Scînteia, iunie 1961 (Anul 30, nr. 5182-5211)

1961-06-01 / nr. 5182

Pag. 2 VIAŢA DE PARTID Educarea candidaţilor­­o sarcină permanentă Pentru organizaţia noastră de bază, primirea şi educarea candida­ţilor de partid nu este o chestiune de campanie, ci o preocupare per­manentă, de cea mai mare însem­nătate. Noi primim în rîndurile can­didaţilor tovarăşi dintre cei mai buni muncitori din uzină. Acum a­­vem un număr de 23 candidaţi de partid. După consfătuirea organizată anul trecut de comitetul orăşenesc de partid, privind munca de educare comunistă a candidaţilor de partid, în perioada stagiului de candidat, noi am întocmit un plan de măsuri pe baza căruia ne desfăşurăm acti­vitatea. Potrivit acestui plan nume­roşi comunişti cu experienţă se o­­cupă de creşterea şi educarea can­didaţilor de partid, îi ajută la înde­plinirea sarcinilor încredinţate. Bi­roul organizează lunar consfătuiri cu candidaţii şi cu membrii de par­tid care se ocupă de educarea lor. Intr-o asemenea consfătuire, mem­brii de partid Nicolae Grancea şi Dumitru Moldovan au vorbit des­pre felul cum s-au ocupat de Aure­lian Ştefănescu şi Dumitru Nicu­­lescu, ambii candidaţi de partid. Ei au arătat că stau zilnic de vorbă cu aceştia despre diferite probleme po­litice şi profesionale, îi ajută să-şi însuşească materialul predat la cer­cul de învăţămînt de partid. La rîn­­dul lor, candidaţii de partid a­­ ară­tat că au simţit zi de zi ajutorul comuniştilor în creşterea lor profe­sională şi politică. Sarcina de partid este un mijloc principal de educare comunistă a candidaţilor de partid. Cele mai multe sarcini încredinţate candida­ţilor sunt direct legate de producţie, ceea ce le dă posibilitatea să-şi ma­nifeste iniţiativa, să se dezvolte ca oameni capabili să înfrîngă greută­ţile. Astfel, turnătorul Tudor Ludo­vic, care a primit sarcina­ să stu­dieze posibilitatea de îmbunătăţire a sistemului­ de formare, a propus unele perfecţionări la două din re­pere, ceea ce poate aduce economii antecalculate de aproape 5.000 lei a­­nual; inginerul Dumitru Niculescu conduce cu multă pricepere un curs de ridicare a calificării muncitori­lor , tehnicianul Constantin Mihăes­­cu a primit sarcina să facă parte dintr-un colectiv care studiază po­sibilitatea de introducere a unor procedee tehnologice în întreprin­dere. Mulţi dintre candidaţii de partid au sarcini de răspundere în activitatea obştească. Noi nu ne mulţumim numai cu faptul că trasăm sarcini concrete candidaţilor de partid, ci noi şi aju­tăm să le realizeze. Organizaţiile de atelier informează permanent birou­ de felii­ cum cresc candidaţii şi ce sarcini noi li se pot încredinţa. Pe­riodic, numeroşi candidaţi de partid, ca lăcătuşii Marin Valeriu şi Gheor­­ghe Dina şi alţii, prezintă infor­mări despre activitatea lor în faţa biroului. Alteori, în cadrul consfă­tuirilor lunare unii candidaţi sunt solicitaţi să-şi spună părerea despre felul în care sunt ajutaţi de mem­bri de partid. Cu regularitate mem­brii biroului organizaţiei de bază au discuţii personale cu candidaţii pe diferite teme de producţie, poli­tice şi educative. Toate acestea con­tribuie la educarea candidaţilor de partid în spiritul unei înalte răs­punderi pentru îndeplinirea sarcini­lor şi a respectării cu stricteţe a disciplinei de partid. Pentru a cunoaşte mai profund trecutul de luptă a partidului, mulţi candidaţi studiază în cercurile de is­torie a P.M.R. Dar educarea lor po­­litico-ideologică nu se reduce numai la participarea la învăţămîntul po­litic, Biroul organizaţiei de bază a iniţiat vizite la