Scînteia, martie 1960 (Anul 29, nr. 4770-4796)
1960-03-01 / nr. 4770
PROLETARI DIN TOATE TARILE. TîVTTI-VA I Anul XXIX Nr. 4770 Marți 1 martie 1960 4 PAGINI — 20 BANI Pe tractoare — oameni bine pregătiţii Partidul şi guvernul duc o politică de întărire continuă a bazei tehnicomateriale a agriculturii socialiste, lărgind necontenit înzestrarea ei cu tractoare şi maşini agricole necesare mecanizării lucrărilor în gospodăriile de stat, gospodăriile colective şi întovărăşirile agricole. La Plenara C.C. al P.M.R. din 3— decembrie 1959 s-a arătat că in 1950 agricultura ţării noastre va mai primi 10.750 tractoare fizice şi numeroase alte maşini agricole. Cine va lucra însă pe aceste tractoare, căci, evident, este nevoie de un număr tot atît de mare de tractorişti pricepuţi. Şi dacă la fiecare două ore pe poarta uzinelor „Ernst Thälmann“ iese un tractor, pregătirea unui tractorist cere un timp destul de îndelungat. In decursul anilor, odată cu creşterea sectorului socialist din agricultură şi a numărului de tractoare şi maşini agricole, s-a format şi un mare număr de mecanizatori care au dat o însemnată contribuţie la sporirea producţiei, mulţi dintre ei, pentru succesele obţinute în muncă, fiind decoraţi cu ordine şi medalii. Acum cînd sectorul socialist din agricultura ţării noastre cuprinde aproape 75 la sută din suprafaţa arabilă, cînd baza tehnico-materială se extinde rapid şi creşte nivelul ei de tehnicitate, sarcina este de a ridica masa tractoriştilor la nivelul cerinţelor şi totodată a forma noi contingente de tractorişti cu o pregătire temeinică, serioasă. Meseria de mecanizator este o meserie de mare răspundere din primul rind pentru că mecanizatorului i se încredinţează maşini scumpe şi in al doilea rind pentru că de felul cum lucrează el depinde direct obţinerea unor producţii agricole mai mari. A avea mecanizatori bine pregătiţi care să lucreze cu răspundere pe maşinile care le-au fost încredinţate este una din condiţiile de care sunt legate consolidarea sectorului agricol socialist şi sporirea continuă a producţiei la hectar. Un lucru foarte bun este acela că unele S.M.T.-uri au început să-şi îndrepte tot mai hotărit atenţia spre calificarea colectiviştilor in meseria de tractorist, atrăgînd în acest scop oameni care au dat dovadă de hărnicie şi pricepere în gospodăria colectivă. Un bun exemplu în această direcţie îl constituie S.M.T. Bechetu, regiunea Craiova. Ţinînd seama că în acest an S.M.T.-ul va mai primi încă 104 tractoare, 35 combine, 100 semănători, conducerea sa, sub îndrumarea comitetului raional de partid, a organizat un curs special de pregătire a 101 tractorişti proveniţi din rîndul colectiviştilor. Şi în alte locuri S.M.T.-urile şi gospodăriile colective au procedat la fel, ceea ce a asigurat stabilitatea tractoriştilor, şi sporirea cointeresării lor în creşterea producţiei în G.A.C., închegarea unei legături mai strînse între brigăzile de tractorişti şi brigăzile colectiviştilor. Pregătirea celor mai mulţi mecanizatori se realizează în şcolile profesionale de mecanici agricoli. Deşi în multe şcoli s-au obţinut succese în pregătirea tractoriştilor, — de pildă şcolile de la Roşiorii de Vede, Buzău, Craiova — mai dăinuie serioase deficienţe în această privinţă. Aceasta îşi are originea în faptul că de calificarea tractoriştilor se ocupă trei organe — Direcţia generală S.M.T., Departamentul Gostat şi Direcţia generală