Scînteia, martie 1958 (Anul 27, nr. 4152-4177)

1958-03-01 / nr. 4152

I"«*. . DISCUTÂND PROBLEME ALE SFATURILOR POPULARE Păreri - Propuneri - Sugestii Sprijinul cetăţenilor îmi amintesc parcă a fost ieri. Eram la o şedinţă a comisiei per­manente de gospodărie comunală. La lucrările comisiei au fost de faţă şi membri ai comitetului executiv al sfatului popular. Am luat şi eu atunci cuvîntul, cerînd sfatului popu­lar sprijinul pentru asfaltarea stră­zii Ştefan Gheorghiu, căci aici sunt situate două din întreprinderile principale ale oraşului : uzina „Mun­citorul liber“ şi fabrica de confecţii „Bacăul“. Comitetul executiv a stu­diat cu atenţie propunerea mea şi a aprobat fondurile necesare execu­tării lucrărilor. Dar pentru realiza­rea la tinăr a lucrărilor era nevoie, în afară de bani şi de multe braţe de muncă, împreună cu membrii comitetului executiv am mers din casă în Casă la toţi locuitorii străzii să-i convin­gem să-şi dea contribuţia la în­făptuirea acestei sarcini de interes obştesc. Cetăţenii au participat cu toţii la lucru şi în scurt timp strada noastră şi ambele ei trotuare au fost asfaltate. Apoi, s-a născut o nouă propunere : să se prelungească conducta de apă potabilă pe această stradă. Ca deputat în circumscripţia nr. 10 am adus propunerea la cu­noştinţa sfatului popular. Am luat şi legătura cu deputatul S. Arion, pe atunci director al întreprinderii co­munale. Cu sprijinul cetăţenilor s-a făcut şi această lucrare. Asemenea lucrări s-au înfăptuit multe în ora­şul nostru. Trebuie însă spus că pe unele străzi rezolvarea unor pro­bleme gospodăreşti întîrzie. Aşa, de pildă, pe şantierul străzii Aurel Marcus lucrările s-au tărăgănat cî­­teva luni de zile. Am convingerea că şi cetăţenii de pe această stradă sînt hotărîţi să sprijine sfatul popu­lar­ în acţiunile sale. Este nevoie doar de mai multă iniţiativă. S-a apropiat ziua alegerilor. Intîl­­nirile dintre candidaţi şi alegători şi mitingurile care au avut loc pînă acum şi la care s-au dezbătut pro­bleme importante privind mai buna gospodărire a oraşului ne întăresc convingerea că, în strînsa legătură cu masele, sfatul popular va obţine noi şi importante realizări pe calea dezvoltării multilaterale şi a înfru­museţării oraşului nostru. GHEORGHE LI­PU AUNGUROANCE Bacău Pentru ocrotirea sănătăţii De curînd am fost internată în spitalul din Caracal. Am suportat o operaţie care a reuşit de minune. Acum, în urma îngrijirii atente ce mi s-a dat, sunt din nou sănătoa­să şi pot să lucrez. De aceeaşi gri­jă şi atenţie se bucură aici toţi bolnavii, care sunt ajutaţi să-şi re­capete sănătatea. In anii regimului democrat-popu­lar, în oraşul nostru, ca şi în întrea­ga ţară dealtfel, se acordă o mare atenţie ocrotirii să­nătăţii populaţiei; se cheltuiesc zeci şi sute de milioane de lei pentru înfiinţarea de noi spi­tale şi policlinici, se dezvoltă şi se perfecţionează industria de medica­mente, se califică noi cadre de spe­cialişti. Toate aceste măsuri sunt menite să înlăture urmele grele lă­sate de trecut asupra sănătăţii po­porului, să ajute la dezvoltarea unei generaţii tinere, viguroase şi sănă­toase. Măsurile luate pe plan central se îmbină cu preocuparea sfaturilor populare pentru rezolvarea în regi­uni, raioane, oraşe, sate a proble­melor ce se ridică în legătură cu or­ganizarea asistenţei sanitare a popu­laţiei. Şi la Caracal, sfatul popular, prin secţiunea sanitară, a sprijinit aplica­rea acestor măsuri, ale căror roade se fac puternic simţite. In trecut, oraşul nu avea d­ecît o singură poli­clinică şi nici aceasta nu era do­tată cu aparatura necesară. Acum, sunt 3 policlinici, dintre care una pentru copii ; toate au fost dotate cu aparatura şi mobilierul necesar. De