Scînteia, noiembrie 1959 (Anul 28, nr. 4669-4693)

1959-11-01 / nr. 4669

C­u cîţiva ani în urmă, actul pi­rateresc săvîrşit de către go­­mindanişti împotriva petro­lierului sovietic „Tuapse“, care na­viga în apele neutre din apro­pierea Taiwanului, transportînd spre Sanhai o încărcătură comercială, a stîrnit vii proteste în lumea întreagă. Capturînd în chip sa­mavolnic vasul care purta drape­lul Uniunii Sovietice, gomindani­ştii au pus la cale o grosolană provo­­caţie politică, ţintind să alimenteze războiul rece şi să sporească în­cordarea internaţională. Ei au făcut apel la cele mai odioase mijloace pentru a smulge marinarilor de pe „Tuapse“ declaraţia că renunţă să se mai întoarcă în patria lor, că op­tează pentru „lumea liberă“. încer­cările acestea murdare au eşuat însă în faţa patriotismului şi tăriei mo­rale a oamenilor sovietici. In cele din urmă, graţie atitudinii lor dîrze, graţie demersurilor guvernului so­vietic, graţie intervenţiei energice a opiniei publice mondiale, marinarii sovietici şi-au redobîndit libertatea după un an şi mai bine, autorităţile gomindaniste fiind nevoite să le permită să se întoarcă în patrie. Am relatat aceste date bine-cu­­noscute în locul oricărei alte intro­duceri la cronica filmului „O întîm­­plare extraordinară“, deoarece ele stau la baza scenariului, elabo­rat de G. Koltunov împreună cu doi dintre membrii echipajului de pe „Tuapse“: căpitanul petrolierului (V.­­Kalinin) şi locţiitorul politic (D. Kuzneţov). De altfel, întreaga acţiune a filmului este concepută ca o povestire a locţiitorului politic al vasului, care îşi aminteşte aventu­rile prin care au trecut bravii ma­trozi sovietici din clipa capturării lor de către gomindanişti şi pînă la mult aşteptata eliberare. Transfi­gurarea artistică pe ecran a grelelor încercări cărora le-a făcut faţă echi­pajul petrolierului (necesitînd schimbarea numelor personajelor şi vasului, cît şi orînduirea întîmplări­­lor potrivit cerinţelor dramaturgiei filmului), a păstrat pe deplin sub­stanţa extraordinarei aventuri trăite de aceşti oameni. Autenticitatea este, aşadar, unul din atributele e­­senţiale ale filmului realizat de re­gizorul V. Ivcenko. Fireşte, privit prin această prizmă, filmul „O în­tâmplare extraordinară“ este cu atît mai captivant, stîrneşte cu atît mai mult largul inte­res al maselor de spectatori. Ceea ce ni se pare cu totul remar- ___ cabil în film este bogata galerie de tipuri portre­tizate. Atît de diferiţi ca tem­perament, avînd fiecare năzuin­ţele, dorurile, virtuţile şi slă­biciunile sale, marinarii se com­portă într-o perfectă unitate cînd e vorba de chestiuni capitale. Desfăşurarea palpitantă a acţiunii celor două serii — cu o mulţime de episoade neprevăzute, cu momente de un dramatism acut, care se ur­măresc cu răsuflarea oprită — vine să demonstreze o idee de mare preţ, formulată în şedinţa echipajului, de locţiitorul politic al vasului tocmai în clipa cînd gomindaniştii dezlăn­ţuie pe neaşteptate atacul lor ban­ditesc. Fiecare om are calităţile şi defectele sale — remarca el — dar iată că brusc intervine un eve­niment ieşit din comun, care pune la încercare pe oameni, şi a­­tunci, în împrejurări neobişnuite, se afirmă adevăratele însuşiri morale ale fiecăruia.