cu picioruşele lor de iezi ageri iar eu, pe dedesubtul lor, ascunzindu-mă, prefăcindu-m­ă doborît şi buşindu-l pe cite unul, ca un urs să mormăi, să gem de plăcere. Cînd nouă ne va fi frig şi greu ne va fi să ieşim de sub pături, ei să umble, ei să alerge, urîtul din jur să-i alunge, să-i simţim jiupuind printre noi cu călcîiul lor sănătos mingiindu-ne­ auzul în locul nostru grăbind lumea s-o învioreze, s-o încălzească . Ăştia vor fi oameni, nu glumă. COPILĂRIE SENINĂ In U.R.S.S. a fost creată o reţea lar­gă de instituţii curative şi profilactice pentru copii. In Uniunea Sovietică există peste 38.000 medici de copii, pe­ste 22.000 de creşe. Aproape 2,5 mi­lioane copii frecventează grădiniţele de copii. In fiecare an peste 5,5 mi­lioane copii şi adolescenţi se odihnesc în taberele de pionieri, sanatorii şi case de odihnă. Mortalitatea copiilor a scă­zut în Uniunea Sovietică de şase ori în comparaţie cu perioada dinainte de revoluţie. In prezent în Uniunea Sovietică există 6.000 de biblioteci speciale pen­tru copii în afară de cele care funcţio­nează pe lîngă şcoli. Anul trecut nu­mai o singură editură pentru copii a publicat peste 81.000.000 exemplare de cărţi beletristice şi de popularizare a ştiinţei pentru copii şi adolescenţi, ceea ce este echivalent cu tirajul tu­turor editurilor din Rusia din anul 1913. In R. P. Chineză copiii au pa­late şi case ale pionierilor, cercuri ştiinţifice, biblioteci, parcuri, stadioane şi lăcaşuri de cultură. In R. P. Chine­ză se tipăresc anual zeci de milioane de exemplare de cărţi pentru copii. Au fost traduse în limba chineză 776 cărţi pentru copii de autori ruşi şi alţii cu un tiraj total de 10.000.000 exemplare. In Albania, în anii puterii populare mortalitatea infantilă este de trei ori mai mică decît în trecut. In primii ani de la eliberare a fost introdus învăţă­­mîntul elementar obligatoriu, iar în 1951 învăţămîntul mediu obligatoriu în oraşe şi în multe sate. In Polonia, în anii cincinalului (1950-1955) s-a dezvoltat reţeaua insti­tuţiilor de educaţie preşcolară şi a ti­neretului. Astăzi există în ţară 113 ins­tituţii de acest fel, precum şi 3 palate ale pionierilor. In R. D. Germană au fost create 84 de case ale pionierilor, 197 de cercuri ale tinerilor tehnicieni, 22 de cercuri ale tinerilor cercetători şi 40 de cercuri ale tinerilor turişti. Pentru or­ganizarea vacanţei copiilor, guvernul şi organizaţiile sindicale au prevăzut pentru anul trecut 50.000.000 mărci. In afară de aceasta, sume mari au fost destinate odihnei copiilor din fondul directorial la diverse întreprinderi şi instituţii. In R.P.D. Coreeană în perioada în­deplinirii planului de trei ani, au fost construite, reconstruite sau lărgite 5455 şcoli, au fost des­chise 2.124 noi grădiniţe de copii şi 416 creşe. In prezent majoritatea întreprinderilor industriale au creşe şi grădiniţe de copii. ----*-*---­ HI 1 O IMAGINE DIN CHILI Condiţiile în care trăiesc copiii locuitorilor dintr-o aşa-zisă aşezare „ciupercă“ din jurul marilor oraşe din Chili. Părinţii acestor copii au un salariu prea mizer pentru a-şi putea închiria locuinţe în oraş. Cifre şi fapte grăitoare ♦♦♦ • Recent a avut loc la Sunakawa (Japonia), unde se află o mare bază militară aeriană americană, cea de-a doua conferinţă naţională în apăra­rea copiilor care trăiesc în regiunea bazelor militare americane. Partici­panţii la conferinţă au relevat influen­ţa nefastă pe care o are asupra vieţii copiilor vecinătatea cu bazele militare americane şi au făcut un schimb de păreri cu privire la măsurile de com­batere a acestei influenţe. • Mercurial japonez : Un cîine cos­tă 50 de dolari, o pisică 30 de dolari, iar o fetiţă 22 dolari. • In Bavaria (R.F. Germană) s-au înregistrat numeroase cazuri cînd copii în vîrstă de 10 pînă la 14 ani lucrează cîte 80—90 de ore pe săptă­­mînă. Uneori copiii care lucrează în a­­gricultură