Scînteia, octombrie 1957 (Anul 26, nr. 4023-4049)

1957-10-01 / nr. 4023

PROEETAR! TOATE ŢĂRILE. UNITTVAt _____________________|_______________________________________________________________________ AMUL XXV!) Mr. 4023 ] Marți 1 octombrie 1957 1j 4 PA8!M!­­ 20 BANI1 Sărbătoarea marelui popor chinez Măreţe popor chinez sărbătoreşte astăzi implinirea a 8 ani de la cel mai însemnat eveniment din istoria sa multimi­enară, proclamarea Republicii Populare Chineze. Victoria revoluţiei chineze şi a răz­­boiului de eliberare, dus cu eroism, sub conducerea Partidului Comunist Chi­nez, împotriva clicii reacţionare a lui Cian-Kai-Si, sprijinită cu o mare risipă de dotări şi arme de cercurile impe­­rialiste din S.U.A., a fost un eveniment de însemnătate istorică mondială. Des­prinderea marii Chine, cu cei 600 de mi­­lioane de oameni ai săi, din tan­urile imperiatismului şi trecerea ei în lagă­­rul sociatismului a contribuit in măsu­ră însemnată la schimbarea raportu­­lui de forţe dintre capitalism şi sociatism. împreună cu constitui­rea ceiorlatte ţări de democraţie populară din Europa şi Asia, acest eveniment a dat imperiatismului cea mai grea lovitură după Marea Revolu­­tie Sociatistă din Octombrie. El a im­primat un avint nou și fără precedent luptei de eliberare natională a popoare­lor asuprite­ de cotoniatism. în cei 8 ani care au trecut de la proclamarea republicii populare, po­­porul chinez a străbătut un drum nelipsit de greutăţi, dar încununat de succese grandioase. Apu­cind cu curaj şi interepciune geniala învăţătură mar­­xist-feninistă la condiţiile specifice Chinei, Partidul Comunist Chinez, con­dus de Comitetul său Central, in frunte cu tovarăşul Mao-Tze-dun, a izbutit să realizeze intr-o tară uriaşă cu­ un continent, o dezvoltare extraor­dinară a forţelor de producţie. Această dezvoltare a fost asigurată de lichida­­rea vechii orinduiri sociale şi econo­mice, depăşite de istorie, de înfăptuirea victoriei noii orînduiri sociatiste, pre­cum şi de ajutorul frăţesc de care s-a bucurat în tot acest timp R. P. Chi­neză din partea celorlalte ţări socia­­liste şi mai ales din partea U.R.S.S. Comunicatul cu privire la îndeplini­rea planului economiei naţionale pe anul 1956, publicat la Pekin la începu­­tul lunii august a. c., a răsunat ca un adevărat comunicat de victorii in opera de construire a sociatismului. Vestile care sosesc din China arată că şi în 1967, ofensiva industriatizării continuă cu avint. Pînă la sfirşitul a­­nului vor fi produse peste 5 milioane tone oret, 120 milioane tone cărbune, 19 miliarde kWh energie electrică. Un număr însemnat de noi tipuri de ma­şini şi aparate care nu se construiau înainte în China au fost introduse în producţie. Ce înseamnă aceste cifre şi date ne dăm seama mai bine dacă te comparăm cu nivelul maxim al produc­ţiei de oţer atins in vechea Chină a Gomindanului (909.000 tone in 1942) şi dacă aflăm că numai sporul de 25 la sută al producţiei industrial în a­­nul 1956 faţă de 1955 (în valoare de 11 milioane yuani) a întrecut întreaga producţie industrial a Chinei din 1949 (10,7 milioane yuani). Mari succese au fost obfinute şi în agricultură, în 1956 au continuat lu­­crările masive de irigare (pe o supra­faţă de încă 25 milioane acri). In ciuda calamităţilor naturate, producţia de alimente a fost cu 67% mai mare ca in 1949. Toate acestea au permis ridicarea simţitoare a nivelului de trai material şi culturat al populatiei- bnlOSe sata­­rin­e au crescut în medie cu 18%. în ce priveşte dezvoltarea invăţămtntu­­lui e suficient să cităm