Scînteia, aprilie 1963 (Anul 32, nr. 5849-5878)

1963-04-01 / nr. 5849

Nr. 5849 Funeraliile lui Traian Săvulescu Duminică, 31 martie, cetăţenii Ca­pitalei au condus pe ultimul său drum pe eminentul om de ştiinţă şi patriot înflăcărat Traian Săvulescu. începînd de dimineaţă, mii de bucu­­reşteni au continuat să treacă prin faţa catafalcului aşezat în holul Ateneului R. P. Romína, aducînd ul­timul lor salut marelui savant, re­prezentant de seamă al ştiinţelor biologice din ţara noastră, eminent fruntaş al vieţii publice din R. P. Romina. Răsună acordurile marşurilor fu­nebre. La catafalc fac de gardă aca­demicieni şi alţi oameni de ştiinţă, artă şi cultură, muncitori, studenţi. în ultima gardă se află tovarăşii Alexandru Bîrlădeanu, vicepreşedin­te al Consiliului de Miniştri, acad. Ilie Murgulescu, preşedintele Aca­demiei R. P. Române, Constanţa Crăciun, preşedintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, Ştefan Bălan, ministrul învăţămîntului, Athanase Joja, membru al Prezidiu­lui Academiei R. P. Româno, Nicolae Giosan, prim-vicepreşedinte al Con­siliului Superior al Agriculturii. La ora 11, sicriul cu corpul neîn­sufleţit al lui Traian Săvulescu,­ pur­tat pe umeri de academicieni şi alte personalităţi de frunte ale vieţii şti­inţifice şi culturale, este scos din holul Ateneului R. P. Romíno şi a­­şezat pe carul mortuar. în faţa Ateneului o companie de onoare cu drapel îndoliat prezintă onorurile. In sunetul marşului funebru, cor­tegiul funerar porneşte spre cimiti­rul Belu, în fruntea cortegiuuii este purtat un portret al marelui savant român, academicianul Traian Săvu­lescu. Pe perne purpurii era pur­tate ordinele şi medaliile cu care a fost distins cel dispărut. Camn mor­tuar pe care se află sicriul sconju­­rat de flori porneşte încet, udat de membrii familiei defunctul, de prieteni apropiaţi. în urma anului funebru se află membri ailC. al P.M.R., ai guvernului, conicători ai unor instituţii centrale ş o o­gani­­zaţii obşteşti, academicienii alţi fruntaşi ai vieţii ştiinţifice cultu­rale. Trec ostaşii companiei­ onoa­re purtînd drapelul în doliat De-a lungul străzilor pe­re le-a străbătut cortegiul funerapînă la cimitirul Belu se aflau uite cetă­ţeni veniţi să-şi ia ultim rămas bun de la Traian Săvulesc La cimitirul Belu a av­oc mi­tingul de doliu. O mulţimiăcută a ascultat cu pietate­­în ţările rostite. Acad. Ilie Murgulescu,­­şedinţe­le Academiei R. P. Romi­ a rele­vat vasta activitate ştiinţă desfă­şurată de academicianul lian Să­vulescu timp de peste d­e decenii. Călăuzit de principiul că nuţa tre­buie să servească popori şi este subordonată interesele acestuia, Traian Săvulescu a efect impor­tante cercetări în domen biologiei vegetale, îndeosebi al bilicii, mi­­cologiei şi fitopatologiei, a pus te­melia şi a dezvoltat citările în ţara noastră în domeniulcologiei. A publicat în acest doliu peste 150 de lucrări ştiinţifi Studiile sale fundamentale pri­n agenţii patogeni ai celor mai aportante boli ale plantelor agricol-au con­sacrat pe Traian Săvuli ca fon­dator al şcolii romîneşti fitopato­­logie şi ca pe unul din mai mari specialişti în acest dom pe plan mondial. Alegerea sa membru a numeroase academii asociaţii ştiinţifice de peste hot s­e prezintă nu numai recunoaştere urilor sale merite ca om de stin­dar şi o contribuţie de mare pla creşte­rea prestigiului ştiinţoastre pe plan internaţional, înzestrat cu un păritor spirit de observaţie, Traiarvulescu a fost, în acelaşi timp, us de vastă cultură, cu remarcabillităţi mo­rale şi intelectuale. Investigaţiile făcut variate domenii ale ştiinţei are dat figu­ra unui savant activ, noi în idei înnoitoare şi care cred cu pasiu­ne răscolitoare , în puterea ştiinţei de a servi interesele poporului. Caracterul militant al laborioasei lui activităţi îşi găseşte expresie şi în larga acţiune de popularizare a ştiinţei pe care a înţeles să o între­prindă în rîndurile ţărănimii mun­citoare. A ţinut numeroase confe­rinţe, a scris articole şi studii, a ini­ţiat editarea unor tratate şi mono­grafii. Concepţia marxist-leninistă