­ Admirabilii eroi ai filmului ar me­rita să fie carac­terizaţi unul cite unul pe larg, dat fiind pregnanţa cu care cineaştii reliefează profilul lor distinct. Isteţimea şi nepăsarea iro­nică a fermecătorului mecanic din Odesa, Viktor Raiski (rol interpre­tat cu brio de către V. Tihonov) îşi află contraponderea în calmul, lu­ciditatea şi echilibrul de care dă do­vadă în permanenţă locţiitorul po­litic (actorul M. Kuzneţov). Iar for­ţa fizică impresionantă a impulsivu­lui Gracev (rol deţinut de A. Solo­viev), cucereşte admiraţia publicu­lui, ca şi delicateţea comsomolistei Rita Voronkova, telegrafista vasu­lui (actriţa T. Litvinenko), a cărei candoare se îmbină cu o tenacitate şi rezistenţă exemplare. Reacţiile lor în faţa multiplelor torturi la care sînt supuşi — de la cumplite chinuri fizice, sau tentaţii strecurate perfid, pînă la îngrozi­toarea caznă a izolării de tovarăşi — concordă cu firea fiecăruia. Raiski, mereu cu zîmbetul pe buze, îşi păs­trează imperturbabil buna dispozi­ţie, delectîndu-se cu şiretlicurile a­­bile şi înţepăturile batjocoritoare pe care le serveşte drept răspuns pro­vocatorilor. Gracev nu pregetă să ri­dice pumnul împotriva celor care caută să-l umilească sau să-l des­cumpănească. Adolescentul Kostea rezistă curajos tentaţiilor, ieşind bi­ruitor în lupta dificilă cu propriile lui slăbiciuni. Cu toţii fac dovada unei înalte conştiinţe socialiste, fil­mul punînd stăruitor accentul pe frumuseţea morală a omului sovie­tic, căruia nici un fel de presiuni nu-i pot clinti demnitatea, dragos­tea de patrie, fermitatea convingeri­lor. Pe de altă parte, realizatorii au a­­cordat o mare atenţie şi caracteri­zării personajelor reprezentîndu-i pe gomindanişti, care acţionează metodic, cu perfidie, îndeosebi insi­nuantul anchetator-şef Fan­­rol care prilejuieşte o magistrală creaţie, străbătută de spirit demascator, ac­torului V. Dalski) se dovedeşte foar­te rutinat şi primejdios, biruinţa marinarilor sovietici asupra sa fiind, tocmai de aceea, şi mai valoroasă. Regizorul V. Ivcenko a dat fil­mului o desfăşurare dinamică, gra­­dînd excelent momentele de încor­dare şi păstrînd mereu trează aten­ţia spectatorilor, care participă pa­sionaţi la toate întîmplările. De exemplu, episodul dramatic al eva­dării lui Gracev care — ajutat de cîţiva patrioţi chinezi — face să ajungă la consulatul Franţei protes­tul semnat de membrii echipajului, se distinge prin ritmul său trepi­dant, prin expresivitatea cu care co­munică sensul eroic al acestei cu­rajoase acţiuni. Plină de vervă sa­tirică este seria momentelor înfăţi­­şînd încercările unui jalnic transfug plătit de gomindanişti, care-i ten­tează pe marinarii petrolierului cu mirajul pretinsei „libertăţi“ şi „fe­riciri“ din lumea dolarului. Gesti­culaţia abundentă a acestui renegat fără patrie, precipitarea tiradelor sale găunoase pun într-o lumină ri­dicolă zădărnicia misiunii ce i-a fost încredinţată. Bogat în idei, dens şi pasionat, filmul „O întîmplare extraordinară“ ocupă un loc de seamă printre rea­lizările cinematografice de calitate prezentate cu prilejul tradiţionalu­lui Festival al filmului sovietic. M. POP UN FILM INSPIRAT DE EVENIMENTE REALE, CARE AU EMOŢIONAT OPINIA PUBLICA Pag. 2 (Urmare din pag. l­a) •— Asta, ai spus, „întîi si-ntii“... — Pe urmă, calificarea, totuși. In B.M.C., interesul pentru recoltă e și al fiecăruia in parte dar și al brigă­zii. Chiulul ar dăuna brigăzii întregi, nu numai chiulangiului. La prăşi­­toare, de exemplu, dacă unul din cinci seamănă in rînduri cit de cit strîmbe, neregulate, prăşitul meca­nic se va face încet, cu distrugeri în cultură, la fel va fi şi recoltatul. Aşa că, vrînd-nevrînd, fiecare e direct interesat să-şi împărtăşească expe­rienţa şi să înveţe ce ştiu cei mai experimentaţi ca dînsul. Organizarea muncii ne-o cere : In B.M.C., ridicarea calificării prin schimb de experiență merge mult mai bine decit poate să meargă vreodată la brigăzile simple ! — Atunci — întreb — pe terenul B.M.C.