Scînteia, septembrie 1959 (Anul 28, nr. 4616-4641)

1959-09-01 / nr. 4616

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, IGNUTIVA ! T­rgan al Comitetului Central al P.M.R. Anul XXIX nr. 4616­­ Mărfi 1 septembrie 1959 4 PAGINI — 20 BANI 15 ani de la restabilirea unităţii mişcării sindicale din Romînia Clasa muncitoare, oamenii muncii din ţara noastră aniversează azi un eveniment memorabil — Împlinirea a 15 ani de la refacerea mişcării sindi­cale din Romînia, ca o mişcare unită. La 1 septembrie 1944, în con­diţiile puternicului avînt revoluţionar etîrnit de eliberarea ţării de sub jugul fascist, clasa muncitoare, sub condu­cerea partidului comunist, a trecut la restabilirea unităţii mişcării sindicale. Lichidarea sciziunii care a produs a­­titea suferinţe clasei muncitoare a re­prezentat Încununarea luptei consec­vente duse de P.C.R. mai bine de două decenii pentru restabilirea uni­tăţii sindicale, — factor esenţial In realizarea unităţii de luptă a clasei muncitoare. In ţara noastră, ca şi In întreaga luma, prima revoluţia proletară birui­toare — Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie — determinase o coti­tură profundă In viaţa mişcării munci­toreşti. In urma marilor bătălii de clasă ale anilor 1918—1920, pe baza Învăţămintelor trase din experienţa clasei noastre muncitoare şi a mişcării muncitoreşti Internaţionale, a luat naştere in anul 1921 Partidul Co­munist din Romînia, ceea ce a con­stituit triumful leninismului asupra oportunismului in mişcarea munci­torească din ţara noastră. In rindu­­rile muncitorilor se dezvolta curen­tul In favoarea unei orientări revo­luţionare a sindicatelor. Credincioşi principiilor luptei de clasă, comuniştii militau pentru transformarea sindica­­telor în puternice organizaţii revolu­ţionare de masă, capabile să organi­zeze luptele de zi cu zi ale muncitori­lor pentru revendicările lor economice şi politice­ împotriva micşorării sala­riilor, a concedierilor şi amenzilor, pentru ziua de lucru de 8 ore, pentru libertăţi democratice — şi să constituie totodată o şcoală de ridicare a con­ştiinţei revoluţionare de clasă a masei lor, de pregătire a acestora în vederea luptelor hotărîtoare pentru doborîrea regimului capitalisto-moşieresc. Masele muncitoare se convingeau în tot mai mare măsură de caracterul nefast al poziţiei reformiste a conducătorilor so­cial-democraţiei de dreapta, care urmă­reau să abată clasa muncitoare de la lupta de clasă împotriva exploatatori­lor şi să orienteze eforturile ei doar spre obţinerea unor mici concesii de pomeni ce nu dăunau întru nimic orîn­­duirii capitaliste, ci erau menite toc­mai să contribuie la menţinerea şi con­solidarea acesteia. Dezvoltarea spiritului revoluţionar In sindicate, crescînda izolare de mase a elementelor reformiste le-a determi­nat să treacă — cu sprijinul activ al conducătorilor sindicali reformişti de peste hotare — la spargerea unităţii sindicale cu prilejul congresu­lui sindical de la Cluj din septembrie 1923. Sciziunea mişcării sindicale, care a durat mai bine de două decenii, a adus grave prejudicii clasei muncitoare şi tuturor oamenilor muncii. După scindarea mişcării sindicale, sindicatele revoluţionare, proclamînd drept principiu de bază al întregii lor activităţi lupta de clasă revoluţionară şi refacerea unităţii sindicale şi luînd, corespunzător cu aceasta, denumirea de sindicate unitare, au desfăşurat în ciuda terorii poliţiste o intensă