Scînteia, mai 1964 (Anul 33, nr. 6244-6273)
1964-05-01 / nr. 6244
Pag. 2 SCÎNTEIA Pentru ogoarele patriei Foto Gh. Vintilă Craiova. Uzinele „Electroputere". Poarta uzinelor se deschide larg. Şiruri de muncitori se revarsă dinspre secţii către toate unghiurile oraşului. S-a încheiat schimbul de dimineață. Ce-a adus el nou în viaţa marii uzine craiovene ? Greu de răspuns. In scurgerea orelor, totul pare să fi decurs pe făgaşul obişnuit , ca ieri, ca alaltăieri, ca în urmă cu o săptămînă. Am întrebat în dimineaţa acelei zile dacă uzina are o monografie. ,,De curînd a împlinit 15 ani. Ce monografie să aibă?“ — mi s-a răspuns. începuturile sînt cunoscute. S-a pornit de la nişte ateliere dărăpănate. Se confecţionau în primii ani, în anii adolescenţei colectivului, roabe, vagoneţi... Asemenea alpiniştilor încercaţi, meşterii constructori de maşini şi aparataj electric din uzină au pornit ascensiunea spre piscurile inaccesibile pînă atunci. Doar gîndurile, într-un scurt răgaz, le alergau înapoi. Măsurau rodnicia drumului parcurs .Se fabrică astăzi aici o variată gamă de maşini şi aparate electrice de înaltă tensiune necesară economiei naţionale. Uzinele „Electroputere” au înzestrat în mare măsură cu utilaje electrotehnice industria de extracţie a petrolului şi minereurilor, industria chimică, noile linii şi fabrici de ciment, liniile şi stafiile de înaltă tensiune. Producţia uzinei din anul 1955 se realizează acum în mai puțin de 2 luni. Cum le stă motoraşelor de 4,5 kW, fabricate în primii ani, lîngă motoarele de la 100 la 1 600 kW ? Sau generatoarelor de curent continuu de 20 lîngă cele de 1 300 kW ? De la transformatori de 25 kVA s-a ajuns la cei de 40, 60 şi 100 MVA, la tensiunea de 130 kV. Să adăugăm maşinilor electrice rotative de putere mare, aparatajului de tensiune medie şi înaltă, transformatoarelor de forţă — şi locomotivele Diesel-electrice,mîndria îndreptățită a colectivului. Ritmurile înalte de dezvoltare prind astfel mai bine contur în fața celui ce se interesează de monografia uzinei. Şi cîte nu mai sînt de spus despre modernizarea şi extinderea uzinei prin construirea de noi secţii, înzestrarea ei cu ultimul cuvînt al tehnicii moderne, cu noi maşini şi aparate electrice, despre reproiectarea pe scară întinsă a produselor vechi şi execuţia unor maşini şi aparate electrice de concepţie îndrăzneaţă, cu înalte performanţe tehnice. Prea scurte ţi se par 8 ore dacă vrei să cunoşti uzina, clocotul muncii întîlnit aici la fiecare pas. Incinta cuprinde aproape 100 de hectare. Halele fabricilor — pereţi de sticlă şi cărămidă roşcată, acoperişuri pe care tabla galvanizată sclipeşte în bătaia soarelui — sînt despărţite între ele de părculeţe în care au înflorit panselele şi au dat în frunză arbuştii sădiţi anii trecuţi. Aleile asfaltate se întretaie peste tot. Din loc în loc, ca într-o zonă aglomerată a oraşului, întîlneşti semne de circulație : trecerea pietonilor , tăblițe care reglementează la 10 km pe oră viteza vehiculelor. Desigur, se lasă reglementată doar viteza de circulație a vehiculelor pe arterele asfaltate. Cît pentru viteza de muncă din halele fabricilor mi se pot stabili restricții. Am consemnat din jurnalul nescris al unui schimb de dirrgineaţă,în preajma zilei de 1 Mai, cîteva ,din faptele de muncă, din preocupările unor oameni ai uzinei. Tăbliţa prinsă pe pieptul ba de oglindă al locomotivei Diesel-electrice şi pe care scrie