-urilor rolul inginerului agro­nom se cam restrânge? — Nu. Mai degrabă dimpotrivă. La brigada de cîmp, inginerul agro­nom vine ,­cînd se duce el la ei“. La noi, dacă nu vine singur, vine „tras de mînecă“. In brigada de cîmp tractoristul este interesat mai ales în calificarea de mecanic. La noi, în B.M.C., eşti la fel de inte­resat şi în calificarea agrotehnică. Noi facem uneori şi lucrări ne­prevăzute în contract , dar o facem numai după ce socotim dinainte, aju­taţi de specialişti, ce spor de recoltă vom obţine şi dacă, raportat la pre­ţul de cost al tonei obţinute, munca şi cheltuielile cu pricina vor fi sau nu rentabile... Inginerii au destul de lucru cu noi... De la 5 oameni pe 500 ha., la 5 oameni pe 600 ha. — Dar — întreb — nu-i istovitor, nu-i mai obositor să­ lucrezi într-o brigadă de mecanizare complectă de­cit într-una simplă ? — Nu. Brigada își drămuiește singură timpul, și, cu cît munca se organizează mai bine, cu atîta se lucrează într-un ritm mai egal, fără „gîfîielile din ceasul al unsprezece­lea“. Asta-i specific B.M.C-ului: cauţi mereu calea pentru „rezultate tot mai mari cu eforturi tot mai mici“, tot mai rentabile adică, tot mai pro­ductive. Se vede şi-n dezvoltarea brigăzilor, la noi : întâi, cînd am în­ceput, brigada noastră a primit în plan culturi „ca la curte“ : 200 ha. prăşitoare, 200 ha. păioase şi 100 ha. plante furajere. Dar în cursul anu­lui ne-a rămas în anumite perioade timp liber şi am făcut cu fiecare tractor câte 100—300 hantri pe alte­­ terenuri ale gospodăriei. De anul tre­cut, dac-am văzut că ne ţin puterile, am primit şi culturi mai pretenţi­oase, irigate chiar- Ba, mai mult, am extins prăşitoarele şi păioasele. La cereale păioase am semănat soiuri timpurii, aşa că furajele le-am obţinut în recolta a doua. Asta în­seamnă că s-au făcut lucrări supli­mentare ca şi cînd s-ar fi lucrat pe o suprafaţă de 650—700 ha. Dar ne-a rămas totdeauna, în anumite perioa­de, posi­bilitatea să lucrăm pentru alte nevoi ale gospodariei. — In general, pe cît ştiu, folosirea B.M.C.-urilor în afara terenului lor se combate. Care-i adevărul : aţi cerut această muncă suplimentară, sau v-a fost oarecum impusă ? — Am cerut-o. Nu asta se com­bate. Noi avem o înţelegere cu di­recţia, aprobată şi de consiliul gos­podăriei Pentru tot ce facem în plus, se ţine evidenţă separată, şi, cînd intrăm pe terenul nostru în perioade de vîrf, cerem de la gos­podărie ajutoare, în limita volumu­lui de muncă împrumutat pînă a­­tunci de B.M.C. Asemenea „împru­muturi“ fac la noi, între ele, și bri­găzile de mecanizare complectă. Perioadele de vîrf nu coincid, pen­tru că brigăzile n-au toate aceleași culturi. Rezultatele sînt bune : pe de o parte ne repartizăm munca mai uniform şi, pe de altă parte, spurtăm însămînţările, recoltatul. Metoda intră şi-n calculele de vii­tor : pentru la anul, am hotărît să lucrăm pe cîte 600 ha. în loc de 500. Să întrebăm practica... — O ultimă întrebare: la Depar­tamentul Gostat am auzit discuţii despre posibilitatea cointeresării R.M.C.-urilor în mecanizarea muncii din sectorul zootehnic. Ştiu că ideea e nouă, însă... — Am fost consultaţi şi noi. Aici, la raion. Nu ştiu unde şi cine de la cine a tras cu urechea, dar e bine cînd ideile noi umblă aşa repede. — Şi ce-aţi hotărît ? — Hotărîri, nu ştiu să se fi luat. Eu cred că trebuie încercat. Să fim, de exemplu, 7 mecanici agricoli, nu 5, pe 600 ha. ; şi să avem în sea­mă încărcătura zootehnică a hectare­lor noastre. La vite pentru came şi lapte, ori la porci, mergînd pe-o sin­gură ramură : asta trebuie încercat, după mine! Vorba-i să fie chibzuite trei lucruri : mecanizarea complectă a muncilor, amplasarea grajdurilor aproape de brigadă și, trei, califica­rea noastră. Amplasarea și califica­rea le-am rezolva pe loc. Mecaniza­rea complectă cere însă anumite in­stalaţii, maşini, investiţii... Asta ne depăşeşte puterile. Dar ideea, cred, nu-i deloc rea. Dacă-i vorba de ca­dre pentru zootehnie mecanizată, n-avem decât două căi: una, pe care de fapt se merge, şi se obţin unele rezultate bune, caută să-l facă încet, încet pe cioban, pe vă­car, pe porcar, un zootehnist, ca pe urmă să-l califice şi-n mecanică, şi-n agrotehnică un pic, şi-n conta­bilitate... A doua cale, asta cu B.