activitate legală şi semilegală pentru apărarea intereselor clasei munci­toare. Organizarea unor importante acţiuni muncitoreşti era însă îngreu­nată de faptul că sindicatele afi­liate la C.G.M. se aflau, în general, sub conducerea reformiştilor, care ex­cludeau elementele revoluţionare, mer­­gînd uneori pînă la excluderea unor sindicate întregi pentru faptul că se ridicaseră în apărarea intereselor vi­tale ale muncitorilor; aceste sindicate erau dizolvate de siguranţă, iar con­ducătorii lor cinstiti erau întemniţaţi. Aşa arăta „dreptul de organizare sin­dicală“ în regimul burghezo-moşie­­resc! Conducând lupta clasei muncitoare împotriva exploatării capitalisto-moşie­­reşti, partidul comunist, apărător con­secvent al intereselor vitale ale prole­tariatului şi întregului popor, a pus în centrul întregii sale activităţi lupta perseverentă pentru restabilirea uni­tăţii sindicale, a unităţii de acţiune a clasei muncitoare. Comuniştii chemau pe muncitori să se organizeze în sindi­cate, ii mobilizau la apărarea dreptu­lui lor de organizare, îndrumau activi­tatea sindicatelor unitare. Exercitînd o puternică influenţă asupra activităţii Întregii mişcări sindicale, partidul co­munist a desfăşurat, în ciuda împo­trivirii conducătorilor sindicali oportu­nişti, o acţiune neobosită, perseveren­tă, pentru întărirea poziţiilor elemen­telor revoluţionare, în frunte cu co­muniştii, în sindicatele conduse de re­formişti şi pentru transformarea lor în sindicate care să apere cu adevărat interesele clasei muncitoare. După Congresul a I V-lea al P.C.R.­­— în condiţiile ofensivei claselor ex­ploatatoare din ţară şi a capitalului monopolist de peste hotare împotriva nivelului de trai al clasei muncitoare şi al întregului popor — P.C.R. a in­tensificat activitatea în rîndurile sin­dicatelor, pentru apărarea intereselor vitale ale clasei muncitoare pe baza realizării unităţii de acţiune a mun­citorilor. O deosebită atenţie a acordat partidul dezvoltării legăturilor sale cu detaşamentele cele mai înaintate şi mai combative ale clasei muncitoare din sectoarele cheie ale economiei na­ţionale — căile ferate, industria pe­troliferă. Linia partidului comunist, îndrep­tată spre realizarea unităţii de luptă a clasei muncitoare, şi-a găsit o pu­ternică expresie în alegerea, pe baza frontului unic muncitoresc de jos, a Comitetului Central de acţiune pe ţară al muncitorilor ceferişti, în frun­te cu tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, care, sub conducerea partidului, a în­deplinit cu cinste rolul de stat major al luptelor ceferiste. Aplicarea consec­ventă a liniei frontului unic a dus la atragerea în acţiuni revendicative a celor mai largi mase ale muncitori­mii ceferiste care, prin spiritul său re­voluţionar, prin amploarea luptelor duse sub conducerea comuniştilor, s-a situat în fruntea Întregii clase munci­toare în lupta pentru interesele ei vi­tale. Eroicele lupte din februarie 1933 au arătat voinţa muncitorimii de a se îm­potrivi jafului exploatatorilor. Infeu­­dării ţării de către puterile imperia­liste, ameninţării fascismului, au dovedit capacitatea clasei munci­toare, In frunte cu partidul co­munist, de a-şi îndeplini cu succes sarcinile de forţă conducătoare a poporului în lupta sa de eliberare. Aceste mari bătălii de clasă, pre­cum şi acţiunile antifasciste con­duse de partid in anii următori au urinat pentru un timp procesul de fas­cizare a ţării. Deşi crunta