Scînteia, ianuarie 1959 (Anul 28, nr. 4412-4436)

1959-01-03 / nr. 4412

SPRE NOI SUCCESE ÎN CONSTRUIREA SOCIALISMULUI! Am păşit într-un nou an de muncă. Cu adîncă încredere în viitor, în Partidul Muncitoresc Ro­mân, care călăuzeşte cu înţelepciune poporul muncitor pe calea socialis­mului, oamenii muncii încep noul an hotărîţi să obţină cît mai însemnate succese în lupta pentru avîntul ne­întrerupt al economiei și culturii, pentru ridicarea continuă a nivelu­lui lor de trai, pentru înflorirea Re­publicii Populare Române. Anul 1958 s-a încheiat cu impor­tante realizări în toate domeniile. Producţia industrială a crescut cu peste 9,5%­ faţă de anul 1957 ; planul de stat al producţiei globale indus­triale a fost depăşit, după date pre­liminare, cu 3,5%. In cursul anului 1958 au intrat în funcţiune impor­tante obiective industriale : marele bluming şi trei cuptoare Martin la Hunedoara, linia de acid sulfuric la uzina chimică Năvodari, uzina pe­trochimică nr. 2 Brazi, Complexul pentru industrializarea lemnului Gălăuţaş etc. In anul trecut, salariul real al ce­lor ce muncesc în sectorul socialist de stat a fost cu aproape 60% mai mare decit în 1950 şi cu 26%­ decît în 1955. In fiecare regiune, în cen­trele industriale şi în Capitală s-au construit şi se construiesc pentru oamenii muncii mii de locuinţe. Sectorul socialist cuprinde în pre­zent peste 55% din suprafaţa agri­colă a ţării, exercitînd o atracţie tot mai puternică în rândurile ţărănimii muncitoare. Schimbul dintre oraş şi sat s-a intensificat, s-a întărit alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. Oglindind dezvoltarea sănătoasă, constructivă, paşnică a întregii noastre economii, trăinicia finanţe­lor ţării şi a monedei noastre, bu­getul de stat pe anul 1958 s-a în­cheiat cu un excedent de 1,6 mi­liarde de lei, depăşindu-se cu 800 milioane lei excedentul planificat. „înfăptuirile rodnice ale acestui an — a arătat tovarăşul Chivu Stoica in cuvîntarea rostită cu pri­lejul anului nou — sînt rezultatul muncii creatoare a eroicei noastre clase muncitoare, a hărniciei ţără­nimii muncitoare, a oamenilor de cultură legaţi de popor. Ele sunt ro­dul politicii marxist-leniniste a par­tidului nostru, care conduce cu mină sigură poporul muncitor pe drumul socialismului“. Avîntul tuturor ramurilor econo­miei, creşterea venitului naţional şi a nivelului de trai al celor ce muncesc în anul 1958 se datoresc faptului că partidul nostru aplică cu consecvenţă politica de indus­trializare socialistă a ţării. Parti­dul a orientat principalele investi­ţii spre industria grea, spre acele ramuri care asigură dezvoltarea ra­pidă a întregii economii. Pentru a traduce în viaţă politica partidului, oamenii muncii au pornit nu­meroase iniţiative preţioase, au fă­cut mii de propuneri de valorifi­care a unor rezerve ale întreprin­derilor ; la sate a luat amploare ac­ţiunea patriotică de realizare, prin muncă voluntară, a unor mari lu­crări de hidroamelioraţii, de ridi­care a noi construcţii de interes so­cial-cultural. Punîndu-şi forţele creatoare în slujba poporului, oa­menii de ştiinţă şi cultură au obţi­nut însemnate succese. Bilanţul anului 1958, care oglin­dește din plin capacitatea clasei noastre muncitoare, a statului de­mocrat-popular de a asigura mersul înainte al economiei, dezvoltarea ei ascendentă pe drumul construirii socialismului, constituie o bază trai­nică pentru dobîndirea de noi și im­portante realizări în anul în care am păşit. Oamenii muncii din ţara noastră încep noul an de muncă avînd în faţa lor programul clar şi însufle­­ţitor cuprins în expunerea făcută de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la plenara din 26—28 noiembrie 1958 a C.C. al P.M.R. Acest program asigură dezvoltarea pe mai de­parte şi într-un ritm mai intens a­l industriei noastre socialiste, lăr­girea