despre lume şi societate i-au relevat adevărul că universul omului de ştiinţă nu poate fi numai laboratorul şi că întreaga energie şi forţă de creaţie trebuie puse în slujba bine­lui obştesc, al societăţii. Personalitatea lui Traian Săvules­cu — a spus în continuare acad. I. Murgulescu — este întregită de me­ritele sale în viaţa politică şi socială, însufleţit încă din tinereţe de con­vingeri progresiste şi democratice, el a devenit după 23 August membru al Partidului Muncitoresc Român, alăturîndu-se luptei clasei munci­toare şi a întregului popor pentru construirea orînduirii socialiste. De la înălţimea autorităţii morale pe care i-o confereau meritele sale de savant integru şi om de vastă cul­tură, cuvîntul lui a răsunat ferm în sprijinul politicii partidului şi gu­vernului ţării noastre, de statornici­re a colaborării şi păcii între po­poare.­ Eminentul savant şi intelec­tual comunist care a fost Traian Să­vulescu va rămîne totdeauna o pro­eminentă figură a culturii noastre. Ministrul învăţămîntului, Ştefan Bălan, a arătat în cuvîntul său că prin moartea lui Traian Săvulescu învăţămîntul din ţara noastră pierde un mare profesor, un om de ştiinţă deosebit, care a consacrat mai mult de patru decenii progresului şcolii noastre superioare. Ca profesor, Tra­ian Săvulescu constituie un exemplu viu de înaltă ţinută ştiinţifică, de patriotism înflăcărat, de slujire de­votată a şcolii de pe poziţiile cele mai înaintate, de împărtăşire gene­roasă a vastelor sale cunoştinţe ti­nerelor generaţii, în scopul pregăti­rii lor temeinice în folosul poporu­lui muncitor. Interpretarea consec­vent materialistă a fenomenelor vie­ţii făcea din cursurile sale o şcoală de educaţie a gîndirii ştiinţifice, ma­­terialist-dialectice, de educaţie co­munistă a tineretului nostru. Profesorul Traian Săvulescu a fost şi un neobosit activist pe tărîm ob­ştesc, militînd cu consecvenţă pen­tru promovarea politicii partidului nostru, pentru o viaţă mai bună a celor ce muncesc, pentru pace şi progres social. El a reprezentat pen­tru tineretul din universitate un strălucit exemplu de îmbinare a u­­nei activităţi ştiinţifice pline de prestigiu cu o înaltă etică cetăţe­nească şi patriotică. Ministerul In­­văţămîntului a găsit totdeauna în persoana profesorului Traian Săvu­lescu un sfătuitor şi colaborator de seamă în problemele numeroase şi complexe pe care le-a avut de re­zolvat după eliberarea ţării, în ope­ra de creare şi consolidare a şcolii noi din ţara noastră. Vom păstra profesorului Traian Săvulescu o a­­mintire vie în inimile noastre — a încheiat acad. Ştefan Bălan. în cuvîntul său, prof. N. Giosan a spus printre altele: Dedicîndu-se ştiinţelor biologice încă din tinereţe, Traian Săvulescu a înţeles să nu facă o ştiinţă sterilă, ci să pună cerce­tarea biologică în slujba vieţii şi a practicii agriculturii. El a consacrat o mare parte a activităţii sale de cercetare luptei împotriva bolilor şi dăunătorilor plantelor, elaborînd un întreg sistem de protecţie a culturi­lor agricole. In cadrul Institutului de cercetări agronomice a organizat temeinice cercetări de fitopatologie şi de protecţia plantelor, care au stîrnit admiraţia multor oameni de ştiinţă de peste hotare. In înaltele posturi de răspundere care i-au fost încredinţate, Traian Săvulescu n-a încetat să se ocupe de rezolvarea problemelor practice ale agriculturii. Prin activitatea or­ganizatorică desfăşurată, el a adus o preţioasă contribuţie vastelor pro­iecte iniţiate de partid pentru folo­sirea complexă şi multilaterală a Deltei Dunării, irigarea cîmpiei din sudul ţării. Traian Săvulescu va ră­mîne în amintirea noastră ca un e­­xemplu de savant-cetăţean, înzes­trat cu nobile calităţi sufleteşti şi ca un patriot înflăcărat, care şi-a depus întreaga lui activitate pentru pros­peritatea patriei, pentru bunăstarea poporului. Moartea profesorului nostru, pre­ţuit şi admirat, ne-a îndoliat inimile — a spus în cuvîntul său cercetăto­rul ştiinţific Ion Lazăr, de la Insti­tutul de biologie al Academiei R. P. Române. Stătea în laborator de di­mineaţă şi pînă seara