Scînteia, martie 1960 (Anul 29, nr. 4770-4796)

1960-03-01 / nr. 4770

PROLETARI DIN TOATE TARILE. TîVTTI-VA I Anul XXIX Nr. 4770 Marți 1 martie 1960 4 PAGINI — 20 BANI Pe tractoare — oameni bine pregătiţii Partidul şi guvernul duc o politică de întărire continuă a bazei tehnico­­materiale a agriculturii socialiste, lărgind necontenit înzestrarea ei cu tractoare şi maşini agricole necesare mecanizării lucrărilor în gospodăriile de stat, gospodăriile colective şi în­tovărăşirile agricole. La Plenara C.C. al P.M.R. din 3—­ decembrie 1959 s-a arătat că in 1950 agricultura ţării noastre va mai primi 10.750 tractoare fizice şi numeroase alte maşini agricole. Cine va lucra însă pe aceste trac­toare, căci, evident, este nevoie de un număr tot atît de mare de trac­torişti pricepuţi. Şi dacă la fiecare două ore pe poarta uzinelor „Ernst Thälmann“ iese un tractor, pregăti­rea unui tractorist cere un timp destul de îndelungat. In decursul anilor, odată cu creş­terea sectorului socialist din agricul­tură şi a numărului de tractoare şi maşini agricole, s-a format şi un mare număr de mecanizatori care au dat o însemnată contribuţie la spo­rirea producţiei, mulţi dintre ei, pen­tru succesele obţinute în muncă, fiind decoraţi cu ordine şi medalii. Acum cînd sectorul socialist din agricultu­ra ţării noastre cuprinde aproape 75 la sută din suprafaţa arabilă, cînd baza tehnico-materială se extinde rapid şi creşte nivelul ei de tehnicitate, sarcina este de a ri­dica masa tractoriştilor la nivelul cerinţelor şi totodată a forma noi contingente de tractorişti cu o pre­gătire temeinică, serioasă. Meseria de mecanizator este o me­serie de mare răspundere d­in pri­mul rind pentru că mecanizatorului i se încredinţează maşini scumpe şi in al doilea rind pentru că de felul cum lucrează el depinde direct ob­ţinerea unor producţii agricole mai mari. A avea mecanizatori bine pre­gătiţi care să lucreze cu răspundere pe maşinile care le-au fost încredin­ţate este una din condiţiile de care sunt legate consolidarea sectorului agricol socialist şi sporirea continuă a producţiei la hectar. Un lucru foarte bun este acela că unele S.M.T.-uri au început să-şi îndrepte tot mai hotărit atenţia spre calificarea colectiviştilor in meseria de tractorist, atrăgînd în acest scop oameni care au dat dovadă de hăr­nicie şi pricepere în gospodăria co­lectivă. Un bun exemplu în această direcţie îl constituie S.M.T. Bechetu, regiunea Craiova. Ţinînd seama că în acest an S.M.T.-ul va mai primi încă 104 tractoare, 35 combine, 100 semănători, conducerea sa, sub în­drumarea comitetului raional de partid, a organizat un curs special de pregătire a 101 tractorişti prove­niţi din rîndul colectiviştilor. Şi în alte locuri S.M.T.-urile şi gospodăriile colective au procedat la fel, ceea ce a asigurat stabilitatea tractoriştilor, şi sporirea cointeresării lor în creş­terea producţiei în G.A.C., închega­rea unei legături mai strînse între brigăzile de tractorişti şi brigăzile colectiviştilor. Pregătirea celor mai mulţi meca­nizatori se realizează în şcolile pro­fesionale de mecanici agricoli. Deşi în multe şcoli s-au obţinut succese în pregătirea tractoriştilor, — de pildă şcolile de la Roşiorii de Vede, Buzău, Craiova — mai dăinuie seri­oase deficienţe în această privinţă. Aceasta îşi are originea în faptul că de calificarea tractoriştilor se ocupă trei organe — Direcţia gene­rală S.M.T., Departamentul Gostat şi Direcţia generală a învăţămîntu­­lui