Scînteia, mai 1959 (Anul 28, nr. 4513-4537)

1959-05-03 / nr. 4513

Pag. 2 S­C­Î­N­T­E­I­A stsz. 4519 Măreaţa demonstrare a oamenilor mantii din capitală (Urmare din pag. l­ a) şerpuiesc în vînt panglici roşii şi tricolore. un grup de fetişcafie exe­cută graţios figuri gimnastice cu mingi mari roşii Două echipe de volei înaintează în plin joc cu plasă cu tot, cu un arbitru prichindel, co­coţat pe un scăunel în dreptul pla­sei, şi care fluieră de zor. Ce s-a văzut şi ce s-a auzit în coloanele oamenilor muncii O inscripţie mare: „Trăiască 1 Mai !" anunţă începutul demonstra­ţiei oamenilor muncii... Un rînd de muncitori cu portretele lui Marx, Engels, Lenin, apoi altul cu portre­tele membrilor Biroului Politic al C.C. al P.M.R., sunt urmate de co­loanele compacte ale demonstranţi­lor. Din fanfară nu se mai aude de­cit toba, atît de puternice au deve­nit uralele. Cîntece intonate în cor, tarafuri, care alegorice, buchete de flori, echipe artistice în costume na­ţionale romîneşti şi ale naţionalită­ţilor conlocuitoare, baloane de toa­te formele şi culorile, lozinci scan­date . Partidul să ne trăiască! Republica să-nflorească! Se zăresc în mulţime panouri în­florate, mîini care salută, care a­­gită batiste şi eşarfe, priviri pline de dragoste, portrete ale tovarăşu­lui N. S. Hruşciov şi ale altor con­ducători ai partidelor frăţeşti, ale lui Lenin şi Stalin. Răsună urale. Oamenii muncii zăbovesc în faţa tri­bunei centrale aclamând partidul, Comitetul Central, pe tovarăşul Gheorghiu-Dej. Mulţi manifestanţi poartă buchete de flori a căror alcă­tuire arată că au fost aduse de acasă; vezi biciclete împodobite cu hîrtie colorată şi porumbei albi, hore care se rotesc în plin mers al coloanei... E o uriaşă cascadă de oameni, sune­te, culori, mulţime pitorească şi în­flăcărată care demonstrează fără încetare. Mulţi oameni poartă pe umeri copii care agită steguleţe, între toţi aceşti oameni viguroşi vedem şi un invalid în cîrje. Fără doar şi poate că prietenii şi tovarăşii săi l-au sfă­tuit să ■ nu vie la demonstraţie, dar el tot a ţinut să fie astăzi aci, în a­­ceste coloane ale constructorilor so­cialismului şi apărătorilor păcii. Sînt atîtea aspecte pitoreşti şi e­­moţionante, încît lucrătorii televi­ziunii sînt puşi în încurcătură , un­deva, aproape de piaţă, regizo­rul Lucian Ionescu care primeşte imagini transmise deodată de la mai multe camere de televiziune şi care trebuie să aleagă una singură din­tre aceste imagini, nu mai ştie ce să aleagă. Peste tot vezi aspecte in­teresante : ba o horă îndrăcită, ba reprezentanţi ai celor peste 85.000 ti­neri care au lucrat numai de la 1 aprilie mai mult de 648.400 ore de muncă voluntară în cinstea marii zile, ba o mare de flori — păcat că transmisia nu se face în culori — ba saluturile pline de dragoste pe care le schimbă con­ducătorii partidului și guvernului cu cei care demonstrează, cei ce au realizat succesele despre care vor­besc graficele purtate de manifes­tanţi. In acest timp, zeci de mii de te­lespectatori, oameni în vîrstă, copii, demonstranţi care s-au şi întors de la defilare, urmăresc — nu numai la Bucureşti, da­r şi la Bacău, Plo­eşti, Iaşi, Sibiu, Oraşul Stalin, Brăi­la, Giurgiu, Piteşti, ba chiar şi Craiova — marea demonstraţie a unităţii dintre partid, guvern şi po­por. Sunt mai numeroşi anul acesta manifestanţii care poartă cu ei apa­rate de fotografiat, se opresc