asemenea, localul maternităţii a fost mărit şi numărul paturilor a sporit cu 30. In apărarea sănătăţii populaţiei un mare rol l-au avut cursurile de educaţie sanitară care au fost organizate pe circumscripţii electorale. Toate aceste realizări se datoresc într-o măsură însemnată contribu­ţiei aduse de sfatul popular al ora­şului, de deputaţii săi. Apreciind toate cîte s-au realizat, nu putem să trecem însă cu vederea că mai sunt încă multe de făcut în această direcţie. Aş vrea să pome­nesc aici doar unele probleme, a că­ror soluţionare grabnică stă în pu­tinţa sfatului popular: asigurarea curăţeniei tuturor străzilor, căci a­­ceasta mai lasă uneori de dorit, des­fiinţarea depozitului de gunoi din apropierea uzinei electrice şi asana­rea celor două bălţi din cartierul gării şi a tîrgului de afară. Căci grija pentru igienă şi curăţenie este o condiţie de bază pentru asigura­rea sănătăţii. Fără îndoială mai sunt destule de făcut şi pentru o mai bună gospo­dărire a unităţilor sanitare. Aşa cum au fost rezolvate pro­bleme mai grele în oraşul nostru, desigur că prin strădania organelor locale vor fi rezolvate şi acestea, ca şi altele ce se vor mai ivi. ANA CHIRIŢESCU Caracal Ce te faci cu acoperişul. Raionul Turda e bogat în materiale de construcţii : piatră de var, balast şi nisip, argilă pentru cărămizi şi ţiglă şi multe altele. Datorită măsu­rilor luate de sfatul popular raional multe dintre aceste resurse sunt va­lorificate. S-au produs şi se produc însemnate cantităţi de cărămidă, dar şi alte materiale de construcţie. Nu voi vorbi despre ce a făcut bun sfatul popular în această privinţă, ci despre unele lipsuri care mai există pentru valorificarea resurse­lor locale în vederea sporirii pro­ducţiei materialelor de construcţie. In ultimii ani, numeroşi ţărani muncitori din comuna noastră îşi construiesc case noi. Piatra pentru fundaţii o avem în sat, cărămida o producem noi. Dar ce te faci cu aco­perişul ? Nu avem ţiglă deşi în raion există suficientă argilă pentru fabricarea ei. Cred că sfatul popular raional ar putea studia posibilitatea înfiinţării pe lingă întreprinderile de industrie locală a unor secţii care să producă ţiglă. O astfel de unitate ar putea fi înfiinţată şi în comuna Viişoara, unde întreprinderea raională „Arie­­şul“ are o cărămidărie. Ar trebui mima­ * * presă pentru ţiglă. Nu este prea faţ u de procurat. întreprinde­rea „Arieşul“ are posibilităţi pentru aceasta. . Bogat este raionul nostru şi în piatră de var. Cu toate acestea, noi -------0*0-----­nu găsim întotdeauna cantităţile de var necesare. Neajunsurile din acest domeniu puteau fi înlăturate dacă sfatul popular raional lua măsuri să deschidă noi cuptoare, dacă îndruma şi sfaturile populare comunale pen­tru sporirea producţiei la unităţile în funcţiune. Timpul nu este trecut. In viitor, sfatul popular raional poate să facă ce n-a făcut pînă acum. Va avea şi sprijinul nostru, al cetăţeni­lor. IOAN BALICA comuna Mihai Viteazu raionul Turda Adunările Băncilor cooperative In toată ţara se desfăşoară adu­­nările generale ale Băncilor coope­rative. De c­­nd a avut loc adunarea generală a membrilor Băncii coo­perative din cormuna Moşniţa, regiu­nea Timişoara. Din cei peste 700 membri asociaţi ai acestei bănci cooperative, au luat parte la aduna­re un număr de 450 membri. Adu­narea generală a fost o adevărată sărbătoare. Din satele Moşniţa Ve­che, Albina şi Giroc sătenii au ve­nit cu carele la care au înhămat cei treizeci de cai cumpăraţi cu împru­muturile primite de la banca coope­rativă. In cadrul adunării s-a ară­tat că prin Banca cooperativă oame­nii au primit credite care le-au fost de mare ajutor. In acelaşi timp, ban­ca a contribuit la înfrăţirea mem­brilor