tîrziu, neobosit şi plin de idei creatoare. Prezenţa sa era pentru noi un sti­mulent. Exigenţa sa faţă de cunoş­tinţele noastre ne obliga la reflecţii ce ne ajutau nebănuit de mult la formarea gîndirii noastre ştiinţifice. Profesorul nostru ne-a îndrumat pa­şii nu numai pe drumul perfecţio­nării şi completării cunoştinţelor, ci şi pe drumul folosirii lor în intere­sul poporului nostru muncitor. Oma­giul cel mai de preţ pe care îl adu­cem memoriei sale este hotărîrea de a munci cu şi mai multă energie pentru înflorirea ştiinţei patriei noastre pusă în slujba poporului, ideal căruia neuitatul nostru profe­sor i-a închinat întreaga sa viaţă. Studenta Crezante Zaharia, de la Facultatea de biologie, a arătat că prelegerile profesorului Traian Să­vulescu constituiau un izvor nesecat de minunate învăţăminte şi un exemplu de gîndire creatoare. El a educat tineretul studios în spiritul muncii neobosite şi al pasiunii pen­tru ştiinţă, căutînd să-i imprime conştiinţa responsabilităţii faţă de popor a intelectualităţii de tip nou. Profesorul Traian Săvulescu se in­teresa îndeaproape de viaţa pe care o duc studenţii în afara orelor de curs şi de laborator, organiza cu ei ex­cursii, vizitarea muzeelor şi a expo­ziţiilor de artă, audiţii de concerte. Astfel el devenea un prieten apro­piat, iar studenţii lui îl preţuiau şi îl iubeau şi mai mult. Pentru tot ce ne-a învăţat, a încheiat vorbitoarea, nu-l vom uita niciodată şi ne vom strădui să ne arătăm recunoştinţa prin muncă fără preget pusă în sluj­ba patriei noastre socialiste. Ultimul a vorbit preşedintele G.A.C. „23 August“ din comuna Săl­­cioara, raionul Lehliu, tov. Panait Marin. El a arătat că Traian Săvu­lescu a făcut parte dintre acei învă­ţaţi care înţeleg că gîndul şi fapta lor trebuie să-şi tragă seva din gîn­dul şi fapta poporului căruia îi a­­parţin şi asupra acestuia să-şi re­verse lumina minţii şi căldura sufle­tului. El a visat pentru ţărănime soarta pe care ea a dobîndit-o astăzi, adică o viaţă demnă şi îmbelşugată, făurită prin lucrarea pămîntului după metode ştiinţifice, pe tarlalele întinse ale gospodăriei colective. Pentru aceasta profesorul Traian Săvulescu şi-a dăruit toată ştiinţa şi priceperea. Ţăranilor le-a închinat o mare parte din timpul şi din mun­ca sa neobosită, căutînd să le împăr­tăşească larg cunoştinţele folositoa­re, pentru ca strădania lor să devi­nă mai spornică şi mai bogată în roade. El a contribuit foarte mult la aplicarea cunoştinţelor ştiinţifice în agricultura noastră socialistă. Şi dacă azi spicul griului pe ogoarele noastre este mai greu, aceasta se da­­toreşte stăruinţei şi muncii oameni­lor de ştiinţă, printre care la loc de frunte a fost profesorul Traian Să­vulescu. Ne vom aduce aminte cu dragoste — a încheiat tov. Panait Marin — de marele savant Traian Să­vulescu, ca de un bun prieten şi sfătuitor. Mitingul de doliu a luat sfîrşit, în semn de omagiu adus memoriei ce­lui dispărut se trag salve de arme. In acordurile solemne ale Imnului de Stat al R. P. Româno, sicriul este coborît în cripta aflată alături de mormintele lui Mihail Sadoveanu, Ion Luca Caragiale, Mihail Emines­­cu, G. Coşbuc. (Agerpres) SCUTE ŞTIRI EXTERNE COPENHAGA. La hartie, sub auspiciile Uniunii stuilor pictori şi ale asociaţiei pe lga Dane­marcă „Mişcarea împi armei a­­tomice", la Copenhag deschis o expoziţie de artă la sunt pre­zentate lucrările a 7 pictori ti­neri. Sumele încasaţii vînzarea tablourilor vor fi vs fondului de sprijinire a­ marş de protest împotriva armei atolcare va a­­vea loc intre 72 şi lilie. TOKIO. Federaţiai­ală a sin­dicatelor muncitoriioa căile fe­rate particulare, cam­ără 400 000 de membri, a declar 31 martie o grevă de 24 de oreritinut re­vendicărilor lor cu p la majo­rarea salariilor şi înfrăţirea con­diţiilor de murreă. PARIS. La 30 marteva mii de bătrîn au organizat lonstraţie în faţa municipalităţii Aris, cerînd îmbunătăţirea condiţii ,ra­. CAIRO. Printr-o Le a procu­rorului general, eo­iziarului co­munist libanez „pa” a fost suspendată pentru zile. Ziaru­lui i s-a adus acuzi a publicat articole