bazei tehnico-materiale în agricultură, sporirea însemnată a producţiei industriale şi agricole, în scopul ridicării continue a nivelu­lui de trai al celor ce muncesc. Pentru finanţarea acestui impor­tant program, Marea Adunare Na­ţională a dezbătut şi a aprobat re­cent bugetul de stat pe anul 1959 — buget al muncii paşnice a po­porului nostru, orientat spre dezvoltarea continuă a economiei naţionale şi ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc. Cifrele bugetului de stat pe anul în curs, dezbaterile care s-au purtat în ju­rul lui au scos încă odată în evi­denţă că economia noastră naţio­nală este o economie consoli­dată, în plină dezvoltare, că fie­care întreprindere are însemnate resurse pentru a spori şi mai mult acumulările necesare dezvoltării e­­conomiei. Pe baza sarcinilor puse de plenara C.C. al P.M.R. din 26—28 noiembrie 1958, în acest an se va investi suma de 17,6 miliarde lei, cu 15 la sută mai mult decît în 1958 ; pentru creş­terea activităţii productive a indus­triei este prevăzută suma de 14,8 miliarde lei, în afara creditelor ban­care. In acest an, se va­ acorda mai departe o deosebită atenţie dezvol­tării industriei siderurgice, a cărei producţie trebuie să crească cu 23 la sută iar la oţel­­ cu 38 la sută faţă de anul 1958. Lupta pentru creş­terea producţiei de metal pe baza folosirii mai raţionale a agregatelor siderurgice şi a intrării în funcţiune a unor noi capacităţi de producţie este o sarcină de seamă în noul an. Importante fonduri — 20 la sută din volumul total al investiţiilor indus­triale — sunt alocate pentru dezvol­tarea puternică a industriei chimice, una din ramurile de bază ale eco­nomiei naţionale. Dată fiind însem­nătatea pe care o au noile fabrici şi uzine chimice care vor intra în func­ţiune anul acesta, constructorii şi toate întreprinderile care au sarcina să contribuie la construirea şi uti­larea acestora au datoria să gră­bească darea lor în folosinţă. In faţa industriei uşoare şi ali­mentare — pentru dezvoltarea că­reia s-a alocat în acest an un volum de investiţii cu 53 la sută mai mare decît în 1958 — stă sarcina impor­tantă de a produce cît mai multe mărfuri de calitate superioară şi la un preţ de cost redus, de a lărgi nu­mărul sortimentelor, de a realiza economii la materii prime. Volumul mijloacelor destinate dezvoltării agriculturii este de 5,7 miliarde lei, din care 2,9 miliarde lei pentru investiţii. Cea mai mare parte din aceste fonduri sunt desti­nate mecanizării principalelor lu-(Continuare în pag. IlI-a, col. 1—4) la Bucureşti, 1 ianuarie 1959. Locuitorii Capitalei au sărbătorit cu bucurie şi entuziasm prima zi a noului an. Mai însorită chiar decît o zi de pri­măvară, aceasta a dat prilej bucureştenilor să străbată în lungi plimbări oraşul pentru a-şi felicita rudele şi prietenii, să se întîlnească în marile pieţe sau să se odihnească în parcuri. (Foto R. Costin) PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNITI­V, ANUL XXVIII Nr. 4412 Sîmbătă 3 ianuarie 1959 4 PAGINI - 20 BANI ÎN FRUNTEA ŞTIINŢEI ŞI TEHNICII MONDIALE U.R.S.S. a lansat o rachetă cosmică in direcţia Lunii La 2 ianuarie a fost lansată în U.R.S.S. în direcţia Lunii o rachetă cosmică. Conform programului stabilit racheta cosmică cu mai multe trepte a ieşit pe traiecto­ria de înaintare in direcţia Lunii. Continuîndu-şi înaintarea racheta a trecut peste frontiera de Est a Uniunii Sovietice, peste insulele Hawai și își continuă drumul deasupra Oceanului Paci­fic, îndepărtîndu-se rapid de pămînt. La 3 ianuarie, ora 3:10 (ora Moscovei), racheta cos­mică înaintînd spre Lună, va trece deasupra regiunii de sud a insulei Sumatra, aflîndu-se la o distanţă de aproape 110.000 km. de pămînt. Conform calculelor preliminare, care sînt precizate prin observaţii directe, la 4 ianuarie 1959, în jurul orei 