teroare poliţistă şi sciziunea clasei munci­toare au împiedicat sindicatele în pe­rioada dintre cele două războaie mon­diale să devină organizaţii revoluţio­nare de masă larg cuprinzătoare, ele au organizat un şir de importante lup­te de clasă, ale muncitorilor şi şome­rilor, au avut un rol de seamă in lupta împotriva fascismului. Lipsa unităţii de acţiune a clasei muncitoare a înlesnit însă claselor exploatatoare instaurarea dictaturii fasciste. In anii negri ai războiului crimi­nal antisovietic şi ai înrobirii Ro­­mîniei de către hitlerişti, comuniştii, ridicind steagul luptei pentru elibe­rarea ţării, chemau la unire forţele patriotice, organizau lupta întregului popor pentru eliberarea de sub jugul fascist, pentru ieşirea Romîniei din criminalul război antisovietic şi ală­turarea ei la coaliţia antihitleristă. In cadrul ansamblului de măsuri politice şi organizatorice elaborat de cadrele de bază ale partidului din lagăre şi din afara lor, în vederea răsturnării dictaturii fasciste, o atenţie deosebită se acorda măsurilor privitoare la înlă­turarea dezbinării din mişcarea mun­citorească , refacerea mişcării sindi­cale şi odată cu aceasta restabilirea unităţii ei trebuind să aibă loc în în­suşi procesul de desfăşurare a insurec­ţiei. Acţiunea perseverentă des­făşurată de comunişti pentru refa­cerea unităţii muncitoreşti a înregis­trat o importantă victorie, prin reali­zarea la 1 Mai 1944 a Frontului Unic Muncitoresc, pe baza înţelegerii inter­venite între P.C.R. şi P.S.D. Aceasta a avut o mare însemnătate pentru­ ac­tivitatea desfăşurată de partid în ve­derea strîngerii laolaltă a tuturor for­ţelor antihitleriste în lupta pentru scu­turarea jugului fascist. Insurecţia armată de la 23 August 1944, organizată şi condusă de parti­dul comunist în condiţiile favorabile create de victoriile istorice ale ar­matei sovietice eliberatoare, a descă­tuşat uriaşele energii revoluţionare ale poporului muncitor, încă din pri­mele zile ale insurecţiei muncitorii, la chemarea partidului, creează orga­nizații sindicale unice, aleg comitete (Continuare in pag. II-a, col. 1—3) In interiorul ziarului» • Sport: După cele patru în­­tîlniri cu fotbaliștii polonezi (pag. 2-a). • B. Stoian : Ororile trecutului să nu se mai repete ! — Două decenii de la începutul celui de-al doilea război mondial (pag. 3- a). • N. S. Hrușciov în vizită la scriitorul Mihail Șolohov (pag. 4- a). ^ în vîrstăi de 21 de ani, strungăriţa Ancuţa Gheorghiţă, din secţie filetaj a uzinelor „Republica“ din Capitală este o pricepută şi harnică muncitoare. Ea îşi depăşeşte zilnic sarcinile de producţie, în medie cu 30 la sută. Iat-o în fotografie împreună cu şeful de echipă Dumitru Mihalache, care-i explică cum să execute o operaţie. (Foto R. Costin) A preluat o echipă rămasă în urmă BAIA MARE (coresp. „Scânteii"). La minele din Sas­ar, minerul Boicea­­nu Petru I este cunoscut că un mun­citor de mina întâia. De un an el este, lună de lună, fruntaş în producţie. Priceperea sa în muncă e cunoscută in întregul bazin minier băimărean. în urmă cu vreo câteva zile, la mină a avut loc o consfătuire de producţie. Se discutau multe. Când a venit vorba că în unele echipe de mineri treaba nu merge prea bine, de la locul său Bob­eanu Petru­­ a ridicat mâna. — Uite, daţi-mi o echipă cu rezul­tate mai slabe — a spus el — şi o să stăm de vorbă peste o lună. Şi Boi­eanu Petru I a preluat con­ducerea unei echipe care în