Scînteia, noiembrie 1959 (Anul 28, nr. 4669-4693)
1959-11-01 / nr. 4669
Cu cîţiva ani în urmă, actul pirateresc săvîrşit de către gomindanişti împotriva petrolierului sovietic „Tuapse“, care naviga în apele neutre din apropierea Taiwanului, transportînd spre Sanhai o încărcătură comercială, a stîrnit vii proteste în lumea întreagă. Capturînd în chip samavolnic vasul care purta drapelul Uniunii Sovietice, gomindaniştii au pus la cale o grosolană provocaţie politică, ţintind să alimenteze războiul rece şi să sporească încordarea internaţională. Ei au făcut apel la cele mai odioase mijloace pentru a smulge marinarilor de pe „Tuapse“ declaraţia că renunţă să se mai întoarcă în patria lor, că optează pentru „lumea liberă“. încercările acestea murdare au eşuat însă în faţa patriotismului şi tăriei morale a oamenilor sovietici. In cele din urmă, graţie atitudinii lor dîrze, graţie demersurilor guvernului sovietic, graţie intervenţiei energice a opiniei publice mondiale, marinarii sovietici şi-au redobîndit libertatea după un an şi mai bine, autorităţile gomindaniste fiind nevoite să le permită să se întoarcă în patrie. Am relatat aceste date bine-cunoscute în locul oricărei alte introduceri la cronica filmului „O întîmplare extraordinară“, deoarece ele stau la baza scenariului, elaborat de G. Koltunov împreună cu doi dintre membrii echipajului de pe „Tuapse“: căpitanul petrolierului (V.Kalinin) şi locţiitorul politic (D. Kuzneţov). De altfel, întreaga acţiune a filmului este concepută ca o povestire a locţiitorului politic al vasului, care îşi aminteşte aventurile prin care au trecut bravii matrozi sovietici din clipa capturării lor de către gomindanişti şi pînă la mult aşteptata eliberare. Transfigurarea artistică pe ecran a grelelor încercări cărora le-a făcut faţă echipajul petrolierului (necesitînd schimbarea numelor personajelor şi vasului, cît şi orînduirea întîmplărilor potrivit cerinţelor dramaturgiei filmului), a păstrat pe deplin substanţa extraordinarei aventuri trăite de aceşti oameni. Autenticitatea este, aşadar, unul din atributele esenţiale ale filmului realizat de regizorul V. Ivcenko. Fireşte, privit prin această prizmă, filmul „O întâmplare extraordinară“ este cu atît mai captivant, stîrneşte cu atît mai mult largul interes al maselor de spectatori. Ceea ce ni se pare cu totul remar- ___ cabil în film este bogata galerie de tipuri portretizate. Atît de diferiţi ca temperament, avînd fiecare năzuinţele, dorurile, virtuţile şi slăbiciunile sale, marinarii se comportă într-o perfectă unitate cînd e vorba de chestiuni capitale. Desfăşurarea palpitantă a acţiunii celor două serii — cu o mulţime de episoade neprevăzute, cu momente de un dramatism acut, care se urmăresc cu răsuflarea oprită — vine să demonstreze o idee de mare preţ, formulată în şedinţa echipajului, de locţiitorul politic al vasului tocmai în clipa cînd gomindaniştii dezlănţuie pe neaşteptate atacul lor banditesc. Fiecare om are calităţile şi defectele sale — remarca el — dar iată că brusc intervine un eveniment ieşit din comun, care pune la încercare pe oameni, şi atunci, în împrejurări neobişnuite, se afirmă adevăratele însuşiri morale ale fiecăruia. Admirabilii eroi ai filmului ar merita să fie caracterizaţi unul cite unul pe larg, dat fiind pregnanţa cu care cineaştii reliefează profilul lor distinct. Isteţimea şi nepăsarea ironică a fermecătorului mecanic din Odesa, Viktor Raiski (rol interpretat cu brio de către V. Tihonov) îşi află contraponderea în calmul, luciditatea şi echilibrul de care dă dovadă în permanenţă locţiitorul politic (actorul M. Kuzneţov). Iar forţa fizică impresionantă a impulsivului Gracev (rol deţinut de