­­­.-urile, ar căuta să ne facă zootehnişti pe noi, care suntem­ me­­canici de-a gata, care ştim şi ceva agrotehnică, începem a şti să ţinem şi o evidenţă primară... Pornim în a­­ceeaşi direcţie, pe­ o a doua cale : o să ajungem la capăt mai mulţi, aşa... şi mai repede. — Totuşi, încă o întrebare : dacă aş ridica aceleaşi probleme înaintea tovarăşilor dintr-o brigadă simplă, aş căpăta aceleaşi răspunsuri ? — Păi altfel cum ? Doar vorbim şi noi între noi, facem analize şi-n organizaţia de partid, comparăm... Interviu cu Gh. Enescu Vechi tractorist, încercat mecanic agricol cu mare experienţă, comu­nist, membru în biroul organizaţiei de partid. Lucrează într-o brigadă de cîmp. Este de acord : brigada de meca­nizare complectă e într-adevăr su­perioară brigăzii simple. — Dar dacă-i aşa — întreb — de ce nu introduceţi B.M.C.-uri peste tot unde culturile permit o mecani­zare aproape sută-n sută ? — întîi­­ mi se răspunde — nu-s destule cadre calificate. Pentru înce­pător, e mai bine să deprindă cum se cade baza mecanizării agricole lucrînd in brigada de cîmp, încadrat de oameni pricepuţi. Dincolo , in B.M.C., dacă ar avea prea devreme răspunderea unor maşini atît de scumpe, taxele şcolare ar ieşi cam mari. Al doilea : câtă vreme la unele culturi nu se poa­te înainta des­tul de departe cu mecanizarea, gospodăria are neapărat nevoie şi de tractoare care să lucreze în brigăzile de cîmp­ Şi chiar cînd vom ajunge cu mecanizarea mult mai departe decît sîntem azi, tot va fi nevoie de alte tractoare : la transporturi, la deschis şi întreţinut drumuri inte­rioare... şi ca şcoală. Noi, dacă pen­tru anul viitor nu ni se planifică extinderea orezăriei, înfiinţăm încă 2 brigăzi de mecanizare complectă. Pe urmă, nu m-aş mira să văd că B.M­­.-urile cuprind gospodăria ex­­tinzînd suprafaţa contractată, nu sporindu-şi numărul: dacă s-a sărit de la 500 ha. la 600 ha., e de pre­văzut şi Silitul la 700... Cea dintîi dintre realizări — Spune-mi, te rog, în altă ordine de idei : lucrînd în brigada de cîmp un tractorist bun cîştigă mai puţin decât ar câştiga lucrînd în brigada de mecanizare complectă ? — Comparaţia nu merge tocmai pe tocmai. A munci bine în B.M.C. e una, în brigada de cîmp e alta. In B.M.C. nu-ţi iei numai răspunderi de mecanic : răspunzi într-un fel şi ca agronom... şi ca gestionar­ contabil într-o măsură. Ca tractorist în bri­gada de cîmp e altceva... Totuşi să socotim- La brigada de cîmp ai salariul de bază 700—900 lei lunar, ai primă pentru economii, iar cînd lucrezi la cîmp, cînd faci hantri, mai ai acordul. In lunile de campanie, un mecanic bun, cîştigă şi peste 2.000 de lei. Dar vine iara, mai sînt şi reviziile maşinii — adică sînt luni cînd o­­mul rămîne cu salariul de bază. In mijlociu, mecanicul agricol bun ciş­­tigă la brigada de cîmp 14—16.000 lei pe an. Alţii însă, mai puţin ca­lificaţi, cîştigă mai puţin. Dincoace, la B.M.C., oamenii au asiguraţi, toţi, cite 12.000 lei pe an , 1.000 lunar. La asta se adaugă premiul pentru e­conomii ; şi, în plus, prime pentru sporurile de recoltă. De obicei, a­­ceste prime ajung la valoarea cî­­torva salarii. Ele sunt în raport cu recolta obţinută — şi asta ridică in­teresul R.M.C.-urilor pentru, cum se zice, „lichidarea anilor proşti“. — In concluzie, înţeleg aşa : di­ferenţa de cîştig e importantă, dar ea nu-i „pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă“.