prevăzător „Nu atingefi ! Proaspăt vopsit" se plimbă de la o locomotivă la alta după un scurt popas de 4—5 zile. In medie, după 4—5 zile, din hala de montaj pornește spre magistralele de oțel ale țării cîte o locomotivă. A trecut un timp relativ scurt de cînd constructorii Dieselului electric au semnat certificatul de naștere al primei locomotive. Pe atunci, ciclul de montaj dura în jurul a 9 luni. Astăzi a coborît sub 4 luni. A 140-a locomotivă, căreia montatorul Cornel Stănciulescu, secretarul organizaţiei de bază din secția L.D.E., îi prinde tablița cu numărul de serie, mai are de zăbovit pe linia de montaj doar cîteva ore. Inginerul Ion Băltăteanu şi tehnicianul Stelian Marius efectuează ultimele probe de casă. Şi-a spus cuvîntul şi controlul de calitate. Aprecierea „ireproşabil” n-a surprins pe nimeni. In această secţie, ca şi în celelalte din uzină, s-a răspîndit şi se aplică cu succes inițiativa : „Fiecare operație executată ireproşabil’. Dacă toate accesoriile, toate lucrările mărunte, migăloase şi de o mare complexitate tehnică sunt executate ireproşabil, cum ar putea fi locomotiva ? Să refinem : numai în fesului nervos, în creierul locomotivei și pentru comanda ei centralizată se folosesc nu mai puțin de 15 000 metri de cablu cu peste 4 000 puncte de legătură. In hala de montaj, cele 4 poduri rulante, suprapuse pe două căi de rulaj, aleargă de la o locomotivă la alta. Incepînd de la ridicarea motorului Diesel trimis de constructorii reșițeni, continuînd cu montajul carcasei și al fiecărei părți componente din organismul locomotivei, cu finisajul și terminînd cu probele de casă, totul se execută în familia secfiei L.D.E. Sînt clipe de satisfacție cînd, în urma locomotivelor cu marca „Electroputere”, sosesc vești ca aceea primită recent de la „Maşinexport". „In legătură cu locomotiva Diesel-electrică, prezentată la Tîrgul international de la Leipzig 1964, vă facem cunoscut că nivelul de execuție, caracteristicile tehnice și gradul înalt de finisare au atras aprecierea unanimă a specialiștilor străini care au vizitat pavilionul R. P. Romíne" — se spune, printre altele, în scrisoare. In ziua cînd aceste rînduri văd lumina tiparului, tablița pe care scrie „Nu atingefi ! Proaspăt vopsit" se află pe pieptul locomotivei 141. Neîndoielnic, şi calitatea ei, ca şi a celor ce îi vor urma, va fi ireproşabilă. Am fost rugat să scriu că pentru acest lucru garantează colectivul, fiecare muncitor, maistru, inginer în parte. La bancul de lucru al tînărului Constantin Zuican s-au întîlnit două vîrste, doi oameni cu nivel de calificare diferit. Ce face Zuican ? Asamblează prin nituire paletele unui ventilator. „Aşa se" asamblau paletele şi în urmă cu ani — pare să spună ajustorul Ştefan Belega. Nu se poate lucra oare mai bine, mai spornic ?" Nu ştim dacă întrebarea a primit pînă acum răspuns dar, o dată pusă, Belega nu e omul care să se oprească la jumătatea drumului. Lupta pentru ridicarea productivităţii muncii a căpătat in întrecerea ce se desfăşoară în cinstea celei de-a XX-a aniversări a eliberării patriei un nou şi puternic impuls. Au apărut numeroase propuneri de valoare. S-a socotit oportun ca evidența lor să fie ţinută de fiecare maistru într-un caiet anume. Zilnic, filele caietului sunt completate cu nume de oameni şi propuneri noi. In ateliere, pe secfii, au fost constituite colective de maiştri şi ingineri care urmăresc, studiază şi iau măsuri