7, racheta cosmică va ajunge în regiu­nea Lunii. Ultima treaptă a rachetei cosmice, care cîntăreşte 1.472 kg. fără combustibil este prevăzută cu un conteiner special, în interiorul căruia se află aparatele de măsurat necesare efectuării observaţiilor ştiinţifice. MOSCOVA (AGERPRES). — TASS transmite următorul comunicat cu privire la lansarea unei rachete cosmice în direcția Lunii. Cuvîntarea tovarăşului Chivu Stoica rostită la posturile de radio cu prilejul Anului Nou Cu prilejul Anului Nou, tovarăşul Chivu Stoica, mem­bru al Biroului Politic al C.C. al P.M.R., preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române, a rostit în noaptea de 31 decembrie 1958 la posturile noastre de radio, următoarea cuvîntare : Tovarăşi şi tovarăşe, cetăţeni şi cetăţene, Ne aflăm în pragul Anului Nou, al 15-lea an de cînd poporul nostru a devenit stăpîn al propriului său des­tin. In anul care s-a sfîrşit, pe întinsul ţării noastre s-au înălţat noi fabrici, uzine, sonde, centrale electrice, locuinţe, şcoli şi spitale, s-a lărgit şi s-a consolidat sec­torul socialist al agriculturii, s-a îmbunătăţit traiul oame­nilor muncii de la oraşe şi sate. înfăptuirile rodnice ale acestui an sunt rezultatul muncii creatoare a eroicei noa­stre clase muncitoare, a harnicei ţărănimi muncitoare, a oamenilor de cultură legaţi de popor. Ele sunt rodul politicii marxist-leniniste a partidului nostru care con­duce cu mină sigură poporul muncitor pe drumul socialismului. Succesele pe care le-am obţinut au cerut poporului nostru muncitor eforturi susţinute, abnegaţie şi elan patriotic în lupta pentru înfrîngerea greutăţilor, inerente perioadei de mari transformări social-economice şi de lichidare a înapoierii în care a fost ţinută ţara noastră de burghezie şi moşierime, însufleţiţi de victoriile repur­tate, încrezători în viitorul luminos al patriei noastre, strîns uniţi în jurul partidului şi guvernului, oamenii muncii vor manifesta şi în anul care vine acelaşi avint creator in lupta pentru îndeplinirea planului de stat pe anul 1959, pentru traducerea în viaţă a sarcinilor măreţe pe care partidul nostru le-a pus în faţa poporului. Ne apropiem tot mai mult de acel stadiu de dezvol­tare cînd rezu­ltatele eforturilor noastre vor fi şi mai evi­dente, asigurînd un nivel tot mai ridicat al bună­stării materiale şi culturale a tuturor celor ce muncesc. Trecînd în revistă realizările obţinute de poporul nostru în anul ce s-a scurs, ne bucurăm totodată de marile rea­lizări ale popoarelor frăţeşti din Uniunea Sovietică şi din celelalte ţări ale lagărului socialist. Realitatea vie, înfăptuirile materiale şi spirituale ale sistemului socia­list mondial demonstrează în faţa întregii lumi supe­rioritatea socialismului asupra capitalismului. In lumea capitalistă noul an începe pentru oamenii muncii sub semnul fenomenelor tot mai acute ale crizei economice, sub semnul devalorizării şi inflaţiei, al agra­vării şomajului, al atacului reacţiunii împotriva libertăţilor democratice; lupta oamenilor muncii pentru interesele lor vitale, pentru democraţie şi progres social capătă o amploare şi o intensitate tot mai mare. Poporul nostru este doritor de pace şi ştie că această năzuinţă a sa este împărtăşită de toate popoarele lumii. Popoarele vor să fie eliberate de povara goanei înarmă­rilor şi a cheltuielilor militare, de primejdiile grave ale politicii „pe marginea prăpastiei“, dusă de agresorii im­perialişti, dornici să cotropească pămînturi străine, să subjuge alte popoare, să le răpească independenţa naţio­nală şi dreptul de a dispune de soarta lor. Succesele însemnate obţinute de popoarele iubitoare de pace in anul 1958 justifică convingerea noastră că anul care vine va fi anul unor noi biruinţe ale forţelor păcii, care sunt in măsură să împiedice orice tentativă a cercu­rilor