Scînteia, septembrie 1959 (Anul 28, nr. 4616-4641)
1959-09-01 / nr. 4616
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, IGNUTIVA ! Trgan al Comitetului Central al P.M.R. Anul XXIX nr. 4616 Mărfi 1 septembrie 1959 4 PAGINI — 20 BANI 15 ani de la restabilirea unităţii mişcării sindicale din Romînia Clasa muncitoare, oamenii muncii din ţara noastră aniversează azi un eveniment memorabil — Împlinirea a 15 ani de la refacerea mişcării sindicale din Romînia, ca o mişcare unită. La 1 septembrie 1944, în condiţiile puternicului avînt revoluţionar etîrnit de eliberarea ţării de sub jugul fascist, clasa muncitoare, sub conducerea partidului comunist, a trecut la restabilirea unităţii mişcării sindicale. Lichidarea sciziunii care a produs atitea suferinţe clasei muncitoare a reprezentat Încununarea luptei consecvente duse de P.C.R. mai bine de două decenii pentru restabilirea unităţii sindicale, — factor esenţial In realizarea unităţii de luptă a clasei muncitoare. In ţara noastră, ca şi In întreaga luma, prima revoluţia proletară biruitoare — Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie — determinase o cotitură profundă In viaţa mişcării muncitoreşti. In urma marilor bătălii de clasă ale anilor 1918—1920, pe baza Învăţămintelor trase din experienţa clasei noastre muncitoare şi a mişcării muncitoreşti Internaţionale, a luat naştere in anul 1921 Partidul Comunist din Romînia, ceea ce a constituit triumful leninismului asupra oportunismului in mişcarea muncitorească din ţara noastră. In rindurile muncitorilor se dezvolta curentul In favoarea unei orientări revoluţionare a sindicatelor. Credincioşi principiilor luptei de clasă, comuniştii militau pentru transformarea sindicatelor în puternice organizaţii revoluţionare de masă, capabile să organizeze luptele de zi cu zi ale muncitorilor pentru revendicările lor economice şi politice împotriva micşorării salariilor, a concedierilor şi amenzilor, pentru ziua de lucru de 8 ore, pentru libertăţi democratice — şi să constituie totodată o şcoală de ridicare a conştiinţei revoluţionare de clasă a masei lor, de pregătire a acestora în vederea luptelor hotărîtoare pentru doborîrea regimului capitalisto-moşieresc. Masele muncitoare se convingeau în tot mai mare măsură de caracterul nefast al poziţiei reformiste a conducătorilor social-democraţiei de dreapta, care urmăreau să abată clasa muncitoare de la lupta de clasă împotriva exploatatorilor şi să orienteze eforturile ei doar spre obţinerea unor mici concesii de pomeni ce nu dăunau întru nimic orînduirii capitaliste, ci erau menite tocmai să contribuie la menţinerea şi consolidarea acesteia. Dezvoltarea spiritului revoluţionar In sindicate, crescînda izolare de mase a elementelor reformiste le-a determinat să treacă — cu sprijinul activ al conducătorilor sindicali reformişti de peste hotare — la spargerea unităţii sindicale cu prilejul congresului sindical de la Cluj din septembrie 1923. Sciziunea mişcării sindicale, care a durat mai bine de două decenii, a adus grave prejudicii clasei muncitoare şi tuturor oamenilor muncii. După scindarea mişcării sindicale, sindicatele revoluţionare, proclamînd drept principiu de bază al întregii lor activităţi lupta de clasă revoluţionară şi refacerea unităţii sindicale şi luînd, corespunzător cu aceasta, denumirea de sindicate unitare, au desfăşurat în ciuda terorii poliţiste o intensă activitate legală şi semilegală pentru apărarea intereselor clasei muncitoare. Organizarea unor importante acţiuni muncitoreşti era însă îngreunată de faptul că sindicatele afiliate la C.G.M. se aflau, în general, sub conducerea reformiştilor, care excludeau elementele revoluţionare, mergînd uneori pînă la excluderea unor sindicate întregi pentru faptul că se ridicaseră în apărarea intereselor vitale ale muncitorilor; aceste sindicate erau dizolvate de siguranţă, iar conducătorii lor cinstiti erau întemniţaţi. Aşa arăta „dreptul de organizare sindicală“ în regimul burghezo-moşieresc! Conducând lupta clasei muncitoare împotriva exploatării capitalisto-moşiereşti, partidul comunist, apărător consecvent al intereselor vitale ale proletariatului şi întregului popor, a pus în centrul întregii sale activităţi lupta perseverentă pentru restabilirea unităţii sindicale, a unităţii de acţiune a clasei muncitoare. Comuniştii chemau pe muncitori să se organizeze în sindicate, ii mobilizau la apărarea dreptului lor de organizare, îndrumau activitatea sindicatelor unitare. Exercitînd o puternică influenţă asupra activităţii Întregii mişcări sindicale, partidul comunist a desfăşurat, în ciuda împotrivirii conducătorilor sindicali oportunişti, o acţiune neobosită, perseverentă, pentru întărirea poziţiilor elementelor revoluţionare, în frunte cu comuniştii, în sindicatele conduse de reformişti şi pentru transformarea lor în sindicate care să apere cu adevărat interesele clasei muncitoare. După Congresul a I V-lea al P.C.R.— în condiţiile ofensivei claselor exploatatoare din ţară şi a capitalului monopolist de peste hotare împotriva nivelului de trai al clasei muncitoare şi al întregului popor — P.C.R. a intensificat activitatea în rîndurile sindicatelor, pentru apărarea intereselor vitale ale clasei muncitoare pe baza realizării unităţii de acţiune a muncitorilor. O deosebită atenţie a acordat partidul dezvoltării legăturilor sale cu detaşamentele cele mai înaintate şi mai combative ale clasei muncitoare din sectoarele cheie ale economiei naţionale — căile ferate, industria petroliferă. Linia partidului comunist, îndreptată spre realizarea unităţii de luptă a clasei muncitoare, şi-a găsit o puternică expresie în alegerea, pe baza frontului unic muncitoresc de jos, a Comitetului Central de acţiune pe ţară al muncitorilor ceferişti, în frunte cu tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, care, sub conducerea partidului, a îndeplinit cu cinste rolul de stat major al luptelor ceferiste. Aplicarea consecventă a liniei frontului unic a dus la atragerea în acţiuni revendicative a celor mai largi mase ale muncitorimii ceferiste care, prin spiritul său revoluţionar, prin amploarea luptelor duse sub conducerea comuniştilor, s-a situat în fruntea Întregii clase muncitoare în lupta pentru interesele ei vitale. Eroicele lupte din februarie 1933 au arătat voinţa muncitorimii de a se împotrivi jafului exploatatorilor. Infeudării ţării de către puterile imperialiste, ameninţării fascismului, au dovedit capacitatea clasei muncitoare, In frunte cu partidul comunist, de a-şi îndeplini cu succes sarcinile de forţă conducătoare a poporului în lupta sa de eliberare. Aceste mari bătălii de clasă, precum şi acţiunile antifasciste conduse de partid in anii următori au urinat pentru un timp procesul de fascizare a ţării. Deşi crunta teroare poliţistă şi sciziunea clasei muncitoare au împiedicat sindicatele în perioada dintre cele două războaie mondiale să devină organizaţii revoluţionare de masă larg cuprinzătoare, ele au organizat un şir de importante lupte de clasă, ale muncitorilor şi şomerilor, au avut un rol de seamă in lupta împotriva fascismului. Lipsa unităţii de acţiune a clasei muncitoare a înlesnit însă claselor exploatatoare instaurarea dictaturii fasciste. In anii negri ai războiului criminal antisovietic şi ai înrobirii Romîniei de către hitlerişti, comuniştii, ridicind steagul luptei pentru eliberarea ţării, chemau la unire forţele patriotice, organizau lupta întregului popor pentru eliberarea de sub jugul fascist, pentru ieşirea Romîniei din criminalul război antisovietic şi alăturarea ei la coaliţia antihitleristă. In cadrul ansamblului de măsuri politice şi organizatorice elaborat de cadrele de bază ale partidului din lagăre şi din afara lor, în vederea răsturnării dictaturii fasciste, o atenţie deosebită se acorda măsurilor privitoare la înlăturarea dezbinării din mişcarea muncitorească , refacerea mişcării sindicale şi