Scînteia, septembrie 1959 (Anul 28, nr. 4616-4641)

1959-09-01 / nr. 4616

’’fit? 2 15 ani de la restabilirea unităţii mişcării sindicale din România (Urmare din pag. 1-a) de fabrică. Refacerea mişcării sindi­cale avea loc în condiţiile revoluţiei populare, cind masele de milioane ale oamenilor muncii de la oraşe şi sate se ridicau la luptă pentru reforme de­mocratice, care să deschidă larg dru­mul progresului economic şi social. La 1 septembrie 1944, pe baza frontu­lui unic între comunişti şi social-de­­mocraţi, s-a constituit Comisia de or­ganizare a mişcării sindicale unite din Romînia, refacerea unităţii sindi­cale fiind consfinţită apoi de Congre­sul sindicatelor din ianuarie 1945. Reorganizarea mişcării sindicale pe baza principiilor revoluţionare ale luptei de clasă şi ale solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc a constituit o mare victorie a clasei muncitoare în lupta pentru făurirea unităţii ei de acţiune. Clasa muncitoare, călăuzită de par­tid, organizată în sindicate unice se manifesta din ce în ce mai puternic ca forţa conducătoare a poporului. In numai patru luni mişcarea sindicală a cuprins aproape întreaga clasă muncitoare, încă în primele luni după 23 August 1944, cînd burghe­zia şi moşierimea mai deţineau po­ziţii precumpănitoare în aparatul de stat, comitetele sindicale din între­prinderi au acţionat ca factori impor­tanţi ai luptei pentru o putere nouă, populară. Mobilizînd masele la luptă, ele împiedicau pe patroni să saboteze producţia în întreprinderi, instaurau controlul muncitoresc, muncitorii iz­goneau elementele fasciste din condu­cerea întreprinderilor. Prin lupta unită a maselor au fost cucerite importante revendicări social-economice, printre care introducerea zilei de muncă de 8 ore. La chemarea P.C.R., zeci de mii de muncitori organizaţi în sindicate au participat în întreaga ţară la smulge­rea primăriilor şi prefecturilor din mîinile elementelor fasciste. Mii şi mii de membri ai sindicatelor au făcut parte din echipele de muncitori trimise de partid la sate pentru orga­nizarea maselor ţărăneşti în lupta pentru realizarea pe cale revoluţionară a reformei agrare, contribuind astfel, în focul luptei pentru reforma agrară, la făurirea alianţei muncitoreşti-ţără­­neşti. Sindicatele şi-au adus din plin a­­portul în mobilizarea maselor de muncitori la munca eroică, plină de abnegaţie pentru a da viaţă lozincii lansate de partid : „Totul pentru front, totul pentru victorie !“. După instau­rarea la 6 Martie 1945 a guvernului democratic in care reprezentanţii cla­sei muncitoare aveau rolul preponde­rent, sindicatele au organizat efortu­rile clasei muncitoare împotriva sa­botajului capitaliştilor, pentru lichida­rea ruinei şi haosului economic, pen­tru refacerea şi dezvoltarea economiei naţionale. In întreaga perioadă dintre răstur­nata dictaturii fasciste şi proclamarea Republicii Populare Române, sindica­tele au reprezentat o armă puternică a partidului în lupta pentru apărarea şi dezvoltarea cuceririlor revoluţionare ale poporului, pentru desnăvîrşirea re­voluţiei burghezo-democratice şi trece­rea la înfăptuirea sarcinilor revoluţiei socialiste. Prin aceasta ele au contri­buit la întărirea rolului conducător şi a forţei clasei muncitoare, la zdrobi­rea uneltirilor reacţiunii interne şi in­ternaţionale, la înfăptuirea relativ paşnică a transformărilor revoluţiona­re din ţara noastră. In aceşti ani s-a consolidat unitatea sindicală, s-a dezvoltat colaborarea dintre comunişti, social-democraţi şi muncitorii fără de partid în cadrul F.U.M., odată cu izolarea tot mai de­plină a elementelor scizioniste social­­democrate de dreapta. Ca urmare a luptei duse de partidul comunist, îm­preună cu aripa stingă a Partidului Social-Democrat, care ajunsese să cu­prindă marea majoritate a membrilor și a conducerii acestuia, a fost reali­zată unitatea politică, ideologică și or­ganizatorică a clasei muncitoare prin crearea Partidului Muncitoresc Român — avangarda marxist-leninistă a cla­sei muncitoare, forţa