imperialiste, îndreptată împotriva păcii şi securităţii popoarelor. Umăr la umăr cu celelalte ţări ale lagărului socialist în frunte cu Uniunea Sovietică, laolaltă cu toate forţele ce luptă pentru pace, Republica Populară Romînă îşi va aduce şi pe viitor contribuţia activă la rezolvarea celei mai arzătoare probleme a timpului nostru — asigurarea unei păci trainice în întreaga lume. In numele Comitetului Central al Partidului Muncito­resc Român, al guvernului Republicii Populare Române, al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, urez din toată inima oamenilor muncii din patria noastră, bărbaţi, femei, tineri, care muncesc cu dragoste şi devotament în uzine şi fabrici, în mine, pe ogoare, în instituţii şi lăcaşuri de cultură, noi succese în activitatea lor, în lupta pentru construirea socialismului, pentru propăşirea ţării şi feri­cirea poporului, pentru pace în lumea întreagă, şi le adre­sez tradiţionala urare a poporului nostru. La mulţi ani­­ I­A ÎNCEPUT DE AN Primele şarje de oţel Siderurgiştii Combinatului metalurgic Reşiţa au înregistrat prima mare victo­rie din noul an . Oţelăria Martin a com­binatului, la care s-au făcut lucrări de reconstrucţie, a dat primele două şarje de oţel. Prima şarjă a fost elaborată la cupto­rul nr. 4 în seara zilei de 31 decembrie de echipa prim-topitorului Ion Bobescu, iar cea de-a doua la cuptorul nr. 5 în noaptea zilei de 1 ianuarie, de echipa prim-topitorului Adam Jemănaru. Pri­mele două şarje date de oţelarii reşi­­ţeni în pragul şi în prima zi a noului an au fost elaborate într-un timp scurt, iar turnarea lor s-a făcut pe vagoneţi. Cu foc continuu DEVA (coresp. „Scînteii“). — La oţe­­lăriile Martin, la furnale, la laminoare, focul rămîne mereu nestins. Ziua şi noaptea în zilele de lucru sau de săr­bătoare, pe platformele de încărcare, în halele de pregătire a metalului, a lin­­gotierelor etc. îşi desfăşoară munca zeci, sute de siderurgişti. ...1 ianuarie. La cuptoarele Martin din secţia oţelărie nr. 1 s-au dat 10 şarje rapide. Echipa condusă de tov. Mihai Dumitru a dat o şarjă în numai 6 ore şi 15 minute, cea condusă de tov. Vasile Ciobanu in numai 7 ore etc. Ca urmare a scurtării timpului de ela­borare a şarjelor, cifrele planului de producţie prevăzute pentru ziua de 1 ianuarie au fost depăşite. Topitorii de la cuptorul nr. 5 conduşi de Dumitru Şerban au dat în această zi peste plan aproape 31 tone oţel. Traian Bîrlea, Si­mion Mihaia, Vasile Ciobanu au dat de asemenea oţel peste plan. La furnalele Hunedoarei s-a lucrat, de asemenea, în această zi cu mult avînt. Fruntaşi s-au situat topitorii de la furnalul nr. 4. In prima zi a anului 1959 oţelarii şi furnaliştii de la Combi­natul siderurgic din Hunedoara au dat aproape 100 tone metal peste plan. La sonda 631 se forează PLOEȘTI (coresp. „Scînteii"). — Pînă la începutul noului an mai erau doar cîteva ore. La sonda 631 de la poalele dealului Drăgăneasa de la Cîm­­pina sondorii de serviciu în frun­te cu șeful de echipă, comunis­tul Ion Mihai, pregăteau noroiul în batale, aranjau sculele pe podul son­dei, verificau granicul, macaraua, geam­­blacul şi celelalte părţi ale instalaţiei. Maistrul Ion Mihai şi ceilalţi mem­bri ai echipei au ţinut să por­nească săpatul acestei sonde încă din prima zi a noului an. Angajamentul şi l-au îndeplinit. Chiar la miezul nopţii, cînd se rosteau urări de fericire şi voie bună, sapa a început să „muşte“ adine din pămîntul nisipos. Schimbul II condus de maistrul Ion Ioniţă şi schimbul III condus de comu­nistul Matei Vasile de la sonda 631 au continuat cu succes forajul sondei. „Dorinţa noastră — spunea maistrul Ion Mihai — este de a contribui cît mai mult la înfăptuirea sarcinilor puse de partid în faţa petroliştilor. Deoarece recenta plenară ne-a făcut o critică justă pentru faptul că am depăşit pre­ţul de