ultimele luni a obţinut randamente mai re­duse. De la bun început el a asigu­rat o bună aprovizionare a locuri­lor de muncă, a organizat mai bine munca în echipă. In primele două zile de la prelua­rea conducerii acestei echipe s-au și obținut succese. Dacă înainte se per­­forau 17—20 găuri intr-un,şut, acum se perforează 26' găuri. Și astfel can­titatea de minereu extras a crescut simțitor." In raionul Gura Jiului Peste 21.000 tone furaje însilozate în ultimii ani, colectiviştii din raionul Gura Jiului, regiunea Cra­iova, s-au convins pe baza propriei lor experienţe că hrănirea anima­lelor şi îndeosebi a vacilor de lapte cu furaje însilozate duce la sporirea producţiei de carne, lapte. In preajma fermelor de animale ei au săpat gropi de siloz, au reparat tocătorile mecanice şi au asigurat o îngrijire exemplară culturilor de po­rumb de siloz­ Ca urmare, ei obţin acum producţii de 30.000—40.000 kg. de porumb de siloz 10 hectar. Colectiviştii din Dăbuleni lucrea­ză neîntrerupt la însilozare, folosind la maximum capacitatea de lucru a celor 3 tocători mecanice. Pînă acum ei au însilozat peste 3­ 200 tone furaje, în 36 de gropi de siloz. De asemenea, colectiviștii din Gighera au însilozat 1­ 500 tone furaje, cei din­­ Bechet 1 350 tone etc. In total, în raionul Gura Jiului au fost însilozaite pînă acum peste 21.000 tone furaje. Regiunea Stalin 1256 brigăzi utemiste de muncă patriotică ORAŞUL STALIN (coresp. „Scân­teii“). — în ultimul timp, în regiu­nea Stalin s-au mai înfiinţat încă 108 brigăzi utemiste de muncă pa­triotică. Astfel numărul total al acestora a ajuns acum la 1256. Ace­ste brigăzi au efectuat în anul în curs sute de mii de ore de muncă patriotică pe diferite șantiere locale, economisind peste 2.000.000 lei. Aproape 5000 tineri din brigăzile de muncă patriotică au efectuat fie­care peste 100 ore muncă. Mul­tora dintre acești tineri li se înmî­­nează în prezent insigne de briga­dieri ai muncii patriotice. laminarea înaltelor distincţii acordate de către Prezidiul Marii Adunări Naţionale Regiunii Constanţa La Palatul Sporturilor din Constanţa a avut loc, luni după-amiază, festivitatea înminării Ordinului „Steaua Republicii Populare Române“ clasa I, regiunii Constanţa, conferit de Prezidiul Marii Adunări Naţio­nale a R.P.R. cu prilejul celei de-a 15-a aniversări a eliberării României de sub jugul fascist, pentru înfăp­tuirea colectivizării agriculturii întregii regiuni, pen­tru succesele obţinute în întărirea economico-organi­­zatorică a gospodăriilor agricole colective, în sporirea producţiei la hectar, contractarea şi livrarea către stat a unor însemnate cantităţi de produse agricole. Luînd cuvîntul cu prilejul înminării înaltei distinc­ţii, tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Pre­zidiului Marii Adunări Naţionale a R. P. Romine, in numele Comitetului Central al P.M.R., Consiliului de Miniştri şi Prezidiului Marii Adunări Naţionale, a felicitat pe oamenii muncii din regiunea Constanţa şi le-a urat noi succese în activitatea lor viitoare. La festivitate au participat membrii comitetului re­gional de partid şi deputaţii sfatului popular regional, directori de G.A.S. şi S.M.T., preşedinţi de G.A.C. şi secretari ai organizaţiilor de bază din G.A.C., nume­roşi activişti de partid şi de stat. Au luat cuvîntul Nicolae Hudiţeanu, Erou al Muncii Socialiste, preşedintele G.A.C. „Filimon Sîrbu“ din comuna Comana, raionul Negru Vodă, Dumitru