A. Soloviev), cucereşte admiraţia publicului, ca şi delicateţea comsomolistei Rita Voronkova, telegrafista vasului (actriţa T. Litvinenko), a cărei candoare se îmbină cu o tenacitate şi rezistenţă exemplare. Reacţiile lor în faţa multiplelor torturi la care sînt supuşi — de la cumplite chinuri fizice, sau tentaţii strecurate perfid, pînă la îngrozitoarea caznă a izolării de tovarăşi — concordă cu firea fiecăruia. Raiski, mereu cu zîmbetul pe buze, îşi păstrează imperturbabil buna dispoziţie, delectîndu-se cu şiretlicurile abile şi înţepăturile batjocoritoare pe care le serveşte drept răspuns provocatorilor. Gracev nu pregetă să ridice pumnul împotriva celor care caută să-l umilească sau să-l descumpănească. Adolescentul Kostea rezistă curajos tentaţiilor, ieşind biruitor în lupta dificilă cu propriile lui slăbiciuni. Cu toţii fac dovada unei înalte conştiinţe socialiste, filmul punînd stăruitor accentul pe frumuseţea morală a omului sovietic, căruia nici un fel de presiuni nu-i pot clinti demnitatea, dragostea de patrie, fermitatea convingerilor. Pe de altă parte, realizatorii au acordat o mare atenţie şi caracterizării personajelor reprezentîndu-i pe gomindanişti, care acţionează metodic, cu perfidie, îndeosebi insinuantul anchetator-şef Fanrol care prilejuieşte o magistrală creaţie, străbătută de spirit demascator, actorului V. Dalski) se dovedeşte foarte rutinat şi primejdios, biruinţa marinarilor sovietici asupra sa fiind, tocmai de aceea, şi mai valoroasă. Regizorul V. Ivcenko a dat filmului o desfăşurare dinamică, gradînd excelent momentele de încordare şi păstrînd mereu trează atenţia spectatorilor, care participă pasionaţi la toate întîmplările. De exemplu, episodul dramatic al evadării lui Gracev care — ajutat de cîţiva patrioţi chinezi — face să ajungă la consulatul Franţei protestul semnat de membrii echipajului, se distinge prin ritmul său trepidant, prin expresivitatea cu care comunică sensul eroic al acestei curajoase acţiuni. Plină de vervă satirică este seria momentelor înfăţişînd încercările unui jalnic transfug plătit de gomindanişti, care-i tentează pe marinarii petrolierului cu mirajul pretinsei „libertăţi“ şi „fericiri“ din lumea dolarului. Gesticulaţia abundentă a acestui renegat fără patrie, precipitarea tiradelor sale găunoase pun într-o lumină ridicolă zădărnicia misiunii ce i-a fost încredinţată. Bogat în idei, dens şi pasionat, filmul „O întîmplare extraordinară“ ocupă un loc de seamă printre realizările cinematografice de calitate prezentate cu prilejul tradiţionalului Festival al filmului sovietic. M. POP UN FILM INSPIRAT DE EVENIMENTE REALE, CARE AU EMOŢIONAT OPINIA PUBLICA Pag. 2 (Urmare din pag. la) •— Asta, ai spus, „întîi si-ntii“... — Pe urmă, calificarea, totuși. In B.M.C., interesul pentru recoltă e și al fiecăruia in parte dar și al brigăzii. Chiulul ar dăuna brigăzii întregi, nu numai chiulangiului. La prăşitoare, de exemplu, dacă unul din cinci seamănă in rînduri cit de cit strîmbe, neregulate, prăşitul mecanic se va face încet, cu distrugeri în cultură, la fel va fi şi recoltatul. Aşa că, vrînd-nevrînd, fiecare e direct interesat să-şi împărtăşească experienţa şi să înveţe ce ştiu cei mai experimentaţi ca dînsul. Organizarea muncii ne-o cere : In B.M.C., ridicarea calificării prin schimb de experiență merge mult mai bine decit poate să meargă vreodată la brigăzile simple ! — Atunci — întreb — pe terenul B.M.C.