din Ministerul Agriculturii , şi deşi aceste organe aparţin aceluiaşi minister ele lucrează fiecare într-un fel deosebit. Esenţialul în pregătirea viitorilor mecanizatori este să se îmbine ar­monios teoria cu problemele prac­ticii, ale producţiei. Este nevoie de meseriaşi buni care nu numai să cunoască principiile de funcţionare a maşinilor cu care lucrează, ci să-şi facă singuri reparaţiile necesare, să ştie să lucreze în aşa fel ca să pre­lungească durata de funcţionare a tractorului, să realizeze economii la carburanţi şi piese de schimb. De asemeni să cunoască bine şi cele­lalte maşini agricole, să aibă în­tr-un cuvînt o pregătire multilate­rală. Or, în unele şcoli, lecţiile pre­date sunt adesea rupte de practică. La şcoala de mecanici agricoli de la Vînjuleţu-Craiova, legarea cunoştin­ţelor teoretice de practică se face necorespunzător, lipsesc maşinile despre care se învaţă. Cum vor şti oare viitorii mecanizatori, absol­venţi ai acestei şcoli, să lucreze cu maşini pe care nu le-au văzut nici­odată ? La şcoala de mecanici agri­coli de la Orţişoara, regiunea Timi­şoara, numai puţine ore au fost fă­cute la conducerea tractorului. Este de cea mai mare însemnătate ca profesorii din şcolile de mecanici agricoli să urmărească ca ucenicii să-şi însuşească temeinice cunoştinţe atît în ceea ce priveşte mecanizarea cit şi agrotehnica incit viitorii mecanizatori să fie în stare să ex­ploateze raţional maşinile şi să lu­creze pămintul după ultimele cuce­riri ale agrotehnicii. Pentru activi­tatea practică de pe teren este nece­sar ca tractoriştii să fie înarmaţi cu cunoştinţe agrotehnice astfel ca ei să ştie la ce adîncime trebuie făcută arătura, timpul de semănat cel mai potrivit etc. Ţinînd seama de dez­voltarea continuă a sectorului zoo­tehnic ei vor trebui să cunoască me­canizarea lucrărilor și în acest sector. (Continuare în pag. II-a, col. 2-4) Primirea de către tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej a domnului M. Orbach Luni, 29 februarie 1950, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim-secre­­tar al Comitetului Central al Partidu­lui Muncitoresc Român, a primit pe domnul Maurice Orbach, militant pe tărîm obştesc şi vechi membru al par­tidului laburist din Marea Britanie, care se află în vizită în ţara noastră. A fost de faţă tovarăşul Emil Bod­­năraş, membru al Biroului Politic al Comitetului Central al P.M.R., vice­preşedinte al Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române. ★ Domnul Maurice Orbach, care se află în R. P. Romînă, ca invitat al I.R.R.C.S., a vizitat întreprinderi in­dustriale, instituţii de artă şi cultură din Capitală. Domnia sa a avut întîlniri şi con­vorbiri cu personalităţi ale vieţii pu­blice şi oameni de cultură din ţara noastră. In funcţiune înainte de termen HUNEDOARA (coresp. „Scînteii"). Muncitorii, inginerii şi tehnicienii de la întreprinderea de construcţii siderurgice Hunedoara au terminat înainte de termen cuptorul adine nr. 7 din se­cţia bluming. In cursul zilei de azi ei vor termi­na­­ cu 15 zile înainte de termen­­lucrările şi la cuptorul adine nr. 8. In cursul zilei de ieri primele lin­gouri încălzite in noul cuptor au in­­trat în valţurile laminorului. Prin intrarea în funcţiune a aces­tor două noi cuptoare adinei, capa­citatea de încălzire a lingourilor va creşte cu pesta 25 la sută. La sfîrşit de lună La începutul acestui an, muncito­rii Dumitru Călin şi Maria Stanca de la fabrica „Kirov" din Capitală au chemat