care ar­ut să înrăută­ţească relaţiile din Ian şi cele­lalte ţări arabe. , BONN. La Bonni sfârşit pro­cesul a 12 foşti paz lagărului de concentrare hitlerisKulmhofe, în care au fost exterroarea 150 000 evre, din Germanilde, Polonia, Cehoslovac­a şi alteiropene. Deşi acuzaţii, după cunuşii în timpul procesului, sunt vin® asasinate in masă împotriva dar din acest lagăr al morţii, tribe achitat şase acuzaţi, iar împotriva celorlalţi a pro­nunţat sentinţe relativ blînde — între 3 şi 15 ani închisoare. HAGA. Un mare grup de artişti plastici, actori şi oameni de cultură olandezi au pregătit un mesaj către preşedintele Mexicului, Lopes Ma­teos, prin care cer eliberarea din în­chisoare a lui Alfaro Siqueiros, cu­noscut pictor progresist mexican, remarcabil luptător pentru pace. Mesajul va fi înmînat preşedintelui Lopez Mateos cu prilejul vizitei pe care acesta o va face în Olanda. MANAGUA. La 30 martie cîteva sute de ţărani din departamentul Chi­­nandega (Nicaragua) au ocupat supra­feţe întinse de terenuri culivabile din această regiune. Această acţiune a avut loc în semn de protest împotriva guvernului din Nicaragua, care nu şi-a respectat promisiunile făcute de a acorda pămînt ţăranilor. COPENHAGA. Parlamentul danez a adoptat legea cu privire la buge­tul Danemarcei pe exerciţiul finan­ciar 1963-1964. Anul acesta, pentru cheltuielile militare se alocă cu 200 milioane coroane mai mult decit în exerciţiul financiar precedent. DELHI. O delegaţie a Consiliului Păcii pe întreaga Indie a protestat pe lîngă Ambasada Franţei împo­triva efectuării în Sahara a expe­rienţelor atomice. „Detonarea unei bombe atomice franceze, se sublinia­ză în declaraţia de protest, repre­zintă o nouă piedică în calea efor­turilor omenirii îndreptate spre rea­lizarea dezarmării şi păcii generale”. CAIRO. La 31 martie, ziarul „Al Ahram” a publicat sub un titlu mare un articol intitulat „Protestez”, sem­nat de redactorul şef al acestui ziar, Mohamed Hassanein Heykal, obiş­nuitul purtător de cuvînt al pre­şedintelui Nasser, în care denunţă cu hotărîre „responsabilitatea lide­rului sirian al partidului „Baas”, Michel Aflak, şi a primului ministru al Siriei, Salah Bitar, în provocă­rile lansate de partidul „Baas” din Siria împotriva Egiptului. (France Presse) HAVANA. La Havana s-a deschis expoziţia „Munca creatoare“ orga­nizată de Comitetul Executiv al U­­niunii revoluţionare a oamenilor muncii din Cuba şi de 25 sindicate din ţară. Expoziţia a fost inaugurată de Osvaldo Dorticos, preşedintele Republicii Cuba. în cele 25 pavilioa­ne sunt expuse maşini industriale şi agricole, aparate şi dispozitive, dife­rite produse metalice, chimice şi al­tele, piese de schimb produse de muncitorii, inginerii şi tehnicienii din Cuba. CONACRY Cu prilejul festivită­ţilor care au loc în Guineea în ca­drul Zilei tineretului democrat afri­can, preşedintele Seku Ture al Gui­neei a chemat pe tineri şi tinere să-şi consacre eforturile muncii în­cordate pentru lichidarea înapoierii economice, culturale şi sociale a ţă­rii, pentru înfrîngerea mizeriei, ig­norantei şi bolilor. S­C­I­N­T­E­I­A TELEGRAME EXTERNE Populaţia Rhodesiei de nord salută perspectiva unei apropiate independenţe SALISBURY 31 (Agerpres). — la Lu­saka, capitala Rhodesiei de nord, ves­tea că guvernul britanic a fost nevoit să recunoască în mod oficial acestui teritoriu dreptul de a se desprinde din Federaţia colonialistă a Rhodesiei şi Nyassalandului a fost primită cu entu­ziasm. Populaţia a ieşit pe străzi, trans­mite agenţia U.P.I., exprimîndu-şi în cîntece şi dansuri pline de exuberanţă bucuria pentru perspectiva unei apro­piate independenţe. Pe străzile oraşului Lusaka a fost organizată o mare pa­radă e „victoriei" ; demonstrații și adunări populare au avut loc și în alte localități din Rhodesia de nord. Reacţia conducătorilor rasişti de la Salisbury Cu totul alta a fost reacţia conducă­torilor rasişti ai Federaţiei care — ţinînd seama de faptul că şi Nyassalan­dului i s-a recunoscut dreptul de a se desprinde — şi-a încetat în mod prac­tic existenţa. Roy Welensky, prim­­ministru