pentru soluţionarea operativă a propunerilor făcute de muncitori. Pînă acum au fost aduse numeroase sugestii pentru mecanizarea unor lucrări care se executau manual, pentru reorganizarea sau organizarea mai bună a locului de muncă, modernizarea utilajelor şi altele. Sunt în aceste caiete zeci şi zeci de nume şi tot atîtea propuneri de măsuri pentru ridicarea productivităţii muncii. Numele ajustorului Belega are mai multe numere de ordine în caiete, la fel ca şi cele ale lui Alexandru Dincă, Vasile Moroşan, Nicolae Creţu, Mihai Roth, Ştefan Nedelea, Alexandru Dinu, Anton Mirescu şi alții. Va găsi oare delega calea de urmat pentru ca nituirea paletelor la ventilator să nu se mai execute ca in urmă cu ani ? Primul care va afla răspunsul va fi, se pare, tînărul Zuican. E vorba doar de calitatea şi sporul muncii lui. ★ „Astăzi produsele uzinei noastre sînt exportate în 12 ţări ale lumii” — a spus în cuvîntul său, la ultima sesiune a Marii Adunări Naţionale, deputatul Florea Golescu. L-am întîlnit apoi pe deputat în secfia strungărie grea, aplecat asupra unui desen de execuție. Expresia feţei îl arăta concentrat. La ce se gîndeşte oare strungarul Florea Golescu ? Se pare că descifrează cotele unui desen. Le confruntă cu cele ale piesei prinse în strung. Dar s-ar putea să se gîndească şi la noul mod de organizare a muncii de curînd aplicat în echipa pe care o conduce. Este ştiut că ochii strungarilor din secţia strungărie grea — şi nu numai ai lor — sunt aţintiţi spre munca echipei. Piesele mari care trebuie prelucrate în strungăria grea cer, în marea lor majoritate, multe ore de lucru. Se mai obişnuieşte ca, la cîteva strunguri, fiecare strungar, în schimbul lui, să lucreze piesa rămasă neterminată în ziua anterioară. Timp prețios — chiar cîte două ore se cheltuie pentru centrarea piesei, pentru reglajul maşinii. In echipa condusă de tovarăşul Golescu, timpii irosiţi cu schimbarea pe strung a diferitelor piese neterminate au fost inlăturați. La două din strungurile secției schimbul se preia din mers. Mașinile se învîrtesc cu folos pînă la terminarea lucrării. Cei 8 strunguri din echipă se întrajutorează tovărășește. Mugurii primelor rezultate au început să se arate. Productivitatea muncii fiecărui strungar a crescut simţitor. N-a fost vorba de o simplă curiozitate. Cifra pe care o căutau urma să le arate, ca un barometru, nivelul mediu de calificare al muncitorilor secfiei sculărie. In căutarea acestei cifre au pornit inginerul Ilie Vîlceanu, adjunctul şefului de secfie şi responsabil în comitetul U.T.M. din uzină cu problemele de producţie şi calificare, ajustorul Marin Ciucă, preşedintele comitetului sindical de secfie, inginerul Victor Lepăduş şi mecanicul de precizie Ion Diaconeasa. Au ajuns la capătul calculelor, lată pe rigla inginerului Vîlceanu şi rezultatul ultimei împărţiri. Cifra 6,8 arată nivelul mediu, ridicat, de calificare al muncitorilor de la strungăria uzinei. Aflînd că aproximativ 90 la sută din efectivul secției este format din tineri, pînă la vîrsta de 22 de ani, cifra care reflectă nivelul mediu de calificare ar putea părea o adevărată performanță. Care este explicaţia ei ? Majoritatea tinerilor muncitori provin de la grupul şcolar al uzinei, mulţi dintre ei şi-au completat cunoştinţele profesionale absolvind şi cursurile şcolilor medii serale, iar alţi peste 100 de tineri din secfie le urmează în prezent. In sculărie sunt