Du­mitru, directorul GA.S. Pietroiu, Dumitru Macarie, di­rectorul S.M.T. Dorobanţu, Nicolae Gaidagiu, pre­şedintele G. A. C. din comuna Topalu, raionul Hîr­­şova, şi Stroe Stan, directorul G.A.S. Moşneni, care au mulţumit cu căldură partidului şi guvernului pen­tru înalta distincţie acordată regiunii şi s-au angajat, în numele celor pe care îi reprezintă, să muncească în viitor cu şi mai multă rîvnă pentru a înfăptui poli­tica partidului, a contribui la obţinerea de noi suc­cese. Apoi tov. Vasile Vil­eu, membru supleant al C.C. al P.M.R., prim-secretar al Comitetului regional de par­tid Constanţa, a vorbit despre dezvoltarea regiunii In cei 15 ani care au trecut de la eliberarea ţării de sub jugul fascist, despre munca neobosită a muncitorilor, ţăranilor muncitori, a activiştilor de partid şi de stat, a Intelectualilor legaţi de popor pentru colectivizarea agriculturii şi pentru întărirea economico-organizatori­­că a G.A.C. şi despre măreţele sarcini ce stau de acum înainte în faţa oamenilor muncii din regiunea Con­stanţa. Ordinul 1.Steaua Republicii Populare Române“ clasa I, a spus în încheiere tov. Vasile Vîlcu, constituie pen­tru oamenii muncii din regiunea Constanţa un imbold pentru a îndeplini şi depăşi angajamentele luate spre binele celor ce muncesc, pentru construirea socialismu­lui în patria noastră scumpă, Republica Populară Ro­­mînă. Intr-o atmosferă de fierbinte entuziasm, parti­cipanţii la adunare au aprobat textul unei scri­sori de mulţumire adresate C.C. al P.M.R., Consiliu­lui de Miniştri al R.P.R. şi Prezidiului Marii Adunări Naţionale­­ Atelierelor C.F.R. „Griviţa Roşie“ Luni după-amiază in sala noii cantine a Atelie­relor C.F.R. „Griviţa Roşie“ a avut loc festivitatea în­­minării Ordinului „23 August“ clasa I, conferit acestor ateliere cu prilejul celei de a 15-a aniversări a elibe­rării României de sub jugul fascist, pentru contribu­ţia de seamă la lupta revoluţionară a clasei munci­toare şi la făurirea regimului democrat-popular, pen­tru rolul important în refacerea şi normalizarea du­pă război a transporturilor pe calea ferată, precum şi în dezvoltarea economiei naţionale. In sală se aflau mii de muncitori, fruntaşi în pro-*­ducţie, ingineri, tehnicieni, funcţionari care prin mun­ca lor plină de abnegaţie au făcut ca această impor­tantă întreprindere să-şi aducă din plin contribuţia la construirea socialismului in patria noastră. La adunare au luait parte tovarăşii Gheorghe Stoica, secretarul Prezidiului Marii Adunări Na­ţionale, Florian Dănălache, prim-secretar al Co­mitetului orăşenesc Bucureşti al P. M. R., Du­mitru Simul­escu, ministrul Transporturilor şi Teleco­municaţiilor, Dumitru Diaconescu, preşedintele Comi­tetului executiv al Sfatului popular al Capitalei. Tovarăşul Gheorghe Stoica, inmînînd înalta distinc­ţie conducerii întreprinderii, a felicitat călduros pa­harnicii ceferişti în numele C.C. al P.M.R., al Consiliu­lui de Miniştri şi al Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Tov. D. Simul­escu, ministrul Transporturilor şi Te­lecomunicaţiilor, a urat muncitorilor, inginerilor teh­nicienilor şi funcţionarilor de la „Griviţa Roşie“ noi succese în lupta pentru reducerea preţului de cost şi îmbunătăţirea calităţii reparaţiilor. In continuare, tov. Dumitru Miron, directorul Ate­lierelor C.F.R. „Griviţa Roşie“, a subliniat faptul că acordarea înaltei distincţii constituie încă o dovadă a preţuirii de care se bucură din