asociaţi romîni, sîrbi, unguri şi germani. Asemenea adunări au avut loc la Lugoj, regiunea Timişoara, Seini şi Borşa, regiunea Baia Mare, Căli­­neşti, Oarja şi Vaideeni, regiunea Piteşti etc. la care s-au dezbătut probleme legate de ajutorul reciproc prin băncile cooperative. Oraşul poate fi mai bine gospodărit Dacă ar fi să vorbim despre ceea ce s-a înfăptuit în oraşul nostru în anii puterii populare am putea spu­ne, fără îndoială, multe lucruri fru­moase. Numai în ultimii doi ani s-au construit locuinţe noi cu o su­prafaţă de peste 19.000 m.p., iar sfa­tul popular orăşenesc a atribuit te­renuri în suprafaţă de 7.200 m. p. unui număr de 120 muncitori pen­tru construirea de locuinţe indivi­duale. S-au asfaltat şi pavat străzi pe o suprafaţă de 14.000 m.p. ca­nalizarea s-a extins cu 900 m. lini­ari, reţeaua electrică cu încă 3 km. şi jumătate, iar cea de apă cu peste 1.300 m. S-a dat în folosinţă par­cul „1 Mai“, iar în zona parcului­­ Crîng s-a creat un scuar ; parcu­rile şi străzile s-au îmbogăţit cu peste 15.000 pomi. Toate acestea s-au realizat prin munca desfăşurată de sfatul popular şi în mare parte cu sprijinul cetăţe­nilor. Cu toate acestea, eu consider că se putea face mai mult în ceea ce priveşte gospodărirea oraşului. Iată cîteva lucruri, poate pentru unii mărunte, dar care totuşi au o mare importanţă. De pildă, curăţe­nia oraşului nostru lasă încă de do­rit. Puţinele coşuri de hîrtii, insta­late ici-colo pe cîteva străzi cen­trale, nu sunt suficiente. Străzile din apropierea clădirii teatrului „Ile Pintilie“ s-au transformat în­­tr -un loc de dejugare, deşi oborul s-a mutat de multă vreme la mar­ginea oraşului. De asemenea, prin depozitarea pe trotuare de către U.R.C.C.-Buzău şi U.R.C.C.-Recent a unor adevăraţi munţi de lăzi, aceste străzi au devenit aproape inaccesi­bile. Dacă în centrul oraşului s-au exe­cutat importante lucrări de pavaj şi canalizare, nu acelaşi lucru se poate spune despre unele cartiere mărgin­­­naşe. Pe timp ploios, în special pri­măvara şi toamna, străzile cartiere­lor Mihai Viteazu, Poşta sau C.F.R. devin impracticabile atît pentru autovehicule cît şi pentru pietoni. Sfaturile populare sînt gospodarii oraşelor, în grija şi răspunderea lor cad toate lucrările de felul celor amintite mai sus. Iată de ce lucră­rile gospodăreşti foarte importante despre care pomeneam, trebuie stu­diate şi rezolvate de sfatul popular al oraşului nostru. Părerea mea este că aceste probleme s-ar rezolva mai uşor dacă deputaţii şi sfatul popular ar cere sprijinul cetăţenilor, căci fie­care e interesat ca oraşul în care lo­cuieşte să aibă un aspect cît mai plăcut. ŞTEFAN MOISE Buzău S C­Î­IK­­­E­­­A La Centrul şcolar agricol Făl­ticeni, după orele de curs, ele­vii au posibilitatea să facă di­ferite aplicaţii practice in sera şcolii. In clişeu , elevii la o oră practică de întreţinere a florilor. Noi plantări de viţă de vie 3 In afară de alte ramuri de produc­ţie, gospodăria agricolă de stat Pis­cul Sadovei, regiunea Craiova, are şi un dezvoltat sector viticol cuprin­­zînd 335 ha. de vie nobilă, din care 245 ha. vie dată pe rod, iar restul plantaţii tinere. Plantaţiile de viţă de vie vor lua o extindere şi mai mare, deoarece terenurile nisipoase ale gospodăriei nu sunt favorabile culturilor de ce­reale. In primele 20 de zile ale lunii februarie muncitorii gospodăriei au plantat 7 ha. cu viţă. Pentru a se asigura viţa necesară plantaţiilor din anii viitori, gospodăria şi-a or­ganizat o pepinieră în suprafaţă de 8 ha., din care 3,5 ha. au fost plan­tate pînă la 20 februarie. In această perioadă se fac şi alte lucrări : spaliere, plantaţii de per­dele de protecţie etc. Pe o suprafaţă de 20 ha. vie s-au transportat 400 