sau prestează munci la do­miciliu — relatează ziarul „Bayrische Staatszeitung“ — muncesc chiar pînă la 16 ore pe zi. • In Brazilia mortalitatea infantilă ajunge la 20% pentru copiii pînă la un an şi la 50%­ pentru copiii pînă la cinci ani. • In Uniunea Sud-Africană, din 11.000 şcolari din şcolile aflate în re­zervaţiile pentru populaţia de culoare, 84% mănîncă doar odată pe zi, iar 15% de două ori pe zi. Cei mai mulţi dintre copii nu văd nici carnea şi nici laptele, hrana lor obişnuită fiind doar porumbul. • In Coreea de sud, după un comu­nicat al ziarului „Poussan Ilbo“, 50% din noii născuţi mor în primul an al vieţii lor. Mamele din această ţară cer guvernului lor posibilitatea de a-şi hrăni suficient copiii şi de a avea în­grijire medicală pentru ei. • In America Latină, peste 14 mi­lioane de copii de vîrstă şcolară nu merg la şcoală din diferite motive: lipsa de şcoli şi institutori, lipsa de rechizite şcolare şi de posibilităţi de transport; adesea copiii nu au ce îm­brăca şi sunt siliţi să muncească de la o vîrstă fragedă pentru a contribui la veniturile slabe ale părinţilor. NE SCRIU CITITORII „Mai aveţi puţintică răbdare...“ Intre întreprinderea comunală Turnu Seve­rin, a cărei conducere îmi este încredinţată, şi întreprinderea de repa­raţii utilaje Bucureşti (I.R.U.B.) a Sfatului popular regional Bucu­reşti a fost încheiat, în luna octombrie a anului trecut, un con­tract. Un contract în bună regulă, în care I.R.U.R. se angajase să execute reparaţiile capi­tale la un grup electro­gen de 505 C. P., pro­prietatea întreprinderii noastre. Termen de exe­cuţie : 31 decembrie 1955. Acceptat, semnat şi parafat de ambele părţi. Încrezători, noi, încă de pe atunci, ne-am şi făcut planuri : la 15 ia­nuarie 1957, după roda­jul necesar, motorul grupului electrogen a­­flat în reparaţie la I.R.U.R. va intra în funcţiune ; la 10 februa­rie 1957 va intra în re­paraţie capitală un alt grup electrogen; apoi un altul, în aşa fel in­cit necesităţile de ener­gie electrică ale oraşu­lui să fie asigurate. Nu­mai că, fără vina noas­tră, planurile au rămas planuri. I.R.U.R. n-a bi­nevoit să respecte con­tractul, răsturnînd in felul acesta socotelile pe care ni le făcuserăm. Cu făgăduieli, ca „vom face, tovarăşi“, „mai aveţi puţintică răbdare, tovarăşi“, a lungit ter­menul de îndeplinire a obligaţiilor pînă în ziua de astăzi şi nu se ştie nici acum cînd se va hotărî să termine lucra­rea. Intre timp, a trans­portat de la Turnu Se­verin la Bucureşti de vreo trei ori pompele de combustibil şi injectoa­­rele — pentru a fi re­condiţionate, cică — şi tot de atîtea ori le-a tri­mis înapoi aproape nea­tinse. „Mai aveţi puţintică răbdare şi motorul va fi gata" — ne incu­­­rajează, de fiecare dată, tovarăşii de la I.R.U.R. Avem, tovarăşi, avem destulă. La urma urmei, de ce să ne pierdem răb­darea ! Doar ştiţi prea bine că mulţumită aju­torului pe care ni l-aţi dat pînă acum, am iz­butit să înregistrăm în scriptele noastre conta­bile pierderi de numai­ 130.000 lei! Mai aveţi puţintică răbdare, cetăţeni ai ora­şului Turnu Severin, care, mulţumită ajuto­rului nemăsurat al ce­lor de la I.R.U.B., du­ceţi, uneori, lipsă de e­­nergie electrică. I.R.U.B. n-a uitat doar că de la data cînd au început re­paraţiile cu pricina n-au trecut decît şapte luni şi mai bine. Şi... cîte vor mai trece ? ! PETRE OPREA directorul întreprinderii comunale Turnu Severin Soarta unor recomandări In vara anului tre­cut, o comisie de spe­cialişti din cadrul Mi­nisterului Sănătăţii şi Prevederilor Sociale a recomandat secţiunii sănătate a Sfatului popular regional Ba­cău să ia unele măsuri pentru dezvoltarea băi­lor Bălţăteşti din raio­nul Tg. Neamţ , cu­noscute pentru efecte­le lor bune în tratarea reumatismului şi a altor maladii. In ultimii ani numărul oamenilor muncii care au venit pentru tratament în a­­ceastă staţiune a