partea partidului şi guvernului, a Întregului popor, lupta revoluţionară a ceferiştilor şi munca lor. El a vorbit despre dezvolta­rea atelierelor In anii puterii populare, despre reali­zările colectivului acestei întreprinderi. In încheierea adunării, maistrul cazangiu Alexandru Cod­escu, Erou al Muncii Socialiste, a dat citire unei telegrame adresate C.C. al P.M.R., Consiliului de Mi-­ niştri şi Prezidiului Marii Adunări Naţionale, prin care muncitorii, inginerii, tehnicienii şi funcţionarii de la Atelierele „Griviţa Roşie“, exprimindu-şi pro­funda recunoştinţă şi mulţumirea pentru înalta dis­tincţie acordată îşi reafirmă hotărirea de a munci cu abnegaţie pentru dezvoltarea continuă a transportu­rilor şi a economiei ţării pe drumul socialismului. Cei prezenţi au aprobat prin puternice aplauze tex­tul telegramei, manifestîndu-şi cu elan dragostea şi devotamentul lor faţă de partid şi guvern. G.A.C. „Victoria“—Lenauheim Duminică la Lenauheim, regiunea Timişoara, a avut loc într-un cadru festiv înmînarea Ordinului Muncii clasa I­ a gospodăriei agricole colective „Victoria“ din această comună, pentru rezultatele deosebite obţinute în întărirea economico-organizatorică şi creşterea pro­prietăţii obşteşti, pentru obţinerea de recolte bogate şi sporirea efecti­vului de animale la 100 de hectare, pentru contractarea şi livrarea că­tre stat a unor importante cantităţi de produse agricole. Colectiviştii din Lenauheim au fost felicitaţi în numele Comitetului Central al P.M.R., şi Consiliului de Miniştri de tovarăşul Ion Cozma, ministrul Agriculturii şi Silvicultu­rii. Apoi, tovarăşul Filip Geltz, mem­bru al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, a inmînat consiliului de conducere al gospodăriei Ordinul Muncii clasa I. La festivitate au luat parte repre­zentanţi ai organelor de partid şi de stat, numeroşi colectivişti, me­canizatori, tehnicieni şi ingineri agronomi. Intr-o atmosferă entuziastă colec­tiviştii au aprobat în unanimitate trimiterea unei telegrame de mulţu­mire Comitetului Central al P.M.R. Consiliului de Miniştri şi Prezidiu­lui Marii Adunări Naţionale. (Agerpres) In timpul festivităţii de la Ateli­erele C.F.R. „Griviţa Roşie“. OAMENII UZINEI In 1951, Constantin Neagu îşi pusese în gînd să plece din uzina „I. C­orimu“. Prezenta­se chiar o cerere de demisie. A fost invitat de directorul întreprinderii la o discuţie tovărăşească. Directo­rul, Aurel Boghici, un bărbat scund de statură, cu braţe vînjoase şi ochi vioi, fost muncitor într-o întreprin­dere din Sibiu, începu : — Şi totuşi, de ce vrei să pleci? Eşti un strungar bun, cel puţin aşa mi s-a spus. Neagu era pus în încurcătură. Născut în Valea Lungă, Cricov, o co­mună din preajma Morenilor, după ce terminase cele 7 clase primare, la 14 ani venise la uzină să înveţe me­serie. A ajuns strungar. Aici era cu­noscut ca unul dintre bunii mese­riaşi. Un motiv de plecare ar fi fost acela că dorea să se apropie de casă. Adevărul era însă altul. Ar fi vrut să lucreze şi el intr-o uzină cu strun­guri automate, fără transmisii din primii ani după naţionalizare uzina nu era prea arătoasă). Felul cum i-a vorbit directorul, căldura cu care i-a prezentat dezvoltarea apropiată a uzinei, l-au convins pe Neagu. A rămas mai departe în uzină. A pus inimă. A devenit strungar frun­taş, apoi şef de brigadă şi în cele din urmă maistru de atelier. Au trecut ani şi ani. La alegerile de partid din toamna trecută