a învăţămîntului din Ministerul Agriculturii , şi deşi aceste organe aparţin aceluiaşi minister ele lucrează fiecare într-un fel deosebit. Esenţialul în pregătirea viitorilor mecanizatori este să se îmbine armonios teoria cu problemele practicii, ale producţiei. Este nevoie de meseriaşi buni care nu numai să cunoască principiile de funcţionare a maşinilor cu care lucrează, ci să-şi facă singuri reparaţiile necesare, să ştie să lucreze în aşa fel ca să prelungească durata de funcţionare a tractorului, să realizeze economii la carburanţi şi piese de schimb. De asemeni să cunoască bine şi celelalte maşini agricole, să aibă într-un cuvînt o pregătire multilaterală. Or, în unele şcoli, lecţiile predate sunt adesea rupte de practică. La şcoala de mecanici agricoli de la Vînjuleţu-Craiova, legarea cunoştinţelor teoretice de practică se face necorespunzător, lipsesc maşinile despre care se învaţă. Cum vor şti oare viitorii mecanizatori, absolvenţi ai acestei şcoli, să lucreze cu maşini pe care nu le-au văzut niciodată ? La şcoala de mecanici agricoli de la Orţişoara, regiunea Timişoara, numai puţine ore au fost făcute la conducerea tractorului. Este de cea mai mare însemnătate ca profesorii din şcolile de mecanici agricoli să urmărească ca ucenicii să-şi însuşească temeinice cunoştinţe atît în ceea ce priveşte mecanizarea cit şi agrotehnica incit viitorii mecanizatori să fie în stare să exploateze raţional maşinile şi să lucreze pămintul după ultimele cuceriri ale agrotehnicii. Pentru activitatea practică de pe teren este necesar ca tractoriştii să fie înarmaţi cu cunoştinţe agrotehnice astfel ca ei să ştie la ce adîncime trebuie făcută arătura, timpul de semănat cel mai potrivit etc. Ţinînd seama de dezvoltarea continuă a sectorului zootehnic ei vor trebui să cunoască mecanizarea lucrărilor și în acest sector. (Continuare în pag. II-a, col. 2-4) Primirea de către tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej a domnului M. Orbach Luni, 29 februarie 1950, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, a primit pe domnul Maurice Orbach, militant pe tărîm obştesc şi vechi membru al partidului laburist din Marea Britanie, care se află în vizită în ţara noastră. A fost de faţă tovarăşul Emil Bodnăraş, membru al Biroului Politic al Comitetului Central al P.M.R., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române. ★ Domnul Maurice Orbach, care se află în R. P. Romînă, ca invitat al I.R.R.C.S., a vizitat întreprinderi industriale, instituţii de artă şi cultură din Capitală. Domnia sa a avut întîlniri şi convorbiri cu personalităţi ale vieţii publice şi oameni de cultură din ţara noastră. In funcţiune înainte de termen HUNEDOARA (coresp. „Scînteii"). Muncitorii, inginerii şi tehnicienii de la întreprinderea de construcţii siderurgice Hunedoara au terminat înainte de termen cuptorul adine nr. 7 din secţia bluming. In cursul zilei de azi ei vor termina cu 15 zile înainte de termenlucrările şi la cuptorul adine nr. 8. In cursul zilei de ieri primele lingouri încălzite in noul cuptor au intrat în valţurile laminorului. Prin intrarea în funcţiune a acestor două noi cuptoare adinei, capacitatea de încălzire a lingourilor va creşte cu pesta 25 la sută. La sfîrşit de lună La începutul acestui an, muncitorii Dumitru Călin şi Maria Stanca de la fabrica „Kirov" din Capitală au chemat la întrecere toate brigăzile din sectorul încălţăminte