conducătoare a poporului şi statului democrat-popular în opera de construcţie socialistă. Trecerea ţării noastre la înfăptui­rea sarcinilor construcţiei socialiste a făcut să se schimbe radical rolul şi sarcinile sindicatelor, îndeplinind rolul de principal ajutor al parti­dului în mobilizarea şi educarea cla­sei muncitoare, sindicatele au adus un aport însemnat la succesele hotărî­­toare obţinute de poporul nostru în construirea bazei economice a socia­lismului. Cei aproape 2.500.000 de oa­meni ai muncii organizaţi în sindi­cate înfăptuiesc cu entuziasm poli­tica partidului, pusă în slujba intere­selor lor vitale, sprijină cu hotărîre măsurile luate în folosul poporului de către Statul democrat-popular, statul muncitorilor şi ţăranilor. Sindicatele din ţara noastră au a­­cum un rol din cele mai însemnate în mobilizarea maselor de muncitori, tehnicieni, ingineri şi funcţionari la lupta pentru dezvoltarea economiei socialiste, organizînd şi conducînd în­trecerea oamenilor muncii pentru în­deplinirea şi depăşirea planului de stat, pentru sporirea producţiei indu­striale şi agricole, pentru creşterea necontenită a productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost. Prin sin­dicate, masele largi de oameni ai muncii sunt atrase şi participă activ la organizarea şi conducerea produc­ţiei şi în general a economiei. Nu există plan de stat, nu există măsură importantă luată de partid şi de stat în domeniul economic, social-cultural etc., la care sindicatele să nu fie che­mate să-şi spună cuvîntul lor greu. Sindicatele din ţara noastră au adus o contribuţie importantă la îmbună­tăţirea sistemului de salarizare, la stabilirea de norme tehnice. Pentru oamenii muncii, sindicatele au devenit o adevărată şcoală de conducere, o şcoală de gospodărire, o şcoală a co­munismului. In cadrul consfătuirilor de producţie muncitorii, tehnicienii, inginerii îşi spun cuvîntul asupra fe­lului cum sunt conduse şi gospodărite întreprinderile, critică lipsurile şi fac propuneri preţioase privind mai buna organizare a muncii şi a producţiei. Sindicatele elaborează şi încheie con­tractele colective, controlează înde­plinirea prevederilor acestora. Ingrijindu-se în permanenţă de re­zolvarea, în conformitate cu necesită­ţile construirii socialismului, a cerinţe­lor materiale ale maselor muncitoare, sindicatele duc o rodnică activitate pentru înfăptuirea politicii partidului de continuă ridicare a nivelului de trai al celor ce muncesc Ele au atribuţii importante în ce priveşte îmbunătăţi­rea condiţiilor de muncă şi de pro­tecţie a muncii în întreprinderi. Sindi­catele exercită controlul obştesc, mij­loc important de a asigura îmbunătă­ţirea activităţii cantinelor, a unităţilor comerciale şi sanitare şi a altor unităţi a căror activitate este nemijlocit legată de deservirea social-culturală a popu­laţiei. Sindicatele gospodăresc asigură­rile sociale ale căror fonduri, alocate de stat, au crescut de patru ori în ul­timul deceniu, ajungînd în acest an la 2.700 milioane lei. Ele organizează odihna oamenilor muncii, veghează la sănătatea acestora. în casele de odih­nă şi sanatoriale şi-au petrecut con­cediul, numai în anul 1958, circa 500.000 de oameni ai muncii şi copiii lor — de 118 ori mai mult decit în 1939. Partidul cere sindicatelor să dea o atenţie neslăbită tuturor probleme­lor privitoare la îmbunătăţirea condi­ţiilor de muncă şi de trai ale mase­lor muncitoare, să vegheze asupra fe­lului cum sunt gospodărite fondurile importante pe care statul democrat­­popular le aloca în acest scop, să combată orice abuzuri şi încălcări ale legislaţiei muncii, orice manifestări de birocratism, îndrumate de partid, sindicatele des­făşoară o activitate importantă pentru educarea, în procesul muncii din fa­brici şi uzine, a muncitorilor, tehnicie­nilor, inginerilor, în spiritul discipli­nei socialiste în producţie, al răspun­derii faţă de bunul obştesc, al atitu­dinii conştiente faţă de interesele co­lectivităţii, cultivind în rindul maselor spiritul sănătos, de