Scînteia, mai 1964 (Anul 33, nr. 6244-6273)

1964-05-01 / nr. 6244

Pag. 2 S­C­Î­N­T­E­I­A Pentru ogoarele patriei Foto Gh. Vintilă Craiova. Uzinele „Electroputere". Poar­ta uzinelor se deschide larg. Şiruri de muncitori se revarsă dinspre secţii către toate unghiurile oraşului. S-a încheiat schimbul de dimineață. Ce-a adus el nou în viaţa marii uzine craiovene ? Greu de răspuns. In scurgerea orelor, totul pare să fi decurs pe făgaşul obişnuit , ca ieri, ca alaltăieri, ca în urmă cu o săptămînă. Am întrebat în dimineaţa acelei zile dacă uzina are o monografie. ,,De curînd a împlinit 15 ani. Ce monografie să aibă?“ — mi s-a răspuns. începuturile sînt cunoscute. S-a pornit de la nişte ateliere dărăpănate. Se con­fecţionau în primii ani, în anii adoles­cenţei colectivului, roabe, vagoneţi... A­­semenea alpiniştilor încercaţi, meşterii constructori de maşini şi aparataj elec­tric din uzină au pornit ascensiunea spre piscurile inaccesibile pînă atunci. Doar gîndurile, într-un scurt răgaz, le alergau înapoi. Măsurau rodnicia drumului par­curs .Se fabrică astăzi aici o variată gamă de maşini şi aparate electrice de înaltă tensiune necesară economiei naţio­­nale. Uzinele „Electroputere” au înzes­trat în mare măsură cu utilaje electro­tehnice industria de extracţie a petrolu­lui şi minereurilor, industria chimică, noi­le linii şi fabrici de ciment, liniile şi sta­fiile de înaltă tensiune. Producţia uzinei din anul 1955 se realizează acum în mai puțin de 2 luni. Cum le stă moto­raşelor de 4,5 kW, fabricate în primii ani, lîngă motoarele de la 100 la 1 600 kW ? Sau generatoarelor de curent con­tinuu de 20 lîngă cele de 1 300 kW ? De la transformatori de 25 kVA s-a ajuns la cei de 40, 60 şi 100 MVA, la tensiu­nea de 130 kV. Să adăugăm maşinilor electrice rotative de putere mare, apa­­ratajului de tensiune medie şi înaltă, transformatoarelor de forţă — şi loco­motivele Diesel-electrice,­­mîndria îndrep­­tățită a colectivului. Ritmurile înalte de dezvoltare prind astfel mai bine contur în fața celui ce se interesează de monogra­fia uzinei. Şi cîte nu mai sînt de spus despre modernizarea şi extinderea uzinei prin construirea de noi secţii, înzestrarea ei cu ultimul cuvînt al tehnicii moderne, cu noi maşini şi aparate electrice, despre reproiectarea pe scară întinsă a produ­selor vechi şi execuţia unor maşini şi a­­parate electrice de concepţie îndrăznea­ţă, cu înalte performanţe tehnice. Prea scurte ţi se par 8 ore dacă vrei să cunoşti uzina, clocotul muncii întîlnit aici la fiecare pas. Incinta cuprinde a­­proape 100 de hectare. Halele fabrici­lor — pereţi de sticlă şi cărămidă roş­cată, acoperişuri pe care tabla galvani­­zată sclipeşte în bătaia soarelui — sînt despărţite între ele de părculeţe în care au înflorit panselele şi au dat în frunză arbuştii sădiţi anii trecuţi. Aleile asfal­tate se întretaie peste tot. Din loc în loc, ca într-o zonă aglomerată a oraşului, întîlneşti semne de circulație : trecerea pietonilor , tăblițe care reglementează la­­ 10 km pe oră viteza vehiculelor. Desigur, se lasă reglementată doar vi­teza de circulație a vehiculelor pe arte­rele asfaltate. Cît pentru viteza de mun­că din halele fabricilor mi se pot stabili restricții. Am consemnat din jurnalul ne­scris al unui schimb de dirrgineaţă,­­în preajma zilei de 1 Mai, cîteva ,din­ fap­­tele de muncă, din preocupările unor oameni ai uzinei. Tăbliţa prinsă pe pieptul ba­ de oglindă al locomotivei Diesel-electrice şi pe care scrie prevăzător „Nu atingefi ! Proas­păt vopsit" se plimbă de la o locomo­tivă la alta după un scurt popas de 4—5 zile. In medie, după 4—5 zile, din hala de montaj pornește spre ma­gistralele de oțel ale țării cîte o locomotivă. A trecut un timp rela­tiv scurt de cînd constructorii Diese­­lului­ electric au semnat certificatul de naștere al primei locomotive. Pe atunci, ciclul de montaj dura în jurul a 9 luni. Astăzi a coborît sub 4 luni. A 140-a lo­comotivă, căreia montatorul Cornel Stăn­­ciulescu, secretarul organizaţiei de