pentru realizarea a cu mai multe economii la materialele auxiliare. Ieri au fost totalizate economiile realizate pe luna februarie la aţa de cusut talpă, soluţii de cauciuc, ace etc. Cele 16 brigăzi au obţinut economii in valoare de 60.000 Ioi. Primul lot de lămpi fluorescente romîneşti De curînd, la întreprinderea „Electrofar" din Capitală a inceput producţia de tuburi fluorescente româneşti. Primul lot de 1000 bucăţi a fost expediat ieri la Oraşul Stalin, pentru iluminatul fluorescent al întreprinderilor „Rulmentul" şi „Strungul". Audienţe la locul de muncă ALBA IULIA (red. ziarului „Steaua Roşie"). Ieri după terminarea schimbului, membrii Comitetului executiv al Sfatului popular al oraşului Alba lulia au organizat o audienţă la atelierele centrale de reparaţii din oraş. Cu acest prilej numeroşi muncitori au sezisat sfatului popular unele deficienţe în gospodărirea oraşului şi au făcut propuneri pentru înlăturarea lor. Magazin cu obiecte de artă decorativă in Capitală s-a deschis ieri, pe b-dul Magheru, nr. 23, un magazin al Fondului plastic pentru vinzarea obiectelor de artă decorativă, create de artiști plastici. Aci se găsesc numeroase obiecte de ceramică, pentru decorarea interioarelor, imprimeuri şi confecţii, obiecte din metal şi material plastic etc. Muzica uşoară în discuţia muncitorilor Numeroşi muncitori ai Atelierelor C.F.R. „Griviţa Roşie” s-au intilnit ieri cu compozitori şi interpreţi de muzică uşoară. După prezentarea unui program de muzică ușoară a urmat o discuție pe marginea lucrărilor prezentate. In fruntea acţiunii de stringere a fierului vechi SIBIU (coresp. „Scînteii"). — Comitetul orăşenesc U.T.M.-Sibiu a iniţiat, în luna februarie, o largă campanie de strîngere a fierului vechi. La această acţiune au participat mai ales tinerii şi pionierii din şcolile oraşului. Ei au reuşit să stringă şi să predea I.C.M.-ului peste 40 tone de fier vechi. Printre cei care s-au evidenţiat în această acţiune se numără pionierii de la şcolile elementare nr. 5, 7 şi 12 care au strîns peste 20 tone de fier vechi. re este mai important Luna decembrie a fost pentru noi un fel de repetiţie in vederea anului 1960 — spun turnătorii de oţel de la uzina „1 Mai" din Ploeşti. Am vrut să ne încercăm forţele. Şi ce era mai nimerit, în acest scop, decit stimularea întrecerii socialiste ? Aveţi în vedere că noi livrăm piese celorlalte secţii, incit se poate spune că uzina merge după cum merge şi turnătoria... Intr-adevăr, se poate afirma că luna decembrie, care a prilejuit o serioasă încercare de forţe, a adus lucruri noi în întrecerea socialistă. După cum s-ar putea afirma la fel de bine că tocmai întrecerea socialistă a prilejuit acea desfăşurare de forţe în domeniul producţiei, in afara de sarcinile privind procesul de producţie, demn de subliniat este şi faptul că printre obiectivele întrecerii figurează şi ridicarea nivelului cultural. Şi pe bună dreptate, întrecerea socialistă e în primul rind o şcoală multilaterală pentru educarea muncitorului — şi acesta este lucrul cel mai important. Să privim, de pildă, la cei doi şefi de echipă de la rampa de turnare : Toma Rusea şi Ion Şovăială. După datele cifrice din ultimul timp rezultă că echipele lor sunt cam de forţe egale. Dar la atît se reduce deosebirea dintre aceşti oameni, la compararea unor cifre, cum din păcate, mai consideră unii activişti sindicali că trebuie interpretate rezultatele