­— Da... Munca în B.M.C. pretinde calificare, seriozitate, conştiinţă. La noi, din 6 brigadieri B.M.C., 2 sunt membri de partid iar ceilalţi 4 sunt candidaţi de partid. Majoritatea me­canicilor din R.M.C.-uri sunt şi ei membri sau candidaţi de partid. Despre unii se poate spune că parti­dul i-a ajutat să găsească drumul spre brigadă. Despre alţii se poate spune că brigada i-a ajutat să gă­sească drumul spre partid. Avem, în organizaţie, 42 membri de partid şi 47 candidaţi de partid. Cei mai mulţi sunt tractorişti, mecanici agri­coli. Şi sunt toţi crescuţi aici, la noi în gospodărie. De noi, cu noi de­odată formaţi , şi ca oameni — unii au luat tractorul în primire la 14—15 ani — şi profesional, şi ca activişti ai mecanizării, şi ca soldaţi ai parti­dului. E mîndria cea mare a gospo­dăriei. Și cea dintîi între realizările noastre de pînă acum. „B. IM. C.“ S­C­E­N­T­E­I­A La casa raională de cultură din raionul „N. Bălcescu“ din Capi­tală, Instructoarea de muzică Valeria Chiriță învață un grup de elevi, membri ai corului de copil să interpreteze cântecul „Parti­zanul" de Vasile Popovici. (Foto : Agerpres) Darnici din arab­l obştesc Sînt oameni, cei mai mulţi, care, cînd văd că se iroseşte ceva din avutul ob­ştesc, n-au pace, trag la răspundere pe vinovaţi, îşi suflecă mînecile şi nu se lasă pina nu îndreaptă lucrurile. Dar mai sînt şi altfel de „gospodari". Intreprinderea-şantier Chiscani a de­pozitat pe platforma portului Brăila 275 plăci prefabricate li­vrate de fabrica de pre­fabricate din Roman. Plă­cile ocupă o suprafaţă de peste 4.000 m.p., între­prinderea din Chiscani plătind pentru aceasta o chirie de 3.000 de lei pe lună. Această chirie a plătit-o o lună, două, un an. Dar iată, au trecut mai bine de trei ani şi prefabricatele se află tot aici, chiria plătindu-se cu o conştiin­ciozitate şi o largheţe cum rar se mai pot întîlni. Eu am făcut o socoteală : dacă ţinem seama că o placă prefa­bricată costă cam 350 lei, valoarea lor totală este de peste 96.000 lei ; în trei ani, întreprinderea a plătit însă o chirie de 108.000 lei. lată cum s-a a­­juns la situaţia ciudată că chiria plă­tită a depăşit insuşi costul acestor ma­teriale. Se înţelege, pe unii oameni îi caracterizează dărnicia, şi aceasta o fac „pe punga lor“ , dar cînd e vorba de dărnicie din avutul obştesc, gene­roşii trebuie traşi la răspundere. E drept, au venit odată doi cetăţeni - după cite se părea, delegaţi ai între­prinderii - care au numărat prefabri­catele şi au plecat. După un timp alt delegat le-a dat ocol, le-a măsurat şi a plecat, lăsîndu-le mai departe în ploi şi zăpezi. Cum i-o fi răbdînd inima pe aceşti oameni să nu facă nimic altceva decît să constate, să se rezume la încheierea de procese ver­bale, cînd e vorba de bani şi materiale care se irosesc sub ochii lor ? Dacă materialele nu au fost necesare pe şantierul de la Chiscani de ce au mai fost comandate ? Sau, dacă in trei ani conducerea întreprinderii nu s-a hotărit să le folosească, de ce nu au fost trimise în altă parte, în ţară sînt doar atîtea şantiere care au ne­voie de ele. Se vede, însă că condu­cerea Intreprinderii-șantier Chiscani a dat uitării sarcina ce-i revine, de a în­lătura orice risipă, de a gospodări cut mai bine banii şi materialele - iar aceasta provoacă pagube avutului ob­ştesc. ION TOADER Direcţia regională a navigaţiei civile Brăila coresp. voluntar -090- (Urmare din pag. I-a) Din condicile de sugestie ale noi­lor unităţi, din discuţie cu cei care iau masa la restaurantele-cantină am aflat că, în general, masa este consistentă, pregătită bine, gustoasă. Există însă şi unele neajunsuri. In orele de aglomeraţie se serveşte mai anevoie, personalul de serviciu nu întotdeauna face faţă cerinţelor consumatorilor. Din această cauză, uneori mîncarea se răceşte. Defi­cienţele s-ar putea remedia dacă