comunişt­i l-au ales secretarul comitetului de partid pe uzină. V­estea s-a răspîndit cu iuţeală. Constantin Neagu, secretarul Comitetului de partid, îi in­­struise personal pe agitatorii din toa­te sectoarele. Constructorii de trac­toare, dezbătînd documentele plena­rei C-C. al P.M.R. din iulie, îşi pro­puseseră să dea peste plan încă 1000 de tractoare. Dar, aşa cum bine se ştie, tractorul fără pompă de injecţie este ca omul fără inimă. In­secţii şi brigăzi au început discuţiile. Ce rezerve mai sunt ? Ion Neagoe, membru de partid, lucrează în uzină la montajul pom­pei de injecţie în sectorul „C“. A venit la Gheorghe Chivu, la strung. Cu doi ani şi jumătate in urmă, Chivu a fost acela care a iniţiat acţiunea „Fiecare produs cu un preţ de cost cit mai redus“. Această ini­ţiativă a cuprins apoi nu numai co­lectivul uzinei din Sinaia, ci şi al altor zeci şi zeci de uzine din ţară. Gheorghe Chivu este acum locţiito­rul secretarului organizaţiei de par­tid din sector. Neagoe i-a spus : — Ce părere ai avea tu, Ghiţă, dacă ne-am aduna pentru vreo 10-15 minute toată brigada? Să-l chemăm şi pe tovarăşul Neagu. El a lucrat mult timp in sector, ne poate ajuta. Discuţia cu montorii n-a­ durat mult. Aici, la montajul pompei de injecţie, producţia trebuia sporită de 3-4 ori. Ce să facem, cum să fa­cem să meargă mai bine ? Acestea erau întrebările care îi frământau pe Neagoe, pe Chivu. Pe meşterul Alexandru­ Tov. Neagu, secretarul comitetului de partid, a pus şi el o întrebare : — Ce credeţi, e totul în ordine cu piesele aici, în brigada voastră ? Pentru membrii brigăzii era lim­pede la ce se referea secretarul. Pie­­ sele, unele din ele măsurate cu grame de farmacie, erau puse toate la un loc într-o singură ladă, nesor­tate. Cînd aveai nevoie de o anu­mită piesă, trebuia să răscolești mult în ladă pînă s-o găsești. S-a stabilit deci, în primul rînd, ca pie­sele să nu se mai pună toate într-o singură ladă. Pentru fiecare sorti­ment să existe o lădiță specială și să fie dată în primire unui lucrător. La bancul de probă pompele în­­tîrziau cam mult. Numărul de mun­citori era insuficient. In schimb în brigada de montaj erau prea multi- Unii dintre ei, ca Gheorghe Bonea, aveau obiceiul să se plimbe fără rost, prin sector. S-a stabilit ca încă doi membri din brigadă să fie re­partizaţi să lucreze la bancul de probă pentru a as­gura sporirea nu­mărului de pompe probate. Şi de atunci încoace, în loc de 7-8 pompe, cite se montau pe zi, de fiecare lu­crător din­ brigadă, se montează între 12 şi 15 pompe. P­regătindu-se pentru adunarea comitetului raional de partid cu activul său în care se dez­­băteau documentele premire , secre­tarul comitetului de partid al uzi­nei îşi făcea însemnări în carnet. In primul semestru al acestui an, producţia globală a uzinei a fost cu 165 la sută mai mare faţă de aceeaşi perioadă a anului 1955. Productivi­tatea muncii a crescut cu 135 la sută ; preţul de cost al pompei de injecţie a fost redus, în acelaşi timp, de aproape trei ori. Alături de aceste cifre, în carne­tul secretarului de partid au fost înşiruite numele multor oameni care au luptat pentru dobîndirea lor. Vasile Docha, membru de par­tid, fruntaş în producţie, s-a ocupat de pregătirea rectifica­torului Viorel Cojocaru, care nu-şi îndeplinea planul decât in NICOLAE BIVOLU (Continuare în pag. 11-a, col. 3—51 O parte din centrul Bucureştiului (Foto Afexpro. Imagine luaţi din helicopter)

Next