două cifre comparative: în 1956 scutite elemen­­tare au fost frecventate de 63 mili­oane de elevi, faţă de 24 milioane in 1949. Universităţile chineze numără azi peste 400.000 studenţi, fată de 117.000 in 1949. Iată pentru ce vizitatorii de azi ai Chinei, chiar aceia care nu sunt însu­fleţiţi de cele mai bune sentimente fata de sociatism, cum este colabora­­torul ziarului „Le Monde", Robert Guillain, recunosc, dacă posedă un minimum de bună credinţă, că sub regimul socialist ţara celor 600 de milioane de chinezi a devenit pur şi simplu, „de nerecunoscut". „Ceea ce te uimeşte — subliniază ziaristul a­­mintit — nu este o anumită uzină, un anumit baraj, o anumită caie ferată, deoarece poji întilni artete asemănă­toare sau chiar mai bune şi in aite ţări. Lucru­ uimitor este că această creştere numerică a barajeior, extinde­rea retetei de căi ferate, construirea de uzine moderne — toate acestea au foc in China", iar China este (ara unde in trecut, după cum scrie acelaşi autor, „războiul, mizeria, pungăşiile, umilriteie, foametea şi moartea" nu se mai terminau. Anul 1956 nu a fost numai un an de mare avînt în dezvoltarea econo­miei chineze ci şi un an hotărîtor, de cotitură, in ce priveşte transformarea socialistă a Chinei. Sutele de milioane de țărani chinezi au intrat cu încre­dere şi avint pe calea agriculturii coo­peratiste. 97 la sută din numărul total al gospodăriilor ţărăneşti fac parte azi din cooperative agricole, nu mai puțin de 93,3 la sută aparţinind gospo­­dăriilor cooperative de tip superior. Totodată a fost încheiată in linii mari transformarea sociatistă a intreprin­­derilor particulare. în felul acesta sunt traduse cu suc­ces în viața directivei( istoricului Congres at Vt!!­)ea al partidului, care a avut loc în septembrie anul trecut, în cursul ultimului an, Partidul Co­munist Chinez a desfăşurat o largă mişcare de ridicare generală a acti­vităţi sate, denumită campania pen­tru rectificarea stilului de muncă. Campania a dus la stringerea legătu­­rilor partidului cu masete, la întărirea rolului său conducător. Totodată par­tidul mobilizează masete la luptă pen­tru demascarea şi izolarea elementelor burgheze de dreapta care au încercat să submineze rolul conducător al par­­tidului pentru a lovi în orinduirea populară. În viața internaţională, succesele construirii sociatismului de către po­­porul chinez au consolidat şi sporit cu mult prestigiu) şi influența de mare putere a R. P. Chineze. Fac­tor de consolidare şi dezvoltare neîn­cetată a prieteniei frățeşti care uneşte făriie lagărului sociatist in frupte cu U.R.S.S., statut democrat-popular al Chinei noi este totodată un factor pu­ternic de stabilitate şi întărire a păcii în Asia şi in lumea întreagă. Nimeni nu mai poate subaprecia as­tăzi rolul Chinei populare, care a avut o contribuţe atât de însemnată la restabilirea păcii în Coreea şi Indochi­­na, la desfăşurarea istoricei conferinţe de la Bandung, la elaborarea şi pro­movarea, împreună cu India, a celor cinci principii a­le coexistenţei paşnice. Cu atit mai anacronică şi mai absurdă apare situaţia de la O.N.U. unde focul şi drepturile Chinei populare continuă să fie uzurpate de etica d­ankaisistă, etică împotriva căreia se manifestă tot mai deschis însăşi populaţia Taiwanu­­lui. Poporul romin urmăreşte cu senti­mente de vie simpatie şi dragoste fră­ţească succesele interne şi internaţio­nal ale Republicii Populare Chineze. Evenimentele petrecute în cursul ulti­mului an şi îndeosebi vizita in China a delegatiei romîne, în frunte cu to­­varăşul