întrecere, într-aju­­torarea tovărăşească in muncă. Sindicatele au de asemenea un rol important în ridicarea nivelului de cu­noştinţe tehnice al muncitorilor, co­­laborind strîns în această privinţă cu cercurile A.SI.T. din întreprinderi; ele trebuie să ajute, împreună cu organele Ministerului Culturii, la dezvoltarea reţelei de şcoli de învăţămînt seral şi fără frecvenţă, să îndrume către aceste şcoli un număr cit mai mare de mun­citori din producţie. Sindicatele dispun în prezent de o vastă reţea de cluburi sindicale, case de cultură, formaţii artistice de ama­tori, echipe sportive etc., instituţii cu ajutorul cărora pot desfăşura o acti­vitate cultural-educativă multilaterală în rîndurile oamenilor muncii. Folo­sind cit mai intens aceste forme de organizare a activităţii cultural-educa­tive, sindicatele au datoria să facă eforturi serioase pentru îmbunătăţirea ei simţitoare, dîndu-i un conţinut cît mai bogat, corespunzător nivelului şi exigenţelor crescute ale oamenilor muncii, necesităţilor actuale ale con­strucţiei socialiste. Munca politico-edu­­cativă a sindicatelor trebuie să însu­fleţească pe oamenii muncii la înde­plinirea exemplară a sarcinilor de pro­ducţie, să facă pe fiecare muncitor să înţeleagă că prin eforturile sale rod­nice pentru înflorirea şi întărirea pa­triei contribuie la întărirea întregului lagăr socialist în frunte cu Uniunea Sovietică, a forţelor păcii de pretutin­deni. O latură de mare însemnătate a activităţii sindicatelor este lupta lor perseverentă pentru întărirea unităţii şi solidarităţii internaţionale a clasei muncitoare. In cadrul puternicei Fe­deraţii Sindicale Mondiale, sindicatele din ţara noastră — care au cunoscut pe baza propriei lor experienţe cît de nefastă este lipsa de unitate a rîndu­­rilor clasei muncitoare — duc o luptă perseverentă pentru lichidarea sciziunii din mişcarea mondială, pentru conso­lidarea şi dezvoltarea unităţii interna­ţionale a oamenilor muncii. Ele depun o activitate rodnică în slujba unirii forţelor care luptă pentru destindere în relaţiile internaţionale, pentru lichi­darea „războiului rece“ şi coexistenţă paşnică, pentru apărarea păcii în lu­mea întreagă — bunul cel mai de preţ al omenirii. ★ înaintarea noastră pe calea con­struirii socialismului, amploarea cres­­cîndă a construcţiei economice şi cul­turale, ridicarea conştiinţei socialiste a oamenilor muncii şi dezvoltarea im­petuoasă a iniţiativei lor creatoare pun înaintea sindicatelor sarcini sporite, a căror îndeplinire cere eforturi se­rioase din partea organizaţiilor sindi­cale şi în acelaşi timp o mai mare concentrare a atenţiei organelor şi organizaţiilor de partid asupra sindi­catelor. Organizaţiile de partid au da­toria ca, printr-o justă îndrumare, să asigure realizarea de noi progrese în activitatea sindicatelor, pe linia sar­cinilor trasate de Congresul al­­­­-lea al P. M. R. şi a plenarelor Comitetului Central, astfel ca aceste mari organi­zaţii de masă să fie cit mai strîns legate de oamenii muncii, să trăiască şi să-şi desfăşoare activitatea aflîndu­­se întotdeauna în miezul problemelor luptei pentru construcţia socialismului şi făurirea unui trai mai bun. Pentru îmbunătăţirea continuă a activităţii sindicale are o deosebită însemnătate indicaţia cuprinsă în raportul tovară­şului Gh. Gheorghiu-Dej la Congresul al II-lea al P.M.R. că „organele de partid şi membrii de partid care lu­crează în sindicate trebuie să lupte cu hotărîre împotriva metodelor biro­cratice în munca sindicală, să ajute organele sindicale şi pe activiştii sin­dicatelor să-şi întărească in perma­nenţa legătura cu masele, să cunoască temeinic problemele arzătoare ale ac­tivităţii economice a întreprinderii şi ramurii de producţie corespunzătoare, să se preocupe de nevoile materiale şi culturale de fiecare zi ale oamenilor muncii“. Desigur, acest ajutor nu tre­buie să se transforme în substituire,­in preluarea de către organizaţiile de partid a atribuţiilor şi sarcinilor con­crete care revin sindicatelor, ceea ce nu poate