aliniate într-o ordine perfectă maşini de o tehnicitate ridicată pentru rectificat şi rabotat profile, maşini de prelucrare prin electroeroziune, maşini de găurit prin coordonate cu citire optică şi altele. Precizia cu care se lucrează este de ordinul sutimilor de milimetru şi al micronilor. Şi e uimitor cît de ageri sînt ochii tinerilor în citirea micronilor, cît de agere sînt gîndul şi mîinile la manetele maşinilor. Nimeni de la „Electroputere" nu face un secret din faptul că o bună parte din progresul realizat de colectiv se datorește învățăturii. E o mare sete de carte aici. Din doi muncitori, unul învață. Asta fără să mai vorbim de cei 1 600 de elevi care se pregătesc la grupul școlar, fie în școala de calificare, fie la cursurile pentru maiștri. La fiecare pas, în uzină găseşti oameni care socotesc că ziua de muncă nu se încheie la semnalul sirenei, că ea continuă în biblioteci, în şcoli, învăţătura, necesitatea ridicării continue a pregătirii profesionale merge braţ la braţ cu munca. ★ Cresc vlăstarele uzinei de azi şi ale celei de mîine. Şi am putea spune că ziua de mîine a uzinei începe încă de astăzi. Spre înaltul culmilor se îndreaptă oamenii. Ceea ce astăzi pare încă inaccesibil vor cuceri mîine. O dovedeşte scurta istorie de 15 ani a Uzinei „Electroputere" şi a atîtor altor uzine ale fării de-o seamă şi de-o faimă cu ea. Constantin MORARU m î I N E începe de azi Sînt clipe cînd, ca la un semnal al tuturor ceasornicelor, oriunde te-ai afla, într-un oraş mai mare sau mai mic, ifi dai seama că eşti oaspetele muncitorilor din fabrici şi uzine. In acele secunde de răspîntie dintre o oră şi alta, dintre un schimb de muncă şi altul, sirenele işi împletesc glasul dincolo de acoperişurile clădirilor, dincolo de hotarele uzinelor. Se caută una pe alta, îşi răspund una alteia. Au trecut 8 ore. Le urmează altele. Dacă ai reuşi să te împărţi în mai multe locuri, ai întîlni şi la constructorii de tractoare sau de autocamioane din Braşov, şi la constructorii de utilaj petrolier din Ploieşti, şi la constructorii de strunguri sau de vagoane din Arad şi peste tot, în orice uzină din fără, aceeaşi obişnuită forfotă de la începutul şi sfîrşitul schimburilor de productie. lată-ne intr-o întreprindere unde şi-au stabilit reşedinţa pentru acest an diploma şi steagul de întreprindere fruntaşă pe fără în întrecerea socialistă pe anul 1963. * Schimb de păreri in căutarea unei soluţii A 140-a locomotivă Diesel-electrică e gata pentru drumul de probă înălţimi Foto R. Costin ÎN PRIMA ZI DE MAI LA UN ÎNALT NIVEL TEHNIC De 1 Mai, în rîndurile coloanelor de demonstranţi din Capitală vor fi prezenţi şi sutele de muncitori, maiştri, ingineri care lucrează în uzina noastră — „Semănătoarea“. Peste puţină vreme uzina împlineşte 15 ani. In acest răstimp a fost înzestrată cu maşini moderne, de înaltă productivitate. Pînă acum, colectivul nostru a trimis agriculturii 33 500 de combine de cereale, peste 10 000 de semănători de porumb, 5 800 de combine universale de siloz şi alte maşini agricole. Tehnica nouă, pe lingă faptul că a contribuit la sporirea producţiei şi a uşurat mult eforturile fizice ale muncitorilor, ne-a dat posibilitatea să realizăm utilaje şi maşini agricole cu performanţe tehnice ridicate. Colectivul nostru intîmpină ziua de 1 Mai cu noi realizări în întrecerea ce se desfăşoară în cinstea celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei. Planul