cost planificat pe metru forat, noi ne angajăm ca în acest an să fo­losim cu grijă de gospodari materialele şi chimicalele, să reducem preţul de cost“. In noaptea de revelion au muncit cu avînt brigăzile conduse de Ion Moise, Constantin Muşat, Ion Potecă şi altele. In prima zi a noului an colectivul sectoru­lui de foraj Cîmpina a săpat cu 10% mai mulţi metri peste plan. Un început bun BAIA MARE (coresp. „Scînteii"). — Noaptea încă nu și-a ridicat vălul, cînd la gura minei lămpile au început să licărească. Minerii s-au adunat să intre în sut. Este primul șut al anului 1959. In afară de obişnuitul salut „Noroc bun“, se aude urarea „La mulţi ani". La mina exploatării Petre Gheorghe din Săsar, primul schimb al anului s-a terminat cu prima victorie în muncă. Fruntaşe în întrecere sunt echipele lui Petre Boiceanu II şi Aurel Braica. Orta­cii lui Boiceanu pregătind o puşcare au perforat 18 găuri in loc de 12, execu­­tind şi alte lucrări. Echipa lui Braica a extras în plus 5 vagoneţi de minereu de cîte o tonă și jumătate fiecare. TELEGRAME Primului secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român Tovarăşului GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ, Preşedintelui Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române Tovarăşului CHIVU STOICA, Preşedintelui Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române Tovarăşului ION GHEORGHE MAURER, Dragi tovarăşi, Bucureşti In numele Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, al Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. şi al Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. vă felicităm călduros pe d-voastră şi întregul popor romín cu prilejul Anului Nou. Poporul sovietic se bucură sincer că în anul care a trecut, poporul romín, sub conducerea Partidului Mun­citoresc Romín, a obţinut însemnate succese în construirea socialismu­lui, în ridicarea bună­stării sale. Ne exprimăm convingerea că prietenia frăţească şi colaborarea între popoarele ţărilor noastre se vor dezvolta mereu şi în viitor în interesul întăririi continue a familiei unite a po­poarelor lagărului socialist. Dorim din tot sufletul poporului frate român noi succese în măreaţa operă a construcţiei socialiste, în lupta pentru menţinerea şi consolida­rea păcii în întreaga lume. N. HRUŞCIOV K. VOROŞILOV Tovarăşului N. S. HRUŞCIOV prim-secretar al Comitetului Central al P. C. U. S. Preşedintele Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. Tovarăşului K. K. VOROŞILOV Preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. Dragi tovarăşi, Moscova Cu ocazia Anului Nou vă transmitem călduroase felicitări din partea poporului român care se bucură din toată inima de succesele remarca­bile obţinute de poporul sovietic, sub conducerea P.C.U.S., în opera de construire a comunismului. Poporul nostru dă o înaltă preţuire relaţiilor de colaborare frăţească dintre popoarele noastre şi-şi manifestă hotărîrea de a întări continuu prietenia dintre Republica Populară Romînă şi Marea Uniune Sovietică care ne acordă un ajutor neprecupeţit în construirea vieţii noi, socialiste. Urăm poporului frate sovietic, gloriosului Partid Comunist al Uni­unii Sovietice, guvernului sovietic şi dv. personal, noi succese în reali­zarea măreţelor sarcini ale construirii comunismului, în lupta pentru pace în lumea întreagă. GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ Prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman CHIVU STOICA Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române I. GH. MAURER Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Romíne Cu paşii repezi ai Istoriei.». P­ersoana, un distins om de afaceri belgian, mă ţintea cu privirea de cîteva minute. In sfîrşit, îndrăzni: — ...E din Romînia ? — Ce anume ? — Cravata. — Da. Figură stupefiată. Apoi... — Se poartă