Muzeul de istorie a partidului şi la Doftana. Cu oca­zia glorioasei aniversări a 40 de ani de la crearea Partidului Comu­nist din Romînia, în uzină a fost or­ganizată o expoziţie cu planşe re­prezentând momente din lupta P.C.R. O altă expoziţie cu eroi ai clasei muncitoare din ţara noastră a fost organizată la club. în faţa acestor două expoziţii membrii de partid cu vechime în partid au pur­tat discuţii cu candidaţii, răspunzînd la întrebările puse de ei. în planul de măsuri, privind acti­vitatea ce trebuie s-o desfăşurăm în vederea creşterii şi educării candida­ţilor de partid, sunt prevăzute nu­meroase acţiuni menite să lărgească orizontul lor cultural. .Organizaţia de bază se îngrijeşte de vizionarea în colectiv a unor spectacole de cinema şi teatru. In jurul filmelor şi pieselor de teatru au avut loc dezbateri. Discuţii asemănătoare s-au făcut şi cu ocazia pre­zentării în faţa candidaţilor de par­tid a recenziilor la cărţile „Repor­taj cu ştreangul la gît“ şi „Setea", recenzii ţinute chiar de candidaţi de partid. Ca urmare a dezvoltării gus­tului pentru citit, a crescut mult nu­mărul acelor candidaţi de partid care cumpără cărţi tehnice şi be­letristice de la standul din fabrică. Ca rezultat al muncii de educare comunistă a candidaţilor, unii din­tre ei — printre care şi electricia­nul Marin Grăjdan­u au reuşit să facă asemenea progrese încît li s-a putut reduce stagiul. Trebuie să re­cunoaştem, însă, că aceste cazuri sunt încă puţine, deşi în uzină sunt numeroşi candidaţi care merită să li se reducă stagiul, în prezent, la biroul organizaţiei de bază se află noi cereri de pri­mire în rîndul candidaţilor, mai ales ale unor muncitori din acti­vul fără partid şi din organiza­ţia U.T.M. Ne vom strădui să mun­cim şi pe viitor în aşa fel incit să asigurăm formarea unor comunişti bine pregătiţi, conştienţi şi activi în producţie şi în viaţa obştească, demni de înaltul titlu de membru de partid. NICOLAE DRAGHICI secretarul organizaţiei de bază de la uzinele „Boleslaw Bierut“ -0*0- La fabrica de tricotaje „Bela Breiner“ din Capitală.­­Se face proba unor noi modele de tricotaje, înainte ca acestea să fie introduse în pro­ducția de serie). Ne scriu corespondenţii voluntari din întreprinderi LA OŢELARIA SPECIALA ...a combinatului metalurgic Re­şiţa, topitorii de la cuptorul Martin, în fruntea cărora se află oţelarii conduşi de prim topitorii Emeric Ro­­bitsek, Bala Bîrsan Donnilă, Ion Stă­­nescu, au dat peste plan, pînă la 25 mai, mai mult de 20 tone oţel. în aceeaşi perioadă, la cuptoarele e­­lectrice planul a fost depăşit cu 30 tone oţel de bună calitate. Aici, cele mai bune rezultate le-au obţinut o­­ţelarii din echipa prim-topitorului Nicolae Frankover, care au elabo­rat 12 şarje rapide. Procentul de rebuturi a fost re­dus sub limita admisă cu 2 la sută. (De la C. BARBU, topitor). PENTRU RIDICAREA CALIFICĂRII ...aproape 20 muncitori, maiştri şi tehnicieni de la întreprinderea mi­nieră Rovinari frecventează diferite cursuri. Ajutaţi de ingineri, maiştri şi muncitori bine pregătiţi ca Fi­­roiu Constantin, Ioan Alexandru, Mihai Fednie, Dumitru Gelu şi alţii, cursanţii îşi reîmprospătează cunoş­tinţele dobîndite în şcolile profesio­nale sau de maiştri. (De la EMA­­NOIL BOCANCIOS, maistru). 245 TRENURI CU TONAJ SPORIT ...de 6092 tone au remorcat meca­nicii şi fochiştii depoului C.F.R.