al guvernului federal al celor trei teritorii, a acuzat guvernul britanic de „capitulare" în faţa cereri­lor liderilor naţionalişti africani. Pentru a-şi sublinia protestul, Welensky, aflat la Londra în momentul declaraţiei gu­vernului britanic, a procedat la un gest demonstrativ, „fără precedent în rela­ţiile dintre liderii Commonwealthului“ (Reuter) , a refuzat să participe la un dejun oferit de primul ministru al An­gliei, Macmillan, ceea ce a dus la anularea acestui dejun. Welensky a convocat în grabă o conferinţă de pre­să, în care a anunţat că va refuza de acum înainte orice colaborare cu gu­vernul britanic atîta timp cît nu se va recunoaşte Rhodesiei de sud dreptul de a deveni un stat absolut indepen­dent, bineînţeles sub conducerea albi­lor, şi atîta timp cît nu vor fi asigurate „interesele comunităţii europene din Rhodesia de nord“. Totodată, el a a­­nunţat pentru ziua de luni convocarea la Salisbury (capitala federaţiei), a unei şedinţe extraordinare a guvernului fe­deral, pentru a examina consecinţele „politicii de capitulare" a Angliei. De fapt, ameninţările lui Welensky sunt lipsite de valoare, deoarece actual­mente atît în cadrul federaţiei cît şi în Rhodesia de sud el nu mai reprezintă nici o forţă politică importantă, ştiut fiind că la recentele alegeri din Rho­desia de sud partidul său a suferit o înfrîngere zdrobitoare din partea ce­luilalt partid al colonialiştilor albi, Partidul Frontul Rhodesiei, condus de Winston Field, care a devenit prim­­ministru al guvernului local (datorită legii electorale reacţionare, negrii au fost în mod practic excluşi de la vot). Acest partid se situează pe poziţii si­milare — cerînd crearea unui stat in­dependent al Rhodesiei de sud, pe baze rasiste, la care să se alăture re­giunile bogate în cupru ale Rhodesiei de nord, precum şi teritoriul Bechuana­­land, în momentul de faţă protectorat britanic — însă deocamdată, Field, care se află, de asemenea, la Londra, s-a abţinut de la orice comentarii; în schimb, unul din miniştrii lui Field a declarat la Salisbury că Rhodesia de sud este hotărîtă să-şi capete indepen­denţa, chiar cu preţul recurgerii la arme. Atacurile rasiştilor din Rhodesia de sud împotriva guvernului britanic nu trebuie interpretate în sensul existenţei unor divergenţe esenţiale între cele două părţi , ambele se străduiesc să menţină influenţa engleză în Africa Centrală. Patrioţi spanioli condamnaţi la ani grei de temniţă MADRID 31 (Agerpres). — După cum transmite agenţia France Presse, printre cele 10 persoane con­damnate la 30 martie de Tribunalul militar din Madrid, sentinţa cea mai grea — 23 ani închisoare — a fost pronunţată împotriva lui Pedro Ar­­diaca, membru al Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist din Spa­nia și membru al Comitetului Execu­tiv al Partidului Socialist Unificat din Catalonia. Pînă la arestarea sa, care s-a produs la Barcelona în noaptea spre 17 decembrie 1962, Pedro Ardiaca a luptat energic împotriva dictaturii fasciste, pentru libertatea și ferici­rea poporului său. Sosirea la Moscova a unei delegaţii a P. C. Francez MOSCOVA (Agerpres). — TASS : La Moscova a sosit o delegaţie a Partidului Comunist Francez în frunte cu secretarul general adjunct al partidului Waldeck Rochet, pen­tru a avea o întîlnire la Comitetul Central al P.C.U.S. Din delegaţie fac parte Raymond Guyot, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C. Fran­cez, Paul Laurent, membru supleant al Biroului Politic, şi Jacques Denis, membru supleant al C.C. Oaspeţii francezi intenţionează să rămînă la Moscova cîteva zile. Congresul naţional al oamenilor muncii din Venezuela CARACAS. Mii de oameni ai muncii au participat la 29 martie la deschiderea Congresului naţional al oamenilor muncii din Venezuela, convocat din iniţiativa Confederaţiei oamenilor muncii din această ţară. La deschiderea congresului au luat cuvîntul : Ramon Quijota, preşedin­tele Federaţiei ţăranilor, Umberto Bartoli, Domingo Algerto Ranjel, de­putaţi şi alţii. Congresul va discuta problema unităţii mişcării sindicale şi a soli­darităţii