odată cu aceasta restabilirea unităţii ei trebuind să aibă loc în însuşi procesul de desfăşurare a insurecţiei. Acţiunea perseverentă desfăşurată de comunişti pentru refacerea unităţii muncitoreşti a înregistrat o importantă victorie, prin realizarea la 1 Mai 1944 a Frontului Unic Muncitoresc, pe baza înţelegerii intervenite între P.C.R. şi P.S.D. Aceasta a avut o mare însemnătate pentru activitatea desfăşurată de partid în vederea strîngerii laolaltă a tuturor forţelor antihitleriste în lupta pentru scuturarea jugului fascist. Insurecţia armată de la 23 August 1944, organizată şi condusă de partidul comunist în condiţiile favorabile create de victoriile istorice ale armatei sovietice eliberatoare, a descătuşat uriaşele energii revoluţionare ale poporului muncitor, încă din primele zile ale insurecţiei muncitorii, la chemarea partidului, creează organizații sindicale unice, aleg comitete (Continuare in pag. II-a, col. 1—3) In interiorul ziarului» • Sport: După cele patru întîlniri cu fotbaliștii polonezi (pag. 2-a). • B. Stoian : Ororile trecutului să nu se mai repete ! — Două decenii de la începutul celui de-al doilea război mondial (pag. 3- a). • N. S. Hrușciov în vizită la scriitorul Mihail Șolohov (pag. 4- a). ^ în vîrstăi de 21 de ani, strungăriţa Ancuţa Gheorghiţă, din secţie filetaj a uzinelor „Republica“ din Capitală este o pricepută şi harnică muncitoare. Ea îşi depăşeşte zilnic sarcinile de producţie, în medie cu 30 la sută. Iat-o în fotografie împreună cu şeful de echipă Dumitru Mihalache, care-i explică cum să execute o operaţie. (Foto R. Costin) A preluat o echipă rămasă în urmă BAIA MARE (coresp. „Scânteii"). La minele din Sasar, minerul Boiceanu Petru I este cunoscut că un muncitor de mina întâia. De un an el este, lună de lună, fruntaş în producţie. Priceperea sa în muncă e cunoscută in întregul bazin minier băimărean. în urmă cu vreo câteva zile, la mină a avut loc o consfătuire de producţie. Se discutau multe. Când a venit vorba că în unele echipe de mineri treaba nu merge prea bine, de la locul său Bobeanu Petru a ridicat mâna. — Uite, daţi-mi o echipă cu rezultate mai slabe — a spus el — şi o să stăm de vorbă peste o lună. Şi Boieanu Petru I a preluat conducerea unei echipe care în ultimele luni a obţinut randamente mai reduse. De la bun început el a asigurat o bună aprovizionare a locurilor de muncă, a organizat mai bine munca în echipă. In primele două zile de la preluarea conducerii acestei echipe s-au și obținut succese. Dacă înainte se perforau 17—20 găuri intr-un,şut, acum se perforează 26' găuri. Și astfel cantitatea de minereu extras a crescut simțitor." In raionul Gura Jiului Peste 21.000 tone furaje însilozate în ultimii ani, colectiviştii din raionul Gura Jiului, regiunea Craiova, s-au convins pe baza propriei lor experienţe că hrănirea animalelor şi îndeosebi a vacilor de lapte cu furaje însilozate duce la sporirea producţiei de carne, lapte. In preajma fermelor de animale ei au săpat gropi de siloz, au reparat tocătorile mecanice şi au asigurat o îngrijire exemplară culturilor de porumb de siloz Ca urmare, ei obţin acum producţii de 30.000—40.000 kg. de porumb de siloz 10 hectar. Colectiviştii din Dăbuleni lucrează neîntrerupt la însilozare, folosind la maximum capacitatea de lucru a celor 3 tocători mecanice. Pînă acum ei au însilozat peste 3 200 tone furaje, în 36 de gropi de siloz. De asemenea, colectiviștii din Gighera au însilozat 1 500 tone furaje, cei din Bechet 1 350 tone etc. In total, în raionul Gura Jiului au fost însilozaite pînă acum peste 21.000 tone furaje. Regiunea Stalin 1256 brigăzi utemiste de muncă patriotică ORAŞUL STALIN (coresp. „Scânteii“). — în ultimul timp, în regiunea Stalin s-au mai înfiinţat încă 108 brigăzi utemiste de muncă patriotică. Astfel numărul total al acestora a ajuns acum la 1256. Aceste brigăzi au efectuat în anul în curs sute de mii de ore de muncă patriotică pe diferite șantiere locale, economisind