pe primele 4 luni a fost îndeplinit şi depăşit la principalii indicatori; indicele de productivitate a muncii a sporit cu 0,7 la sută faţă de plan. Uzina noastră, alături de numeroase alte unităţi industriale apărute pe harta economică a patriei in anii puterii populare, demonstrează capacitatea clasei muncitoare din ţara noastră de a transpune cu consecvenţă in viaţă politica partidului de industrializare socialistă a ţării, care asigură dezvoltarea armonioasă, echilibrată şi un ritm rapid a întregii economii naţionale. De 1 Mai, ne exprimăm sentimentele de solidaritate frăţească şi transmitem un salut tovărăşesc oamenilor muncii din toate ţările, urîndu-le succes deplin în lupta pentru pace şi progres social. Radian PORUMBESCU strungar, Uzinele „Semănătoarea“ făra vreme într-un lung turneu prin străinătate. In oricare oraş ne-am găsi, de pe orice scenă am culege aplauzele pline de căldură ale publicului, noi ştim cu toţii că interesul şi atenţia cu care suntem înconjuraţi oglindesc prestigiul de care se bucură peste hotare patria noastră socialistă, arta şi cultura ei. Adesea, după spectacolele pe care le prezentăm, ne este dat să auzim cuvinte pline de admiraţie pentru România, pentru importantele sale succese din diferite domenii de activitate. La rindul nostru, vorbim cu mîndrie despre realizările oamenilor muncii din ţara noastră, despre faptul că arta noastră înfloreşte în minunatele condiţii de muncă şi creaţie din România de azi. lucind pe diferite scene ale lumii, noi am simţit încă o dată că strălucitorul nostru folclor, această veritabilă oglindă a sufletului şi aspiraţiilor romîneşti, contribuie la cunoaşterea şi la apropierea popoarelor sub semnul idealurilor comune de pace şi prietenie. Mîndri că ni s-a încredinţat marea cinste de a fi mesagerii cîntecelor şi dansurilor de pe plaiurile noastre, vom face totul pentru ca turneul să slujească acestor idealuri. Ionel BUDIŞTEANU artist al poporului Angela MOLDOVAN artistă emerită Paris ŞANTIERELE ORAŞULUI Înfăţişarea Clujului, ca şi a localităţilor din întreaga ţară, se schimbă văzînd cu ochii. Suntem martori şi totodată părtaşi la transformările urbanistice şi arhitecturale ale oraşului nostru. Reconstrucţia străzii Horia, o principală arteră de comunicaţie a oraşului, înnoirea Pieţei Mihai Viteazu, construcţia complexului de cămine studenţeşti, noul microraion din cartierul Grigorescu unde au fost date pînă în prezent in folosinţă peste 1200 de apartamente — iată doar cîteva dintre realizările obţinute în ultimii ani de constructorii clujeni. De la un an la altul munca noastră devine mai spornică, pe măsura tehnicii moderne în construcţii ce ni se pune la îndemână. Pe şantierul din cartierul Grigorescu, unde lucrăm în prezent, avem la dispoziţie numeroase mijloace mecanizate , se aplică cu bune rezultate metoda lucrului în lanţ şi a cofrajelor glisante, se extind finisajele uscate în locul celor umede. Rămîne tot mai mult în urmă, se şterge aproape din amintire munca de odinioară a constructorilor pe care-i împovărau samarul şi metodele primitive de lucru. Iar noi ne străduim să răspundem cu cinste sarcinilor încredinţate de partid prin ridicarea continuă a calificării în pas cu tehnica avansată. Pe şantiere au fost organizate cursuri de ridicare a calificării pe meserii, frecventate de numeroşi muncitori, au loc schimburi de experienţă în cadrul cărora ne împărtăşim reciproc