cres­cut tot mai mult. Constatînd că cu pu­ţine cheltuieli băile Bălţăteşti ar putea funcţiona permanent, comisia de specialişti a recomandat executarea unor lucrări de amena­jare care să permită funcţionarea băilor atît vara cit şi iarna, pre­cum şi mărirea numă­rului de paturi de la 120, cît avea atunci, la 200. Şi condiţii existau. Ele nu trebuiau căuta­te, cum se zice, cu lu­minarea. Din păcate, recomandările specialiş­tilor n-au fost luate în seamă de către tovară­şii de la secţiunea să­nătate a Sfatului popu­lar regional Bacău. Ba mai mult încă. In acest an, la băile Bălţă­teşti nu s-au fă­cut nici măcar obiş­nuitele lucrări de repa­raţii şi amenajări. Des­chiderea sezonului de vară bate la uşă. Cu toate acestea, cazanul de presiune — necores­punzător — continuă să stea aşa cum a fost lă­sat anul trecut, fără să i se facă revizia nece­sară. De măsuri de dez­voltare a staţiunii, de sporirea numărului de paturi — nici vor­bă ! Din această pri­cină, Sanepidul Tg. Neamţ nu şi-a putut da încă avizul pentru func­ţionarea băilor în acest an. Aşa stînd lucrurile, e greu de crezut că băi­le Bălţăteşti vor putea primi la 1 iulie — data deschiderii lor — pri­mii oaspeţi în acest an. De ce o chestiune de atîta însemnătate este tratată cu nepăsare? Co­mitetul executiv al sfa­tului popular regional şi secţiunea sănătate a re-' giunii, care au trecut de curînd aceste băi in administrarea Sfatului popular al raionului Tg. Neamţ, îşi închipuie că nu mai poartă nici o răspundere în legătură cu staţiunea ? GHEORGHE APOSTOL învăţător MF. 5521 Experimentarea măsurilor de îmbunătăţire a sistemului de salarizare şi normare a muncii In industria construcţiilor de maşini... Acţiunea de experimentare a măsu­rilor de îmbunătăţire a sistemului de salarizare şi normare a muncii­­ în industria constructoare de maşini a fost precedată de o largă consultare a muncitorilor. Cu acest prilej s-au dat lămuriri în legătură cu sistemul de salarizare şi normare a muncii, iar muncitorii au făcut numeroase propu­neri privind mai buna organizare a producţiei, normarea muncii, încadra­rea lucrărilor etc. Potrivit măsurilor de îmbunătăţire a sistemului de salarizare care se vor experimenta, se proiectează creşterea de la 46% a ponderii salariului tari­far din cîştigul total al muncitorilor, la 77°/o. De asemenea, cîştigul mediu proiectat pentru ramura construcţiilor de maşini reprezintă o creştere de 14%, faţă de cîştigul mediu planifi­cat pentru anul 1957. Pentru muncitorii care lucrează în condiţii de muncă mai grele (turnă­tori, cazangii, forjări etc.) s-a proiec­tat un spor de 5—10 la sută care se adaugă la salariul tarifar crescut iar pentru muncitorii care lucrea­ză în condiţiile de muncă vătămă­toare (vopsitori duce, acoperiri meta­lice, laboranţi etc.) un spor fix de 50, 75 şi 100 lei, după condiţiile toxice ale locului de muncă respectiv, indife­rent de categoria de încadrare. Creşterea ponderii salariului tarifar în ciştigul total al muncitorilor im­plică şi o îmbunătăţire a condiţiilor actuale de normare a muncii şi tre­cerea, pe scară cît mai largă, la a­­plicarea normelor cu motivare tehni­că, care să asigure şi o sporire sim­ţitoare a productivităţii muncii. În acest scop, s-au format în toate în­treprinderile comisii compuse din frun­taşi în producţie şi specialişti în nor­marea muncii, care au analizat condi­ţiile în care se realizează fiecare pro­dus în parte, stabilind la unele din a­­cestea norme de muncă cu motivare tehnică. In general, la stabilirea normelor s-a avut în vedere condiţiile concrete din fiecare întreprindere : nivelul de orga­nizare a muncii şi a producţiei, starea utilajelor şi a sculelor întrebuinţate, precum şi calificarea muncitorilor. Pe baza propunerilor făcute de muncitori în ce priveşte perfecţionarea tehnolo­giei, a cronometrărilor şi a consultă­rii largi a maselor, normele