la întrecere toate bri­găzile din sectorul încălţăminte pentru realizarea a cu­ mai multe economii la materialele auxiliare. Ieri au fost totalizate economiile realizate pe luna februarie la aţa de cusut talpă, soluţii de cauciuc, ace etc. Cele 16 brigăzi au obţinut economii in valoare de 60.000 Ioi. Primul lot de lămpi fluorescente romîneşti De curînd, la întreprinderea „Electrofar" din Capitală a inceput producţia de tuburi fluorescente ro­­mâneşti. Primul lot de 1000 bucăţi a fost expediat ieri la Oraşul Sta­lin, pentru iluminatul fluorescent al întreprinderilor „Rulmentul" şi „Strungul". Audienţe la locul de muncă ALBA IULIA (red. ziarului „Steaua Roşie").­­ Ieri după terminarea schimbului, membrii Comitetului executiv al Sfatului popular al o­­raşului Alba lulia au organizat o audienţă la atelierele centrale de reparaţii din oraş. Cu acest prilej numeroşi muncitori au sezisat sfa­tului popular unele deficienţe în gospodărirea oraşului şi au făcut propuneri pentru înlăturarea lor. Magazin cu obiecte de artă decorativă in Capitală s-a deschis ieri, pe b-dul Magheru, nr. 23, un magazin al Fondului plastic pentru vinzarea obiectelor de artă decorativă, crea­­te de artiști plastici. Aci se găsesc numeroase obiecte de ceramică, pentru decorarea interioarelor, im­primeuri şi confecţii, obiecte din metal şi material plastic etc. Muzica uşoară în discuţia muncitorilor Numeroşi muncitori ai Ateliere­lor C.F.R. „Griviţa Roşie” s-au in­­tilnit ieri cu compozitori şi interpreţi de muzică uşoară. După prezenta­rea unui program de muzică ușoa­ră a urmat o discuție pe marginea lucrărilor prezentate. In fruntea acţiunii de stringere a fierului vechi SIBIU (coresp. „Scînteii"). — Co­mitetul orăşenesc U.T.M.-Sibiu a ini­ţiat, în luna februarie, o largă cam­panie de strîngere a fierului vechi. La această acţiune au participat mai ales tinerii şi pionierii din şcolile ora­şului. Ei au reuşit să stringă şi să pre­dea I.C.M.-ului peste 40 tone de fier vechi. Printre cei care s-au evidenţiat în această acţiune se numără pionierii de la şcolile elementare nr. 5, 7 şi 12 care au strîns peste 20 tone de fier vechi. re este­ mai important L­una decembrie a fost pentru noi un fel de repetiţie in vede­rea anului 1960 — spun turnătorii de oţel de la uzina „1 Mai" din Ploeşti. Am vrut să ne încercăm forţele. Şi ce era mai nimerit, în acest scop, decit stimularea întrecerii socialiste ? Aveţi în vedere că noi livrăm piese celorlal­te secţii, incit se poate spune că uzi­na merge după cum mer­ge şi turnă­toria... Intr-adevăr, se poate afirma că luna decembrie, care a prilejuit o serioasă încercare de forţe, a adus lucruri noi în întrecerea socialistă. După cum s-ar putea afirma la fel de bine că toc­­mai întrecerea socialistă a pri­lejuit acea desfăşurare de forţe în do­meniul producţiei, in afara de sarci­nile privind procesul de producţie, demn de subliniat este şi faptul că printre obiectivele întrecerii figurează şi ridicarea nivelului cultural. Şi pe bună dreptate, întrecerea socialistă e în primul rind o şcoală multilaterală pentru educarea muncitorului — şi acesta este lucrul cel mai important. Să privim, de pildă, la cei doi şefi de echipă de la rampa de turnare : Tom­a Rusea şi Ion Şovăială. După datele cifrice din ultimul timp rezultă că echipele lor sunt cam de forţe ega­le. Dar la atît se reduce deosebirea dintre aceşti oameni, la compararea unor cifre, cum din păcate, mai con­sideră unii activişti