în faţa tribunei, îşi potrivesc distanţat diafragma, vor să aibă o amintire, o imagine a conducătorilor partidu­lui şi guvernului, nu din ziare, ci luată personal. Pînă şi panourile, carele alegori­ce, tot ce au meşterit ei în pregăti­rea sărbătorii oglindeşte, în mic, progresele industrializării socialiste : vezi baloane mari cît un om, care poartă materii plastice transparente, în aşa fel incit literele roşii parcă se înscriu de-a dreptul pe fundalul al­bastru al cerului — PACE, R.P.R., P.M.R. ! Vezi care alegorice ce poar­tă ţesături plastice, sau aparaturi complicate, moderne, a căror folo­sinţă scapă uneori privitorului de rînd. Iată acum un balon care în­scrie pe cer iniţialele­­ U.R.S.S. Un singur domeniu a rezistat „preface­rilor tehnicii“ : e vorba de lozinci­le pe care le strigă, cu mare dăruire sufletească, manifestanţii ; ne amin­tim cum la o demonstraţie de acum cîţiva ani, un crainic striga prin megafon lozinci, dar oamenii, veseli şi expansivi, acopereau cu vocile lor difuzoarele, impunînd propriile lor lozinci — aceleaşi, dar tălmăci­te în graiul lor propriu, în noul folclor care se naşte la fiecare demonstraţie. Iar acum, rămaşi „victorioşi“, ei acoperă fanfara, strigînd, în cinstea măreţei sărbători internaţionaliste : Muncitori de pretutindeni Mîini de fraţi noi vă întindem ! Un cor de femei şi bărbaţi, agi­­tîri, eşarfe, flori, panouri şi din­­nou flori între care zăreşti copii purtaţi pe umeri, strigă : Pacea-n lume o impunem Nu ! războiului li spunem ! Iată acum un mare car alegoric, plin de muncitori cu Steaguri roşii . in faţă vedem un glob pămîntesc, iar pe o latură o hartă în relief a marelui lagăr socialist, în jurul căreia grafice înfăţişează partea pe care o ocupă ţările socialiste în pro­ducţia mondială. Demonstranţii îşi manifestează hotărîrea de a contri­bui la victoria socialismului în în­trecerea paşnică cu capitalismul. Trec rinduri-rînduri muncitorii Iată-i pe oţelari, strungari, frezori. Ingineri, oameni ai industriei noas­tre metalurgice şi constructoare de maşini, parte esenţială a industriei grele, baza puternică a indus­trializării socialiste a ţării. El poartă pe braţe portrete de fruntaşi, grafice şi panouri care înfăţişează realizările lor; de la tribuna cen­trală, conducătorii partidului şi gu­vernului răspund cu dragoste la sa­lutul lor înflăcărat, îşi exprimă pre­ţuirea pentru realizările lor. 36.352.000 lei , la atît se ridică e­­conomiile realizate peste plan de către muncitorii şi tehnicienii între­prinderilor bucureştene în primul trimestru al anului. Iată-i, în urma unui car alegoric cu o miniatură a trenului automotor Diesel electric, pe metalurgiştii uzinelor „23 Au­gust“. Printre portretele fruntaşilor distingem pe acelea ale strungarului inovator Grigore Costin, frezorului Petre Popescu, prim-topitorului Mi­­hai Oprea şi ale altora. Constructo­rii de combine de la uzinele „Semă­nătoarea“ duc cu ei un mare steag roşu: e steagul de întreprindere fruntaşă pe ramură. Ei şi-au înde­plinit angajamentele luate în cins­tea zilei de 1 Mai, dînd peste plan 50 combine de recoltat cereale, şi realizînd economii în valoare de 650.000 lei. Succesele lor au creat posibilitatea ca întreprinderea să pună la dispoziţia sfatului popular o sumă din care se pot construi a­­proximativ 200 de apartamente ; mulţi muncitori din această între­prindere s-au şi mutat în case noi. Iată-i