-urilor rolul inginerului agronom se cam restrânge? — Nu. Mai degrabă dimpotrivă. La brigada de cîmp, inginerul agronom vine ,cînd se duce el la ei“. La noi, dacă nu vine singur, vine „tras de mînecă“. In brigada de cîmp tractoristul este interesat mai ales în calificarea de mecanic. La noi, în B.M.C., eşti la fel de interesat şi în calificarea agrotehnică. Noi facem uneori şi lucrări neprevăzute în contract , dar o facem numai după ce socotim dinainte, ajutaţi de specialişti, ce spor de recoltă vom obţine şi dacă, raportat la preţul de cost al tonei obţinute, munca şi cheltuielile cu pricina vor fi sau nu rentabile... Inginerii au destul de lucru cu noi... De la 5 oameni pe 500 ha., la 5 oameni pe 600 ha. — Dar — întreb — nu-i istovitor, nu-i mai obositor să lucrezi într-o brigadă de mecanizare complectă decit într-una simplă ? — Nu. Brigada își drămuiește singură timpul, și, cu cît munca se organizează mai bine, cu atîta se lucrează într-un ritm mai egal, fără „gîfîielile din ceasul al unsprezecelea“. Asta-i specific B.M.C-ului: cauţi mereu calea pentru „rezultate tot mai mari cu eforturi tot mai mici“, tot mai rentabile adică, tot mai productive. Se vede şi-n dezvoltarea brigăzilor, la noi : întâi, cînd am început, brigada noastră a primit în plan culturi „ca la curte“ : 200 ha. prăşitoare, 200 ha. păioase şi 100 ha. plante furajere. Dar în cursul anului ne-a rămas în anumite perioade timp liber şi am făcut cu fiecare tractor câte 100—300 hantri pe alte terenuri ale gospodăriei. De anul trecut, dac-am văzut că ne ţin puterile, am primit şi culturi mai pretenţioase, irigate chiar- Ba, mai mult, am extins prăşitoarele şi păioasele. La cereale păioase am semănat soiuri timpurii, aşa că furajele le-am obţinut în recolta a doua. Asta înseamnă că s-au făcut lucrări suplimentare ca şi cînd s-ar fi lucrat pe o suprafaţă de 650—700 ha. Dar ne-a rămas totdeauna, în anumite perioade, posibilitatea să lucrăm pentru alte nevoi ale gospodariei. — In general, pe cît ştiu, folosirea B.M.C.-urilor în afara terenului lor se combate. Care-i adevărul : aţi cerut această muncă suplimentară, sau v-a fost oarecum impusă ? — Am cerut-o. Nu asta se combate. Noi avem o înţelegere cu direcţia, aprobată şi de consiliul gospodăriei Pentru tot ce facem în plus, se ţine evidenţă separată, şi, cînd intrăm pe terenul nostru în perioade de vîrf, cerem de la gospodărie ajutoare, în limita volumului de muncă împrumutat pînă atunci de B.M.C. Asemenea „împrumuturi“ fac la noi, între ele, și brigăzile de mecanizare complectă. Perioadele de vîrf nu coincid, pentru că brigăzile n-au toate aceleași culturi. Rezultatele sînt bune : pe de o parte ne repartizăm munca mai uniform şi, pe de altă parte, spurtăm însămînţările, recoltatul. Metoda intră şi-n calculele de viitor : pentru la anul, am hotărît să lucrăm pe cîte 600 ha. în loc de 500. Să întrebăm practica... — O ultimă întrebare: la Departamentul Gostat am auzit discuţii despre posibilitatea cointeresării R.M.C.-urilor în mecanizarea muncii din sectorul zootehnic. Ştiu că ideea e nouă, însă... — Am fost consultaţi şi noi. Aici, la raion. Nu ştiu unde şi cine de la cine a tras cu urechea, dar e bine cînd ideile noi umblă aşa repede. — Şi ce-aţi hotărît ? — Hotărîri, nu ştiu să se fi luat. Eu cred că trebuie încercat. Să fim, de exemplu, 7 mecanici agricoli, nu 5, pe 600 ha. ; şi să avem în seamă încărcătura zootehnică a hectarelor noastre. La vite pentru came şi lapte, ori la porci, mergînd pe-o singură ramură : asta trebuie încercat, după mine! Vorba-i să fie chibzuite trei lucruri : mecanizarea complectă a muncilor, amplasarea grajdurilor aproape de brigadă și, trei, calificarea noastră. Amplasarea și calificarea le-am rezolva pe loc. Mecanizarea complectă cere însă anumite instalaţii, maşini, investiţii... Asta ne depăşeşte puterile. Dar ideea, cred, nu-i deloc rea. Dacă-i vorba de cadre pentru zootehnie mecanizată, n-avem decât două căi: una, pe care de fapt se merge, şi se obţin unele rezultate bune, caută să-l facă încet, încet pe cioban, pe văcar, pe porcar, un zootehnist, ca pe urmă să-l califice şi-n mecanică, şi-n agrotehnică un pic, şi-n contabilitate... A doua cale, asta cu B..