tone îngrăşăminte naturale. Pentru viitoarele munci de îngrijire a viei au fost reparate pompele vermorele pentru stropit, s-au adus 5000 kg. sulfat de cupru necesar stropirii, a fost făcută aprovizionarea cu piese și materiale necesare lucrărilor de vară în vie. Tragerea la sorţi a obligaţiunilor C.E.C. La 28 februarie 1958 a avut loc în oraşul Piteşti tragerea la sorţi a obligaţiunilor C.E.C. pe întreaga ţară. Cîştigul de 75.000 lei a fost atribuit posesorului obligaţiunii cu seria 04218 nr. 36. Cîştigu­l de 50.000 lei a fost atribuit obligaţiunii cu seria 05285 nr. 27. Obligaţiunile cu seria 13950 nr. 44; seria 15823 nr. 14 şi seria 16640 nr. 22 au ieşit cîştigătoare cu cite 25.000 lei. Obligaţiunile cu seria 03056 nr. 46 ; seria 06569 nr. 07 ; seria 09928 nr. 35; seria 17396 nr. 39 şi seri­a 18757 nr. 16 au ieşit câştigătoare cu cite 10.000 lei fiecare. Toate obligaţiunile cu terminaţiile seriei 526 nr. 41 şi seriei 819 nr. 30 au câştigat cîte 5.000 lei fiecare. Toate obligaţiunile cu terminaţiile seriei 07 nr. 18 şi seriei 60 nr. 18 au cîştigat cîte 1.000 lei. Valoarea totală a cîştigurilor atri­buite la această tr­agere a fost de 1.000.000 lei. Obligaţiunile care n-au ieşit cîştigă­­toare participă din oficiu la viitoarea tragere la sorţi din 31 martie 1958. In primele 10 zile ale fiecărei luni depunerile pe obligaţiunile C.E.C. se fac l­a valoarea lor nominală fără di­ferenţă de preţ. 500 d­e cooperatoare ORAŞUL STALIN (coresp. „Scîn­­teii“).­ Un grup de gospodine, spri­jinite de Sfatul popular al Oraşului Stalin, au înfiinţat în toamna anului trecut o cooperativă de producţie cu munca la domiciliu. La început, cooperativa număra doar 50 de membre. Cooperativa „Sîrguinţa“ s-a dezvoltat mereu. Astăzi, numă­rul cooperatoarelor se ridică la 300. Ele execută tricotaje, broderii, len­jerie, remaiat ciorapi, articole de artă manuală ca : milieuri cu mo­tive naţionale, papuci, cămăşi, bluze etc. De curînd, cooperativa a con­fecţionat pentru magazinele „Bi­juteria“ 100.000 mărţişoare. Tot în ultimul timp ea a produs peste 15.000 perechi ciorapi de damă şi copii, sute de pulovere şi altele. în curînd, în această cooperativă se vor executa plase de vinilin şi alte articole de uz casnic. Printre coope­ratoarele fruntaşe se numără Albu­­leț Igne, Zavicsa Maria, Graizer Edith, Panait Elena, Gonţea Anca și altele. Materiale primite pentru concursul „Scînteii" De ochii oamenilor muncii Inovatorii în sprijinul producţiei La cabinetul tehnic al uzinelor „1 Mai "-Ploeşti s-au înregistrat în a­­cest an primele inovaţii şi propu­neri pentru o mai bună organizare a muncii. Intre acestea este şi propunerea oţelarilor Gheorghe Niţescu şi Ion Cristian privind folosirea unor pro­cedee mai eficace pentru repara­rea la cald a cuptoarelor elec­trice. Propunerea lor dă posi­bilitatea să se execute reparaţii la cald, prin introducerea magne­zitei în locurile unde a căzut cără­mida, considerate înainte inaccesi­bile. în acest fel, cuptoarele electri­ce pot da în plus încă 15-20 de şar­je între reparaţiile periodice, rea­­lizîndu-se economii de peste 330.000 lei anual. O inovaţie importantă a realizat şi tehnicianul Iosif Lisovschi — un dispozitiv de danturat roţi conice cu dinţi înclinaţi pentru masa rota­tivă. Aplicarea inovaţiei lui aduce economii în valoare de aproximativ 180.000 lei. In momentul de faţă, se află în fază de experimentare o altă pro­punere de inovaţie făcută de ing. Ion Bucur împreună cu un co­lectiv de muncitori. Mişcarea inovatorilor din uzină este în plină desfăşurare. Cabine­tul tehnic a întocmit un plan te­matic de inovaţii pe anul 1958, me­nit să rezolve, cu ajutorul unui nu­măr cît mai mare de muncitori, tehnicieni şi ingineri, o