întrecerii socialiste ? Anul trecut, cam tot pe vremea asta, Ion Şovăială era cit pe ce să fie schimbat de la conducerea echipei. Lucra cu gîndul în altă parte, abia aşteptînd să se termine schimbul ca să alerge la gară, pentru a prinde trenul spre Breaza, unde locuia. Neglijenţa şi lipsa de control le motiva prin faptul că „are prea multă încredere în oamenii săi“. S-a întîmplat chiar ca să încurce sorturile de oţel, turnind în forme altă calitate decit cea prescrisă. Procentul de rebuturi se ridicase la o proporţie îngrijorătoare. Atitudinea sa a ajuns „o problemă“ pentru conducerea uzinei. Ce facem cu Şovăială ? Să-l retrogradăm, e lucrul cel mai uşor. Totuşi, e o măsură bună? Un şef de echipă nu se ridică într-o zi-două. Ion Şovăială e bun organizator, priceput in meserie, de doisprezece ani lucrează la turnătoria de oţel. S-a stat de vorbă cu Şovăială, şi printre altele i s-a arătat că lipsa de exigență încurajează lucrul de mîntuială, indisciplina. I s-a dovedit șefului de echipă că de exemplul său personal depinde să se schimbe în bine oamenii. Transformarea lui n-a survenit dintr-o dată. Dar preocuparea sa pentru mersul echipei a crescut considerabil. A devenit mult mai exigent cu oamenii. Procentul de rebuturi a scăzut cu aproape 80 de procente sub cel admis, iată cum îndărătul unei cifre se întrevede evoluţia spre mai bine a unui om. Celălalt şef de echipă, Toma Rusea, are o calitate remarcabilă: perseverenţa, voinţa tenace de a duce pînâ la iiiiiiiiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiu capăt, in ciuda oricăror piedici, un lucru pe care l-a început. Datorită acestei trăsături de caracter, îngemănată cu o conştiinţă de om înaintat, care se simte răspunzător pentru bunul mers al întregii secţii, el a fost acela care a mers în fruntea acţiunii de reducere a procentului de rebuturi, antrenînd şi pe ceilalţi şefi de echipă. Totuşi, şi pentru el, întrecerea socialistă a constituit un prilej de revizuire a unor deficienţe, care priveau mai ales relaţiile cu tovarăşii de muncă — nervozitate excesivă, ieşiri jignitoare. Acum Toma Rusea are o atitudine autocritică faţă de scăderile sale : „In ultimul timp, toată lumea era cu ochii pe noi, să vadă cum va fi întrecerea. Cînd simţeam că mă enervez, rugam pe maistru să rămînă un sfert de oră în locul meu, pînă mă „răcoresc"... lată cum întrecerea, devenind mai complexă, ridică probleme noi nu numai in privinţa producţiei, dar sporeşte exigenţa faţă de oameni înşişi, îi determină să-şi revizuiască atitudinile, metodele de lucru cit şi comportarea. In fond, faptul că procentul de rebuturi a scăzut simţitor, că indicii de plan se îndeplinesc mai bine, se explică in primul rind prin creşterea oamenilor, care au devenit mai îndemînatici, mai experimentaţi, mai conştienţi de scopul muncii lor. Cei care au reuşit să cîştige anul trecut 95 de tone de piese, smulgîndu-le de la „rebutul admis“, au învăţat cum să se comporte faţă de tovarăşii lor rămaşi in urmă. Cazul lui Gheorghe Cristescu e semnificativ. Muncitor bun, indemînatic, făcea treabă cu doi. Dar ce folos căci, din cauza unei atitudini arţăgoase, certăreţe, era în permanentă neînţelegere cu cei din jurul său, căuta să-şi creeze condiţii de muncă cit mai favorabile în uzină, în detrimentul celorlalţi muncitori. Tunînd şi fulgerind, lua cantităţi mai mari de pămînt de formare decit trebuia. Cînd avea nevoie de macara nu-şi aştepta rindul. Macaragiul trebuia să sosească imediat la apelul său, căci altfel vuia toată hala. VASILE NICOROVICI (Continuare în pag. II-a, col. 6—7) Cele două S.M.T.