-Plo­­ieşti în prima jumătate a trimes­trului II, adică cu 90 trenuri mai mult decât în primul trimestru. în felul acesta, de la începutul anu­lui, s-au realizat economii de com­bustibil convenţional în valoare de 505.287 lei. La remorcarea trenurilor cu tonaj sporit s-au evidenţiat mecanicii Gh. Petrescu, Gh. Trestioreanu, Enache Cruceanu, Par­ait Dumitrescu, Ilie Olaru. Colectivul depoului a obţi­nut diploma de unitate fruntaşă pen­tru siguranţa circulaţiei. (De la ION CHIRIŢA, planificator). REDUCEREA GREUTĂȚII PIESELOR ...constituie o preocupare de sea­mă a lucrătorilor de la turnătoria uzinelor „Victoria“-Calan. Dacă mai înainte unele tuburi de scurgere depășeau cu 12 la sută greutatea prevăzută, în prezent, datorită aplicării propunerilor de măsuri tehnico-organizatorice făcute de muncitori în consfătuirile de pro­ducţie, acest adaus a fost în­lăturat. Rezultate bune s-au ob­ţinut în ce­­ priveşte reducerea a­­dausurilor de prelucrare şi la unele repere de radiatoare. (De la GHEORGHE SPERIOS, maistru). CONSTRUCTORII NAVALI ...de la şantierul „1 Mai“-Brăila execută nave­ dormitoare pentru muncitorii care lucrează la recol­tarea stufului din Deltă. Unele din aceste dormitoare au fost predate cu 60 de zile înainte de termenele prevăzute în contract, în curînd va fi predat cel de-al zecelea dormitor.­­De la TUDOR DUMITRU, tehnician). PESTE 27 TONE ...fier vechi au colectat, în numai două săptămîni, lucrătorii de la secţia gaze-compresoare a schelei Moreni. La această acţiune la care au luat parte tineri şi vîrstnici s-au evidenţiat Traian Bucuroiu, Vasile Panait, Năstase Nedelcu, Alexan­dru Oancea, Nicolae Gogan. întreaga cantitate a fost predată I.C.M. spre a fi trimisă siderurgiști­­lor. (De la V. OI­ TEANU, mecanic). ***- U­­N D­I­S­C­O­L. (Urmare din pag. I-a) comunişti, pe cel al Lenuţei Caza­­cu. E o faţetă a într-ajutorării... Dar iată şi cealaltă faţetă — care răsfrînge o cifră semnificativă , comparativ cu perioada cir.c nu se intr-ajutorau, astăzi, cele două tex­­tiliste dau lunar, peste plan, mai mult de 750 de metri­ de ţesături. De asemenea, ele reuşesc să reali­zeze produse de o calitate tot mai bună. Şi iată cum , înainte, dacă ce iveau unele rărituri sau „cui­buri“, Memorea se făcea că nu le observă , altminteri, cit ar fi stat să migălească reparînd defectul din ţesătură, celelalte războaie s-ar fi oprit şi ele. Şi atunci... treacă ! Acum, dacă femeiea observă vreun cusur la pînză stăruie cu gri­jă asupra remedierii lui. E liniştită doar : războaiele nu stau — Leira­ta veghează. Şi invers. Pentru a respecta adevărul, tre­buie spus că numele celor două fete ar putea fi cu uşurinţă înlocui­te în povestea de mai sus. Prin nu­mele altor textiliste. Fiindcă iniţia­tiva intr-ajutorării, sprijinită de co­munişti, n-a lăsat în afara ei a­­proape nici un muncitor din ţesă­­torie. Vă închipuiţi cam ce repre­zintă cele vreo zece milioane de bătăi în plus — în fiecare 24 de ore — obţinute numai la războaiele din ţesătoria Iii, de unde a pornit iniţiativa ? înseamnă că în fiecare 24 de ore, datorită în mare măsură într-ajutorării, ţesătorii de aici dau în plus cam 4.000 de metri. Adică... o mie de rochii ! ".i­ntr-o vreme, nu se putea spu­­ne mai nimic bun despre re­zultatele celor din subsecţie î. I­ună de lună planul şchiopăta şi nu pu­ţine bucăţi de ţesătură se potic­neau la controlul de calitate. Nu exista şedinţă de producţie în care, la punctul „cauze“, să nu se ridice supărate ţesătoarele . — Stau prea mult războaiele, asta-i ! Daţi-ne alt ajutor de mais­tru. Că al nostru, drăgălaşul, cînd zice că ţi-a pus la punct războiul, abia se detectează ! Uşor de spus : daţi-ne altul ! Par­că s-ar fi înghesuit ajutorii de maiştri să preia subsecţiă !... De aceea, nu mică a