pe metalurgiştii uzine­lor „Mao Tze-dun“. Pe carul alegoric se văd aparate şi a­­gregate noi realizate de întreprin­derile din raion — utilaj de rafină­rii, trolii de intervenţie la sonde, sunt numai cîteva din creaţiile co­lectivului acestei întreprinderi. Între alţi muncitori de la „Tim­puri Noi“, ajuns în piaţă, Ion Ţărăngoi iscodeşte stăruitor cu pri­virea printre invitaţii din tribune. Caută pe Ion Vişinescu. Cei doi ve­terani de la uzina „Timpuri Noi“ se zăresc aproape în aceeaşi clipă. Fe­tele amîndorura radiază bucurie. îşi fac semne, îşi spun ceva, dar vocile lor se pierd în marea de glasuri. îşi amintesc cum sărbătoreau ei altă­dată 1 Mai. Se adunau pe malul la­cului Tei ori aiurea, ferindu-se de copoii Siguranţei ; au fost arestaţi şi schingiuiţi. De 14 ani ei sunt nelip­siţi de la sărbătoarea întâiului de Mai în libertate. Pe pieptul multor veterani de la „Griviţa Roşie“ deosebim alături de decoraţiile pentru lupta eroică din trecut, ordine noi, care răsplătesc munca lor de azi pentru construirea socialismului. In primele rânduri, purtat de fruntaşii în producţie — Drapelul Consiliului de Miniştri şi al C. C. S. de întreprindere frun­taşă pe ţară. Trec constructorii cu un car ale­goric reprezentând blocuri de cite trei-patru etaje, unele terminate, altele la roșu.. Vedem unul din col­turile de șantier care ne-au devenit atît de familiare în ultimii ani. Un panou vestește că anul 1959 aduce în capitală 6.400 de apartamente noi. Costume noi, demiuri, haine fru­moase pentru copii îmbracă cu gust manechinele vii care stau deasupra carului alfegoric al întreprinderii de confecţii „Gh. Gheorghiu-Dej“ , în luna aprilie, colectivul, care a câş­tigat pentru a 14-a oară consecutiv steagul roşu de întreprindere frun­taşă pe ramură, a realizat 44 de noi modele, în faţa textiliştilo­r noştri — dacă ar fi să judecăm­ numai după ceea ce poartă carele alegorice — stau acum probleme noi. La „Flamura Roşie“, „Ţesătoriile reunite“, „Mătasea popu­lară“ şi la alte întreprinderi s-au încheiat pregătirile pentru produc­ţia de ţesături şi tricouri din firele şi fibrele sintetice realizate în noua şi moderna unitate a industriei noa­stre chimice de la Săvineşti. La ţe­­sătoria de mătase „Ilie Pintilie“ s-au creat noi modele de ţesături din nai­lon 100 la sută, nailon în amestec cu lină, cravate din fire sintetice etc. Pentru imprimeuri s-au creat 50 de noi desen­e. Au obţinut importante depăşiri de plan şi muncitorii Uzi­nelor Chimice Române din Bucureşti. După zece ani, agricultura înaintată raportează la zece ani după rezoluţia din 3—5 martie a C.C. al P.M.R., repre­zentanţii oamenilor muncii din agri­cultura regiunii Bucureşti defilează cu o pancartă pe care se poate citi : „Agricultura regiunii Bucureşti este cooperatti­vizată în proporţie de 78 la sută, iar în nouă raioane s-a ter­minat cooperativizarea agriculturii“. Se ştie că în ţara întreagă sectorul socialist al agriculturii cuprinde 63,1 la sută din suprafaţa agricolă a ţării, cuprinzînd aproape 2.250.000 familii ţărăneşti, dintr-un total de circa 3.600.000. Datorită alianţei cu clasa muncitoare şi conducerii de către partid, nivelul de­ viaţă al ţă­rănimii noastre s-a ridicat simţitor. Trec colectiviştii din Dudeşti-Cio­­plea. Ei raportează că au terminat însămînţările, au reuşit să realizeze în acest an venituri însem­nate, au ridicat producţia la hectar, contri­buind