serie de probleme importante ale procesului de producţie. MARIN DODOI tehnician In biroul sectorului ţesătorie se adu­nase aproape întreaga conducere teh­nică a fabricii. Se discuta organizarea a 5 secţii cu cîte 60 războaie, în schim­bul al IlI-lea. — Noi ne-am mai sfătuit şi rîndul trecut cum să facem, spune şeful sec­torului. Pentru aceste 5 secţii avem ţe­sători, însă n-avem meşteri. De unde luăm cinci meşteri ? — Totuşi, pentru ’58 sîntem planifi­caţi să lucrăm cu aceste secţii, intervine inginerul şef. Mai avem cîteva zile şi va trebui să pornim lucrul. Şi nici să luăm hotărîri nechibzuite, care să ducă la nerealizarea planului nu putem. Pornirea celor cinci secţii din cadrul schimbului al IlI-lea căzuse în sarcina maistrului Nicolae Tudor, şeful acestui schimb. Dar cum aveau să lucreze cele 5 secţii, dacă pentru ele nu se găseau maiştri oare să răspundă de activitatea lor ? Maistrul Nicolae Tudor îşi luă cu­raj şi zise, hotărît: — Voi pomi cele 5 secţii la timpul stabilit, fără să am nevoie de nici un meşter din alte secţii. — Pe cine ai să pui ? — întrebă şe­ful sectorului. — O să răspund mîine. N-aveţi nici o grijă, că nu-mi retrag cuvîntul ! ★ In seara aceleiaşi zile, cinci tineri ascultau, atent, cuvintele maistrului. — V-am ales pe voi pentru că vă cunosc bine şi ştiu ce puteţi, le spunea maistrul Tudor. Am încredere în voi. N-o să fie deloc uşor, dar nu trebuie să vă descurajaţi în faţa greutăţilor. O să v-ajut. Trebuie să ajungeţi ca în scurt timp să munciţi ca şi maiştrii mai vîrstnici, să vă însuşiţi experienţa lor. Cuvintele maistrului Tudor i-au În­sufleţit pe tineri. Erau hotărîţi să răs­pundă prin fapte că pot munci şi ei ca şi ceilalţi maiştri, mai vechi. A doua zi, toţi aşteptau curioşi să audă cu cine va porni la treabă şeful schimbului al IlI-lea. — O să-ncep lucrul în secţii cu cinci tineri ajutori de maistru. Le cunosc pu­terile şi am încredere că vor face faţă muncii. Secţiile pe care le vor con­duce îşi vor realiza planul. — Nu e rea ideea, spuse şeful sec­torului, după un timp de gîndire. Dar, bagă de seamă că îţi asumi o răspun­dere mare. Ia s-auzim, cine sunt băieţii? — Lui Constantin Lozan îi dau sec­ţia a X-a. Lui Neculai Constandache i-o dau pe­ a IX-a. Pe Grigore Cozma îl pun la a VIII-a, pe Traian Vornicu la a VI-a şi pe Mihai Ursu la a V-a. Cu toate că unii au cam şovăit, alţii chiar s-au împotrivit, totuşi propunerea maistrului Tudor a fost aprobată. Munca a pornit, aşa cum fusese sta­bilit, din primele zile ale noului an. La început a fost greu. Totuşi, dîrze­­nia tinerilor, elanul lor au învins. Trep­tat, treptat munca a mers tot mai bine. Secţiile conduse de ei au reuşit chiar din prima lună să-şi realizeze planul şi să-l depăşească. Acum, în a doua lună a anului, băieţii i-au întrecut pe mulţi dintre cei vîrstnici, cu experienţă. — Schimbul tineretului va cîştiga în­trecerea, spunea zilele acestea şeful de sector. Are cele mai mari depăşiri. Mare lucru şi încrederea asta !... Exemplul maistrului Nicolae Tudor, de la fabrica „Ţesătura“ din Iaşi, a în­ceput să fie urmat şi de alţi maiştri din fabrică. NICOLAE TOPOR maistru Fruntaşă în producţie Un grup de femei de la Districtul C.F.R.