fost mirarea uno­ra cînd l-au văzut pe Ludovic Do­­mocoş cetind să treacă în această subsecţie. Auzi-l, dă din mină o brigadă de tineret fruntaşă, unde plouă, cu prime, pentru o, subsec­­ţie care merge ca racul­­... Dar cine judeca astfel, se vede că nu-l cunoştea pe Domocoş : mai mult de jumătate din viaţă (23 de ani din 37) aici, în ţesâtorie, şi-a petrecut-o, membru de partid şi unul dintre cei mai buni ajutori de maistru. Sim­ţea că e o datorie a lui firească de a pune umărul la greu. Adică la subsecţiă codaşă. A venit hotărît să ajute la schimba­rea lucrurilor ; a verificat din nou toate maşinile ; a privit atent cum lucrează ţesătoarele , zi de zi. Nu după multă vreme, o­ nouă şedinţă de producţie. Atmosferă festivă . Subsecţia şi-a îndeplinit planul. Iar cine a luat cuvîntul a subliniat a­­portul noului ajutor de maistru, care a impulsionat, a determinat etc., etc. Totul părea trandafiriu. Numai noul venit a ţinut să strice atmo­sfera festivă : — Lucrăm încă mult sub posibi­lităţi. Asta-i adevărul. Voi, tovară­şe ţesătoare, nu vă uitaţi nici în dreapta, nici în stînga. N-aţi auzit de intr-ajutorare ? A, aţi auzit? Păi atunci ? !... Hai s-o punem în prac­tică. Chiar de mîine ! ...„Mîine" a şi devenit „ieri", fiindcă, aplicată pe scară largă, metoda într-ajutorării a făcut ca nu­meroase ţesătoare din subsecţie I, printre care Elena Vînăt şi Tereza Hengher, Fîorica Păcurar şi Ecate­­rina Schilinger, să se numere as­tăzi printre fruntaşi. — Nu te bate gîndul să te reîn­torc! „acasă", la vechea brigadă ? îl întreb pe Domocos. — De ce ? De vreo două luni în­coace, subsecţia noastră a prins s-o întreacă ! Şi, drept să spun, am început aici să mă simt „acasă" Ş­i aşa, prin cuvîntul agitato­rilor, pe calea undelor staţiei de radioamplificare, prin gaze­tele de perete, împrăştiată de la om la om, metoda ţesătorilor a cucerit încetul cu încetul, secţie după secţie, întreaga uzină. Expe­rienţa bună a făcut întîi ocolul întreprinderilor arădene, apoi s-a îndreptat grăbită către alte melea­guri bănăţene, ba se zvoneşte că ar fi trecut de acum dincolo de hotarele regiunii... Asta nu înseamnă insă că lucru­rile merg de la sine. Manifestare­a conştiinţei socialiste, relaţiile de în­tr-ajutorare tovărăşească trebuie sprijinite şi întărite cu cea mai mare atenţie şi răspundere. Se po­vesteşte următoarea întîmplare pe­trecută în sînul unei brigăzi de ti­neret de la filatură : Şedinţă. Se discută munca Mă­riei Coroban. Utemistă. 19 ani. — Tovarăşi, nu-şi face planul ! — Dă calitate slabă ! O muncitoare din coloana de le­vată, Emilia 5„ e cea mai pornită împotriva Măriei Coroban. — Ne face brigada de rîs. Aşa nu mai merge ! — Ce propui ? întreabă Vasile Tomuţa, responsabilul brigăzii, membru în biroul organizaţiei de partid. — Ce propun ? Păi... să plece în alt sector, într-o altă brigadă. — Ascultă Emilia, întreabă do­mol, ca mai înainte, Tomuţa. Tu ai fost de la început muncitoare bună? — Ştiu eu unde baţi, tovarăşe To­muţa. Vrei să întrebi dacă am aju­­tat-o pe Coroban. — întocmai ! — Ei uite, vezi, am ajutat-o ! Şi nu odată. Sunt toţi tovarăşii aici de ţaţă şi să spună ei de cite ori nu l-am legat firele la ring. Aproape că am făcut munca ei. — Aha, şi asta numeşti ajutor? reia la fel de calm Tomuţa. Asta nu-i ajutor. Nu să-i faci altuia trea­ba, ci să-l înveţi cum s-o facă — ăsta-i ajutorul tovărăşesc. Iar dacă pînă acum n-am ştiut s-o ajutăm, nu-i just s-o scoatem din brigadă. Aşa socotesc eu. Şi vă întreb : cine dintre voi îşi ia angajamentul s-o ajute pe Maria să devină o bună filatoare ? O fată mică de statură, cea mai mică din brigadă, dar poate şi cea mai ageră şi mai măiastră, Elena Şarga, şi-a luat ea, ca membră de partid, acest angajament. Au tre­cut de atunci luni. Luni, de cînd o filatoare de 19 ani n-a fost scoasă din brigadă. Luni, de cînd se într­­ajutorează cu cea mai bună prie­tenă a ei... Dacă întrebaţi de ele, le găsiţi pe amîndouă printre frunta­şele secţiei: Şarga şi Coroban. Acest reportaj s-ar putea încheia, la liberă alegere, în două feluri: 1) Recent, uzinele „30 Decembrie" din Arad au primit, pentru realiză­rile obţinute în 1960, drapelul de fruntaşă pe ramură. Unii spun că, într-o însemnată măsură, cuvîntul „fruntaşă“ de pe drapel a fost ţe­­sut cu firul auriu al într-ajutorării tovărăşeşti. 2) Zilele trecute, în biroul ingine­rului Siclovan, unul dintre iniţiatorii metodei : — Fetelor (inginerul se adresea­ză Lenuţei Cazacu şi Margaretei Memetea; prima poartă pe cap o băsmăluţă albastră, a doua — o băsmăluţă roşie), voi amîndouă sîn­­teţi ţesătoare bune. Ne-am gîndit să vă despărţim. A venit vremea să vă într-ajutoraţi cu fete mai slab calificate. Ei, ce ziceţi ? Tăcere. Băsmăluţă albastră şi ro­şie privesc una la cealaltă. — înţeleg, vă e greu să vă des­părţiţi... — Avem şi noi o propunere, zice băsmăluţă albastră . — Ne-am gîndit la Ecaterina Ţîrca... O ştiţi, cea nouă... Să-i daţi patru războaie şi să stea în mijlocul nostru. Eu de-o parte, Marghit de cealaltă. — Zău că nu-i rea ideea. Nu-i rea de loc. Cum v-a venit ? — Păi nu ştiţi ? sare băsmăluţă roşie. Atac prin flancuri. Unde-s doi... S­C­Î­N­T­E­I­A In vitrinele librăriilor NOI CARII APĂRUTE IN EDITURA ŞTIINŢIFICĂ DIN ISTORIA BIOLOGIEI­­ GENERALE 1J Zilele acestea a apărut o nouă I lucrare — „Din istoria biologiei­­ generale“ de N. Botnariuc. Car- j tea cuprinde următoarele capi-­­ tole : dezvoltarea cunoştinţelor I biologice în antichitate, în evul­­ mediu, dezvoltarea ştiinţelor bio-­­ logice speciale — premiză a a- j parifiei concepţiei evoluţioniste, | perioada de consolidare a con- | cepţiei evoluţioniste, dezvoltarea I biologiei generale după apariţia j darwinismului, concepţia miciu- | rinistă. Lucrarea cuprinde, de­­ asemenea, capitolul „Din istoria­­ biologiei generale în Romînia“,­­ scris de S. Ghiţă, precum şi nu- I­meroase planşe şi fotografii, care­­ înlesnesc înţelegerea probleme­ I lor prezentate. CRUCIADELE In colecţia „Pagini de istorie­­ universală“ a fost publicată lu- i crarea intitulată „Cruciadele“­­ de Ilie Grămadă. Autorul ana- ) Uzează condiţiile social-istorice­­ în care au avut loc cruciadele l — expediţii militare şi de colo-­­ nizare întreprinse între anii J 1095 şi 1270, precum şi in-­­ fluența pe care au exercitat-o­­ acestea asupra întregii dezvoltări­­ economice, sociale şi politice a­­ statelor din Europa medievală. | RACHETA — VEHICULUL­­ VIITORULUI Cartea scrisă de M. N. Doro-­­ banţu, D. D. Olaru şi N. A. Popa­­ prezintă cîteva probleme legate­­ de tehnica rachetelor. Prima­­ parte a lucrării înfăţişează tipul­­ de motor rachetă cu toate ane- | xele sale. Cea de a doua parte­­ se ocupă de mişcarea rachetei­­ în aer şi în spaţiul cosmic, cu-­­ prinzînd şi unele noţiuni de me- J teorologie şi aerodinamică. UI-­­ tima parte a lucrării este consa- j erată stadiului actual de dez- J voltare a rachetelor și perspec-­­ tivelor de viitor, trecînd­ în re- ) ’ vistă etapele străbătute pînă a- j . cum de U.R.S.S. in domeniul cu- J ceririi Cosmosului. Cei mici F­IHĂ INTERNAŢIONALĂ A COPILULUI Nr. 5132 Cifre şi fapte • In anul şcolar 1960/1961, 2.346.579 