bază din secția L.D.E., îi prinde tablița cu nu­mărul de serie, mai are de zăbovit pe linia de montaj doar cîteva ore. Ingine­rul Ion Băltăteanu şi tehnicianul Stelian Marius efectuează ultimele probe de casă. Şi-a spus cuvîntul şi controlul de calitate. Aprecierea „ireproşabil” n-a sur­prins pe nimeni. In această secţie, ca şi în celelalte din uzină, s-a răspîndit şi se aplică cu succes inițiativa : „Fiecare o­­perație executată ireproşabil’. Dacă toa­te accesoriile, toate lucrările mărunte, migăloase şi de o mare complexitate tehnică sunt executate ireproşabil, cum ar putea fi locomotiva ? Să refinem : nu­mai în fesului nervos, în creierul loco­motivei și pentru comanda ei centraliza­tă se folosesc nu mai puțin de 15 000 metri de cablu cu peste 4 000 puncte de legătură. In hala de montaj, cele 4 poduri ru­lante, suprapuse pe două căi de rulaj, aleargă de la o locomotivă la alta. In­­cepînd de la ridicarea motorului Diesel trimis de constructorii reșițeni, continuînd cu montajul carcasei și al fiecărei părți componente din organismul locomotivei, cu finisajul și terminînd cu probele de casă, totul se execută în familia secfiei L.D.E. Sînt clipe de satisfacție cînd, în urma locomotivelor cu marca „Electro­­putere”, sosesc vești ca aceea primită recent de la „Maşinexport". „In legătură cu locomotiva Diesel-electrică, prezenta­­tă la Tîrgul international de la Leipzig 1964, vă facem cunoscut că nivelul de execuție, caracteristicile tehnice și gradul înalt de finisare au atras aprecierea unani­mă a specialiștilor străini care au vizi­tat pavilionul R. P. Romíne" — se spune, printre altele, în scrisoare. In ziua cînd aceste rînduri văd lumina tiparului, tablița pe care scrie „Nu atin­­gefi ! Proaspăt vopsit" se află pe pieptul locomotivei 141. Neîndoielnic, şi calita­tea ei, ca şi a celor ce îi vor urma, va fi ireproşabilă. Am fost rugat să scriu că pentru acest lucru garantează colectivul, fiecare muncitor, maistru, inginer în parte. La bancul de lucru al tînărului Con­stantin Zuican s-au întîlnit două vîrste, doi oameni cu nivel de calificare diferit. Ce face Zuican ? Asamblează prin nituire pa­letele unui ventilator. „Aşa se" asamblau paletele şi în urmă cu ani — pare să spu­nă ajustorul Ştefan Belega. Nu se poate lucra oare mai bine, mai spornic ?" Nu ştim dacă întrebarea a primit pînă acum răspuns dar, o dată pusă, Belega nu e omul care să se oprească la jumătatea drumului. Lupta pentru ridicarea productivităţii muncii a căpătat in întrecerea ce se des­făşoară în cinstea celei de-a XX-a ani­versări a eliberării patriei un nou şi pu­ternic impuls. Au apărut numeroase pro­puneri de valoare. S-a socotit oportun ca evidența lor să fie ţinută de fiecare maistru într-un caiet anume. Zil­nic, filele caietului sunt completate cu nume de oameni şi propuneri noi. In a­­teliere, pe secfii, au fost constituite co­lective de maiştri şi ingineri care urmă­resc, studiază şi iau măsuri pentru solu­ţionarea operativă a propunerilor făcute de muncitori. Pînă acum au fost aduse numeroase sugestii pentru mecanizarea unor lucrări care se executau manual, pentru reorganizarea sau organizarea mai bună a locului de muncă, moderni­zarea utilajelor şi altele. Sunt în aceste caiete zeci şi zeci de nume şi tot atîtea propuneri de măsuri pentru ridicarea productivităţii muncii. Numele ajustorului Belega are mai mul­te numere de ordine în caiete, la fel ca şi cele ale lui Alexandru Dincă, Vasile Moroşan, Nicolae Creţu, Mihai Roth, Şte­fan Nedelea, Alexandru Dinu, Anton Mi­­rescu şi alții. Va găsi oare delega calea de urmat pentru ca nituirea paletelor la ventilator să nu se mai execute ca in urmă cu ani ? Primul care va afla răs­punsul va fi, se pare, tînărul Zuican. E vorba doar de calitatea şi sporul muncii lui. ★ „Astăzi produsele uzinei noastre sînt exportate în 12 ţări ale lumii” — a spus în cuvîntul său, la ultima sesiune a Marii Adunări Naţionale, deputatul Florea Go­­lescu. L-am întîlnit apoi pe deputat în secfia strungărie grea, aplecat