-urile, ar căuta să ne facă zootehnişti pe noi, care suntem mecanici de-a gata, care ştim şi ceva agrotehnică, începem a şti să ţinem şi o evidenţă primară... Pornim în aceeaşi direcţie, pe o a doua cale : o să ajungem la capăt mai mulţi, aşa... şi mai repede. — Totuşi, încă o întrebare : dacă aş ridica aceleaşi probleme înaintea tovarăşilor dintr-o brigadă simplă, aş căpăta aceleaşi răspunsuri ? — Păi altfel cum ? Doar vorbim şi noi între noi, facem analize şi-n organizaţia de partid, comparăm... Interviu cu Gh. Enescu Vechi tractorist, încercat mecanic agricol cu mare experienţă, comunist, membru în biroul organizaţiei de partid. Lucrează într-o brigadă de cîmp. Este de acord : brigada de mecanizare complectă e într-adevăr superioară brigăzii simple. — Dar dacă-i aşa — întreb — de ce nu introduceţi B.M.C.-uri peste tot unde culturile permit o mecanizare aproape sută-n sută ? — întîi mi se răspunde — nu-s destule cadre calificate. Pentru începător, e mai bine să deprindă cum se cade baza mecanizării agricole lucrînd in brigada de cîmp, încadrat de oameni pricepuţi. Dincolo , in B.M.C., dacă ar avea prea devreme răspunderea unor maşini atît de scumpe, taxele şcolare ar ieşi cam mari. Al doilea : câtă vreme la unele culturi nu se poate înainta destul de departe cu mecanizarea, gospodăria are neapărat nevoie şi de tractoare care să lucreze în brigăzile de cîmp Şi chiar cînd vom ajunge cu mecanizarea mult mai departe decît sîntem azi, tot va fi nevoie de alte tractoare : la transporturi, la deschis şi întreţinut drumuri interioare... şi ca şcoală. Noi, dacă pentru anul viitor nu ni se planifică extinderea orezăriei, înfiinţăm încă 2 brigăzi de mecanizare complectă. Pe urmă, nu m-aş mira să văd că B.M.-urile cuprind gospodăria extinzînd suprafaţa contractată, nu sporindu-şi numărul: dacă s-a sărit de la 500 ha. la 600 ha., e de prevăzut şi Silitul la 700... Cea dintîi dintre realizări — Spune-mi, te rog, în altă ordine de idei : lucrînd în brigada de cîmp un tractorist bun cîştigă mai puţin decât ar câştiga lucrînd în brigada de mecanizare complectă ? — Comparaţia nu merge tocmai pe tocmai. A munci bine în B.M.C. e una, în brigada de cîmp e alta. In B.M.C. nu-ţi iei numai răspunderi de mecanic : răspunzi într-un fel şi ca agronom... şi ca gestionar contabil într-o măsură. Ca tractorist în brigada de cîmp e altceva... Totuşi să socotim- La brigada de cîmp ai salariul de bază 700—900 lei lunar, ai primă pentru economii, iar cînd lucrezi la cîmp, cînd faci hantri, mai ai acordul. In lunile de campanie, un mecanic bun, cîştigă şi peste 2.000 de lei. Dar vine iara, mai sînt şi reviziile maşinii — adică sînt luni cînd omul rămîne cu salariul de bază. In mijlociu, mecanicul agricol bun ciştigă la brigada de cîmp 14—16.000 lei pe an. Alţii însă, mai puţin calificaţi, cîştigă mai puţin. Dincoace, la B.M.C., oamenii au asiguraţi, toţi, cite 12.000 lei pe an , 1.000 lunar. La asta se adaugă premiul pentru economii ; şi, în plus, prime pentru sporurile de recoltă. De obicei, aceste prime ajung la valoarea cîtorva salarii. Ele sunt în raport cu recolta obţinută — şi asta ridică interesul R.M.C.-urilor pentru, cum se zice, „lichidarea anilor proşti“. — In concluzie, înţeleg aşa : diferenţa de cîştig e importantă, dar ea nu-i „pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă“.