şi la d-voastră ? Ii privesc ; chipul nu e cîtuşi de puţin ironic, doar stupid. — Dumneavoastră ce părere a­­veţi ? — Ştiam că nu se poartă. — Şi acum ? — îmi daţi voie ? Distinsul întinde mina şi, cu deli­cateţea cu care ai lua un fluture, atinge cravata, pipăie subţire, o în­toarce între degete, lin, şi citeşte marca fabricii: „Fabrica de ţesături de mătase „Ilie Pintilie“. S-a dumi­rit... Deprimat: — Aşa­dar, se poartă şi la dum­neavoastră... — Inchipuiţi-vă... Se poartă şi multe alte lucruri : hidrocentralele şi televizorul, creşele pentru copiii muncitorilor şi ţăranilor, tractoarele şi învăţămîntul pentru toată lumea. Nu se mai poartă pelagra şi analfa­betismul, sifilisul... şi nici ura de rasă. Mai presus de orice, nu se mai poartă o plagă teribilă, care a făcut şi mai face ravagii nemaipomenite în lume... El: Şi care este această teribilă plagă, domnul meu ? Eu : Exploatarea omului de către neam, domnul meu. e­flgia este o ţară frumoasă, cu un popor muncitor şi eroic, cu splendide monumente de artă, cu scriitori şi artişti remarca­bili. Am vizitat-o la scurt in­terval după catastrofa minieră de la Marcinelle. Te preumbli, la Anvers, cu emoţie, prin grădina casei lui Rubens , Bruges-la-Morte, cetatea lui Rodenbach, cu canalele-i misterioase prin care alunecă o apă, obosită parcă de atîta linişte, îţi umple inima de o dulce poezie ; e o plăcere să şezi la masă, la Liege, în hanul Havart, clădit în 1594, şi să bei un pahar de vin nu chiar cam din vremea aceea, dar bătrîn şi de treabă totuşi. Totul pare liniştit. Ce lirice culori... . Dar, colindînd inversul şi oprin­­du-te în faţa faimoasei statui a do­cherului, opera lui Constantin Meu­­nier, pe al cărei soclu stă scris: „Arbeid, Vrijheid“ („Muncă, Liber­tate“), ţi se spune: „A curs sînge aici, şi nu în vremuri medievale, ci acum cîţiva ani, de 1 Mai 1952, cînd docherii au manifestat împotriva războiului. Capitaliştii noştri nu vor să înţeleagă că viaţa nu stă în loc“... vii John Foster Dulles, care 131F, nu e belgian, ci ameri­can, împarte lumea în două : o parte în care — spunea d-sa — domneşte libertatea, belşugul şi armonia — şi partea aceasta o numeşte „lumea liberă“ ; şi o altă parte — afirmă tot d-sa — unde oamenii nu poartă cravată, ci cuţite în dinţi — „lumea comunistă“, lu­­mea de dincolo de „cortina de fier“. Fiind în Belgia, pe care d. Dulles binevoieşte s-o considere ca făcînd parte din „lumea liberă“, am luat la întîmplare o revistă — „Europe ma­­gasine“ nr. 588 — în care se vorbea despre „divina“ frăţietate dintre S.U.A. şi Belgia. Citesc : „Morning Call“, cotidian din Pa­terson (S.U.A.) — crede că Belgia ar trebui, într-un interval de 30 de ani, să lase guvernarea Congo-ului pe seama negrilor. „De ce să nu fie şi ei liberi ?“ — întreabă măreţ „Morning Call“, după ce a aplicat o lecţie infamilor colo­nialişti ce suntem­“. Şi publicaţia bruxelleză, continuă pe un ton caustic să polemizeze cu „clicile de filantropi yankei“, care s-au găsit să le dea lor sfaturi toc­mai „acum, cînd Ku-Klux-Klan-ul își multiplică actele de terorism ra­sist contra negrilor americani“. Iată dar „clica filantropilor yan­kei“ intrată în conflict cu clica „fi­lantropilor belgieni“. Bătălia se dă nu după sistemul, de mult depăşit, al lui Rohingus, prinţ de Anvers, cu spada, ci, ca între parlagii, cu cuţitele, la cămaşă (şi fără cravată). E­­ in Arcadia ego...“ Am cunoscut şi noi fericirea pe care o cunosc astăzi congole­zii. Am fost şi noi cîndva colonie anglo - franco - germano­­americano-belgo-olandeză. Am fost şi noi supuşi operei civilizatorii. Am căpătat şi noi, în schimbul petrolului şi sîngelui, amara apă de colonie. „Belgia Orientului“ ! — ce titlu pom­pos ni se dăduse. Şi ce ingraţi ne-am dovedit. Şi ce mindru te simţi azi (Continuare In pag. H-a, col. 1—5) EUGEN JEBELEANU

Next