-uri din raionul Salonta, — Ghiorac şi Cefa, — vor fi Înzestrate în acest an cu un număr de 150 tractoare noi. Fotografia reprezintă un grup de tractoare îndreptindu-se spre S.M.T.-Ghiorac. (Foto : Gh. Vinţilă) IDEOK II • Recital Richter — N. Minei: Culmi ale artei Interpretative (pag. 2-a). O Mic dicfionar economic — M. Angelescu : Indicii de utilizare a maşinilor (pag. 2-a). • Sport (pag. 3-a) • Florica Şelmaru : Submarinefantomă, sateliţi orfani şi mari ducese... (pag. 3-a). __l • 1 e I - I - ) J 1 rl •1 1 i Produse petroliere peste plan PLOEŞTI (coresp. „Scînteii"). Anul acesta, colectivul rafinăriei nr. 3 Teleajen-Ploeşti a obţinut succese însemnate in muncă. Preocupîndu-sa de sporirea producţiei şi productivităţii muncii, rafinarii au adus o serie de îmbunătăţiri instalaţiilor şi metodelor de lucru. Ca urmare, de la începutul anului şi pină în prezent, colectivul acestei întreprinderi a produs, peste prevederile planului, suc de tone de benzină şi uleiuri superioare, cantităţi însemnate de unsori şi parafină. Prin reducerea consumurilor specifice de materii prime, materiale şi chimicale şi a altor cheltuieli au fost realizate, într-o singură lună, economii în valoare de 413.000 lei. Printre muncitorii care au obţinut cele mai importante succese în muncă se numără operatorul Gheorghe Tîrteaţă, distilatorul Florea Cursaru, turnătoarea Valentina Davidom şi alţii. DaO Noi sate dobrogene electrificate Echipele de muncitori ale întreprinderii regionale de electricitate Constanţa şi ale Şantierului Constanţa al întreprinderii de construcţii şi montaje energetice nr. 1 din Bucureşti lucrează intens pentru extinderea electrificării satelor Dobrogei. In lunile ianuarie şi februarie au fost electrificate 6 sate ; acum continuă lucrările pentru electrificarea a încă 4 sate şi pentru extinderea reţelei electrice în alte 6 sate. în acest an, în regiunea Constanţa s-a prevăzut electrificarea a 97 sate şi 7 extinderi de reţele electrice, în raioanele Negru Vodă şi Medgidia va fi terminată în acest an electrificarea tuturor satelor. Pentru acţiunea de electrificare, colectiviştii au depus pînă acum, din contribuţia voluntară bănească cu care s-au angajat în adunările populare, peste 13 milioane lei. Pe lîngă contribuţia bănească, colectiviştii dobrogeni sprijină acţiunea de electrificare, muncind voluntar la transportarea materialelor, întinderea reţelelor electrice şi la alte lucrări. (Agerpres) Mulţi muncitori şi tehnicieni de la Uzinele de produse sodice Govora urmează cursurile serale şi fără frecvenţă ale Invăţămîntului de cultură generală. In fotografie: Un grup de tineri muncitori pregătindu-şi, în sala de lectură a Casei de cultură din Rimnicu Vîlcea, lecţia de geografie predată la cursurile serale. (Foto Agerpres) Deşi tînără (nu are decît 20 de ani) ţesătoarea Emanuela Popescu se numără printre fruntaşele în producţie de la fabrica „Flamura Roşie“ din Capitală. Nu odată fotografia ei a fost pusă la panoul de onoare al fabricii. Numai în acest an, ea a produs peste plan 280 m. ţesături de mătase, dînd lucru numai de bună calitate. Succeselor în producţie ale acestei tinere ţesătoare Ii se adaugă o bogată activitate obştească. In cadrul organizaţiei U.T.M., iar mai apoi, cînd