— Da... Munca în B.M.C. pretinde calificare, seriozitate, conştiinţă. La noi, din 6 brigadieri B.M.C., 2 sunt membri de partid iar ceilalţi 4 sunt candidaţi de partid. Majoritatea mecanicilor din R.M.C.-uri sunt şi ei membri sau candidaţi de partid. Despre unii se poate spune că partidul i-a ajutat să găsească drumul spre brigadă. Despre alţii se poate spune că brigada i-a ajutat să găsească drumul spre partid. Avem, în organizaţie, 42 membri de partid şi 47 candidaţi de partid. Cei mai mulţi sunt tractorişti, mecanici agricoli. Şi sunt toţi crescuţi aici, la noi în gospodărie. De noi, cu noi deodată formaţi , şi ca oameni — unii au luat tractorul în primire la 14—15 ani — şi profesional, şi ca activişti ai mecanizării, şi ca soldaţi ai partidului. E mîndria cea mare a gospodăriei. Și cea dintîi între realizările noastre de pînă acum. „B. IM. C.“ SCENTEIA La casa raională de cultură din raionul „N. Bălcescu“ din Capitală, Instructoarea de muzică Valeria Chiriță învață un grup de elevi, membri ai corului de copil să interpreteze cântecul „Partizanul" de Vasile Popovici. (Foto : Agerpres) Darnici din arabl obştesc Sînt oameni, cei mai mulţi, care, cînd văd că se iroseşte ceva din avutul obştesc, n-au pace, trag la răspundere pe vinovaţi, îşi suflecă mînecile şi nu se lasă pina nu îndreaptă lucrurile. Dar mai sînt şi altfel de „gospodari". Intreprinderea-şantier Chiscani a depozitat pe platforma portului Brăila 275 plăci prefabricate livrate de fabrica de prefabricate din Roman. Plăcile ocupă o suprafaţă de peste 4.000 m.p., întreprinderea din Chiscani plătind pentru aceasta o chirie de 3.000 de lei pe lună. Această chirie a plătit-o o lună, două, un an. Dar iată, au trecut mai bine de trei ani şi prefabricatele se află tot aici, chiria plătindu-se cu o conştiinciozitate şi o largheţe cum rar se mai pot întîlni. Eu am făcut o socoteală : dacă ţinem seama că o placă prefabricată costă cam 350 lei, valoarea lor totală este de peste 96.000 lei ; în trei ani, întreprinderea a plătit însă o chirie de 108.000 lei. lată cum s-a ajuns la situaţia ciudată că chiria plătită a depăşit insuşi costul acestor materiale. Se înţelege, pe unii oameni îi caracterizează dărnicia, şi aceasta o fac „pe punga lor“ , dar cînd e vorba de dărnicie din avutul obştesc, generoşii trebuie traşi la răspundere. E drept, au venit odată doi cetăţeni - după cite se părea, delegaţi ai întreprinderii - care au numărat prefabricatele şi au plecat. După un timp alt delegat le-a dat ocol, le-a măsurat şi a plecat, lăsîndu-le mai departe în ploi şi zăpezi. Cum i-o fi răbdînd inima pe aceşti oameni să nu facă nimic altceva decît să constate, să se rezume la încheierea de procese verbale, cînd e vorba de bani şi materiale care se irosesc sub ochii lor ? Dacă materialele nu au fost necesare pe şantierul de la Chiscani de ce au mai fost comandate ? Sau, dacă in trei ani conducerea întreprinderii nu s-a hotărit să le folosească, de ce nu au fost trimise în altă parte, în ţară sînt doar atîtea şantiere care au nevoie de ele. Se vede, însă că conducerea Intreprinderii-șantier Chiscani a dat uitării sarcina ce-i revine, de a înlătura orice risipă, de a gospodări cut mai bine banii şi materialele - iar aceasta provoacă pagube avutului obştesc. ION TOADER Direcţia regională a navigaţiei civile Brăila coresp. voluntar -090- (Urmare din pag. I-a) Din condicile de sugestie ale noilor unităţi, din discuţie cu cei care iau masa la restaurantele-cantină am aflat că, în general, masa este consistentă, pregătită bine, gustoasă. Există însă şi unele neajunsuri. In orele de aglomeraţie se serveşte mai anevoie, personalul de serviciu nu întotdeauna face faţă cerinţelor consumatorilor. Din această cauză, uneori mîncarea se răceşte. Deficienţele s-ar putea