sindicali că tre­buie interpretate rezultatele întrecerii socialiste ? Anul trecut, cam tot pe vremea asta, Ion Şovăială era cit pe ce să fie schim­bat de la conducerea echipei. Lucra cu gîndul în altă parte, abia aştep­­tînd să se termine schimbul ca să alerge la gară, pentru a prinde trenul spre Breaza, unde locuia. Neglijenţa şi lipsa de control le mo­tiva prin faptul că „are prea multă în­credere în oamenii săi“. S-a întîmplat chiar ca să încurce sorturile de oţel, turnind în forme altă calitate decit cea prescrisă. Procentul de rebuturi se ridicase la o proporţie îngrijorătoare. Atitudinea sa a ajuns „o problemă“ pentru conducerea uzinei. Ce facem cu Şovăială ? Să-l retrogradăm, e lucrul cel mai uşor. Totuşi, e o măsură bună? Un şef de echipă nu se ridică într-o zi-două. Ion Şovăială e bun organiza­tor, priceput in meserie, de doispre­zece ani lucrează la turnătoria de oţel. S-a stat de vorbă cu Şovăială, şi printre altele i s-a arătat că lipsa de exigență încurajează lucrul de mîntu­­ială, indisciplina. I s-a dovedit șefului de echipă că de exemplul său perso­nal depinde să se schimbe în bine oa­menii. Transformarea lui n-a survenit dintr-o dată. Dar preocuparea sa pentru mersul echipei a crescut consi­derabil. A devenit mult mai exigent cu oamenii. Procentul de rebuturi a scăzut cu aproape 80 de procente sub cel admis, iată cum îndărătul unei ci­fre se întrevede evoluţia spre mai bine a unui om. Celălalt şef de echipă, Tom­a Rusea, are o calitate re­marcabilă: perseve­­renţa, voinţa tena­ce de a duce pînâ la iiiiiiiiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiu capăt, in ciuda ori­căror piedici, un lucru pe care l-a început. Datorită a­­cestei trăsături de caracter, îngemă­nată cu o conştiinţă de om înaintat, care se simte răspunzător pentru bunul mers al întregii secţii, el a fost acela care a mers în fruntea acţiunii de re­ducere a procentului de rebuturi, an­­trenînd şi pe ceilalţi şefi de echipă. Totuşi, şi pentru el, întrecerea socia­listă a constituit un prilej de revizuire a unor deficienţe, care priveau mai ales relaţiile cu tovarăşii de muncă — nervozitate excesivă, ieşiri jignitoare. Acum Tom­a Rusea are o atitudine autocritică faţă de scăderile sale : „In ultimul timp, toată lumea era cu ochii pe noi, să vadă cum va fi întrecerea. Cînd simţeam că mă enervez, rugam pe maistru să rămînă un sfert de oră în locul meu, pînă mă „răcoresc"... lată cum întrecerea, devenind mai complexă, ridică probleme noi nu nu­mai in privinţa producţiei, dar sporeşte exigenţa faţă de oameni înşişi, îi de­termină să-şi revizuiască atitudinile, metodele de lucru cit şi comportarea. In fond, faptul că procentul de rebu­turi a scăzut simţitor, că indicii de plan se îndeplinesc mai bine, se ex­plică in primul rind prin creşterea oa­menilor, care au devenit mai îndemî­­natici, mai experimentaţi, mai con­ştienţi de scopul muncii lor. C­ei care au reuşit să cîştige anul trecut 95 de tone de piese, smul­­gîndu-le de la „rebutul admis“, au în­văţat cum să se comporte faţă de tova­răşii lor rămaşi in urmă. Cazul­­ lui Gheorghe Cristescu e semnificativ. Muncitor bun, indemînatic, făcea trea­bă cu­ doi. Dar ce folos­­ căci, din cauza unei atitudini arţăgoase, certă­reţe, era în permanentă neînţelegere cu cei din jurul său, căuta să-şi creeze condiţii de muncă cit mai favorabile în uzină, în detrimentul celorlalţi mun­citori. Tunînd şi fulgerind, lua cantităţi mai mari de pămînt de formare decit trebuia. Cînd avea nevoie de macara nu-şi aştepta rindul. Macaragiul tre­buia să sosească imediat la apelul său, căci altfel vuia toată hala. VASILE NICOROVICI (Continuare în pag. II-a, col. 6—7) Cele două S.M.T.