elevi din clasele I—VII au primit manuale gratuite. • Medicii pentru copii sunt astăzi de peste 4 ori mai nu­meroşi în comparaţie cu anul 1938. • Peste 2.850.000 elevi şi stu­denţi sunt consultaţi periodic şi primesc asistenţă medicală per­manentă în cadrul cabinetelor care funcţionează pe lingă şcoli şi universităţi. • Astăzi avem 306 creşe cu 12.807 locuri şi 7.375 grădiniţe, în care sunt cuprinşi 354.726 copii. Pentru copiii ţăranilor muncitori funcţionează, de ase­menea, un număr important de grădiniţe sezoniere. • La 1.698.700.000 Iei s-au ridicat, în 1960, fondurile chel­tuite de stat drept alocaţii pen­tru copii. • Fondurile pentru îngrijirea şi alimentarea copiilor în cre­­şele şi grădiniţele de pe lingă întreprinderi, instituţii şi sfa­turi populare sunt, in marea lor majoritate, alocate de stat. Pă­rinţii participă doar cu o con­tribuţie minimă, raportată la salariul lor. Această contribu­ţie scade simţitor pentru fami­liile cu doi sau mai mulţi co­pii. • în 1960 au funcţionat în toate regiunile ţării peste 3000 de cursuri „şcoala mamei", în cadrul cărora circa 80.000— 90.000 femei au deprins cum să-şi îngrijească raţional copiii Die dragoste pentru viaţă .2.­înt ani de cînd Ziua Copilului căpătat pentru noi o mare, adîncă semnificaţie. Pentru un po­por care construieşte solid şi înalt, trainic şi în amănunt în toate do­meniile vieţii, pentru un popor care plin de încredere în puterile lui, în înţelepciunea şi măreţia omului, pă­şeşte spre viitor spintecînd apele timpului, scurtind distanţele, făcînd din mîine azi, copiii, oamenii viito­rului, cei care vor stăpîni şi duce mai departe împlinirile lui actuale, oamenii care mîine vor trebui să fie şi mai buni, şi mai puternici decît noi şi pe care noi îi creştem, au o în­semnătate imensă. Făptura lor gin­gaşă şi fragedă solicită de la noi nu numai duioşie şi iubire, ci toată grija, tot sentimentul de răspundere, toată chibzuita ocrotire care trebuie să facă din ei oameni curajoşi, echi­libraţi, optimişti, vrednici să pri­mească în mîinile lor rodul mun­cii părinţilor, vrednici să semene mai departe ogoarele curăţite şi fer­tilizate de ei, ogoarele pămîntului, ogoarele culturii, ogoarele ştiinţei. In ţara noastră, în anii puterii populare, grija statului pentru co­pil a făcut să se construiască pre­tutindeni instituţii de toate tipurile, de la casa de naşteri şi creşă pînă la facultăţi şi institute multiple. Fie­care vîrstă are instituţia potrivită şi fiecare copil are în faţa lui posibi­litatea de a învăţa şcoală, meserie, de a deveni orice şi în primul rînd un om întreg, conştient şi fericit. In ţara noastră, în care odinioară uce­nicul sau argatul minor, pui de om încă, avea zilnic lacrămi de copil pe obrazul lui brăzdat de timpuriu de grijile maturităţii şi de spaimele copilăriei chinuite, avem azi la tot pasul imaginea căminelor în care tracii se joacă cu jucării odinioară boiereşti şi mănîncă o hrană odi­nioară boierească, a elevilor care, după un studiu serios în şcoli lumi­noase, aerisite şi calde, vizitează muzee şi se duc la teatru, a stadioa­nelor sportive sau a terenurilor mici şi mari pe care copiii şi adolescen­ţii, după orele de învăţămînt, îşi e­­ducă trupul sănătos, a laboratoare­lor bine înzestrate în care înţelesul fenomenelor naturale devine clar şi atrăgător, a palatului şi caselor pio­nierilor, a taberelor de vară. Dragostea noastră pentru viaţă, pasiunea noastră pentru cunoaşte­re, pentru creaţie, pentru tot ce ne înalţă spre acel viitor în care omul va fi atotstăpînitor nu numai asu­pra tainelor