internaţionale a oamenilor Pag* 3 pgiM/im ia mmARO. Aşezat la 70 km in sudul Buda­pestei, oraşul Dunaújváros a îm­plinit abia 12 ani. Prima stradă şi-a primit locatarii în primăva­ra lui 1951, oamenii au denu­mit-o strada „1 Mai“. Chiar la intrare se află un bloc lung, în care funcţionează Oficiul de tu­rism, Casa de economii şi cite­­va magazine moderne. Alături se află hotelul „Steaua de aur", la parterul căruia este un restau­rant şi o cafenea. Urmează apoi zeci de alte blocuri de locuit, şcoli, magazine etc. Cină am fost ultima oară la Dunaújváros am aflat că a in­trat in funcţiune fabrica de ce­luloză din paie. Incepînd din a­­cest an, o cantitate însemnată de celuloză va fi____________ expediată spre — UedinRdp. Un- Componenţă gară. Peste 3—4­­ ani celuloza va rămîne aici, în oraş, deoarece alături de actuala fabrică se con­struieşte o fabrică de hîrtie. Trec pe prima stradă din oraş şi ajung la combinatul siderur­gic dunărean. Conform proiectu­lui, lucrările de construcţie la acest mare combinat s-au efec­tuat in două etape. In prezent se fac planuri pen­tru mărirea capacităţilor produc­ţiei de oţel. In cadrul combina­tului funcţionează două furnale , recent capacitatea unuia dintre ele a fost mărită. Există de ase­menea patru cuptoare Martin, o fabrică de cocs şi un laminor la cald. Acesta din urmă e în mare parte mecanizat şi automatizat. Laminorul la rece e în construc­ţie. El va fi instalat într-o hală lungă de 600 m şi lată de aproa­pe 100 m. In această hală uriaşă l-am in­­tilnit pe Szakos Lukács, respon­sabilul lucrărilor de montaj. Este un bărbat plin de viaţă, iute ca argintul viu. — Cum staţi cu lucrările — îl întreb. — Sunt la zi — răspunde el — deşi iarna a fost aspră şi ne-a pricinuit multe greutăţi. Dar oa­menii nu s-au lăsat, au pus mult suflet. Intr-o parte a halei, mai mulţi muncitori din echipa lui Nagy Lajos, de la întreprinderea de construcţii nr. 26, betonează una din gropile în care vor fi insta­late maşinile laminorului la rece. Aici lucrează alte sute de munci­tori de la „Ganz-Mavag“, „Va­sútépítő" și de la multe alte în­treprinderi. Mă opresc lîngă unul din muncitorii care lucrează la montaj. E tiner, n-are mai mult de 30 de ani. Acum 3 ani a fost primit în partid, îl cheamă Csen­des János, Tov. Csendes îmi spu­ne, printre altele, că în a doua jumătate a anului viitor va intra în funcţiune prima parte a la­minorului la rece. Ajungem apoi în biroul direc­torului. Omul din faţa mea n-are mai mult de 35 de ani. Deşi ti­­năr, el conduce unul dintre cele mai mari combinate siderurgice din R. P. Ungară. In urmă cu zece ani, la chemarea U.T.C.-ului, el — ca mii de alţi tineri din di­____________ ferite colţuri ale ---------------------- R.P. Ungare­­a din Budapesta _____________vreme a fost nu­­mit dispecer, iar în 1955 i s-a încredinţat condu­cerea secţiei de transporturi De atunci s-a dovedit un bun or­ganizator. După preluarea con­ducerii secţiei de transporturi multe s-­au schimbat acolo. El a ştiut să mobilizeze întregul co­lectiv al secţiei astfel incit, in scurt timp, golurile în producţie au fost lichidate, iar penalizările ce se plăteau pentru locaţia va­goanelor şi autocamioanelor au fost reduse la minimum. Anul tre­ cut a fost numit director al com­binatului. — Acum, tn cinstea celei de-a 18-a aniversări a eliberării țării, — îmi spune directorul — în com­binat sínt in întrecere 470 de bri­găzi, formate din 4 866 de mun­citori. Anul acesta, sarcinile de plan ale combinatului sunt cu 9,3 la sută m­ai mari decit anul trecut. Planul este îndeplinit la zi, iar la secţia Martin este chiar depăşit. ...Plec de la combinat şi în drum mă întîlnesc cu un vechi prieten, inginer constructor. El mă infor­mează că în ultimul timp s-au dat în folosinţă încă 100 de apar­tamente, iar pînă la sfîrşitul anu­lui alte 500 familii se vor muta in case noi. Populaţia oraşului Du­naújváros va trece de 40 000. La plecare, am mai făcut un tur prin oraş. La lumina lămpilor de neon, oraşul pare şi mai frumos; este o frumuseţe creată de om, pentru om. A. POP Aspect de la