peste 2.000.000 lei. Aproape 5000 tineri din brigăzile de muncă patriotică au efectuat fiecare peste 100 ore muncă. Multora dintre acești tineri li se înmînează în prezent insigne de brigadieri ai muncii patriotice. laminarea înaltelor distincţii acordate de către Prezidiul Marii Adunări Naţionale Regiunii Constanţa La Palatul Sporturilor din Constanţa a avut loc, luni după-amiază, festivitatea înminării Ordinului „Steaua Republicii Populare Române“ clasa I, regiunii Constanţa, conferit de Prezidiul Marii Adunări Naţionale a R.P.R. cu prilejul celei de-a 15-a aniversări a eliberării României de sub jugul fascist, pentru înfăptuirea colectivizării agriculturii întregii regiuni, pentru succesele obţinute în întărirea economico-organizatorică a gospodăriilor agricole colective, în sporirea producţiei la hectar, contractarea şi livrarea către stat a unor însemnate cantităţi de produse agricole. Luînd cuvîntul cu prilejul înminării înaltei distincţii, tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a R. P. Romine, in numele Comitetului Central al P.M.R., Consiliului de Miniştri şi Prezidiului Marii Adunări Naţionale, a felicitat pe oamenii muncii din regiunea Constanţa şi le-a urat noi succese în activitatea lor viitoare. La festivitate au participat membrii comitetului regional de partid şi deputaţii sfatului popular regional, directori de G.A.S. şi S.M.T., preşedinţi de G.A.C. şi secretari ai organizaţiilor de bază din G.A.C., numeroşi activişti de partid şi de stat. Au luat cuvîntul Nicolae Hudiţeanu, Erou al Muncii Socialiste, preşedintele G.A.C. „Filimon Sîrbu“ din comuna Comana, raionul Negru Vodă, Dumitru Dumitru, directorul GA.S. Pietroiu, Dumitru Macarie, directorul S.M.T. Dorobanţu, Nicolae Gaidagiu, preşedintele G. A. C. din comuna Topalu, raionul Hîrşova, şi Stroe Stan, directorul G.A.S. Moşneni, care au mulţumit cu căldură partidului şi guvernului pentru înalta distincţie acordată regiunii şi s-au angajat, în numele celor pe care îi reprezintă, să muncească în viitor cu şi mai multă rîvnă pentru a înfăptui politica partidului, a contribui la obţinerea de noi succese. Apoi tov. Vasile Vileu, membru supleant al C.C. al P.M.R., prim-secretar al Comitetului regional de partid Constanţa, a vorbit despre dezvoltarea regiunii In cei 15 ani care au trecut de la eliberarea ţării de sub jugul fascist, despre munca neobosită a muncitorilor, ţăranilor muncitori, a activiştilor de partid şi de stat, a Intelectualilor legaţi de popor pentru colectivizarea agriculturii şi pentru întărirea economico-organizatorică a G.A.C. şi despre măreţele sarcini ce stau de acum înainte în faţa oamenilor muncii din regiunea Constanţa. Ordinul 1.Steaua Republicii Populare Române“ clasa I, a spus în încheiere tov. Vasile Vîlcu, constituie pentru oamenii muncii din regiunea Constanţa un imbold pentru a îndeplini şi depăşi angajamentele luate spre binele celor ce muncesc, pentru construirea socialismului în patria noastră scumpă, Republica Populară Romînă. Intr-o atmosferă de fierbinte entuziasm, participanţii la adunare au aprobat textul unei scrisori de mulţumire adresate C.C. al P.M.R., Consiliului de Miniştri al R.P.R. şi Prezidiului Marii Adunări Naţionale Atelierelor C.F.R. „Griviţa Roşie“ Luni după-amiază in sala noii cantine a Atelierelor C.F.R. „Griviţa Roşie“ a avut loc festivitatea înminării Ordinului „23 August“ clasa I, conferit acestor ateliere cu prilejul celei de a 15-a aniversări a eliberării României de sub jugul fascist, pentru contribuţia de seamă la lupta revoluţionară a clasei muncitoare şi la făurirea regimului democrat-popular, pentru rolul important în refacerea şi normalizarea după război a transporturilor pe calea ferată, precum şi în dezvoltarea economiei naţionale. In sală se aflau mii de muncitori, fruntaşi în pro-*ducţie, ingineri, tehnicieni, funcţionari care prin munca lor plină de abnegaţie au făcut ca această importantă întreprindere să-şi aducă