metodele de muncă, învăţăm mereu unii de la alţii, ne ajutăm tovărăşeşte în muncă. Colectivul nostru s-a angajat ca în cinstea zilei de 23 August să dea în folosinţă un însemnat număr de apartamente şi să realizeze economii la preţul de cost în valoare de peste 250 000 lei. Pentru realizarea acestor angajamente, pe şantier se depun eforturi susţinute. Pînă în ajunul zilei de 1 Mai am terminat construcţia a peste 200 de apartamente. Înaintate sunt lucrările la noua şcoală cu 16 săli de clasă. Toate celelalte construcţii înscrise în calendarul acestui an sunt în grafic sau avansate cu 10—20 de zile. Ne încolonăm de 1 Mai reînnoindu-ne angajamentul de a cinsti ziua eliberării patriei noastre cu noi realizări în muncă. Alexandru MOLDOVAN Lajos KADAR maiştri, întreprinderea nr. 1 de construcţii din Cluj PE ACELEAŞI PAMÎNTURI Cu doi ani in urmă, în preajma zilei de 1 Mai, Marea Adunare Naţională se întrunea în sesiunea extraordinară consacrată încheierii procesului de colectivizare a agriculturii. Acum, la doi ani după acest istoric eveniment in viaţa poporului nostru, ţărănimea colectivistă îşi manifestă mîndria pentru realizările obţinute sub conducerea înţeleaptă a partidului, în sporirea producţiei agricole, în întărirea gospodăriilor colective. Dacă facem o comparaţie cu producţia medie de gnn şi porumb obţinută de gospodăriile individuale din comuna noastră in perioada 1934-1939, vedem că producţia medie obţinută de gospodăria colectivă in ultimii cinci ani este de aproape doi,A ori mai mare. Astfel de recolte culeg cele mai multe gospodării colective. Nu s-a făcut timpul mai prielnic, pământul este acelaşi. S-a schimbat insă rinduiala, cum spun colectiviştii, s-au schimbat mijloacele de lucru, oamenii s-au schimbat, felul lor de a munci. Ţărănimea a păşit cu încredere pe drumul arătat de partid şi se bucură de un ajutor neprecupeţit din partea statului în făurirea vieţii noi. In dezvoltarea producţiei agricole, un rol hotăritor îl au maşinile produse de clasa muncitoare cu ajutorul cărora executăm mecanizat toate lucrările, precum şi seminţele de mare productivitate, îngrăşămintele, aplicarea metodelor înaintate. Cu ajutorul creditelor acordate de stat şi al veniturilor realizate prin vînzarea produselor pe bază de contract, gospodăria noastră şi-a dezvoltat un puternic sector zootehnic : 800 bovine, 820 porcine, 3 500 ovine. Scînteia electrică ne luminează uliţele şi casele, pune în funcţiune sutele de aparate de radio şi televizoare, motoarele de la atelierele şi moara gospodăriei, incubatoarele. Membrii gospodăriei noastre se străduiesc să folosească din plin posibilităţile existente de sporire a producţiei agricole vegetale şi animale. Planul gospodăriei noastre pe acest an prevede realizări mai mari. Griul a ieşit riguros din iarnă şi se dezvoltă bine. Culturile de primăvară, din care porumbul ocupă 970 ha, au fost semănate la timpul optim şi în condiţii agrotehnice foarte bune. Pămînturile gospodăriei par o grădină înflorită. Aşa întîmpinăm prima zi de mai. Ion CONSTANTINESCU preşedinte Nana ALEXIU inginer agronom gospodăria colectivă din comuna Mircea Vodă raionul Făurei LUMINILE SOCIALISMULUI Cine nu-şi aminteşte chipul ţării noastre în anul 1945, anul „primului 1 Mai liber“ ! Şi iată, în decursul a două decenii doar, Romînia înapoiată de ieri s-a prefăcut într-o ţară cu o economie complexă în plin avînt şi o cultură înfloritoare. Dezvoltarea