Gh. Gheorghiu-Dej, ca şi schimbul de vizite aie deiegafiilor parlamentare chineză şi romină au contribuit mult la mai buna cu­noaştere şi la stringerea prieteniei frățeşti dintre popoarele noastre. Cu prilejul marii sărbători de as­tăzi, poporul român urează poporului frate chinez noi şi mari succese în dez­voltarea economiei şi culturii, în ridi­carea nivelului său de trai, in res­tabilirea integrată a drepturilor sate naționate şi înternaționate, în constru­irea sociatismului şi apărarea păcii. OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOtSOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOQoó T EL EG RAM A - Tovară^M: AL40 TZE-Di/JV Popu/are CAuteze ZVI/ S.40-77 Prepedutfe/e Com­ife/M/Mi Per/naneu/ a/ /t&mâră Popa/an d/a m­reaga C/tiaă Tovară;MJMf C/i/ Premiera/ Comi/ia/at de 5/a/ maas/ra/ i4/acer//or P%/erae a/ Popa&//ca Popa/are Chaaeze Pekin De ziua marii sărbători nationale a poporului frate chinez — cea de-a 8-a aniversare a proclamării Republicii Populare Chineze — vă transmitem dragi tovarăşi, şi prin dv. intregului popor chinez, ceie mai calde şi sincere felicitări din partea poporului romín şi a noastră personal. Poporul romín salută cu deosebită bucurie mărite realizări obţinute de poporul chinez în opera de transformare socialistă, de întărire şi înflorire a patriei sate. Aceste realizări, precum şi eforturile Republicii Populare Chineze în­dreptate spre consolidarea păcii şi securităţii din Asia cit şi în întreaga lume, au dus tot mai mult la întărirea prestigiului şi autorităţii ei, la creş­terea continuă a rolului ce-i revine ca mare putere în rezolvarea problemelor internaţionale. Urăm din toată viinţa ca munca plină de avînt a poporului chinez de construire a socialismului în patria sa şi eforturile lui în lupta de apărare a păcii în lume, să fie încununate de succese tot mai mari. Trăiască şi înfiorească în veci prietenia frăţească dintre poporul român şi poporul chinez ! ER PETRU GROZA, Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Romine cmru STOICA, Preşedintele Consiliului de Miniştri ai Republicii Populare Romi­ne ION GHEORGHE MAURER, Ministrul Afacerilor Externe ai Republicii Populare Romîne Plecarea tov. Gh. Apostol la Leipzig Duminică dimineaţa a părăsit Ca­pitala tovarăşul Gheorghe Apostol, preşedintele Consiliului Central al Sindicatelor din R. P. Romină, pentru a participa la lucrările celui de-al 4-lea Congres Mondial al Sindicate­lor, care se va ţine la Leipzig. La plecare pe aeroportul Băneasa, tovarăşul Gheorghe Apostol a fost condus de tovarăşii Petre Borilă şi Niculae Ceauşescu, de secretarii Con­siliului Central al Sindicatelor din R. P. Romină, Anton Moisescu, Liuba Chişinevschi şi ing. Mihai Marin, de membri ai Prezidiului C.C.S., preşe­dinţi ai Comitetelor Centrale ale sin­dicatelor, şefi de secţie din C.C.S., activişti sindicali. (Agerpres) O— — OBRAZTOV, FEODOROVA şi DOLUHANOVA pe scenele romîneşti Serghei Obraztov, artist al poporu­lui al U.R.S.S., directorul Teatrului Central de stat de păpuşi din Mos­cova, care împreună cu sofia sa şi-a petrecut concediul in țara noastră, va da pentru public un singur reci­tal extraordinar in Capitală, dumi­nică 6 octombrie, ora 11 dimineața, in sala Teatrului satiric muzical „Constantin Tănase". Sîmbătă 5 octombrie, maestrul Serghei Obraziov va da un recital pentru studenţi din Capitală, la Casa studenților. Acompaniamentul la pian va fi susținut de Olga Obraziova, în cadrul manifestărilor prilejuite de Luna Prieteniei romino-sovieti­­ce, la inceputul acestei săptămîni vor