la aprovizionarea Capitalei. Muncitorii din gospodăriile de stat sunt mîndri că munca lor a fost preţuită şi cu această ocazie. Cei mai buni dintre ei au luat loc la tri­bune. G.A.S. Roşia a dat în acest an peste plan 104 tone carne, iar G.A.S. Popeşti-Leordeni nouă va­goane de lapte. In faţa tribunelor, muncitorii ogoarelor îşi manifestă hotărîrea de a lucra neobosit pentru progre­sul socialist al agriculturii noastre. Leali şi devotaţi Acestea sunt cuvintele cu care un cunoscut om de cultură definea re­cent într-un articol sentimentele marii majorităţi a vechii intelectua­lităţi faţă de popor şi avangarda sa­u partidul. Am văzut între demonstranţi mulţi oameni de cultură, scriitori, artişti în toate genurile ; au fost re­marcate coloanele teatrelor din Ca­pitală, carul alegoric al Institutului de teatru. O serie de actori emeriţi pe care i-am zărit în rînduri au pri­mit de data aceasta aplauze nu pe scenă, ci în viaţa de toate zilele, am fost impresionaţi văzînd artişti cunoscuţi cum poartă, cu modestie şi avînt tineresc, steaguri şi panouri. Trec prin piaţă oamenii de ştiinţă. Se impune privirilor carul alegoric al Institutului de energetică al Aca­demiei R. P. Române, purtînd în miniatură aparataj pentru studierea tensiunilor înalte, un captator de energie solară şi o parte a laborato­rului de izotopi. E aplaudată călduros lozinca în­chinată legăturii dintre ştiinţă şi practică. In coloana Academiei defi­lează cercetători ai centrului de cer­cetări chimice, care raportează partidului o realizare deosebită : ob­ţinerea ciclobutadienei. Purtînd machete de cărţi, trec studenţii — viitoarele cadre ale ştiinţei, artei, tehnicei, cărora regi­mul nostru le-a creat cele mai fa­vorabile condiţii. Printre ei pot fi văzuţi Ion Vîrcolacu, fost oţelar la ,,Mao Tze-dun“, iar acum student în metalurgie, Gheorghe Moldo­van şi Victor Răilescu, foşti munci­tori, acum studenţi ai facultăţilor de mecanică şi electroenergetică. A­cum, în producţie, mulţi alţi tineri muncitori se pregătesc să devină studenţi şi să îngroaşe rîndurile noii intelectualităţi; de pildă, la „Timpuri Noi“, strungarii Nicolae State şi (Urmare din pag. I-a) se în lupta pentru construirea socialis­mului şi comunismului, pentru pace şi colaborare între popoare. Tovarăşi, Ziua de 1 Mai este întâmpinată de oamenii muncii din ţările capitaliste, coloniale şi dependente în plină luptă împotriva exploatării şi asupririi, pentru drepturi sociale, economice şi libertăţi democratice, pentru inde­pendenţă naţională şi pace. Oamenii muncii din aceste ţări îşi manifestă cu tot mai multă putere hotărîrea de a acţiona uniţi împotriva politicii cercurilor reacţionare, care aruncă pe umerii­ maselor largi populare toate consecinţele crizei economice, precum şi uriaşa povară a cheltuielilor mili­tare. Oamenii muncii din ţările capi­talului îşi dau tot mai bine seama că numai în condiţiile socialismului, care desfiinţează exploatarea omului de că­Gh. Dinu, precum şi mecanicul mentor Gh. Schmidt. Ore înttregi, demonstraţia conti­nuă fără întrerupere. Sportivii au pregătit surprize cu­ In jurul orei 12,30 — după trei ore şi jumătate de înflăcărată de­monstraţie — piaţa se goleşte pen­tru a lăsa loc defilării sportivilor. Iată-i, pe bulevard, în coloane, cu steaguri, aşteptînd să le vină rîndul. Fanfara intonează cunoscutul marş, dar... sportivii nu se mişcă din loc. Deodată — surpriză ! — izbucnesc urale puternice şi sute de tineri dau iureş în piaţă din cu totul altă par­te, din spatele tribunelor. Intr-o clipă ei au şi înscris cu trupurile lor — în mijlocul tricourilor albe, prin­ tricouri roşii - un mare 1 MAI. Defilează cu care alegorice ce înfăţişează atleţi, ţintaşi, scricbeuri, şi, aprinsă, flacăra olimpică , e un angajament pentru jocurile olimpi­ce de anul viitor. Pe cat recunoaş­tem sportivi care la Melbourne au obţinut rezultate remarcabile : N. Linca, L. Rotman, C. Dumitrescu, Ileana Petroşanu, Emilia Liţă etc. în coloanele sportivilor defilează tineri şi tinere cu planoare în mîini, cu paraşute pe spate, radio­­f­on­işti cu casca la ureche. Vedem tineri cu vîsle în­­ mină, ciclişti per­fect aliniaţi, două echipe de hand­tre om, poate să fie asigurat dreptul la muncă şi odihnă, numai în socia­lism pot fi lichidate mizeria, şomajul şi celelalte plăgi de nevindecat ale capitalismului. Ne exprimăm solidaritatea noastră internaţionalistă cu clasa muncitoare şi ceilalţi oameni ai muncii din ţă­­rile capitaliste, care în frunte cu par­tidele comuniste şi muncitoreşti luptă pentru o viaţă mai bună, pentru pace, democraţie şi socialism. Trimitem salutul nostru frăţesc oa­menilor muncii din ţările coloniale, dependente cît şi din cele de curind eliberate, care luptă cu abnegaţie pentru libertate şi independenţă naţio­nală. Tovarăşi, Ziua de 1 Mai o sărbătorim anul acesta in condiţiile avîntului forţelor păcii şi progresului, care acţionează cu hotărîre împotriva politicii „răz­boiului rece“ promovate de cercurile imperialiste internationale. Politica externă a Uniunii Sovietice şi a celorlalte ţări ale lagărului so­cialist, îndreptată spre apărarea păcii şi promovarea coexistenţei paşnice în­tre popoare, se bucură de sprijinul şi aprobarea celor mai largi cercuri ale opiniei publice din întreaga lume. Rezolvarea prin tratative a tuturor problemelor internaţionale litigioase, relaţii de prietenie şi colaborare în­tre state — aceasta este voinţa clasei muncitoare,­ dorinţa arzătoare a tutu­ror popoarelor iubitoare de pace. Forţele păcii şi progresului de pre­tutindeni cer ca apropiata conferinţă a miniştrilor Afacerilor Externe şi conferinţa şefilor de guverne aie sta­telor din Est şi Vest să aducă o con­bal feminin în plin joc, boxeri, ti­neri care poartă crose pentru hochei pe iarbă, rugbişti. Ca de obicei, ei formează cu trupurile lor, pe rînd, iniţialele R.P.R., P.M.R., U.R.S.S., în vreme ce asistenţa se ridică în picioare, iar fanfara intonează pri­mele măsuri ale imnului respectiv. Trecerea vînătorilor şi pescarilor sportivi, alături de două care alego­rice, ce prezintă, (doar parţial, se înţelege) trofeele acestora, arată că poveştile vînătoreşti conţin... ceva adevăr... întreaga defilare vădeşte hotărî­rea sportivilor de a-şi căli prin sport trupul şi caracterul, în aşa fel incit să se formeze ca demni fii ai patriei, încheierea demonstraţiei Piaţa e din nou o mare de oameni, în aerul de primăvară se înalţă un cîntec nemuritor, un cîntec şi de luptă grea şi de victorie. Toţi la­olaltă, muncitorii invitaţi la tribu­ne, tovarăşii de peste hotare, tova­răşii de la tribuna centrală, cei din piaţă, ciată Internaţionala. De la art capăt la altul al planetei noas­tre, acest cîntec răsună astăzi mai puternic decit oricând, an de an mai puternic. Ultimele silabe sunt acoperite de ovaţii