rapidă, multilaterală a forţelor de producţie s-a făcut simţită pe întreg cuprinsul patriei. Cîte transformări înnoitoare nu s-au petrecut în Moldova ! Au fost înălţate „cetăţile“ chimiei de la Borzeşti, Oneşti, Săvineşti, Roznov. Este tot mai larg pusă în valoare energia Bistriţei. Puterea instalată a unităţilor energetice de pe Bistriţa va creşte, încă în acest an, cu circa 100 MW, deci cu aproape jumătate din puterea hidrocentralei „V. I. Lenin“. Avem mîndria de a lucra pe şantierele unde se ridică această minunată „salbă“ de lumini a Bistriţei. Recent a intrat în funcţiune hidrocentrala Roznov II, iar în ultima vreme s-au făcut probele tehnologice la hidrocentrala de la Pîngăraţi, înzestrată tot cu echipament produs de industria noastră constructoare de maşini. Constructorii şi montorii noştri vor mai da în funcţiune în acest an centralele hidroelectrice de la Piatra Neamţ, Zăneşti, Costişa şi Buhuşi. Mai este pentru oamenii muncii un prilej de a trece în revistă realizările în activitatea lor, realizări ce vădesc hărnicia, talentul, capacităţile creatoare ale unui popor liber, condus de partid, care munceşte in interesul înfloririi ţării, al prosperităţii sale. Ing. Aurel ROŞU şeful grupului de şantiere Bistriţa-aval APLAUZE PENTRU „RAPSODIA ROMÎNĂ" Acum, în ajunul sărbătorii primăverii, gîndurile noastre se îndreaptă către patrie. Cu dragoste şi dor ne adresăm celor de acasă, tovarăşilor de muncă, prietenilor. Cuvintele acestea nu ne aparţin numai nouă, semnatarilor acestor rînduri; ele exprimă gîndurile şi sentimentele tuturor membrilor ansamblului „Rapsodia Romînă“, aflat de eî Nr. 6244 CLIPE MEMORABILE Imi stăruie şi azi In memoria momentele de mare bucurie pe care noi, handbaliştii, le-am încercat în sala sporturilor din Fraga după recenta victorie în meciul decisiv al campionatului mondial. Selecţionata R. P. Româno cucerea, pentru a doua oară consecutiv, titlul suprem. Atunci, ca şi mai apoi, cu ocazia primirii ce ne-au făcut-o bucureştenii la înapoierea de la Fraga, am trăit clipe de neuitat. Victoria noastră, care ne obligă la o muncă temeinică şi în viitor, am închinat-o celei de-a XX-a aniversări a eliberării patriei. Prin succese şi performanţe de răsunet în arena sportivă internaţională, noi căutăm să răspundem condiţiilor asigurate de partid şi guvern mişcării de cultură fizică şi sport. Azi, în săli şi pe stadioane, întîlneşti mii şi mii de tineri şi tinere care îşi dezvoltă aptitudinile, talentul sportiv. Prima Spartachiadă Republicană, în cadrul căreia se întrec 4 milioane de sportivi, se bucură de o mare popularitate. Personal, mi-am dat seama de aceasta cu ocazia meciurilor demonstrative pe care lotul republican de handbal le-a susţinut recent într-o serie de oraşe din ţară, nouă revenindu-ne datoria de a îndruma paşii sportivilor începători. In desele deplasări peste hotare, ca şi în meciurile susţinute în ţară, avem nu numai satisfacţia obţinerii unor victorii de prestigiu, dar şi aceea de a ne împrieteni cu sportivi din alte ţări. Schimbului de experienţă pe care-l facem in cadrul diferitelor competiţii i se adaugă de fiecare dată şi un schimb amical de impresii din alte domenii de activitate. E plăcut să ai mulţi prieteni. lată de ce, de 1 Mai, adresăm o caldă strîngere de mină numeroşilor noştri prieteni sportivi şi spectatori de peste hotare. Virgil HNAT maestru emerit al sportului la viitoarea danoulă!