sosi în țara noastră celebra cin­­tăreață sovietică Zara Doluhanova şi pianista Margarita Feodorova. Zara Doluhanova va da o serie de recitaluri şi concerte la Bucu­reşti, Timişoara, Cluj, Tg. Mureş şi Iaşi, iar pianista Margarita Feodo­­rova, laureată a Concursurilor internaţionale „Johann Sebastian Bach" de la Leipzig şi „Bedrich Smetana" de la Fraga, va da mai multe recitaluri şi concerte la Bucureşti, Ploeşti, Sibiu, Timişoa­ra, Arad şi Oraşul Stalin. (Agerpres) La sftrşitul săptămânii trecute, uriaşul şarpe de metal intrat pe por­ţile Capitalei cu puţină vreme ina­­inte avea să împrăştie un arterele marelui oraş ceva care aduce in­tr-un fel cu văpaia balaurilor din basme .* gazul de sondă. O veritabi­lă şi nespus de preţioasă transfuzie de putere. Cale de şaptezeci şi doi de kilometri a trebuit să străbată acest uriaş, pas cu pas, de la izvo­rul zăcămintelor de gaze ce se află la gura Şuţii şi pînă aici. Şaptezeci şi doi de kilometri de conductă pe care abia o poţi cuprinde in braţe, şaptezeci şi doi de kilometri de şanţ săpat la o adincime de un metru şi jumătate. După cum vedeţi cifrele deşi mari nu-s de. proporţii astronomice. La urma urmei avem conducte ce se întind pe distanţe şi mai mari. Re­marcabil e insă faptul că cei 72 de kilometri de conductă au­ fost insta­­laţi nu numai cinci luni. Te întrebi: cum a fost posibil? Au lucrat un mare număr de oameni ? Nu. Oameni au fost puţini. Oa­meni au fost puţini, şi eforturi mai puţine. Cind şeful şantieru­lui, tehnicianul Petre Cosma, imi povestea ieri toate astea, in si­nea mea imi spuneam nu fără pu­ţină, dar trecătoare, părere de rău, adio fapte de eroism. Prea multe nu poţi spune despre faptul că un excavator înfulecă in cupele sate 400 m. liniari de şanţ intr-o zi pe cind altfel ar fi fost necesari 100 de săpători, despre lansatoare (trac­toare Kirov cărora li s-a adaptat un sistem de macarale) ce aşează con­ducta in şanţ, despre buldozere, sau despre mecanizarea staţiei de izo­lare cu bitum a burlanelor. Intr-un cuvint s-ar părea că pro­centul de 80% din munca efectuată la instalarea acestei conducte pe care maşinile şi l-au luat asupra lor nu prea-i dătător de poezie. S-ar mai părea că răpeşte muncii ceea ce are mai frumos, mai atrăgător, romantismul. Aşa să fie oare ? l-am întrebat pe tov. Cosma. Acesta, fără grabă, işi aprinde o ţigară, mă pri­veşte puţin ironic şi-mi răspunde: — Să te fi intîmplat d-ta pe aici la 16 septembrie, nu te-ai fi prins că nu găseşti fapte de eroism... începuseră lucrările cele mai gre­le din toată perioada instalării con­ductei , traversarea pe sub albia Dîmboviţei. Numai­ că acest riu pe cit parc de liniştit şi apatie printre blocurile Capitalei, pe atit­e de nă­­vălnie şi furios aproape de izvor. La început oamenii au vrut să-i ia cu binișorul. Au ridicat, cu ajutorul buldozerelor, diguri lungi care să-i abată albia. Ți-ai găsit, ce lucrau ziua, noaptea era dus, cum s-ar zice, pe apa simbetii. Cu chiu cu vai au reuşit s-o înduplece să-și schimbe cursul. Pe fundul vechii albii mon­taseră de acum 120 de metri de conductă. Trebuia schimbat din nou cursul pentru a se continua lu­crările. Dar iată că in 16 septem­brie se porneşte o ploaie, potop nu alta. Alt motiv de griji. Dacă ar fi fost averse şi la munte, unul s-ar fi umflat şi atunci lucrările ar fi fost serios ameninţate. De aceea munci­ Capitala va primi zilnic încă 700.000 m. c. de gaze­torii s-au hotărit să pună capăt cerbiciei lui şi cred că, in acele clipe, nimănui nu i-a dat prin minte să se aşeze pe mal şi să evite: „Dimboviţă apă dulce, cin-te bea nu s-ar mai duce...". Dimpotrivă, au injurat-o de mama focului- La un moment dat, Petre Cojocaru a luat-o pieptiş cu buldo­zerul în susul apei şi s-a oprit unde clocotea ea mai tare. Pentru o clipă, om şi natură şi-au măsurat puterile. In faţa buldozerului con­dus de Cojocaru şi a încă unuia au fost aşezate panouri din scinduri groase. Dîmboviţa a mai icnit de citeva ori cu necaz vrînd să muşte malul, dar pină la urmă a cedat în­vinsă. A mai încercat ea, Dîm­boviţa, să se răzbune rupînd conductele şi vrînd să te ducă la vale. Insă tot Cojocaru i-a ve­nit de hac cu ajutorul „Kirov"-ului. Au luptat eroic în acea zi, cufundaţi in apă pină la brîu, cu potopul deasupra, şi dulgherii Gheorghe Popescu şi Mişu Marin, şi Petre A. Marin, Rizea A. Ion sau Marin Cră­ciun. Tot eroii au luptat Constan­tin Cojocaru, Ion Amza şi Vasile Hancer care, de asemenea, in apă pînă la brîu, au sudat conducta. Pînă către miezul nopţii. Evident că mulţi dintre dumnea­voastră vreţi să ştiţi, şi pe btuită dreptate, ce însemnătate are pentru oraşul nostru această conductă, iat-o .* deocamdată conducta, care a şi fost pusă în exploatare, aduce în patrimoniu! Bucureştiului încă 300.000 m.c. de paze pe zi, urmînd ca, la sfîrşitul anului, debitul să se ridice la 700.000 m.c. Aceasta mai înseamnă că debitul de gaze naturale al Capitalei va creşte, faţă de anii 1956—1957, cu 20% şi deci alte mii de locuinţe încălzite fără bătaia de cap ce ţi-o dau lemnele sau păcura, alte zeci de întreprin­deri şi instituţii­­ care vor putea să-şi dezvolte activitatea. Cei 700.000 m.c. de gaze înlocuiesc zilnic 250 vagoane de lemne... GHEORGHE VLAD­ i­aTrairiririrrirăTryytrBirryirbirinriryirr^ Fază din meciul România—Iugoslavia la fotbal disputat dumin­i­nică pe stadionul „23 August" in fața a 110.000 de spectatori. Ene I­f trimite mingea cu capul spre poarta apărată de Beara. (Citiți în­­ pagina a ii-a cronicile meciurilor de la București și Skoplje). IIf Cătinii lunii prieteniei­­ romico-sovietice Festivaluri ale Republicilor Sovietice Socialiste In cadrul Lunii prieteniei ro­­mîno-sovietice se vor desfăşura in unele regiuni ale ţării, sub auspiciile organizaţiilor A.R.­­L.U.S., festivaluri ale Republi­cilor Sovietice Socialiste. Ast­fel, in regiunile Constanţa, Su­ceava şi Baia Mare vor avea loc festivaluri în cinstea R.S.S. Ucrainene d­in regiunile Craio­va şi Galaţi — închinate R.S.S. Kazahe, iar în regiunile Bucu­reşti şi Timişoara — dedicate R.S.S. Bieloruse. Regiunea Hu­nedoara va organiza festivalul R.S.S. Letone, regiunea Stalin al R.S.S. Uzbece, iar regiunile Taşi şi Oradea al R.S.S. Moldove­neşti. De asemenea vor avea loc festivaluri consacrate R.S.S. Gruzine la Piteşti, R.S.S. Azer­­baidjene la Ploeşti, R.A.S.S. Başkire in regiunea Bacău. Cu acest prilej, oameni care au vi­zitat cît şi foşti studenţi romini in republicile unionale respecti­ve, vor ţine simpozioane şi con­ferinţe. (Agerpres) primi sîr&pcltzl ? CtMPIA TURZtt (coresp. „Scri­­teii"). Care secţie, schimb sau bri­gadă va primi, la adunarea festivă din 5 noiembrie, mutt rîvnitul dra­pel de fruntaş în cinstea Marelui Octombrie? Iată o întrebare în ju­­rul căreia se desfăşoară întrecerea sociatistă la „industria Sîrmei" din Cîmpia Turzii". E greu de făcut un pronostic, de vreme ce în ultimele săptămîni au repurtat victorii deo­potrivă de însemnare şi secţia de electrozi, şi cea de bare trase, şi fabrica de cuie. Angajamentul colectivului de a da pînă la 7 Noiembrie 3150 tone de produse peste plan a fost depăşit încă