fabrica de celuloză din pale de la Dunaújváros (R. P. Ungară). iii evenimentelor 1^" kvitk­­­m internaţionale . Tratativele de la Geneva La Geneva, în cadrul lucrărilor desfăşurate in Comitetul celor 18, ţările socialiste membre ale Comite­tului, continuîndu-şi eforturile în ve­derea realizării unei înţelegeri în problema vitală a dezarmării, au prezentat în ultima vreme nume­roase noi propuneri constructive destinate să ducă la soluţii realiste, reciproc acceptabile; din partea statelor neutre s-a manifestat, de asemenea, dorinţa de a contribui la realizarea unui acord. Cu toate a­­cestea, din cauza poziţiei puterilor occidentale, tratativele bat pasul pe loc, fără a se înregistra vreun suc­ces. Caracteristic pentru actualul sta­diu al negocierilor este faptul că impasul a survenit tocmai în punc­tele în care ţările socialiste au făcut paşi importanţi în întîmpinarea po­ziţiei puterilor occidentale, atît în problema încetării experienţelor cu arma nucleară, cît şi în elaborarea unui tratat cu privire la dezarma­rea generală şi totală. Consimţind la efectuarea reciprocă a 2-3 inspecţii anual pentru verificarea interzicerii experienţelor subterane, precum şi la păstrarea unui număr limitat de rachete pînă la sfîrşitul etapei se­cunde a dezarmării, U.R.S.S. a ţinut seama de unele obiecţii occidentale care au frînat progresul lucrărilor. Potrivit unei practici cunoscute, in momentul cînd ţările socialiste au făcut aceşti paşi importanţi spre În­ţelegere, puterile occidentale au dat înapoi de la propriile lor propuneri. în momentul de faţă, ţările socia­liste insistă pentru adoptarea unor măsuri colaterale, menite să contri­buie la slăbirea încordării şi la ne­tezirea căii spre dezarmarea gene­rală, în şedinţa de vineri, reprezen­tantul R. P. Româno a susţinut cu argumente temeinice propunerile so­­vietice privind renunţarea la folosi­rea teritoriilor străine pentru ampla­sarea mijloacelor strategice de transport al armelor nucleare şi pac­­tul de neagresiune între statele membre ale Tratatului de la Varşo­via şi cele din pactul Atlanticului. Puterile occidentale ridică însă obiecţiuni şi împotriva acestor pro­puneri de pe urma cărora toate păr­ţile şi cauza păcii ar avea numai de cîştigat. Noua cursă a înarmărilor din N.A.T.O. Atitudinea puterilor occidentale la Geneva este în strînsă legătură cu o serie de acţiuni concrete ale lor care se înscriu pe linia intensificării cursei înarmărilor. Astfel, în timp ce la Geneva se discută problema in­terzicerii experienţelor nucleare, Franţa a efectuat o explozie subte­rană în Sahara algeriană, iar la poligonul din Nevada (S.U.A.) a a­­vut loc zilele acestea o nouă expe­rienţă nucleară subterană. Totodată, în luna martie în Occi­dent s-a desfăşurat o febrilă acti­vitate diplomatică în legătură cu planurile de creare a aşa-zisei „forţe nucleare multilaterale şi multinaţio­nale“ a N.A.T.O. Seriei de emisari a­­mericani care, incepînd cu subse­cretarii de stat Gilpatric si Merchant, au fost trimişi în ţările europene ale N.A.T.O. pentru a negocia aceste planuri i s-a adăugat reprezentan­tul permanent al S.U.A la O.N.U., Stevenson. In sens invers Oceanul a fost străbătut de o serie de lideri vest-europeni, printre care reprezen­tanţii Bonnului, ministrul de război von Hassel şi fostul ministru de ex­terne von Brentano. Negocieri pe a­­cest tărîm au purtat şi membrii eu­ropeni ai N.A.T.O. între ei.-------------­După cum anunţă presa occiden­tală, toate aceste „consultări“ sunt expresia luptei pentru preponderen­ţă în cadrul alianţei atlantice. Co­­mentînd forma iniţială a proiectului de făurire a unei forţe nucleare multilaterale a N.A.T.O., prezentată la întîlnirea de la Nassau dintre pre­şedintele S.U.A. şi primul ministru britanic, formă ce constă din crearea unei flote de submarine N.A.T.O. în­zestrate cu rachete „Polaris“, ziarul vest-german „Frankfurter Allgemei­ne Zeitung“ a scris că ea „este o încercare a S. U. A. de a-şi păstra monopolul nuclear în N.A.T.O. în timp ce întreţine ficţiunea unei împărţiri a armelor nucleare cu aliaţii