-Podgoria Arad munceau la li­nia ferată. Printre ele era şi Ecateri­­na Krebs, care îşi vedea in linişte de lucru. Am văzut strălucindu-i pe piept insigna „Pentru merit ceferist“. Mi-a încolţit imediat în minte gîn­­dul : ce a putut să facă o femeie simplă, venită dintr-un sat îndepăr­tat, şi cum a putut întrece atîţia muncitori mai vechi la lucrările de Întreţinere a liniei ? Curiozitatea mi-a fost satisfăcută de picherul Maxa Iluţan. Insigna a cîştigat-o — cum spunea el — în urma întrecerii socialiste organiza­te cu prilejul întreţinerii liniei fera­te prin metoda suflatului. Dar nu numai pentru aceasta. Intr-o zi, de exemplu, a lipsit şeful de echipă. Linia trebuia ridicată şi ripată (de­­plasarea căii pentru a se obţine por­ţiuni cu aliniamente regulate). S-a pus întrebarea : cine va conduce lu­crarea şi echipa ? Mai mulţi munci­tori au propus-o pe Ecaterina Krebs. Au arătat că dînsa cunoaşte şi lu­­crări de ridicări de linii, de tras li­nia la tipar, măsurători şi alte munci complicate de întreţinere a drumului de fier. Numele acestei harnice muncitoa­re este mereu la loc de cinste pe panoul de onoare al fruntaşilor. In cinstea zilei de 8 Martie şi-a luat angajamentul ca grupa ei să fie fruntaşă în muncă, depăşind pla­nul de întreţinere a liniei cu 5%, executînd lucru de bună calitate. V. ADAH tehnician nare lucru $1 încrederea asta!... I W­AB AT AJ CP Drigana mlDcrulul Incaciac Ne-am coborît pe „rostogol“. In clipa cind am simţit pămîntul sub picioare, însoţitorul meu, un tînăr inginer petroşănean, a tunat cu voce groasă: — Mihai baci, ți-am adus un musa­fir. Uite, tovarăşul e de la ziar. Am privit spre minerul care se apropia. Da, minerul Tucaciuc e așa cum mi-l închipuiam. Poate să-l pismuiască orice atlet. E lat în umeri, îndesat la trup, un bărbat la vreo 45 de ani. I se văd mușchii împletindu-se ca într-un ghem de otgoane. Priveam deci spre omul care se apropia. — Noroc bun ! — Noroc ! — Va­ să­ zică așa stăm. Ne vizitează presa — zise el, privindu-mă drept în faţă. Dar se schimbă numaidecît şi, întorcîndu-se puţin, se adresă unui tînăr: — Hei, Gheorghe ! Avem un musa­fir, ce stai, nu ştii obiceiul ? Adu o lopată ! Minerii de faţă se priviră cu coa­da ochiului. Pentru mine, momentul era dificil. Intuiam că de felul cum voi reacţiona la spusele minerului voi reuşi sau nu să mă alătur lor în mod firesc, să mă simt bine cu ei şi să nu-i stingheresc. — Sigur că da , daţi-mi o lopată ! ...Aşa m-a primit brigada lui Tu­cadui' (Se înţelege că nu prea m-au lăsat s ’ lucrez). Am cunoscut în fe­lul at­â­ta pe toţi membrii brigăzii care lu­prează în schimb cu vestitul mine . Despre faptele brigăzii lui Tuchniuc s-a scris mult în ziare în ultimul timp. Exemplul acestei bri­găzi, care a hotărât să muncească în aşa fel încît să trimită în fiecare schimb „la ziuă“ o tonă de cărbu­ne în plus de fiecare muncitor din brigadă este acum urmat de zeci şi zeci de brigăzi de mineri din Valea Jiului. Şi nu numai din Valea Jiu­lui. Minerii de la Teliuc şi de la Filipeştii de Pădure, oţelarii de la Hunedoara, metalurgiştii de la „Re­publica“ au auzit şi ei de iniţiativa brigăzii şi s-au grăbit s-o urmeze. Vizitam deci o brigadă care a ini­ţiat, cum s-ar spune o adevărată mişcare, în cadrul întrecerii, pentru depăşirea planului în mod ritmic, pe fiecare om, în fiecare zi, la fiecare loc de muncă. Brigada lui Tucaciuc, alcătuită din 24 de mineri (ei le spun posturi), lu­crează în trei schimburi. In primul schimb muncesc 7 oameni. Slăbuţul Crişan Moise, care nu are nici o cli­pă astîmpăr, deşi are 40 de ani, e şef de schimb . Popa Dumitru e un tînăr ajutor de miner, îndemînatic la toate, la armare ca şi la perfora­re sau la lopătatul cărbunelui. Vine apoi Ion Vancea, miner, cam închis la fire, dar tare harnic. Cei trei vagonetari, Saucă Gheor­ghe, Bizubac Gheorghe şi Văcăriuc Gheorghe nu-s de prea multă vreme în brigadă. Dar i-a îndrăgit mi­nerul pentru vrednicia lor şi, pe cît se pare, îi va scoate cu vremea mi­neri, aşa cum a scos pe mulţi alţii In anii aceştia. Intr-o vreme, tov. Tucaciuc lasă ciocanul de abataj şi, aşezîndu-se pe o scurtătură de lemn, mă invită : — Acum să stăm o ţîră de vorbă. Ce spui de treaba asta a noastră ? Bună-i ? — Bună, tovarăşe Tucaciuc. Aţi văzut cîţi vă calcă pe urme. — Aşa zicem şi noi. Uite, şi la mina noastră avem nu mai puţin de 16 brigăzi care ne-au urmat. Şi s-a scos vîrtos cărbune în zilele acestea. Dar, mai e cite o bubă. Nu totdea­una avem ce ne trebuie. Stăm prost cu lemnul şi n-avem vagonete goale cîte trebuie. — După cîte ştiu, conducerea mi­nei face eforturi să aveţi totul. Minerul dădu din cap afirmativ. — Face. In mină productivita­tea, creşte de la o zi la alta. Creşte şi nevoia de lemn. Asta-i. între timp minerii s-au aşezat să mănînce ceva. Observam danţurile lor albe în contrast cu feţele pline de praful cărbunelui zdrumicat. ...Intr-adevăr, minerii duc lipsă de lemn pentru armare. Mi-a vorbit despre asta şi secretarul de partid, tovarăşul Geza Tantzer, în diminea­ţa aceleiaşi zile. Spunea că Aninoa­­sa este aprovizionată cu material lemnos prin circuitul minei Petrila. Pînă acum nu s-a găsit o altă solu­ție. La ora actuală, exploatarea nu are un stoc de material lemnos. Ce vine, se bagă direct în mină. Mă gîndeam la discuția pe care am avut-o cu secretarul de partid, cind tovarășul Tucaciuc reluă : — Eu aș putea să reduc numărul oamenilor la 18. Adică să eliberăm 6 mineri din brigadă pentru alt loc de muncă. Avem mare nevoie de oa­meni în deschiderea altor fronturi de lucru, în mină. Şi cu 6 oameni mai puţin, care ar putea să lucreze în alte sectoare, am da o producti­vitate mai mare , dar numai să a­­vem ce ne trebuie, adică lemn şi „goale“. O lecţie de economie politică, o lecţie despre productivitate şi folo­sirea raţională a forţei de muncă, concentrată în cîteva cuvinte... — Să ridici neapărat chestiunea asta la consfătuirea de la Petroşani. — l-am sfătuit eu. — Cred că va veni un delegat şi de la minister. Minerul schiţă un gest. — O ridic, asta şi alte probleme. Mă pregătesc bine.­­Peste cîteva zile, la consfătuirea minerilor Jiului, brigadierul Tuca­ciuc a arătat cum înţelege şi cum ar aplica el economia politică în aba­taj. l-au dat dreptate toţi cei pre­zenţi. Insă din partea ministerului n-a fost nimeni la consfătuire, deşi exploatările­ din Valea Jiului dau o însemnată cantitate de cărbune din producţia ţării). Am mai discutat o vreme cu mi­nerul pe seama aprovizionării, după care l-am rugat să-mi explice în ce constă metoda brigăzii, cum reuşesc, „ortacii“ să dea peste plan o tonă de cărbune de fiecare om, pe fiecare schimb. In felul acesta am ajuns să explic cititorilor cele ce urmează. Brigada lui Tucaciuc nu are o metodă aparte, neștiută de ni­meni altcinem; succesele ei nu au la bază un secret profesio­nal. Metoda acestor mineri este buna organizare a muncii. Bri­gada lucrează în chipul cel mai obişnuit. Te izbeşte însă faptul că totul aici se bazează pe calcul, pe un grafic nescris, dar per­fect sincronizat, al fiecărei operaţi­uni. îndrăznesc să afirm că acesta este elementul principal în munca brigăzii lui Tucaciuc: calculul. A­­ceasta e o trăsătură evidentă a ex­perienţei, care-l ridică pe om de la munca exclusiv sau aproape exclu­siv fizică, la o activitate în care ca­pătă importanţă hotăritoare gîndirea creatoare. S-a vorbit şi se vor­beşte dese­ori despre o bună or­ganizare a muncii ca element esen­ţial în procesul producţiei şi fiecare înţelege că aici este vorba în pri­mul rînd de cunoaşterea aprofun­dată a meseriei, de calificare, de experienţă. Aşa stînd lucrurile, re­porterul va fi scuzat că nu poate să explice pe puncte metoda lui Tucaciuc. Cu toate acestea, cititorul ar pu­tea obiecta: toate cîte mi s-au spus pînă acum despre metoda lui Tu­caciuc sînt lucruri extrem de sim­ple. Intr-adevăr, aşa şi este. Deci cu atît mai uşor se poate însuşi iniţi­­­ativa brigăzii lui Tucaciuc, ea