de pe acum cu aproape 500 tone. Cine-s fruntaşii ? Deocamdată oțetarii. Numai cuptorul Martin a dat anul acesta cu 740 tone de oțet mai mult. Dacă anul trecut media dura­tei pe campanie a cuptorului a fost de 470 şarje, anul acesta el a rezis­tat la 582 şarje. Acum bătrînul cup­tor — inima ofelăriei — e în repa­­rație. Lipsa lui e suplinită însă de cuptoarele electrice. Deşi mai mici, ele au reuşit să dea împreună, în ultimele 9 luni, 1268 tone de oie­ peste pian. Pe panoul fruntaşilor au apărut nume noi de echipe, cum e cea a prim-topitorului Pete Ignat şi a inginerului David Teodor. Laminatorii dau şi ei o mare aten­ţie întreţinerii şi perfecţionării uti­lajului, conştienţi că de aceasta depind în cea mai mare mă­sură rezultatele lor. Zilele acestea a fost încercat şi pus în producţie noul dispozitiv de îndreptat ţagle la cald, proiectat de inginerul Ion Fărcăşan, a cărui construcţie a fost realizată de către muncitorii de la întreţinere, conduşi de comuniştii Todea Traian şi Raica Titus. Numărul elevilor mineri a crescut La 15 septembrie au început cursu­rile şcolilor miniere. Anul acesta func­ţionează 7 grupuri şcolare miniere, cu profituri de specializare complexe la: Anina, Comăneşti, Filipeştii de Pădu­re, Cîmppulung-Muscă­, Petroşani, Lu­­peni şi Baia Mare. In­ toate grupurile şcolare sunt şcoli profesionale de 3 ani, şcoli de mineri de 1 an şi şcoli de maiştri, iar la Ghelar şi Vatra Dornei, funcţionează de asemenea cite o şcoală profesională de 3 ani de sine stătă­toare. La 2 octombrie poporul nostru sărbătoreşte Ziua Forţelor Armate ale R. P. Romîne —* ziua armatei noastre de tip nou, strajă neclin­tită a muncii paşnice, a cuceririlor revoluţionare ale poporului nostru muncitor, împotriva oricui ar în­cerca să ne tulbure liniştea şi con­strucţia, în clişeu. Ajunși pe înălțime comandantul indică grupei de cer­cetare misiunea ce-i revine. insăminţatul la timp asigură sporuri de recolte In întreaga ţară se desfăşoară însă­­minţăriie de toamnă. In regiunea Bucureşti sunt fruntaşi muncitorii din gospodăriile agricole de stat. ti gospodării de stat printre care Du­ga, Dragatina, I. L. Caragiale, Perieţi, Traian şi Vităneşti au pre­gătit întreaga suprafaţă ce o vor în­­sămînţa in toamna aceasta şi au se­mănat pînă acum peste 38 la sută din suprafaţa planificată. Gospodăriile de stat Liţa, Brejeşti, Urziceni şi Boră­­neşti au insăminţat cu grîu, secară şi orz intre 55—70 la sută din supra­faţa planificată. Realizări frumoase la însămînţări au obţinut şi gospodărire colective şi intovărăşirite agricole din raioanele Slobozia, Călăraşi, Tr. Mă­­gurete, Brăneşti. Pe tartatele gospodăriitor colective din raionul Filimon Sîrbu, regiunea Galaţi, colectiviştii, ajutaţi de meca­nizatorii celor cinci S.M.T.-uri din raion, însămînţează din pinn.Colecti­­viştii din Făurei-sat, de pildă, au se­mănat în scurt timp peste 110 ha. cu grîu, iar cei din Jugureanu şi Opri­­şeneşti cite 100 ha. cu griu. O muncă plină de roade desfăşoară şi muncitorii gospodăriei de stat „Lacu sărat" care au semănat pină acum peste 500 ha. cu griu şi 50 ha. cu orz, precum şi intovărăşiţii din Tuluceşti, care au semănat numai in două zile peste 50 ha. cu griu. Colectiviştii din raionul Negreşti, regiunea Iaşi, care s-au pregătit din vreme pentru muncite de toamnă, au semănat numai in citeva zile peste 600 ha. cu griu şi orz. Astfel mem­brii gospodăriilor colective din Sofro­­neşti, Cotic şi Slobozia sint fruntaşi pînă acum in această muncă. In aceste zile colectiviştii din regiu­nea Pioeşti au mobilizat