şi legilor pămîntului, ci asupra Cosmosului, ne fac să ve­dem în copiii noştri, în copiii copii­lor lor mai mult decît au putut în­trezări generaţiile care au trăit îna­intea noastră, propria noastră veş­nicie, veşnicia fiinţei umane, veşni­cia idealurilor noastre şi împlinirea lor pînă la capăt. Aceasta este concepţia pe care o LUCIA DEMETRIUS au toate ţările din lagărul socialist, — la fel sînt măsurile, prevederile, instituţiile pentru copiii din Uniunea Sovietică şi din toate democraţiile populare — pentru că dragostea şi grija pentru om, dragostea fierbinte, grija gingaşă pentru copil sînt ex­presia unei civilizaţii şi unei culturi sortite să facă lumea frumoasă pînă la capăt, pentru totdeauna. Acum cîteva zile, în ziarul italian „Paese“ a apărut o corespondenţă din New York, în care se spune că peste 200 de copii orfani din Italia au fost transportaţi în chip ilegal în Statele Unite şi vînduţi cu 750 de dolari „bucata“ şi că s-a descoperit cu acest prilej o întreagă filieră care se ocupă de un asemenea trafic, începînd cu directorii unor orfeli­nate din Italia şi sfîrşind cu trafi­canţii de copii din S.U.A. care ope­rează nu numai în Italia, ci şi în Japonia. Numai citirea acestor note face să se încrînceneze sufletul ori­cărui om cu o elementară omenie, dacă nu facem apel la sentimente mai înalte de răspundere, de dra­goste pentru tot ceea ce e firav, lip­sit de putere şi tăgăduitor pentru viitor în copil. Un asemenea comerţ dă un vileag pînă unde poate mer­ge descompunerea, dezumanizarea unor anumite pături din ţările impe­rialiste. Dacă la acest act adăugăm datele pe care le cunoaştem în le­gătură cu soarta cumplită a copiilor care mor cu zecile în fiecare zi, de foame, de mizerie, pierduţi de pă­rinţi sau la sînul uscat al mamelor, în Congo şi în alte ţări care luptă pentru libertate, dacă ne gîndim şi la copiii din ţările capitaliste, „edu­caţi“ prin umilinţe, bătăi şi torturi, ca să devină la rindul lor unelte inconştiente, crude şi sălba­tice, înţelegem încă odată cît de primejdios e sistemul imperia­list pentru soarta omului şi cît de departe, pe calea corupţiei şi a înrăirii, se poate ajunge prin el. înţelegem şi mai bine că toate le­gile care ocrotesc mama şi copilul şi dincolo de legi, întregul spirit cu­prinzător uman care s-a dezvoltat în ţara noastră şi în celelalte ţări socialiste în ultimii ani, vădesc net superioritatea orînduirii socialiste. Politica de pace a statului şi a po­porului nostru, a întregului lagăr so­cialist are în vedere viaţa omului, viitorul lui, viitorul civilizaţiei, vii­torul copiilor noştri şi al tuturor co­piilor din lume. Pentru ocrotirea tu­turor făuririlor geniului omenesc, din ce în ce mai cutezător, pentu ocrotirea acestor copii care azi des­­chid ochi mari să vadă, să culea­gă, să înţeleagă, ale căror mîini nu sînt încă puternice şi ale căror pi­cioruşe nu pot alerga departe, pe care nu vrem să-i vedem nici flămînzi ca în atîtea ţări ale foame­tei, sau striviţi sub dărîmăturile ca­selor bombardate, pentru aceşti co­pii care mîine vor înălţa palate mai înalte decît cele de azi, vor face maşini mai perfecte, vor zbura, pe urmele lui Gagarin, în spaţiul cos­mic şi vor atinge poate stelele, ne e necesară pacea, luptăm pentru ea şi vom lupta pînă cînd popoare­le vor infringe definitiv pe duşma­nii ei în această Zi a Copilului, în afară de jucăria, hăinuţa şi cartea pe care i le vom da, e mai potrivit decît orice să facem înăuntrul nostru le­­gămîntul că pentru el, pentru lumea viitoare pe care o reprezintă el, ne vom încorda şi mai