a devenit membră de partid, în cadrul organizaţiei de bază nr. 2, i s-au încredinţat diferite sarcini pe care le-a dus cu bine la îndeplinire. In prezent ea este agitatoare, numărîndu-se totodată printre principalii animatori ai echipelor de artiști amatori din fabrică. (Foto M. Cioc) Calitatea construcţiilor de locuinţe în discuţia biroului comitetului de partid ORAŞUL STALIN (coresp. „Scânteii“). Ieri a avut loc o şedinţă lărgită a biroului Comitetului regional de partid Stalin în cadrul căreia s-au dezbătut probleme privind calitatea construcţiilor de locuinţe. Discuţiile ce s-au purtat au scos la iveală realizările de pînă acum din domeniul construcţiilor de locuinţe, precum şi unele lipsuri din munca proiectanţilor şi constructorilor. Locatarii invitaţi la şedinţa lărgită a biroului comitetului regional de partid au arătat că la apartamentele din blocurile de pe Calea Bucureştilor, străzile Ady Endre, Mihai Viteazu, Miciurin şi altele, s-au proiectat băi şi bucătării prea ■ mici, cămări cu aerisire insuficientă etc. Mai mulţi vorbitori au sem■ nalat deficienţe în finisajul instalaţiilor de apă şi sanitare. S-au dezbătut de asemenea şi probleme de ordin edilitar-urbanistic. Au fost criticaţi membrii Comitetului executiv al Sfatului popular oră■ sanesc Stalin (preşedinte tov. Pavel Moldovan) pentru că modernizarea străzilor, lucrările de canalizare, dezvoltarea reţelei de apă şi lumină au rămas în urma construcţiilor de locuinţe. După discuţii, a fost adoptat un plan de măsuri pentru îmbunătăţi- , rea calităţii proiectelor şi construc-ţiilor de locuinţe în regiunea Stalin. -------- • ........— -v»¦ — ■'=------- --------S7"- ---- »« Soţii Datcu au un singur copil — o fetiţă de vreo cinci ani, drăgălaşă şi destul de cuminte. „Aş putea spune, ne scrie Sultana Datcu, preşedinta comisiei de femei din circa nr. 22, raionul 1 Mai, că avem toate motivele să fim mulţumiţi. Dar la un moment dat mi-am dat seama că în educarea copilului nostru facem greşeli serioase“. In continuare, autoarea scrisorii relatează că, asemenea multor părinţi, in dragostea lor pentru fetiţă, nu-i refuzau nimic. Era de ajuns ca ea să-şi răsfringă puţin buzele aprins pentru ca părinţii să uite toate perceptele privitoare la formarea caracterului. Răsfăţul fetiţei începuse s-o neliniştească pe mamă. Şi, ce era mai rău, in loc s-o ajute, soţul ţinea partea fetiţei de fiecare dată. — O fetiţă avem — îi spunea el. Noi o iubim şi ea trebuie să simtă aceasta. Şi la urma urmei e încă prea mică. Nu trebuie să-i impui la vîrsta asta restricţii. In toamnă, printre mamele înscrise să frecventeze lectoratul pentru părinţi, organizat de comitetul orăşenesc al femeilor din Bucureşti in colaborare cu Institutul pedagogic şi S.R.S.C., se afla şi Sultana Datcu. A ascultat conferinţele cu cea mai mare atenţie, îşi dădea seama cit de mult răspundeau frămintărilor ei in legătură cu educarea fetiţei. La o conferinţă, ţinută de prof. Constantin Păunescu de la Institutul pedagogic, s-a vorbit despre „Cartea pentru părinţi" a lui Makarenko. După conferinţă, au urmat întrebări. Ca şi alte mame, Sultana Datcu i-a povestit profesorului necazul ei, cerindu-i sfatul. A ascultat cu emoţie răspunsul. Cînd a părăsit sala ştia ce avea de făcut. Chiar in seara aceea a stat de vorbă cu soţul ei vreme îndelungată. I-a povestit amănunţit despre tot ce aflase ascultind conferinţele de la lectorat, despre