toate forţele pentru a termina la timp insăminţă­­rile de toamnă. Membrii gospodăriei colective din comuna Găvăneşti, raio­nul Buzău, au insăminţat peste 60 la sută din suprafaţa planificată, iar cei din comuna Costeşti peste 50 la sută. (Agerpres) EXPOZIŢIA „TRAIAN VUIA" Miine, cu prilejul Zilei For­ţelor Armate ale R. P. Romine, la Muzeul Militar Central din Capi­tala se deschide expoziţia „Traian Vuia". Avionul original cu care Traian Vuia a efectuat, la 18 martie 1916, celebrul său zbor la Montesson, lingă Paris, fiind primul in lume care s-a ridicat cu un aparat mai greu decit aerul, prin mijloace pro­prii de bord, va fi expus pentru pri­ma oară in ţara noastră. Lucrările de montare in­sanutară a avionului adus din Franţa s-au făcut sub îngrijirea lui Raymond Picart, acelaşi care a făcut restau­rarea avionului cu ocazia expoziţiei de anul trecut de la Paris. Macheta acestui aparat construită personal de Vuia va fi oferită ţării noastre de Charles Delifus, conser­vatorul Muzeului Aerului din Pa­ris, unul dintre cei care l-au cu­noscut pe Vuia şi au colaborat cu el şi va fi prezentată în cadrul ex­poziţiei. Va putea fi văzută şi ma­cheta unui helicopter conceput de Vuia in anul 1923 şi alte piese ori­ginale. In această expoziţie vor fi prezen­tate şi o serie de documente (cărţi, studii, reviste, fotografii etc.), pri­vind activitatea creatoare multilate­rală a lui Traian Vuia. Spor la muncă în noul an universitar Astăzi se redeschid porţile univer­­sităţilor şi institutelor de invăţămint superior, incepe un nou an universi­tar. Profesorii şi studenţii, reîntilnin­­du-se după vacanţă, işi împărtăşesc impresiile despre zilele de odihnă (mulţi dintre studenţi au fost în Festi­val sau în tabere studenţeşti în ţara noastră ş­­in ţările prietene), vorbesc despre lecturile făcute, despre proiec­­tele pentru activitatea care începe. Cu emoţie tinerii studenţi din anul I fac cunoştinţă cu noua şcoală — in­stitute sau universitatea — cu orga­­nizaţiile de tineret de aci; ei intră, intr-un cuvint, in viaţa şi familia uni­versitară in care vor trăi de azi îna­inte timp de ciţiva ani. Invăţămintul superior din ţara noastră, — de la „şcoala academicea­­scă de ştiinţe în­osofice şi matemati­­ceşti" a lui Gh. Lazăr, pină la insti­tute­ şi universităţile noastre de azi— s-a dezvoltat in condiţii vitrege care i-au pus de multe ori in primejdie insăşi fiinţa. A existat, cu toate aces­tea, o tradiţie universitară progresistă reprezentată de profesori şi savanţi de seamă care au înfruntat aceste con­diţii, străduindu-se să dezvolte neîn­cetat invăţămintul nostru universitar. O dezvoltare fără precedent a cu­noscut invăţămintul universitar in anii regimului democrat-popular. Vas­ta operă de construire a unei eco­nomii noi, sociatiste, desfăşurarea re­­voluţiei culturate au făcut să se simtă nevoia unui număr mult mai mare de cadre decit in trecut, oameni cu te­meinice cunoştinţe de specialitate, cu un orizont larg. Dacă înainte de răz­boi aveam doar 3 centre universitare, in prezent numărul tot s-a ridicat la 9. Numărul studenţilor a crescut de aproape 3 ori faţă de 1938. Numai in primul plan cincinal s-au atacat pen­tru nevoite invăţămintului peste 340 milioane tei. Pentru tinerii care intră acum in facultăţi nu e nici o mirare cind atlă că institutul lor a fost în­zestrat cu o nouă clădire cuprinzind săli de curs şi laboratoare, că au fost ridicate noi cămine, cantine, case de cultură şi cluburi pentru studenţi. Anul acesta, in mod deosebit, invă­ţămintul superior a primit un nou