-uri din raionul Salonta, — Ghiorac şi Cefa, — vor fi Înzestrate în acest an cu un număr de 150 tractoare noi. Fotografia reprezin­tă un grup de tractoare îndreptindu-se spre S.M.T.-Ghiorac. (Foto : Gh. Vinţilă) IDEOK II • Recital Richter — N. Minei: Culmi ale artei Interpretative (pag. 2-a). O Mic dicfionar economic — M. Angelescu : Indicii de utiliza­re a maşinilor (pag. 2-a). • Sport (pag. 3-a) • Florica Şelmaru : Submarine­fantomă, sateliţi orfani şi mari ducese... (pag. 3-a). __l • 1 e I - I - ) J 1 rl •1 1 i Produse petroliere peste plan PLOEŞTI (coresp. „Scînteii").­­ Anul acesta, colectivul rafinăriei nr. 3 Teleajen-Ploeşti a obţinut succese însemnate in muncă. Preocupîndu-sa de sporirea producţiei şi producti­vităţii muncii, rafinarii au adus o serie de îmbunătăţiri instalaţiilor şi metodelor de lucru. Ca urmare, de la începutul anului şi pină în pre­zent, colectivul acestei întreprinderi a produs, peste prevederile planului, su­c de tone de benzină şi uleiuri superioare, cantităţi însemnate de unsori şi parafină. Prin reducerea consumurilor specifice de materii prime, m­ateriale şi chimicale şi a altor cheltuieli au fost realizate, într-o singură lună, economii în va­loare de 413.000 lei. Printre muncitorii care au obţi­nut cele mai importante succese în muncă se numără operatorul Gheor­ghe Tîrteaţă, distilatorul Florea Cursaru, turnătoarea Valentina Da­vidom şi alţii. DaO­ Noi sate dobrogene electrificate Echipele de muncitori ale între­prinderii regionale de electricitate Constanţa şi ale Şantierului Constan­ţa al întreprinderii de construcţii şi montaje energetice nr. 1 din Bucu­reşti lucrează intens pentru extin­derea electrificării satelor Dobrogei. In lunile ianuarie şi februarie au fost electrificate 6 sate ; acum con­tinuă lucrările pentru electrificarea a încă 4 sate şi pentru extinderea reţelei electrice în alte 6 sate. în acest an, în regiunea Constanţa s-a prevăzut electrificarea a 97 sate şi 7 extinderi de reţele electrice, în raioanele Negru Vodă şi Medgidia va fi terminată în acest an electri­ficarea tuturor satelor. Pentru ac­ţiunea de electrificare, colectiviştii au depus pînă acum, din contribu­ţia voluntară bănească cu care s-au angajat în adunările populare, peste 13 milioane lei. Pe lîngă contribuţia bănească, colectiviştii dobrogeni sprijină acţiu­nea de electrificare, muncind volun­tar la transportarea materialelor, întinderea reţelelor electrice şi la alte lucrări. (Agerpres) Mulţi muncitori şi tehnicieni de la Uzinele de produse sodice Govora urmează cursurile serale şi fără frecvenţă ale Invăţămîntului de cultură generală. In fotografie: Un grup de tineri muncitori preg­ătindu-şi, în sala de lectură a Casei de cultură din Rimnicu Vîlcea, lecţia de geografie predată la cursurile serale. (Foto Agerpres) Deşi tînără (nu are decît 20 de ani) ţesătoarea Emanuela Popescu se numără printre fruntaşele în producţie de la fabrica „Flamura Roşie“ din Capitală. Nu odată fotografia ei a fost pusă la panoul de onoare al fabricii. Numai în acest an, ea a produs peste plan 280 m. ţesături de mătase, dînd lucru numai de bună calitate. Succeselor în producţie ale acestei tinere ţesătoare Ii se adaugă o bogată activitate obştească. In cadrul organizaţiei U.T.M., iar mai apoi, cînd a devenit membră de partid, în cadrul organizaţiei de bază nr. 2, i s-au încredinţat diferite sarcini pe care le-a dus cu bine la îndepli­nire. In prezent ea este agitatoare, numărîndu-se totodată printre prin­­cipalii animatori ai echipelor de artiști amatori din fabrică. (Foto M. Cioc) Calitatea construcţiilor de locuinţe în discuţia biroului comitetului de partid ORAŞUL STALIN (coresp. „Scân­teii“).