decit să dăuneze atît muncii sindicale cît şi puterii de mobilizare a organizaţiilor de partid. Masurile luate de plenara din iulie a C.C. al P.M.R. au stimit un puter­nic entuziasm şi avint creator în rîn­durile oamenilor muncii din întreaga ţara. Sub conducerea organizaţiilor de partid sindicatele au desfăşurat o ac­tivitate rodnică pentru popularizarea şi dezbaterea documentelor plenarei. Pe această bază, oamenii muncii din întreprinderi şi-au luat angajamente sporite în ce priveşte creşterea pro­ducţiei şi sporirea acumulărilor sta­tului, îndeosebi pe baza obţinerii unor cîte mai însemnate economii peste plan. în prezent sarcina cea mai im­portantă a sindicatelor este să orga­nizeze şi să sprijine îndeaproape lupta oamenilor muncii pentru înde­plinirea în cele mai bune condiţii a acestor angajamente sporite. Sindica­tele trebuie să pună în centrul între­cerii socialiste lupta pentru descoperi­rea şi valorificarea largă a rezervelor interne, stimulind propunerile munci­torilor şi urmărind îndeaproape tra­ducerea lor în viaţă, ele trebuie să îndrepte eforturile oamenilor muncii spre ridicarea necontenită a producti­vităţii muncii, spre introducerea şi folosirea mai bună a tehnicii şi tehno­logiei noi, să dea cea mai mare aten­ţie problemelor legate de reducerea preţului de cost, în primul rînd pe baza micşorării consumurilor specifice de materii prime, materiale, combus­tibil, a desfăşurării luptei pentru eco­nomii în toate domeniile. Sindicatele trebuie să militeze şi mai hotărît, în cadrul întrecerii, pentru sprijinirea iniţiativelor valoroase, popularizînd şi răspîndind experienţa şi metodele fruntaşilor, sprijinind pe muncitorii cu rezultate mai slabe în producţie, să lichideze răminerea în urmă. Manifestînd o grijă deosebită faţă de sindicate, partidul orientează orga­nizaţiile sindicale spre o muncă plină de viaţă, combativă, creatoare, pusă în slujba dezvoltării economiei naţionale şi înfloririi patriei, a intereselor fun­damentale ale clasei muncitoare şi ale maselor largi de oameni ai muncii. Sub conducerea încercată a partidului, sin­dicatele din ţara noastră vor obţine noi succese în mobilizarea maselor la opera măreaţă de construcţie socia­listă, în ridicarea nivelului de trai al poporului, îşi vor aduce în măsură tot mai mare aportul la întărirea unită­ţii mişcării muncitoreşti internaţionale, la apărarea păcii. ­0­0- Un nou preparat antisolar Mihai Caliniac este constructor tehnic la rafinăria nr. 6 Ploeşti. Dornic să contribuie la îmbunătăţi­rea activităţii de producţie a între­prinderii, el a studiat, experimentat şi a aplicat o reţetă proprie de pre­parat antisolar pentru rezervoarele de produse albe. Economia realiza­tă, prin diferența de cost a materia­lelor folosite la noul preparat, este de 6.601 lei. NICOLAE STANCIU resp. cabinetului tehnic scenteia ­n staţiunea Moneasa din raionul Gurahonţ o nouă clădire atrage atenţia celor ce vin aici la odihnă. Este vila construită de gospodăria colectivă din Sîntana, raionul Criş, pentru membrii săi. Clădirea are o capacitate de 100 paturi şi este prevăzută cu bucătărie, sală de mese ş.a. Colectiviștii își petrec în mod plăcut la Moneasa 1—2 săptămîni pe an. Fotografia reprezintă casa de odihnă a colectiviștilor din Sîntana. Ne scriu corespondenţii voluntari despre electrificarea satelor • Cu cîteva luni de zile în urmă, în comuna Aninoasa, raionul Muscel, au început lucrările de electrificare. Pe lingă contribuţia voluntară în bani, fiecare cetăţean a săpat în faţa casei gropile pentru stîlpi. Tot cu muncă voluntară s-au făcut şi alte lucrări. In cît­eva zile, a fost întinsă o reţea de peste 3 km. Acum se lu­crează de zor la extinderea ei: becul electric se va aprinde în majoritatea caselor din comună. (De la Teodor Costescu—muncitor). • Lampa lui Ilici a luat locul lămpii cu petrol şi în comuna Caşin, raionul Tg. Ocna. La iniţiativa orga­nizaţiei de partid, ţăranii muncitori din comună au hotărît acum un an să înceapă lucrările. Nu de mult, pe uliţele comunei s-au