remedia dacă în spatele liniilor de deservire ar exista instalaţii pentru menţinerea mîncărurilor calde. Am aflat de la conducerea întreprinderii de Alimentaţie Publică a restaurantelorcantină că se studiază reproiectarea liniilor de deservire pentru îmbunătăţirea lor. Iniţiativă bună, dar ea trebuie să fie realizată cît mai repede. Ar trebui, de asemenea, ca o parte din personalul de serviciu să fie mai operativ în eliberarea meselor la care s-a servit. In acest fel seria următoare de consumatori n-ar pierde timpul aşteptînd. Se mai întîmplă ca, după ce cîteva serii au servit masa, următorii consumatori să nu mai găsească toate meniurile anunţate. Pe de altă parte, conducerea restaurantelor-cantină întâmpină unele greutăţi in activitatea ei. întreprinderea de colectare şi industrializare a laptelui Bucureşti întîrzie deseori zile întregi executarea unor comenzi de produse lactate, ceea ce produce încurcături la alcătuirea meniurilor restaurantelor-cantină. Remedierea acestor deficienţe cu sprijinul secţiei comerciale a Sfatului popular al Capitalei, va face ca masa servită în noile restaurante-cantină să devină din ce în ce mai bună, in aşa fel incit consumatorii să se declare cu toţii mulţumiţi. Ce sunt şi cum funcţionează restaurantele-cantină -00- Noul număr de telefon al Salvării Pentru a veni în ajutorul populaţiei Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor a hotărît acordarea unui nou număr de telefon cu numai 2 cifre, staţiei de Salvare a Capitalei. Noul număr 06 intră in funcţiune din ziua de 14 noiembrie, orele 17. Măsuri în legătură cu aprovizionarea populaţiei cu combustibil Pentru a veni în sprijinul populaţiei Capitalei în ceea ce priveşte aprovizionarea cu combustibil, întreprinderea comercială de stat „Combustibilul“-Bucureşti va deschide, începând cu data de 2 noiembrie, 8 depozite de cartier, în diferite raioane. Noile depozite vor livra lemne şi cărbuni fără tichet, în cantităţi mai mici, de la 50 pînă la 500 de kg. Ele vor fi deschise în şoseaua Armatei Sovietice 179 (raionul 1 Mai), strada Aviator Beiler 46 (raionul Stalin), strada Delea Veche 7 (raionul 23 August), Calea Călăraşi 239 (raionul T. Vladimirescu), strada Octav Cocărăscu 58 (raionul Gr. Roşie), Calea Alexandria 59 (raionul Lenin), şoseaua Crîngaşi 130 (raionul Gh. Gheorghiu- Dej) şi strada Papurii 11 (raionul Stalin). Un pas concret spre dezlegarea tainelor circuitului energiei In viitor omenirea va putea obţine o energie de multe ori superioară celei atomice şi absolut inofensivă Specialiştii sovietici au constatat fenomenul concentrării energiei, pînă în prezent necunoscut şi neconfirmat în mod experimental. Acest fenomen miraculos a fost observat la uzina „Santehnica“, din Moscova, unde a fost confecţionat un aparat cu semiconductor pentru reglarea microclimei în apartamente. După dorinţă, un astfel de aparat, alimentat de la reţeaua electrică, poate furniza căldură sau frig. Cînd aparatul a fost conectat pentru a furniza căldură s-a văzut că el furnizează aproape de două ori mai multă energie decît cea pe care o capătă de la reţeaua electrică. Apa care circulă în aparat a căpătat 10 kilocalorii de căldură deși curentul electric (transformat în căldură) furniza conductorilor ce încălzeau apa numai 5,5 kilocalorii. Acest fenomen surprinzător de concentrare a energiei confirmă ipoteza lui Friedrich Engels după care căldura emisă în spaţiul universal trebuie să aibă posibilitatea de a se concentra cumva din nou. Acest lucru a fost prevăzut şi de marele savant rus Konstantin Ţiolkovski. Concentrarea de energie se petrece în permanenţă , apar, pier şi din nou apar stele, din fragmentele materiei interstelare