în spatele liniilor de deservire ar e­­xista instalaţii pentru menţinerea mîncărurilor calde. Am aflat de la conducerea întreprinderii de Ali­mentaţie Publică a restaurantelor­­cantină că se studiază reproiecta­­rea liniilor de deservire pentru îm­bunătăţirea lor. Iniţiativă bună, dar ea trebuie să fie realizată cît mai repede. Ar trebui, de asemenea, ca o parte din personalul de serviciu să fie mai operativ în eliberarea mese­lor la care s-a servit. In acest fel seria următoare de consumatori n-ar pierde timpul aşteptînd. Se mai în­­tîmplă ca, după ce cîteva serii au servit masa, următorii consumatori să nu mai găsească toate meniurile anunţate. Pe de altă parte, conducerea res­taurante­lor-cantină întâmpină unele greutăţi in activitatea ei. întreprin­derea de colectare şi industrializare a laptelui Bucureşti întîrzie deseori zile întregi executarea unor comenzi de produse lactate, ceea ce produce încurcături la alcătuirea meniurilor restaurantelor-cantină. Remedierea acestor deficienţe cu sprijinul secţiei comerciale a Sfatu­lui popular al Capitalei, va face ca masa servită în noile res­­taurante-cantină să devină din ce în ce mai bună, in aşa fel incit consumatorii să se declare cu toţii mulţumiţi. Ce sunt şi cum funcţionează resta­ura­ntele-ca­nti­nă -0­0- Noul număr de telefon al Salvării Pentru a veni în ajutorul populaţiei Ministerul Transporturilor şi Telecomu­nicaţiilor a hotărît acordarea unui nou număr de telefon cu numai 2 cifre, staţiei de Salvare a Capitalei. Noul număr 06 intră in funcţiune din ziua de 14 noiembrie, orele 17. Măsuri în legătură cu aprovizionarea populaţiei cu combustibil Pentru a veni în sprijinul popu­laţiei Capitalei în ceea ce pri­veşte aprovizionarea cu combusti­bil, întreprinderea comercială de stat „Combustibilul“-Bucureşti va deschide, începând cu data de 2 noiembrie, 8 depozite de cartier, în diferite raioane. Noile depozite vor livra lemne şi cărbuni fără tichet, în cantităţi mai mici, de la 50 pînă la 500 de kg. Ele vor fi deschise în şoseaua Armatei Sovie­tice 179 (raionul 1 Mai), strada Avia­tor Beiler 46 (raionul Stalin), strada Delea Veche 7 (raionul 23 August), Calea Călăraşi 239 (raionul T. Vladi­mir­escu), strada Octav Cocărăscu 58 (raionul Gr. Roşie), Calea Alexan­dria 59 (raionul Lenin), şoseaua Crîngaşi 130 (raionul Gh. Gheorghiu- Dej) şi strada Papurii 11 (raionul Stalin). Un pas concret spre dezlegarea tainelor circuitului energiei In viitor omenirea va putea obţine o energie de multe ori superioară celei atomice şi absolut inofensivă Specialiştii sovietici au constatat fenomenul concentrării energiei, pînă în prezent necunoscut şi necon­firmat în mod experimental. Acest fenomen miraculos a fost observat la uzina „Santehnica“,­ din Moscova, unde a fost confecţionat un aparat cu semiconductor­ pentru reglarea microclimei în apartamen­te. După dorinţă, un astfel de a­­parat, alimentat de la reţeaua elec­trică, poate furniza căldură sau frig. Cînd aparatul a fost conectat pen­tru a furniza căldură s-a văzut că el furnizează aproape de două ori mai multă energie decît cea pe care o capătă de la reţeaua electrică. Apa care circulă în aparat a căpă­tat 10 kilocalorii de căldură deși cu­rentul electric (transformat în căl­dură) furniza conductorilor ce încăl­zeau apa numai 5,5 kilocalorii. Acest fenomen surprinzător de concentrare a energiei confirmă ipo­teza lui Friedrich Engels după care căldura emisă în spaţiul universal trebuie să aibă posibilitatea de a se concentra cumva din nou. Acest lu­cru a fost prevăzut şi de marele sa­vant rus Konstantin Ţiolkovski. Concentrarea de energie se petre­ce în permanenţă , apar, pier şi din nou apar stele, din fragmentele ma­teriei interstelare se creează forma­ţiuni