întrebarea pusă profesorului şi răspunsul pe care-l primise. A căutat să-şi convingă soţul că un copil aliniat, care vede intr-unui din părinţi un apărător al greşelilor şi un „aliat" faţă de celălalt părinte, poate mai tîrziu, tind va fi mai mare, să le aducă multe necazuri, atît lor cit şi colectivului in mijlocul căruia va munci şi va trăi. Soţul a înţeles şi a făgăduit nu numai că nu o va mai împiedica in educarea fetiţei, dar că o va sprijini. „Aceste cursuri, ne scrie in încheiere tov. Sultana Datcu, sunt un sprijin preţios pentru toţi părinţii care, din neştiinţă, din lipsă de timp sau din neînţelegerea dragostei pentru copiii lor nu-i educă aşa cum trebuie pentru a face din ei oameni folositori colectivităţii, fii buni, cu care să se poată mindri“. O scrisoare asemănătoare a sosit la redacţie şi de la tov. Maria Bogdan din Capitală, mama unui copil de 10 ani. Ea şi soţul ei, sudor, işi iubesc foarte mult băiatul, dar pînă acum nu s-au gindit prea mult la faptul că pe lingă îmbrăcăminte bună şi hrană, lucruri care in copilărie lor le-au lipsit adeseori, copilul mai are nevoie şi de o educaţie sănătoasă spre a deveni un bun muncitor şi cetăţean. „Ce bine mi-ar fi prins acest curs dacă se înfiinţa cu cîţiva ani mai înainte, ne scrie tovarăşa Bogdan. Aş fi ştiut mai de mult ce trebuie să fac. Fireşte, nici acum nu-i tîrziu. Mă străduiesc să aplic învăţămintele din conferinţele ce se ţin la lectoratul pentru părinţi, căci imi sunt de mare folos în educarea copilului meu“. Alături de Sultana Datcu, de Maria Bogdan, la lectorat partitivă 300 de mame. Ele merg la curs cu drag căci fiecare nouă expunere aduce ceva interesant, iată numai citeva din temele expunerilor făcute pînă acum : „Educarea bunelor deprinderi la copii”, „Educarea concepţiei ştiinţifice despre viaţă la copii“, „Cum să ne creştem copiii sănătoşi“ etc. In sala de curs, 300 de mame, unele foarte tinere, altele mai virstnice, ascultă cu atenţie şi işi notează cu conştiinciozitate sfaturile conferenţiarilor. — învăţăm cu drag, spun ele, căci învăţăm pentru copiii noştri. RODICA ŞERBAN ...----------------------------ŞCOALA PARINTILORS * * * Inovatoarele uzinei CLUJ (coresp. „Scînteii“). La uzinele „Industria Sîrmei“ din Cîmpia Turzii nu lucrează multe femei, dar aportul lor la ridicarea nivelului tehnic al producţiei este destul de însemnat. Din cele peste 60 de propuneri de inovaţii înregistrate de la începutul anului şi pînă în prezent la cabinetul tehnic, un număr însemnat aparţin femeilor. Tovarăşa Veronica Crişan de la secţia cabluri a fost cunoscută în uzină mai întîi ca elevă silitoare la cursurile de alfabetizare, apoi ca muncitoare fruntaşă, iar acum şi ca inovatoare. Nu de mult ea a conceput şi pus în aplicare un sistem de frînare a maşinii la care lucrează cu ajutorul căruia se evită rebuturile. Maria Şovagău, muncitoare la secţia cabluri, este socotită de către tovarăşele ei sufletul brigăzii inovatoare. Ultima ei inovaţie este un dispozitiv de ridicat bobinele de la maşinile de trasat. Ea a atras la o intensă activitate de inovaţii şi pe muncitoarele Lucreţia Mărincaş, Ana Inocan şi pe alte femei din uzină. Chimista Victoria Birs lucrează în laboratorul uzinei. Preocupată în permanenţă de perfecţionarea metodelor de analiză, împreună cu un colectiv de tehnicieni a construit un aparat pentru determinarea cu precizie a stratului de zinc de pa sîrmele zincate.