sprijin din partea partidului şi guver­­nului, prin Hotărirea din iunie a. c. cu privire la unele măsuri de îmbună­tăţire a activităţii din institute şi fa­­cultăţi. Trebuie să amintim ca o idee deose­bit de importantă, subliniată de Hotă­­rîre, necesitatea apropierii tot mai strinse a invăţămîntului de produc­ţie, de practică. Furnateie, fabricile de tot­ foiu­, şantiereie, laboratoareie, şco­iie, solicită cadre de specialişti cu o calificare tot mai inartă, care să po­sede temeinice cunoştinţe din dome­­niile ştiinţei şi culturii, care să ştie să organizeze producţia întreprinderi­l­­or. Au fost luate o serie de măsuri ca, de pildă, apropierea institutelor tehni­ce de regiunile cu industrie specifică. (Continuare în pag. 111-a, col. 6-7, introducerea anului de pregătire prac­tică în invăţămintul agricol, minier şi de construcţii, introducerea practicii pedagogice. Desigur, aceste măsuri nu rezolvă de la sine problema întăririi legăturii invăţămintului cu producţia, cu viaţa, in faţa conducerilor de insti­tute şi universităţi stă sarcina de răs­pundere de a transforma planurile de cooperare ştiinţifică intre facultate şi uzină, stagiul de practică etc., in rea­­lităţi vii, care să contribuie la ridica­rea calificării studenţilor. Pentru ca universităţile şi institu­­tele noastre să corespundă cerinţelor vieţii nu este suficient să pregă­tească specialişti „tobă de carte" dar lipsiţi de orizont cultural şi politic. Partidul a chemat şi cheamă tineretul să muncească pentru a-şi insuşi o cul­tură temeinică şi multilaterală şi o concepţie înaintată, socialistă, despre lume şi viaţă. O trăsătură a inte­­lectualului de tp nou, ieşit din sinul poporului şi regat de popor, este capacitatea de a interpreta în mod just datele ştiinţei, in lumi­­na concepţiei materiatismului dia­­lectic, singura concepţie justă ca­­pabilă să fructifice gindirea ştiinţifi­­că. Reorganizarea predării ştiinţe­­ior sociale după specificul insti­­tutelor şi universităţilor creează con­diţii cadrelor didactice de la aces­te catedre să-şi îmbunătăţească ac­tivitatea de educare marxist-fe­­ninistă a studenţiior, să asigure le­­garea mai strinsă a tezeior funda­mentate aie teoriei materiatist-dialec­­tice de problemele de specialitate ale facultăţiior. In grija sa pentru formarea unoi noi intelectualităţi, legate strins de interesele construirii sociatismului, regimul democrat-popular a creat largi posibilităţi fin­or de muncitori şi ţărani muncitori, precum şi mun­­citorilor cu experienţă din producţie să facă studii superioare. Cit de pu­ternic contrastează aceasta cu trecu­­tul, cind numărul fin­or de munci­tori care pătrundeau in şcoli supe­rioare era cu totul neînsemnat, cind chiar şi aceia care pătrundeau, ra­reori aveau posibilitatea să-şi ter­mine studiile! In acest an, sfaturile populare şi întreprinderile productive au pus pe­ste 3000 de burse la dispoziţia fiilor de muncitori şi ţărani muncitori şi a muncitorilor cu experienţă in produc­ţie care, după terminarea studiilor, vor fi angajaţi de unităţile care i-au intreţinut la studii. Pregătindu-se te­meinic, majoritatea acestora au trecut cu succes probele concursului. O nouă serie se pregăteşte să ia examenele. Aceşti tineri sint intimpinaţi in universităţi şi institute cu dra­goste, căci ei vin pe băncile fa­­cultăţilor cu o neostoită dorinţă de a invăţa. Este o datorie de cinste pen­tru conducerile institutelor, pentru ca­­drele didactice, pentru organizaţiile de partid şi de U.T.M. să lucreze in aşa fel, incit aceşti studenţi să devină

Next