aprins primele becuri electrice. De curînd, adunarea populară a hotărît extinderea reţelei. Lucrările sunt în toi. (De la Sandu Mihoci—profesor). • Zilele trecute, a fost electrificată şi comuna Pufeşti, raionul Adjud. Cu­rentul electric este furnizat de către termocentrala din Borzeşti. (De la Costel Ignat—impiegat). • In comuna Pătaş, raionul Bozo­­vici, s-au făcut multe lucrări de in­teres obştesc. In aceste zile ţăranii muncitori de aici se străduiesc să ter­mine şi lucrările de electrificare. Se plantează stîlpii, se fac ultimele lu­crări la uzina care în curînd va pro­duce energia electrică necesară co­munei. (De la St­ca Ferdinand—se­cretar al comitetului comunal de par­tid— Lăpușnicel). • Peste cîteva zile, datorită muncii depuse de electricienii din echipa mai­strului Constantin Budeanu, de la în­treprinderea de gospodărie comunală — Vaslui, se va aprinde becul electric în încă trei sate din raion. Recent s-au terminat lucrările de electrificare in satele Albeşti şi Fereşti. Acum se lucrează la electrificarea comunei Curseşti. (De la Pascal Potîrniche— inginer). • Locuitorii din satul Vieros, raio­nul Piteşti, cu ani în urmă slugăreau pe la diferiţi moşieri. Acum o mare parte din ei sunt strungari, frezori, rectificatori etc. şi lucrează la uzina „Vasile Tudose“ din Colibaşi. Nu de mult, ei şi-au exprimat dorinţa de a-şi electrifica satul. La îndemnul de­putaţilor, Vasile Gubavu şi Ilie Radu au început lucrările, într una din zi­lele trecute au fost terminate. Un sprijin preţios în această acţiune l-a dat echipa condusă de Dumitru Marin de la întreprinderea regională de elec­trificări rurale. (De la Alexandru Chiru—strungar). » In ultimii ani, lumina electrică a pătruns în multe sate din raionul Haţeg. Au fost electrificate astfel: comunele Sarmisegetuza, Riu-Bărbat, Pui, Berthelot, Toteşti, satele Corceşti, Silvaşul Superior, Silvaşul Inferior, Drăguiş etc. In aceste zile au început lucrările de electrificare a satului Nălaţ. Colectiviştii de aici au şi plan­tat stîlpii de susţinere a reţelei. In curînd, ei îşi vor introduce lumina electrică în case. (De la Sidonia Rusa­n—funcţionară. -oeo- ­000-Cartea la locul de muncă în acţiunea de răspândire a cărţii in ţara noastră, pe Ungă cele 771 li­brării, număr de cinci ori mai mare decit al librăriilor existente in anul 1949, o contribuţie însemnată o addu­ce forma directă de difuzare „Car­tea la locul de muncă“. Această for­mă a trezit mult interes în rândul cititorilor din întreprinderi şi insti­tuţii. Astăzi, în întreaga ţară, func­ţionează peste 3.000 de standuri, prin care se difuzează aproximativ 30 la sută din valoarea desfacerilor de cărţi către cumpărătorii individuali din ţara noastră. La sutele de stan­duri aflate în întreprinderile şi insti­tuţiile din Capitală difuzarea cărţii a crescut continuu, ele vinzînd în momentul de faţă intr-o singură lună cărţi în valoare de aproximativ 1.000.000 lei. La sate există astăzi 3.400 secţii de librării în cadrul cooperativelor să­teşti. Tot aici activează peste 2.800 de difuzări voluntari de cărţi. Concursul „Iubiţi cartea“ a stimu­lat mult interesul pentru citit, an­trenând pînă în prezent peste 650.000 de tineri de la oraşe şi sate. (Agerpres) Oamenii uzinei (Urmare din pag. I-a) proporţie de 80—90 la sută. Acum Cojocaru este şi el fruntaş în pro­ducţie. Maistrul Ion Dinu, membru de partid, se ocupa de pregătirea strungarului Aurel Voicilă. Ce lucru minunat! Inchipuiţi-vă. Unui muncitor îi trebuie zile, săptă­mîni, luni ca să-l ajute pe tovarăşul său cu calificare mai slabă să pri­ceapă desenele, să cunoască perfect mecanismul maşinii, să prindă pie­sa, să-şi ascută cuţitul. Şi nu face toate acestea în vederea unor avan­taje materiale. Ce îl îndeamnă to­tuşi la un asemenea act ? Con­ştiinţa lui de muncitor. Au fost în uzină aproape 250 de oameni care nu şi realizau într-un timp norma cu motivare tehnică. Acum mai sunt 10, cel mult 15. Acesta este un număr, după unii, de neluat în seamă. Şi totuşi pentru comu­niştii din uzină