din plin contribuţia la construirea socialismului in patria noastră. La adunare au luait parte tovarăşii Gheorghe Stoica, secretarul Prezidiului Marii Adunări Naţionale, Florian Dănălache, prim-secretar al Comitetului orăşenesc Bucureşti al P. M. R., Dumitru Simulescu, ministrul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, Dumitru Diaconescu, preşedintele Comitetului executiv al Sfatului popular al Capitalei. Tovarăşul Gheorghe Stoica, inmînînd înalta distincţie conducerii întreprinderii, a felicitat călduros paharnicii ceferişti în numele C.C. al P.M.R., al Consiliului de Miniştri şi al Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Tov. D. Simulescu, ministrul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, a urat muncitorilor, inginerilor tehnicienilor şi funcţionarilor de la „Griviţa Roşie“ noi succese în lupta pentru reducerea preţului de cost şi îmbunătăţirea calităţii reparaţiilor. In continuare, tov. Dumitru Miron, directorul Atelierelor C.F.R. „Griviţa Roşie“, a subliniat faptul că acordarea înaltei distincţii constituie încă o dovadă a preţuirii de care se bucură din partea partidului şi guvernului, a Întregului popor, lupta revoluţionară a ceferiştilor şi munca lor. El a vorbit despre dezvoltarea atelierelor In anii puterii populare, despre realizările colectivului acestei întreprinderi. In încheierea adunării, maistrul cazangiu Alexandru Codescu, Erou al Muncii Socialiste, a dat citire unei telegrame adresate C.C. al P.M.R., Consiliului de Mi- niştri şi Prezidiului Marii Adunări Naţionale, prin care muncitorii, inginerii, tehnicienii şi funcţionarii de la Atelierele „Griviţa Roşie“, exprimindu-şi profunda recunoştinţă şi mulţumirea pentru înalta distincţie acordată îşi reafirmă hotărirea de a munci cu abnegaţie pentru dezvoltarea continuă a transporturilor şi a economiei ţării pe drumul socialismului. Cei prezenţi au aprobat prin puternice aplauze textul telegramei, manifestîndu-şi cu elan dragostea şi devotamentul lor faţă de partid şi guvern. G.A.C. „Victoria“—Lenauheim Duminică la Lenauheim, regiunea Timişoara, a avut loc într-un cadru festiv înmînarea Ordinului Muncii clasa I a gospodăriei agricole colective „Victoria“ din această comună, pentru rezultatele deosebite obţinute în întărirea economico-organizatorică şi creşterea proprietăţii obşteşti, pentru obţinerea de recolte bogate şi sporirea efectivului de animale la 100 de hectare, pentru contractarea şi livrarea către stat a unor importante cantităţi de produse agricole. Colectiviştii din Lenauheim au fost felicitaţi în numele Comitetului Central al P.M.R., şi Consiliului de Miniştri de tovarăşul Ion Cozma, ministrul Agriculturii şi Silviculturii. Apoi, tovarăşul Filip Geltz, membru al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, a inmînat consiliului de conducere al gospodăriei Ordinul Muncii clasa I. La festivitate au luat parte reprezentanţi ai organelor de partid şi de stat, numeroşi colectivişti, mecanizatori, tehnicieni şi ingineri agronomi. Intr-o atmosferă entuziastă colectiviştii au aprobat în unanimitate trimiterea unei telegrame de mulţumire Comitetului Central al P.M.R. Consiliului de Miniştri şi Prezidiului Marii Adunări Naţionale. (Agerpres) In timpul festivităţii de la Atelierele C.F.R. „Griviţa Roşie“. OAMENII UZINEI In 1951, Constantin Neagu îşi pusese în gînd să plece din uzina „I. Corimu“. Prezentase chiar o cerere de demisie. A fost invitat de directorul întreprinderii la o discuţie tovărăşească. Directorul, Aurel Boghici, un bărbat scund de statură, cu braţe vînjoase şi ochi vioi, fost muncitor într-o întreprindere din Sibiu, începu : — Şi totuşi, de ce vrei să pleci? Eşti un strungar bun, cel puţin aşa mi s-a spus. Neagu era pus în încurcătură. Născut în Valea Lungă, Cricov, o comună din preajma Morenilor, după ce terminase cele 7 clase primare, la 14 ani venise la uzină să înveţe meserie. A ajuns strungar. Aici era cunoscut ca unul dintre bunii