adresate partidului, Comite­tului său Central. Marea demonstra­ţie s-a încheiat, dar pe străzi parcă mai pluteşte vuietul ei. A fost o sărbătorire frumoasă, şi fiecare om al muncii a sorbit din ea forţe proaspete, a simţit, în valurile mul­ţimii de-o seamă cu el, măreţia cauzei de neînfrînt a celor ce mun­cesc din toate ţările. După amiază nenumărate au­tobuse, maşini, motociclete şi bi­ciclete i-au purtat pe bucureş­­teni la tradiţionala „iarbă ver­de“ de 1 Mai în jurul Capitalei. Fuseseră amenajate crame, bufete, chioşcuri. S-au încins hore şi ...dra­matice partide de şah şi table, iar în mijlocul pădurii — de pildă la Andronache — au sosit formaţii ar­tistice de amatori şi profesionişti. Estradele din Parcul I. V. Stalin, teatrul de vară din mijlocul parcu­lui, estrada improvizată în Piaţa Re­publicii, au găzduit artişti ale că­ror spectacole au fost răsplătite cu aplauze călduroase. Multă lume a fost în Parcul Libertăţii şi la Are­nele din acest parc. Bucureştenii au fost curajoşi şi au înfruntat ploaia pînă în ultima clipă. Seara, în afară de restaurante şi de sălile de spectacol, pe tineri i-au găz­duit casele de cultură ale tineretului, în casa încă nouă de cultură a raio­nului Gh. Gheorghiu-Dej, înainte de a intra în sala de dans, tinerii tre­ceau printr-o mică expoziţie organi­zată de elevii unei şcoli de construc­tori. Au fost organizate jocuri dis­tractive. La casa de cultură a raio­nului N. Bălcescu a fost prezentat un bogat program artistic. în multe alte locuri, tinerii, oamenii muncii s-au distrat pînă noaptea tîrziu, tribuţie reală la consalidarea păcii între popoare. Poporul nostru muncitor sprijină cu toată hotărîrea politica Partidului Muncitoresc Român şi a guvernului Republicii Populare Romíne, care mi­litează pentru rezolvarea tuturor pro­blemelor internationale în spiritul principiilor coexistentei paşnice, se pronunţă pentru oprirea imediată, ge­­nerală şi pentru totdeauna a expe­rienţelor cu arme nucleare, pentru în­cheierea tratatului de pace cu Ger­mania şi lichidarea regimului de ocu­paţie în Berlinul occidental, pentru pacea şi securitatea popoarelor din Europa şi din întreaga lume. Tovarăşi, Anul acesta, de 1 Mai, înflăcărată chemare „Proletari din toate ţările, uniţi-vă !“ răsună deosebit de puternic în inimile oamenilor muncii de pretu­tindeni însufleţiţi de succesele ţărilor lagărului socialist. Razele străluci­toare ale comunismului pătrund din ce în ce mai puternic în toate colţu­rile pămîntului. Nimic nu poate stă­vili lumina lui, așa cum soarele nu poate fi împiedicat să răsară. Sub steagul nemuritoarelor idei ale m­iarxism-leninismului, sub conducerea partidului, înainte spre victoria de­plină a socialismului în scumpa noa­stră patrie, Republica Populară Ro­mina ! Trăiască ! Mai, ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc în lupta pentru pace, democraţie şi so­cialism ! Trăiască lagărul socialist în frunte cu Uniunea Sovietică, bastionul de neînvins al păcii şi socialismului ! Trăiască pacea între popoare! Cuvîntarea tovarăşului Gheorghe Apostol Agitind cu voioşie buchete de flori, trec pionieră — schimbul de mi­­ne. Cu pas viu şi cadenţat trec prin faţa tribunelor gărzile muncitoreşti. (Foto M.­e.ro­) Participanţii la marea demonstrare a oamenilor muncii din CapHa îi aclamă cu entuziasm pentru partid și guvern. (Foto Gh. Vintilă) Iu coroanele sportivilor...

Next