ne­­fiind cu nimic complicată. Toc­mai aceasta îi dă putere de extin­dere, tocmai aceasta explică faptul că intr-un termen relativ scurt ini­ţiativa brigăzii de la Aninoasa a fost îmbrăţişată de peste 100 de bri­găzi din exploatările carbonifere de pe Jiu. Rezumînd discuţia avută cu mi­nerul Tucaciuc, aş putea adăuga că iniţiativa de care vorbim are aceste cerinţe: un grad înalt de calificare a minerilor, care să-i conducă la acea „bună or­ganizare a muncii"; stabilitatea cadrelor de mineri, fără de care nu se poate obţine specializa­rea omului pe anumite operaţii; în sfîrşit, aprovizionarea ritmică a locului de muncă, cu material lem­nos, vagon,etc şi toate cele nece­sare. Ai reuşeşte brigada lui Tu­caciuc sa dea nu o tonă de cărbune peste plan, de fiecare om, pe fie­care zi, ci trei, patru şi uneori chiar­­ cinci tone. ST. ZIDARIŢA Nr. 4152 70 de ani de la naşterea lui A. S. Makarenko Cu prilejul sărbătoririi a 70 de ani de la naşterea marelui pedagog so­vietic A. S. Makarenko, între 9 şi 16 martie se vor organiza în ţară numeroase acţiuni menite să popu­larizeze viaţa, activitatea pedagogică şi operele strălucitului pedagog La institutele de perfecţionare a cadrelor didactice din Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara, în centrele regionale şi în principalele centre raionale vor avea loc simpozioane, urmate de discuţii, în legătură cu viaţa şi opera lui A. S. Makarenko, şi folosirea metodelor sale pedago­gice în şcolile din ţara noastră. In şcolile pedagogice şi în insti­tutele pedagogice de doi ani pen­tru învăţători se vor organiza ex­puneri cu privire la opera pedago­gică a lui Makarenko, seri literare şi recenzii, prezentări de filme so­vietice cu caracter educativ, expo­ziţii care vor ilustra aspecte din activitatea şcolii sovietice. (Agerpres) In Editura de stat pentru literatura politica au apărut: GALL ERNŐ: Sociologia burgheză din Romînia — studii critice (286 pag. 6 lei). Lucrarea tov. Gáll Ernő este primul studiu critic mai amplu cu privire la gîndirea sociologică burgheză din Ro­mânia. Primul capitol al lucrării expune condiţiile în care a apărut sociologia burgheză, caracterul şi funcţia ei so­cia­bilă, precum şi principalele curente şi direcţii de dezvoltare. In celelalte capitole, autorul analizează, de pe po­ziţiile materialismului istoric, princi­palele concepţii sociologice liberale, ţărăniste, reformiste şi fasciste din Romînia şi dezvăluie caracterul lor apologetic, de apărare a regimului burghezo-moşieresc. Un capitol special din lucrare se ocupă de „sociologia de catedră”, de cercetările sociologice ale şcolii mono­grafice din Bucureşti. In alte capitole sunt analizate concepţiile despre socie­tate ale lui P. Andrei, curentul deter­minismului geografic, determinismul biologic, rasismul ş.a. Ultimul cam­ol este consacrat analizei critice a con­cepţiilor unor sociologi burghezi ma-­­ ghiari din Romînia. In încheiere autorul prezintă rolul sociologiei burgheze ca suprastructură ideologică a societăţii capitaliste şi arată necesitatea luptei permanen­t împotriva ideologiei burgheze. ★ P. LUCACIU şi I. HURDUC. Mer­­xisnt-leninismul — teoria revoluțio­­nară a proletariatului. (64 pag., 1,25­­■ lei). * Lupta Partidului Comunist din * România în perioada crizei econotice din 1929—1933. (56 pag., 0,85 lei). * Lupta P.C.R. pentru consolidarea regimului democrat-popular și trece­rea la revoluția socialistă* (6 martie 1945—30 decembrie 1947). Colecția „Tu ajutorul celor ce urmează cercurile de studiere a istoriei P.M.R. (54 pag., 0,80 lei). Teatrul de păpuşi din Brăila. Minuitorii Hariton Vasile, Brînzaş Carmen şi Dida Rahtopol la o repetiţie cu piesa „Aladin şi lampa fermecată“. Foto : R. CO8TIN

Next