stabilite au fost aşezate pe baze mult mai reale. La locurile de muncă unde s-a cons­tatat că nu există condiţii pentru a se putea determina o normare justă a muncii, se va trece de la munca în acord la munca în regie cu premii. Pentru muncitorii care vor lucra în regie se prevede acordarea de prime, în afara salariului tarifar, pentru sti­mularea depăşirii sarcinilor calitative şi cantitative a planului pe locuri de muncă, secţii sau întreprinderi, incit să se asigure şi acestor muncitori un cîştig la nivelul celor ce lucrează în acord. Aceste premii se vor acorda dintr-un fond de 15% din fondul de salarii al acestei categorii de munci­tori, fond ce se recalculează în ra­port cu depăşirea planului. Experimentarea măsurilor de îmbu­nătăţire a sistemului de salarizare şi normare a muncii va stimula pe mun­citori să îmbunătăţească calitatea pro­duselor şi să realizeze economii. Ast­fel, muncitorii care realizează economii de materii prime, materiale, combus­tibil, energie etc. vor primi o cotă din valoarea acestor economii, sub formă de premii. Premierea pentru e­­conomii va fi introdusă la locurile de muncă unde existau norme de consum precis stabilite şi unde se ţine o evi­denţă sigură a consumurilor. De ase­menea, pentru realizarea unor condiţii superioare de calitate, se prevede acor­darea de prime pînă la 25% din salariul tarifar al muncitorului care execută aceste produse. Pentru a stimula în mod deosebit muncitorii care contribuie la îmbună­tăţirea indicilor calitativi şi cantitativi ai producţiei care propun măsuri con­crete de reducere a consumurilor nor­mate de materii prime şi materiale, care depun o muncă excepţională pen­tru evitarea scoaterii din funcţiune a unor agregate etc. se prevede forma­rea unui fond de 1°/« din fondul de salarii planificat, din care să li se acorde premii la propunerea maiştri­lor, şefilor de secţie sau a conducerii întreprinderii. • •• şi pe şantierele de construcţii Printre unităţile de construcţii-mon­­taj în care va începe experimentarea se numără: şantierul „Cristea Nicolae“ Galaţi, şantierul combinatului siderur­gic din Moldova, Şantierul Complexu­lui industrial de la Mediaş, Şantierul Amenajărilor stuficole de la Rusca, şantierele de construcţii de locuinţe de la Petroşani şi din cartierul Flo­­reasca din Bucureşti, precum şi o în­treprindere producătoare de prefabri­cate (Progresul-Bucureşti) etc. In cadrul măsurilor de îmbunătăţire a sistemului de salarizare şi normare a muncii, salariile tarifare vor spori în medie cu 70%. Trebuie menţionat că indicatoarele de calificare au fost simplificate şi îmbunătăţite, ţinindu-se seama în mai mare măsură de­cît pînă acum de nivelul real de califi­care pe care îl necesită execuţia fie­cărei lucrări. Paralel cu aceasta a fost simplificat şi îmbunătăţit sistemul de premiere. Fiecare conducător de unitate are la dispoziţie un fond special din care poate premia oricind în cursul lunii constructorii care au obţinut rezultate deosebite în activitatea lor. Un sistem special de premiere s-a introdus pen­tru stimularea creşterii productivităţii muncii acelor muncitori care lucrează în regie (acolo unde nu se poate apli­ca munca în acord). Atît la şantierele unde incepe expe­rimentarea cît şi la o serie de alte şantiere a fost introdus sistemul sim­plificat de normare a muncii, prin în­tocmirea normelor complexe, pe baza cărora se determină tarife globale, in acest fel, muncitorii pot cunoaște di­nainte valoarea totală a manoperei pentru toată lucrarea ce au de execu­tat. Concomitent se experimentează in­troducerea unui sistem de reducere a formularisticii şi de simplificare a evi­denţelor de plată a muncii pe şantiere. Prin aplicarea măsurilor de îmbună­tăţire a sistemului de salarizare şi normare a muncii se prevede o creş­tere a cîştigului mediu al muncitorilor constructori de circa 15%.

Next