lor". După trei luni de consul­tări şi negocieri inter-atlantice cu privire la proiectul american, un alt ziar vest-german, „Deutsche Zei­tung“, face însă următoarea apre­ciere : „Indiferent care ar fi situa­ţia, cert este că Washingtonul nu şi-a atins felul de a-şi consolida mo­nopolul atomic prin înjghebarea lio­tei „Polaris“. Parisul, Londra, Bonnul abordează problema egalităţii în drepturi în ce priveşte controlul ar­melor atomice“. Aprecierea nu e lipsită de temei. Parisul „a abordat“ problema în mo­dul cel mai făţiş, respingînd pur şi simplu planul american. Totodată, guvernul francez a declarat că nu renunţă la propria sa „forţă de şoc“ şi a încheiat un tratat „de colabo­rare“ cu Bonnul. Londra a acceptat la Nassau for­mula americană, dar, nu mult după aceea, intre cei doi semnatari ai a­­cordului s-au ivit divergenţe. Anglia a rămas adepta unei forţe „multina­ţionale“ bazată pe submarine, aşa cum se prevăzuse la Nassau, pe cînd S.U.A., schimbîndu-şi subit pro­priul lor proiect, au adoptat formula unei forţe „multilaterale", bazată pe vase de suprafaţă. Ziarele occiden­tale au explicat că prima formulă a­­cordă Angliei, cel puţin în viitorul a­­propiat, situaţia de aliat privilegiat al S.U.A., pe cînd cea de-a doua formulă constituie în intenţia Was­hingtonului un avans făcut Bonnului. Cu toate că între poziţiile Londrei şi Bonnului a intervenit o anumită apropiere cu prilejul vizitei lui von Hassel la Londra, chestiunea struc­turii definitive a „forţelor nucleare N.A.T.O.“ nu este încă tranşată şi urmează a fi reluată la apropiata sesiune a consiliului N.A.T.O. de la Ottawa. Intre timp, Bonnul nu as­cunde că adevărata lui preferinţă merge nu spre formulele „marine“ sau „submarine“ propuse de anglo­­saxoni ci spre rachetele nucleare terestre In care vede un mijloc mai convenabil spre realizarea ţe­lului militariştilor vest-germani v­a dispune de arma atomică. Direcţia în care împinge însă lu­crurile Washingtonul, care din a­­cest punct de vedere, se află în­tr-un fel de întrecere cu Parti­sul pentru graţiile Bonnului, a fost definită de încă o concesie im­portantă făcută militariştilor vest­­germani în ultimele săptămîni. Este vorba de introducerea R.F.G. în comitetul militar permanent al N.A.T.O. de la Washington, din care pînă acum făceau parte numai S.U.A., Anglia şi Franţa. Pas cu pas. Germania occidentală îşi întăreşte astfel poziţiile în conducerea N.A.T.O., apropiindu-se astfel de con­trolul armei atomice. Trebuie spus că la Washington şi în alte capitale occidentale cercuri influente conti­nuă să preseze în această direcţie. Semnificativ este, de pildă, artico­lul publicat de Joseph Alsop în „New York Herald Tribune" din 22 martie, în care se cere acceptarea „amendamentului vest-german la forţa multilaterală“. Este vorba de renunţarea S.U.A. la dreptul de a hotărî în ultimă instanţă în ce pri­veşte folosirea acestei forţe şi înlo­cuirea acestui drept prin „controlul majorităţii“, în care Bonnul ar juca fireşte un rol de seamă. Primejdia pe care noile proiecte de înarmare discutate în cadrul N.A.T.O. o comportă pentru cauza păcii capătă astfel încă o dată un contur şi mai clar. Nu este de a­­ceea de mirare că în Occident se fac auzite tot mai multe voci care relevă riscurile acestor planuri şi se pronunţă pentru căutarea soluţiilor nu în direcţia înarmării, ci a dezar­mării. Asemenea luări de poziţie au avut loc, de pildă, în parlamentul englez, iar noul lider laburist, Wilson, a criticat nu o dată actuala „politică nucleară“ a statelor mem­bre ale N.A.T.O. cerînd guvernului englez să întreprindă acţiuni ener­gice pentru a sprijini realizarea unor acorduri cu privire la interzi­cerea experienţelor nucleare şi la dezarmarea generală şi totală. Marile mişcări sociale din Occident Marea greva a minerilor, care a intrat în cea de-a cincea săptăm­înă, constituie una din cele mai impor­tante bătălii de clasă din Franţa din perioada postbelică. Ea face parte dintr-o mişcare revendica­tivă cu mult mai largă a oameni­lor muncii din această ţară. Cele (Continuare în pag. IV-a)

Next