ridicarea şi a aces­tor muncitori la nivelul realizărilor medii ale fruntașilor constituie o rezervă internă. C­omitetul de partid al uzinei a fost pus în încurcătură. Trebuia să răspundă la o se­­zisare. Vaier Moga trimisese „Scîn­­teii“ o scrisoare anunțînd că la tur­nătoria de precizie procentul de re­buturi este foarte ridicat. Lucrurile stăteau cam așa. Uzina introdusese pentru prima dată în tară turnarea de precizie. In secție se făcuseră di­verse încercări. După primele probe la turnarea injectoarelor cu toții s-au entuziasmat. — Totul e perfect. Putem începe turnarea de serie mare. Incîntarea aceasta de moment i-a cam costat însă. Şi i-a costat cam mult. S-a dovedit că tehnologia nu fusese bine pusă la punct şi de aici procentul de rebuturi a crescut. Se punea problema ce trebuie făcut: să se renunţe la experienţe sau, cu anumite riscuri, să se facă noi în­cercări ? Oamenii au continuat mai departe experienţele. In acelaşi timp conducerea uzinei a luat un şir de măsuri organizatorice. Sectorul a fost încadrat cu cadre tehnice, s-a organizat un laborator pentru probe şi altele. Turnătoria de precizie lu­crează acum din plin. La cele 3 000.000 lei economii pe care s-a angajat să le dea colectivul uzinei, cei din această secţie îşi aduc un a­port important. Cind se întîlneşte cu colegi din alte întreprinderi, lui Mihai Simio­­nescu, actualul inginer-şef al între­prinderii, aceştia ii reproşează c­ă La voi e simplu. Aveţi o no­menclatură precisă a produselor. Lucraţi în serie. Iar el se vede nevoit să demonstre­ze că uzina, deşi are un produs de bază — pompa de injecţie, „inima tractorului“ — se produc totuşi aici peste 2000 de repere, că pompa pen­tru tractor cuprinde ea însăşi peste 450 de piese. El povesteşte cite probleme complicate se ivesc în pre­gătirea procesului tehnologic... Inginerul Mihai Simionescu s-a născut undeva într-un sat în preaj­ma Brăilei. Tatăl său era învăţător de ţară. Mama lui avea o singură clasă primară. Mihai era al 13-lea copil, desculţ şi el. Mama ar fi do­rit să-l vadă şi pe el învăţător în sat sau, poate, preot. Tatăl îl do­rea profesor. Iar el se îndrăgostise de tehnică. La liceu s-a putut în­treţine din­ meditaţii şi primind bursă pentru învăţătură excepţio­nală. A urmat facultatea ca bur­sier. A început apoi să lucreze ca in­giner la Atelierele Navale din Galaţi. Munca excesivă, viaţa de mizerie din liceu şi facultate i-au zdrunci­nat sănătatea. După ce s-a refăcut puţin, capitaliştii refuzau primirea lui în întreprindere. Doctorii i-au recomandat să găsească de lucru la munte. Cu 9 ani în urmă a fost an­gajat la uzina „X. C. Frirau“ din Sinaia. La un moment dat s-a ob­servat că se micşorează numărul propunerilor de măsuri tehnico-or­ganizatorice făcute în secţii. Ingine­rul Simionescu, pe atunci şeful serviciului tehnologic al uzinei, a fost cel dinţii care a mers într-o brigadă de producţie şi s-a consul­tat cu muncitorii. Unul din ei, se pare că Marin Ju­­gănaru, spunea : „Tovarăşe inginer, dacă aţi veni la noi mai des să ne sfătuim simplu, tovărăşeşte, ne-am simţi mai la largul nostru“. Şi aşa, din discuţie în discuţie, munci­torii din brigadă, împreună cu ingi­nerul Simionescu, au ajuns la per­fecţionarea procesului tehnologic la demenţii de injecţie. Cu aceleaşi maşini şi cu jumătate din oamenii care lucrau înainte, pe această linie se produc acum 1.500—2.000 bucăţi elemenţi de injecţie lunar, faţă de 200-250, cite se produceau. Intre muncitori şi ingineri s-a creat o puternică prietenie în mun­că. Chemării comitetului de partid de a avea o legătură puternică cu mun­citorii i-au răspuns cu entuziasm şi inginerul Gheorghe Negură, fost muncitor strungar la uzinele „Stea­gul Roşu“, şi inginerul Tiu Gheor­ghe ş.a. Iniţiativa inginerului Simionescu dă roade bogate. Fiecare al treilea muncitor din uzină face propuneri de măsuri tehnico-organizatorice. Numai după apariţia documentelor Plenarei din iulie a C.C. al P.M.R., în uzină s-au făcut aproape 250 de pro­puneri pentru îmbunătăţirea