­­ Ieri a avut loc o şedinţă lărgită a biroului Comitetului regio­nal de partid Stalin în cadrul căreia s-au dezbătut probleme privind ca­litatea construcţiilor de locuinţe. Discuţiile ce s-au purtat au scos la iveală realizările de pînă acum din domeniul construcţiilor de lo­cuinţe, precum şi unele lipsuri din munca proiectanţilor şi constructori­lor. Locatarii invitaţi la şedinţa lăr­gită a biroului comitetului regional de partid au arătat că la aparta­mentele din blocurile de pe Calea Bucureştilor, străzile Ady Endre, Mihai Viteazu, Miciurin şi altele, s-au proiectat băi şi bucătării prea ■ mici, cămări cu aerisire insuficien­tă etc. Mai mulţi vorbitori au sem­■ nalat deficienţe în finisajul instala­ţiilor de apă şi sanitare. S-au dezbătut de asemenea şi pro­bleme de ordin edilitar-urbanistic.­­ Au fost criticaţi membrii Comitetu­­­lui executiv al Sfatului popular oră­■ sanesc Stalin (preşedinte tov. Pavel­­ Moldovan) pentru că modernizarea străzilor, lucrările de canalizare, dezvoltarea reţelei de apă şi lumină­­ au rămas în urma construcţiilor de locuinţe. După discuţii, a fost adoptat un plan de măsuri pentru îmbunătăţi- , rea calităţii proiectelor şi construc-­­­ţiilor de locuinţe în regiunea Stalin. -------- • ........— -v»¦ — ■'=-------­ --------S7"-­ ---- »« Soţii Datcu au un singur copil — o fetiţă de vreo cinci ani, drăgălaşă şi destul de cuminte. „Aş putea spune, ne scrie Sultana Datcu, pre­şedinta comisiei de femei din circa nr. 22, raionul 1 Mai, că avem toate motivele să fim mulţumiţi. Dar la un moment dat mi-am dat seama că în educarea copilului nostru facem greşeli serioase“. In continuare, autoarea scrisorii relatează că, asemenea multor pă­rinţi, in dragostea lor pentru feti­ţă, nu-i refuzau nimic. Era de ajuns ca ea să-şi răsfringă puţin buzele a­prins pentru ca părinţii să uite toate perceptele privitoare la forma­rea caracterului. Răsfăţul fe­tiţei începuse s-o neliniştească pe mamă. Şi, ce era mai rău, in loc s-o ajute, soţul ţinea partea fetiţei de fiecare dată. — O fetiţă avem — îi spunea el. Noi o iubim şi ea trebuie să simtă aceasta. Şi la urma urmei e încă prea mică. Nu trebuie să-i impui la vîrsta asta restricţii. In toamnă, printre mamele înscri­se să frecventeze lectoratul pentru părinţi, organizat de comitetul oră­şenesc al femeilor din Bucureşti in colaborare cu Institutul pedagogic şi S.R.S.C., se afla şi Sultana Datcu. A ascultat conferinţele cu cea mai mare atenţie, îşi dădea seama cit de mult răspundeau fră­­mintărilor ei in legătură cu educa­rea fetiţei. La o conferinţă, ţinută de prof. Constantin Păunescu de la Institutul pedagogic, s-a vorbit des­pre „Cartea pentru părinţi" a lui Makarenko. După conferinţă, au ur­mat întrebări. Ca şi alte mame, Sultana Datcu i-a povestit profeso­rului necazul ei, cerindu-i sfatul. A ascultat cu emoţie răspunsul. Cînd a părăsit sala ştia ce avea de făcut. Chiar in seara aceea a stat de vorbă cu soţul ei vreme îndelunga­tă. I-a povestit amănunţit despre tot ce aflase ascultind conferinţele de la lectorat, despre