meseriaşi. Un motiv de plecare ar fi fost acela că dorea să se apropie de casă. Adevărul era însă altul. Ar fi vrut să lucreze şi el intr-o uzină cu strunguri automate, fără transmisii din primii ani după naţionalizare uzina nu era prea arătoasă). Felul cum i-a vorbit directorul, căldura cu care i-a prezentat dezvoltarea apropiată a uzinei, l-au convins pe Neagu. A rămas mai departe în uzină. A pus inimă. A devenit strungar fruntaş, apoi şef de brigadă şi în cele din urmă maistru de atelier. Au trecut ani şi ani. La alegerile de partid din toamna trecută comunişti l-au ales secretarul comitetului de partid pe uzină. Vestea s-a răspîndit cu iuţeală. Constantin Neagu, secretarul Comitetului de partid, îi instruise personal pe agitatorii din toate sectoarele. Constructorii de tractoare, dezbătînd documentele plenarei C-C. al P.M.R. din iulie, îşi propuseseră să dea peste plan încă 1000 de tractoare. Dar, aşa cum bine se ştie, tractorul fără pompă de injecţie este ca omul fără inimă. Insecţii şi brigăzi au început discuţiile. Ce rezerve mai sunt ? Ion Neagoe, membru de partid, lucrează în uzină la montajul pompei de injecţie în sectorul „C“. A venit la Gheorghe Chivu, la strung. Cu doi ani şi jumătate in urmă, Chivu a fost acela care a iniţiat acţiunea „Fiecare produs cu un preţ de cost cit mai redus“. Această iniţiativă a cuprins apoi nu numai colectivul uzinei din Sinaia, ci şi al altor zeci şi zeci de uzine din ţară. Gheorghe Chivu este acum locţiitorul secretarului organizaţiei de partid din sector. Neagoe i-a spus : — Ce părere ai avea tu, Ghiţă, dacă ne-am aduna pentru vreo 10-15 minute toată brigada? Să-l chemăm şi pe tovarăşul Neagu. El a lucrat mult timp in sector, ne poate ajuta. Discuţia cu montorii n-a durat mult. Aici, la montajul pompei de injecţie, producţia trebuia sporită de 3-4 ori. Ce să facem, cum să facem să meargă mai bine ? Acestea erau întrebările care îi frământau pe Neagoe, pe Chivu. Pe meşterul Alexandru Tov. Neagu, secretarul comitetului de partid, a pus şi el o întrebare : — Ce credeţi, e totul în ordine cu piesele aici, în brigada voastră ? Pentru membrii brigăzii era limpede la ce se referea secretarul. Pie sele, unele din ele măsurate cu grame de farmacie, erau puse toate la un loc într-o singură ladă, nesortate. Cînd aveai nevoie de o anumită piesă, trebuia să răscolești mult în ladă pînă s-o găsești. S-a stabilit deci, în primul rînd, ca piesele să nu se mai pună toate într-o singură ladă. Pentru fiecare sortiment să existe o lădiță specială și să fie dată în primire unui lucrător. La bancul de probă pompele întîrziau cam mult. Numărul de muncitori era insuficient. In schimb în brigada de montaj erau prea multi- Unii dintre ei, ca Gheorghe Bonea, aveau obiceiul să se plimbe fără rost, prin sector. S-a stabilit ca încă doi membri din brigadă să fie repartizaţi să lucreze la bancul de probă pentru a asgura sporirea numărului de pompe probate. Şi de atunci încoace, în loc de 7-8 pompe, cite se montau pe zi, de fiecare lucrător din brigadă, se montează între 12 şi 15 pompe. Pregătindu-se pentru adunarea comitetului raional de partid cu activul său în care se dezbăteau documentele premire , secretarul comitetului de partid al uzinei îşi făcea însemnări în carnet. In primul semestru al acestui an, producţia globală a uzinei a fost cu 165 la sută mai mare faţă de aceeaşi perioadă a anului 1955. Productivitatea muncii a crescut cu 135 la sută ; preţul de cost al pompei de injecţie a fost redus, în acelaşi timp, de aproape trei ori. Alături de aceste cifre, în carnetul secretarului de partid au fost înşiruite numele multor oameni care au luptat pentru dobîndirea lor. Vasile Docha, membru de partid, fruntaş în producţie, s-a ocupat de pregătirea rectificatorului Viorel Cojocaru, care nu-şi îndeplinea planul decât in NICOLAE BIVOLU (Continuare în pag. 11-a, col. 3—51 O parte din centrul Bucureştiului (Foto Afexpro. Imagine luaţi din helicopter)