procesu­lui de producţie. Fiecare al 8-lea mun­citor din uzină este inovator, iar in­ginerii şi tehnicienii ajută în mod con­cret la definitivarea unor asemenea inovaţii. Mihai Simionescu a realizat re­cent un lucru preţios. Bucşele pom­pelor de ulei de la instalaţiile de ridicare a tractoarelor se confecţio­nau din materie primă costisitoare, greu de procurat. Turnarea se fă­cea cu greu. Erau necazuri şi în ce priveşte protecţia muncii, procentul de rebuturi era foarte ridicat. Nici jumătate din bucşele turnate nu pu­teau fi folosite. Se consumau multe scule , maşinile şi oamenii lucrau fără eficacitate. Acest lucru l-a fră­­mîntat mult pe inginerul Simiones­cu. împreună cu muncitori fruntaşi, cu strungarul Ivan Dumitru, cu maistrul Alexandru Ion, cu ing. Tiu şi cu alţi tovarăşi din uzină au început, căutări, pentru a găsi mate­rial cu caracteristici asemănătoare, dar care să ducă la micşorarea pro­centului de rebuturi, la sporirea producţiei, la reducerea preţului de cost. Rezultatul : în acest an, întreprin­derea va realiza numai la turnarea bucşelor, după noul procedeu, o economie de cca. 700 000 lei. Am redat aici doar cîteva fapte și cîtiva oameni din uzina de la poalele cotei 1.400 Dar cîți oameni, rite fapte minunate mai sînt aici... Nr. 4©Î6 După cele patru întâlniri cu fotbaliştii polonezi Duminică, fotbaliştii români au susţinut patru întîlniri amicale cu fot­baliştii polonezi. La Varşovia şi Szczecin s-au intilnit reprezentativele A şi de tineret iar la Bucureşti şi Bacău echipele secunde şi de juniori-Bilanţul celor patru întîlniri este favorabil sportivilor noştri care au obţinut trei victorii şi au făcut un meci nul. Iată dealtfel rezultatele teh­nice înregistrate : R. P. Romina (A)—R. P. Polonă (A) 3-2 (2-1); R. P. Ro­mi­nă (B)—R. P. Polonă (B) 5-1 (2-0); R. P. Romina (juniori)—R. P. Polonă (juniori) 2-0 (1-0); R. P. Romina (tineret)—R. P. Polonă (tineret) 1-1 (1-1). Fără îndoială succesul acesta este îmbucurător, mai cu seamă că el vine după o perioadă în care fotbaliştii noştri au avut rezultate nesatis­făcătoare în confruntările internaţionale. Demn de reţinut însă — în­ afara rezultatelor propriu zise — este jocul bun făcut atît la Varşovia cît şi la Bucureşti de către componenţii reprezentativelor A şi B. O victorie de prestigiu Meciul reprezentativelor A s-a desfăşurat pe marele stadion „Cea de-a 10-a aniversare“ din Varşovia. Fotbaliştii români au jucat cu multă ambiţie terminînd victorio şi cu sco­rul de 3-2 (2-1). In decursul jocului cel mai bun de pe teren a fost interul dreapta Constantin care, după cum declară antrenorul Botescu, a jucat fără gre­şeală, fiind motorul liniei de atac. Bine au mai jucat din echipa noa­stră Caricaş, Dridea, Jenei şi Mihăi­­lescu. De la gazde o bună impresie au lăsat stoperul Kocyst, mijlocaşul strigă Zientara şi aripa dreaptă Pohl. Meciul a fost condus cu multă competenţă de arbitrul sovietic Klo­­potkin, căruia i s-au aliniat urmă­toarele formaţii : R. P. Polonă ; Szymkowiak, Szte­­panski, Korynt, Wozniak, Strzykal­­ski, Zientara, Pohl, Brychczy, Ha­­chorek (Liberda), Szarzinski, Bas­­kiewicz. R. P. Romina , Todor, Popa, Ca­ricas, Macri (Soare), Jenei, Mihăi­­lescu (Nunweiller), Oaidă, Constan­tin, Dridea, Seredai, Tătaru. In sfîrşit, un joc bun al fotbaliştilor noştri De multă vreme, iubitorii fotbalu­lui n-au plecat atît de satisfăcuţi de la stadion, ca după meciul de duminică dintre echipele secunde ale Romîniei şi Poloniei. Cu atît mai mult cu cît în ultimul timp jucătorii noştri au fost destul de zgîrciţi cu entuziaştii lor suporteri, oferindu-le puţine momente de adevărat spec­tacol fotbalistic. Poate de aceea, unii s-au arătat sceptici cunoscînd noua formulă a înaintării, preferind deci să urmărească la radio pri­­n faţa televizoarelor desfăşurarea întîlnirii de pe stadionul Republicii. Şi, sincer vorbind, au avut ce regreta. Nu se poate spune că echipa noas­tră a electrizat tribunele printr-un joc de mare clasă. Dar am văzut pe teren 11 jucători luptînd cu ardoare