întrebarea pusă profesorului şi răspunsul pe care-l primise. A căutat să-şi con­vingă soţul că un copil aliniat, care­­ vede intr-unui din părinţi un apără­tor al greşelilor şi un „aliat" faţă de celălalt părinte, poate mai tîrziu, tind va fi mai mare, să le aducă multe necazuri, atît lor cit şi colec­tivului in mijlocul căruia va munci şi va trăi. Soţul a înţeles şi a făgăduit nu numai că nu o va mai împiedica in educarea fetiţei, dar că o va sprijini. „Aceste cursuri, ne scrie in în­cheiere tov. Sultana Datcu, sunt un sprijin preţios pentru toţi părinţii care, din neştiinţă, din lipsă de timp sau din neînţelegerea dragostei pen­tru copiii lor nu-i educă aşa cum trebuie pentru a face din ei oameni folositori colectivităţii, fii buni, cu care să se poată mindri“. O scrisoare asemănătoare a sosit la redacţie şi de la tov. Maria Bog­dan din Capitală, mama unui copil de 10 ani. Ea şi soţul ei, sudor, işi iubesc foarte mult băiatul, dar pînă acum nu s-au gindit prea mult la faptul că pe lingă îmbrăcăminte bună şi hrană, lucruri care in copi­lărie lor le-au lipsit adeseori, copi­lul mai are nevoie şi de o educaţie sănătoasă spre a deveni un bun muncitor şi cetăţean. „Ce bine mi-ar fi prins acest curs dacă se înfiinţa cu cîţiva ani mai înainte, ne scrie tovarăşa Bogdan. Aş fi ştiut mai de mult ce trebuie să fac. Fireşte, nici acum nu-i tîrziu. Mă străduiesc să aplic învăţămintele din conferinţele ce se ţin la lectoratul pentru părinţi, căci imi sunt de mare folos în edu­carea copilului meu“. Alături de Sultana Datcu, de Ma­ria Bogdan, la lectorat partitivă 300 de mame. Ele merg la curs cu drag căci fiecare nouă expunere aduce ceva interesant, iată numai citeva din temele expunerilor făcute pînă acum : „Educarea bunelor deprin­deri la copii”, „Educarea concep­ţiei ştiinţifice despre viaţă la co­pii“, „Cum să ne creştem copiii sănătoşi“ etc. In sala de curs, 300 de mame, unele foarte tinere, altele mai virstnice, ascultă cu atenţie şi işi no­tează cu conştiinciozitate sfaturile conferenţiarilor. — învăţăm cu drag, spun ele, căci învăţăm pentru copiii noştri. RODICA ŞERBAN ...----------------------------­ŞCOALA PARIN­­T­ILORS * * * Inovatoarele uzinei CLUJ (coresp. „Scîn­teii“).­­ La uzinele „Industria Sîrmei“ din Cîmpia Turzii nu lu­crează multe femei, dar aportul lor la ri­dicarea nivelului tehnic al producţiei este destul de însemnat. Din cele peste 60 de propuneri de inovaţii înregistrate de la începutul anului şi pînă în prezent la cabinetul tehnic, un număr însemnat apar­ţin femeilor. Tovarăşa Veronica Crişan de la secţia ca­bluri a fost cunoscută în uzină mai întîi ca elevă silitoare la cursu­rile de alfabetizare, a­­poi ca muncitoare frun­taşă, iar acum şi ca inovatoare. Nu de mult ea a conceput şi pus în aplicare un sistem de frînare a maşinii la care lucrează cu aju­torul căruia se evită rebuturile. Maria Şovagău, mun­citoare la secţia cabluri, este socotită de către tovarăşele ei sufletul brigăzii inovatoare. Ul­tima ei inovaţie este un dispozitiv de ridicat bobinele de la maşinile de trasat. Ea a atras la o intensă activitate de inovaţii şi pe munci­toarele Lucreţia Mărin­­caş, Ana Inocan şi pe alte femei din uzină. Chimista Victoria Birs lucrează în labo­ratorul uzinei. Preocu­pată în permanenţă de perfecţionarea metode­lor de analiză, împreu­nă cu un colectiv de tehnicieni a construit un aparat pentru deter­minarea cu precizie a stratului de zinc de pa sîrmele zincate.

Next