noi, mai mari. Pămîntul nos­tru continuă să „crească“, sporin­du-şi greutatea cu 1.000 tone în 24 de ore, în plantele verzi se concen­trează razele soarelui. Astfel energia nu se creează, ea nu poate fi decît colectată. Energia nu se distruge, ea nu poate fi decît dispersată. In prezent, savanţii sovietici­­des­luşesc taina sursei de căldură supli­mentară. După părerea lor cauza degajării acestei energii termice sînt electronii. Explicînd cele întîmplate cu aparatul pentru microclimă, ei spun că electronii, intensificîndu-şi mişcarea la locul de sudură al con­ductorilor, îl încălzesc. E ca și cum aici energia s-ar concentra pe sea­ma absorbirii ei în primul rînd de la sudurile reci ale sistemului, în al doilea rînd — şi aceasta este prin­cipalul — din mediul ambiant al re­ţelei electrice. Astfel, faptul degajării de căldură suplimentară la locul de sudură cal­dă al conductorilor nu contravine legii păstrării energiei. Efectul ob­ţinut la uzină confirmă noile con­cepţii, dezvoltate de savanţii sovie­tici, cu privire la posibilitatea con­centrării energiei dispersate şi fo­losirii ei. S-a făcut un pas concret spre dez­legarea tainelor circuitului energiei. Cînd va stăpîni legile sale, omenirea va dispune de un belşug de energie obţinut prin concentrarea ei. Oame­nii vor obţine o energie de multe ori superioară celei atomice şi abso­lut inofensivă. In Editura politică a apărut: V. I. LENIN, Opere vol. 38 660 pag. 7,50 lei Sesiune ştiinţifică Sâmbătă a început cea de-a V-a sesiune ştiinţifică a cadrelor didac­tice de la Institutul Politehnic din Bucureşti. A fost prezentat referatul despre „Unele aspecte ale legăturii şi influ­enţei dintre natură şi societate, din­tre ştiinţele naturii şi ştiinţele so­ciale în procesul lor de dezvoltare şi importanţa lor pentru progresul istoric al omenirii“. Sesiunea şi-a continuat apoi lucrările pe secţii. (Agerpres) -0*0-Membrii delegaţiei sovietice s-au întîlnit cu oameni ai muncii din Capitală Simbătă seara, membrii delegaţiei Asociaţiei de prietenie sovieto-româ­ne în frunte cu E. I. Afanasenko, s-au întîlnit la Casa prieteniei romî­­no-sovietice cu oameni ai muncii din Capitală. Oaspeţii sovietici au îm­părtăşit participanţilor din activita­tea oamenilor sovietici în construc­ţia desfăşurată a comunismului. După întîlnire a avut loc un pro­gram artistic susţinut de solişti de frunte ai Teatrului de Operă şi Ba­let al R.P. Române şi ai Teatrului de Stat de Operetă. -090- -090-Interviu cu un tată La redacţie a sosit o scrisoare. Nicolae Airinei, despărţit de so­ţia sa, nu-şi face datoria, stabilită şi prin lege, de a-şi întreţine copiii. Am făcut cunoştinţă cu eroul celor relatate in scrisoare la în­treprinderea „Industrial export", unde lucrează ca funcţionar. Este un bărbat tînăr, la vreo 33 de ani. Nu vi-l descriem, pentru că nu chipul lui fizic interesează, ci portretul moral, adică tocmai ceea ce­ se desprinde din inter­viul pe care i l-am luat cu acest prilej. — D­in prima căsătorie dumneata ai doi copii, nu-i aşa ? — Da. O fetiţă de 11 ani şi un băiat de 7 ani. Tribu­nalul a hotărît la divorţ ca cei doi copii să fie daţi în gri­ja mamei lor. Sînt la ea, la Buhuşi. Nu-i văd cu lunile. Dar şi eu le port de grijă, de la distanţă. Ii iubesc foar­te mult. — Tribunalul a hotărit să plătiţi o pensie alimentară de 300 lei lunar... — Mi s-a părut cam mult așa că am hotărît să reduc suma. — Aceşti bani­ au ajuns cu re­gularitate, lună de lună, la copii ? — Să vedeţi... nu totdeauna. Am vrut și eu să-mi cumpăr un apa­rat de radio bun, ceva mobilă nouă. In ianuarie mi-am cumpă­rat aparatul de radio și în fe­bruarie mobila. In rate. Am ră­mas deci, din motive obiective, in restantă cu plata pensiei alimen­tare. Ba, uneori — ce să fi fă­cut ? — am mai folosit şi alo­caţia de stat primită pentru copii. Trebuia să plătesc în acelaşi timp datoria către copii şi cea pentru radio şi mobilă. De rate nu mă scuteşte nimeni■ Dar fosta mea soţie nu vrea să ştie de toate astea. Ea îmi cere să trimit cu regularitate pensia copiilor. M-a dat din nou în judecată pen­tru neplată. Prin sentinţa nr. 8520 din vara acestui an mi s-a impus să plătesc o restanţă de 2.900 lei. Noroc că am dat de oa­meni înţelegători la serviciul nos­tru financiar. — Dar cum anume v-au aju­tat ? — M-au ajutat să achit ra­tele pentru aparatul de radio şi mobilă, trimiţind copiilor mei mai puţin. La 6 august 150 în loc de 300 lei, la 6 septembrie tot 150 lei... — Şi între timp cum se­­ descurcau copiii dumneavoastră ?­­ — Sunt convins că se descurcau." S Ştiţi, în provincie unele alimen- = te sîn­t mai ieftine, Imbrăcămin- = tea nu e musai să fie după ulti- = mul jurnal de modă. In Bucu- te reşti, însă, e cu totul altfel ! Eu §i nu pot ieşi oricum în lume, nu­­ mă pot lipsi de confort. Or, toate­­ astea costă... Şi apoi, în afară de s pensia alimentară, ei mai au şi g alocaţia de stat, pe care o pri- s mesc eu, lunar, în numele lor.­­ _ — Şi o trimiteţi copiilor în g fiecare lună ? — O bună bucată de vre- g me m-am gîndit că nu le g trebuie toţi aceşti bani. Iar­­ eu aveam nevoie de ei. De || trimis am trimis totuşi şi­­ cîte ceva din alocaţie. Vreo 1 g 130 lei lunar. — V-aţi lămurit, totuşi ce g destinaţie are alocaţia ? — Am fost dat în judecată­­ de fosta mea soţie şi obligat s să plătesc diferenţa. — Cu toate astea, in mo- j­­mentul de faţă aveţi o nouă g restanţă. Va fi nevoie de g încă o hotărire judecătoreas- a­ că pentru a o achita ? — Nu, deoarece poprirea pe­­ salariu se face automat. Acum , ratele pentru aparatul de radio­­ s-au terminat. A venit rândul ce- g lor de la Buhuşi. începând cu­­ data de 6 octombrie li s-au tri- g­mis copiilor 500 lei (300 pensie şi­­ 200 alocaţie). Aş fi preferat să le as fac eu cumpărături, deoarece mă­­ îndoiesc că mama lor îi îngrijeşte­­ cum i-aş îngriji eu. §§ E limpede cum i-ar fi îngrijit. § Faptele au dovedit-o îndeajuns. § Cu aceasta, interviul nostru s-a­­§ terminat- De fapt, însă, el nu se §i termină aici. întrebările urmă- ti toare se adresează conducerii in- sj treprinderii „Industrial export". || organizaţiei de bază de aici, care |§ știau că Nicolae Airinei, salariat § la această întreprindere de vreme -1 îndelungată nu-şi îndeplineşte §i datoria faţă de cei doi copii ai­­ săi, nici chiar după hotărârea tri- §i banalului. De ce au închis ochii­­ în fața rezolvării birocratice, lip - site de omenie, pe care a dat-o­­ acestei probleme serviciul finan- M dar al întreprinderii ? Cum de s nu s-a discutat in colectivul său jj de muncă despre egoismul lui s respingător, despre comportarea­­ lui contrară moralei muncito­­­reşti ? RODICA ȘERBAN 1 F 0 1 L E T O N Nr. 4680 INFORMAŢII • Sâmbătă seara, la sala de marmo­ră a „Casei Scînteii“, a avut loc o fes­tivitate consacrată împlinirii a 15 ani de activitate a Editurii Politice. Tov. Valter Roman, directorul Edi­turii, a vorbit despre munca Editurii desfăşurată în cei 15 ani de la înfiin­ţare. A urmat un program artistic. • La tragerea de amortizare a asi­gurărilor mixte de persoane ADAS din 31 octombrie 1959, au ieşit următoarele opt combinaţii de litere: V.E.R., D.X.W., O.K.G., Z.V.P., G.B.P., D.G.M., K.G.L., Y.G.R. • Cu prilejul „Săptămânii Econo­­miei“, la tragerea la sorţi a obligaţiu­nilor C.E.C. din 30 noiembrie a.c., în afara celor 861 câştiguri în bani între 800 şi 75.000 lei Casa de Economii şi Consemnaţiuni mai acordă şi nume­roase câştiguri suplimentare, în obiecte şi excursii la străinătate.

Next