se creează formaţiuni noi, mai mari. Pămîntul nostru continuă să „crească“, sporindu-şi greutatea cu 1.000 tone în 24 de ore, în plantele verzi se concentrează razele soarelui. Astfel energia nu se creează, ea nu poate fi decît colectată. Energia nu se distruge, ea nu poate fi decît dispersată. In prezent, savanţii sovieticidesluşesc taina sursei de căldură suplimentară. După părerea lor cauza degajării acestei energii termice sînt electronii. Explicînd cele întîmplate cu aparatul pentru microclimă, ei spun că electronii, intensificîndu-şi mişcarea la locul de sudură al conductorilor, îl încălzesc. E ca și cum aici energia s-ar concentra pe seama absorbirii ei în primul rînd de la sudurile reci ale sistemului, în al doilea rînd — şi aceasta este principalul — din mediul ambiant al reţelei electrice. Astfel, faptul degajării de căldură suplimentară la locul de sudură caldă al conductorilor nu contravine legii păstrării energiei. Efectul obţinut la uzină confirmă noile concepţii, dezvoltate de savanţii sovietici, cu privire la posibilitatea concentrării energiei dispersate şi folosirii ei. S-a făcut un pas concret spre dezlegarea tainelor circuitului energiei. Cînd va stăpîni legile sale, omenirea va dispune de un belşug de energie obţinut prin concentrarea ei. Oamenii vor obţine o energie de multe ori superioară celei atomice şi absolut inofensivă. In Editura politică a apărut: V. I. LENIN, Opere vol. 38 660 pag. 7,50 lei Sesiune ştiinţifică Sâmbătă a început cea de-a V-a sesiune ştiinţifică a cadrelor didactice de la Institutul Politehnic din Bucureşti. A fost prezentat referatul despre „Unele aspecte ale legăturii şi influenţei dintre natură şi societate, dintre ştiinţele naturii şi ştiinţele sociale în procesul lor de dezvoltare şi importanţa lor pentru progresul istoric al omenirii“. Sesiunea şi-a continuat apoi lucrările pe secţii. (Agerpres) -0*0-Membrii delegaţiei sovietice s-au întîlnit cu oameni ai muncii din Capitală Simbătă seara, membrii delegaţiei Asociaţiei de prietenie sovieto-române în frunte cu E. I. Afanasenko, s-au întîlnit la Casa prieteniei romîno-sovietice cu oameni ai muncii din Capitală. Oaspeţii sovietici au împărtăşit participanţilor din activitatea oamenilor sovietici în construcţia desfăşurată a comunismului. După întîlnire a avut loc un program artistic susţinut de solişti de frunte ai Teatrului de Operă şi Balet al R.P. Române şi ai Teatrului de Stat de Operetă. -090- -090-Interviu cu un tată La redacţie a sosit o scrisoare. Nicolae Airinei, despărţit de soţia sa, nu-şi face datoria, stabilită şi prin lege, de a-şi întreţine copiii. Am făcut cunoştinţă cu eroul celor relatate in scrisoare la întreprinderea „Industrial export", unde lucrează ca funcţionar. Este un bărbat tînăr, la vreo 33 de ani. Nu vi-l descriem, pentru că nu chipul lui fizic interesează, ci portretul moral, adică tocmai ceea ce se desprinde din interviul pe care i l-am luat cu acest prilej. — Din prima căsătorie dumneata ai doi copii, nu-i aşa ? — Da. O fetiţă de 11 ani şi un băiat de 7 ani. Tribunalul a hotărît la divorţ ca cei doi copii să fie daţi în grija mamei lor. Sînt la ea, la Buhuşi. Nu-i văd cu lunile. Dar şi eu le port de grijă, de la distanţă. Ii iubesc foarte mult. — Tribunalul a hotărit să plătiţi o pensie alimentară de 300 lei lunar... — Mi s-a părut cam mult așa că am hotărît să reduc suma. — Aceşti bani au ajuns cu regularitate, lună de lună, la copii ? — Să vedeţi... nu totdeauna. Am vrut și eu să-mi cumpăr un aparat de radio bun, ceva mobilă nouă. In ianuarie mi-am cumpărat aparatul de radio și în februarie mobila. In rate. Am rămas deci, din motive obiective, in restantă cu plata pensiei