pentru victorie, am văzut o înain­tare care în sfîrşit a tras mult la poartă — şi în paranteză fie spus a tras bine — şi ceea ce este demn de reţinut e faptul că cvintetul ofensiv, fără nume sonore, şi-a făcut datoria. Atît Raczi, cît şi Leahevici şi Maf­­teuţă, pentru a nu enumera decit pe cei mai buni din atac, au creat nenumărate faze la poarta lui Gro­­nowski, ca urmare a unor acţiuni colective deosebit de spectaculoase. La buna comportare a înaintării şi-au adus aportul şi mijlocaşii, prin mobilitatea de care au dat dovadă şi prin trecerea rapidă de la atac la apărare. Scorul cu care a luat sfîrşit întîlnirea ar fi putut fi şi mai mare dacă spre sfîrşitul reprizei se­cunde echipa noastră n-ar fi mani­festat o încetinire a ritmului de joc. Oaspeţii, deşi au deplasat o for­maţie atletică, deci un atu faţă de echipa noastră, deşi au avut mai ales în prima repriză momente de domi­nare, au fost totuşi depăşiţi la capi­tolul tehnică individuală şi mai a­les la eficacitate. De altfel Coama a avut destul de puţin de apărat in prima repriză, fiind silit să inter­vină cu succes abia , spre sfîrşi­tul meciului. Golurile au fost marcate în ordine de Fronea, Kawula (în proprie poartă), Vasilescu, Al. Vasile şi Bacsi pentru echipa noastră şi Kowalski pentru oaspeţi. Bun arbitrajul trio­ului bulgar Dinov, Hristov şi Dinev. Dintre jucătorii români în afara înaintării,­ merită a fi reţinuţi Al. Vasile, Fronea şi Vasile Zaveda. I. M. Simion Ismailciuc campion european la canoe simplu viteză La campionatele europene de caiac-canoe, care au avut loc la Duisburg, sportivii români au ob­ţinut rezultate remarcabile. Şi de data aceasta, maestrul emerit al sportului Simion Ismailciuc, deţi­nătorul titlurilor de campion eu­ropean, mondial şi olimpic la du­blu, a făcut dovada calităţilor sale, cucerind titlul de campion la proba de canoe simplu viteză. El a ieşit învingător în întrecerea cu cei mai buni vitezişti la canoe, cu timpul de 4.54.6. Tot în cadrul campionatelor eu­ropene, echipajul de dublu Cati­­nov-Sidorov a ocupat locul doi la canoe iar la proba de fond s-a clasat pe locul III. Dublul nostru Dumitru Alexe— Alexe Iacoviei s-a clasat pe locul III la canoe dublu viteză, cucerind astfel me­daliile de bronz. Turul ciclist al R. P. Romîne Duminică a inceput tradiţionala competiţie „Turul ciclist al R.P. Ro­mâne“. Anul acesta competiţia are un caracter internaţional, la startul difi­cilei probe fiind prezenţi alături de cei mai buni rutieri români, alergători din R.P Ungară şi R.P.F. Iugoslavia. Prima etapă, desfăşurată pe circui­tul de la şosea, a fost urmărită de mii de Bucureşteni. Victoria a revenit tî­nărului Ion Stoica (Voinţa), care a realizat de-a lungul celor 104 km, timpul de 2 h 34'40" cu o medie orară de peste 40 km. A doua etapă, Bucureşti — Focşani, desfăşurată pe o ploaie torențială, a fost cîștigată de I Braharu (C.C-A.). In clasamentul general individual conduce I. Stoica urmat de Braharu (același timp). LUPTE La competiţia interna­ţională de lupte clasice, dotată cu „Cupa Jadran", care a avut loc la Split, echipa R P. Romîne s-a clasat pe locul doi, în urma Turciei din 11 echi­pe. La individual, M. Schultz şi Gh. Popovici au obţinut locul întîi la categoriile respective. TIR Duminică au Început la Milano campionatele europene de tir. La proba de 60 focuri culcat, repre­zentantul nostru N. Rota­­ru s-a clasat pe locul IV. ATLETISM Pe Stadionul tineretului din Capitală a avut loc întrlnirea Internaţională dintre Clubul sportiv şco­lar din Bucureşti şi selec­ţionata şcolarilor din Bu­dapesta. La băieţi, între­cerea a fost cîştigată de bucureşteni cu 87-74 punc­te iar la fete de oaspeţi cu 59-34 puncte HANDBAL Prima etapă a campio­natului republican de handbal s-a soldat cu re­zultatele scontate. Dintre cele mai importante no­tăm C.S.M Iaşi—Dinamo Bucureşti 9:9 ; C.C.A. — Victoria Jimbolia 11 — 10 la masculin şi Rapid Bucureşti—Tractorul Ora­şul Stalin 9—4 ; Cetatea Bucur—C.S.M. Reşiţa 12-3 la feminin. Din toate sporturile

Next