mult toate pu­terile întru apărarea păcii, prin fapte care sunt acte de construcție şi prin luptă făţişă pentru ea. C * • • • II opiu m e i Victorița lonescu era tare plăpîndă cînd s-a născut — nu depăşea 1,700 kg în greutate. Tratamentul, o adevărată luptă pentru viata ei, a început chiar din maternitate. A fost continuat apoi acasă prin sora de ocrotire Eugenia Gherghievici. Acţiunea de vitamini­­zare si supraalimentatia si-au spus cu­vîntul. Victorita este acum sănătoasă. Eugenia Gherghievici este soră de ocrotire in cartierul circumscripţiei a Il-a medicală din Brăila, In grija ei se află aproape 70 de copii. De-o în­trebaţi unde se duce, vă va răspunde de fiecare dată: „La copiii mei", îşi face datoria cu o adevărată pa­siune Cea mai mare mulţumire a ei este să prevină îmbolnăvirile copii­lor, să le asigure creşterea normală l. ION V. MARIN , tehnician In lumea c MINA DE LUCRU IEFTINA In întreprinderile din Germania occidentală copiii sint supuși unei exploatări crîncene. Copii între 10—14 ani lucrează uneori pînă la ora 10 seara pentru un salariu derizoriu. După cum relatează ziarul vest-german „Frankfurter Allgemei­ne Zeitung", anul tre­cut, tribunalul din Schweinfurt a fost nevoit să deschidă o anchetă împotriva patronului fabricii Zschoekel, care pu­nea la munci grele 20 de copii. în faţa tri­bunalului au fost aduse dovezi din care reieşea că aceștia erau puşi să lucreze peste 10 ore pe zi. Mamele copiilor au declarat că au fost ne­voite să-i trimită la fabrică, deoarece nu aveau posibilitatea să asigure existenţa fami­liilor lor. VICTIME ALE DEPRESIUNII ECONOMICE Ziarul „The Worker" s-a ocupat într-unul din numerele sale de situaţia grea a copiilor şomerilor. Pentru a ilustra si­tuaţia acestora, ziarul a citat următorul pa­saj dintr-un raport al Asociaţiei cetăţenilor din Pennsylvania pen­tru sănătate şi bună­stare : „Subalimenta­­rea din ce în ce mai mare a mii de copii, imposibilitatea copiilor de a merge la şcoală in zilele friguroase din lipsă de îmbrăcăminte şi condiţiile rele de lo­cuit ale multor familii de şomeri dau loc descurajării şi, din ce în ce mai mult, dispe­rării...“. CUM SA EXPLICI COPIILOR ? Numeroase comisii constituite in S.U.A. în­cearcă să găsească cau­zele delicventei juve­nile. Ele trebuie căuta­te de fapt în modul de viaţă american din care fac parte şomajul, de­presiunea economică, criza învăţămîntului, nesiguranţa zilei de mîine. La acestea se adaugă filmele, radioul, televiziunea, romanele poliţiste, revistele „de senzaţie“, care consti­tuie o adevărată şcoa­lă a crimei şi corup minţile copiilor şi ti­neretului. într-un articol apă­rut la 13 martie a.c. în ziarul „New York Herald Tribune“, John Crosby se referă la re­vista „Look" ...Am luat revista, care avea o copertă au­rie „Totul despre bani“ scria pe copertă: „Cum se fac“, „Cum se în­mulţesc", „Cum se cheltuiesc“, „Ne putem oare permite să fim bo­gaţi ?" Aceste maimuţăreli, intitulate „totul des­pre...“ sunt ultima aiu­reală a revistelor. Cred că „Life" a fost revis­ta care a început aceste absurdităţi. „Viaţa bu­nă“ constituie subiectul unui întreg număr al acesteia şi în interiorul ei ţi se spune că 2.000 de corespondenţi şi 4.822 fotografi, îm­prăştiaţi de la Noma la Miami, au muncit doi ani pentru a-ţi da acest număr monstruos care îţi spune cît de fericit şi de bogat eşti. Am deschis revista ,Look“, , Cum să-ţi alegi un agent de bursă. Unul cu adevă­rat priceput îţi poate aduce o avere Dumne­zeule bun, cum voi ex­plica asta copiilor? Toată lumea în afară de mine face avere".

Next