alimentare. Ba, uneori — ce să fi făcut ? — am mai folosit şi alocaţia de stat primită pentru copii. Trebuia să plătesc în acelaşi timp datoria către copii şi cea pentru radio şi mobilă. De rate nu mă scuteşte nimeni■ Dar fosta mea soţie nu vrea să ştie de toate astea. Ea îmi cere să trimit cu regularitate pensia copiilor. M-a dat din nou în judecată pentru neplată. Prin sentinţa nr. 8520 din vara acestui an mi s-a impus să plătesc o restanţă de 2.900 lei. Noroc că am dat de oameni înţelegători la serviciul nostru financiar. — Dar cum anume v-au ajutat ? — M-au ajutat să achit ratele pentru aparatul de radio şi mobilă, trimiţind copiilor mei mai puţin. La 6 august 150 în loc de 300 lei, la 6 septembrie tot 150 lei... — Şi între timp cum se descurcau copiii dumneavoastră ? — Sunt convins că se descurcau." S Ştiţi, în provincie unele alimen- = te sînt mai ieftine, Imbrăcămin- = tea nu e musai să fie după ulti- = mul jurnal de modă. In Bucu- te reşti, însă, e cu totul altfel ! Eu §i nu pot ieşi oricum în lume, nu mă pot lipsi de confort. Or, toate astea costă... Şi apoi, în afară de s pensia alimentară, ei mai au şi g alocaţia de stat, pe care o pri- s mesc eu, lunar, în numele lor. _ — Şi o trimiteţi copiilor în g fiecare lună ? — O bună bucată de vre- g me m-am gîndit că nu le g trebuie toţi aceşti bani. Iar eu aveam nevoie de ei. De || trimis am trimis totuşi şi cîte ceva din alocaţie. Vreo 1 g 130 lei lunar. — V-aţi lămurit, totuşi ce g destinaţie are alocaţia ? — Am fost dat în judecată de fosta mea soţie şi obligat s să plătesc diferenţa. — Cu toate astea, in mo- jmentul de faţă aveţi o nouă g restanţă. Va fi nevoie de g încă o hotărire judecătoreas- a că pentru a o achita ? — Nu, deoarece poprirea pe salariu se face automat. Acum , ratele pentru aparatul de radio s-au terminat. A venit rândul ce- g lor de la Buhuşi. începând cu data de 6 octombrie li s-au tri- gmis copiilor 500 lei (300 pensie şi 200 alocaţie). Aş fi preferat să le as fac eu cumpărături, deoarece mă îndoiesc că mama lor îi îngrijeşte cum i-aş îngriji eu. §§ E limpede cum i-ar fi îngrijit. § Faptele au dovedit-o îndeajuns. § Cu aceasta, interviul nostru s-a§ terminat- De fapt, însă, el nu se §i termină aici. întrebările urmă- ti toare se adresează conducerii in- sj treprinderii „Industrial export". || organizaţiei de bază de aici, care |§ știau că Nicolae Airinei, salariat § la această întreprindere de vreme -1 îndelungată nu-şi îndeplineşte §i datoria faţă de cei doi copii ai săi, nici chiar după hotărârea tri- §i banalului. De ce au închis ochii în fața rezolvării birocratice, lip - site de omenie, pe care a dat-o acestei probleme serviciul finan- M dar al întreprinderii ? Cum de s nu s-a discutat in colectivul său jj de muncă despre egoismul lui s respingător, despre comportarea lui contrară moralei muncitoreşti ? RODICA ȘERBAN 1 F 0 1 L E T O N Nr. 4680 INFORMAŢII • Sâmbătă seara, la sala de marmoră a „Casei Scînteii“, a avut loc o festivitate consacrată împlinirii a 15 ani de activitate a Editurii Politice. Tov. Valter Roman, directorul Editurii, a vorbit despre munca Editurii desfăşurată în cei 15 ani de la înfiinţare. A urmat un program artistic. • La tragerea de amortizare a asigurărilor mixte de persoane ADAS din 31 octombrie 1959, au ieşit următoarele opt combinaţii de litere: V.E.R., D.X.W., O.K.G., Z.V.P., G.B.P., D.G.M., K.G.L., Y.G.R. • Cu prilejul „Săptămânii Economiei“, la tragerea la sorţi a obligaţiunilor C.E.C. din 30 noiembrie a.c., în afara celor 861 câştiguri în bani între 800 şi 75.000 lei Casa de Economii şi Consemnaţiuni mai acordă şi numeroase câştiguri suplimentare, în obiecte şi excursii la străinătate.