asupra unui desen de execuție. Expresia feţei îl arăta concentrat. La ce se gîndeşte oare strun­garul Florea Golescu ? Se pare că desci­frează cotele unui desen. Le confruntă cu cele ale piesei prinse în strung. Dar s-ar putea să se gîndească şi la noul mod de organizare a muncii de curînd aplicat în echipa pe care o conduce. Este ştiut că ochii strungarilor din secţia strun­gărie grea — şi nu numai ai lor — sunt aţintiţi spre munca echipei. Piesele mari care trebuie prelucrate în strungăria grea cer, în marea lor ma­joritate, multe ore de lucru. Se mai o­­bişnuieşte ca, la cîteva strunguri, fiecare strungar, în schimbul lui, să lucreze pie­sa rămasă neterminată în ziua anterioa­ră. Timp prețios — chiar cîte două ore se cheltuie pentru centrarea piesei, pentru reglajul maşinii. In echipa condu­să de tovarăşul Golescu, timpii irosiţi cu schimbarea pe strung a diferitelor piese neterminate au fost inlăturați. La două din strungurile secției schimbul se preia din mers. Mașinile se învîrtesc cu folos pînă la terminarea lucrării. Cei 8 strunguri din echipă se întrajutorează tovărășește. Mugurii primelor rezultate au început să se arate. Productivitatea muncii fiecărui strungar a crescut simţi­tor. N-a fost vorba de­ o simplă cu­riozitate. Cifra pe care o căutau urma să le arate, ca un barometru, ni­velul mediu de calificare al muncitori­lor secfiei sculărie. In căutarea acestei cifre au pornit inginerul Ilie Vîlceanu, adjunctul şefului de secfie şi responsabil în comitetul U.T.M. din uzină cu proble­mele de producţie şi calificare, ajusto­rul Marin Ciucă, preşedintele comitetului sindical de secfie, inginerul Victor Le­­păduş şi mecanicul de precizie Ion Dia­­coneasa. Au ajuns la capătul calculelor, lată pe rigla inginerului Vîlceanu şi re­zultatul ultimei împărţiri. Cifra 6,8 arată nivelul mediu, ridicat, de calificare al muncitorilor de la strungăria uzinei. Aflînd că aproximativ 90 la sută din efectivul­ secției este format din tineri, pînă la vîrsta de 22 de ani, cifra care re­flectă nivelul mediu de calificare ar pu­tea părea o adevărată performanță. Care este explicaţia ei ? Majoritatea tinerilor muncitori provin de la grupul şcolar al uzinei, mulţi dintre ei şi-au completat cunoştinţele profesionale absolvind şi cursurile şcolilor medii serale, iar alţi peste 100 de tineri din secfie le ur­mează în prezent. In sculărie sunt aliniate într-o ordine perfectă maşini de o tehnicitate ridicată pentru rectificat şi rabotat profile, ma­şini de prelucrare prin electroeroziune, maşini de găurit prin coordonate cu ci­tire optică şi altele. Precizia cu care se lucrează este de ordinul sutimilor de mi­limetru şi al micronilor. Şi e uimitor cît de ageri sînt ochii tinerilor în citirea micronilor, cît de agere sînt gîndul şi mîinile la manetele maşinilor. Nimeni de la „Electroputere" nu face un secret din faptul că o bună parte din progresul realizat de colectiv se dato­­rește învățăturii. E o mare sete de carte aici. Din doi muncitori, unul învață. Asta fără să mai vorbim de cei 1 600 de e­­levi care se pregătesc la grupul școlar, fie în școala de calificare, fie la cursu­rile pentru maiștri. La fiecare pas, în u­­zină găseşti oameni care socotesc că ziua de muncă nu se încheie la semna­lul sirenei, că ea continuă în biblioteci, în şcoli, învăţătura, necesitatea ridicării continue a pregătirii profesionale merge braţ la braţ cu munca. ★ Cresc vlăstarele uzinei de azi şi ale celei de mîine. Şi am putea spune că ziua de mîine a uzinei începe încă de astăzi. Spre înaltul culmilor se îndreaptă oamenii. Ceea ce astăzi pare încă inac­cesibil vor cuceri mîine. O dovedeşte scurta istorie de 15 ani a Uzinei „Elec­troputere" şi a atîtor altor uzine ale fă­rii de-o seamă şi de-o faimă cu ea. Constantin MORARU m î I N E începe de azi Sînt clipe cînd, ca la un semnal al tuturor ceasornicelor, oriunde te-ai afla, într-un oraş mai mare sau mai mic, ifi dai seama că eşti oaspetele muncitorilor din fabrici şi uzine. In acele secunde de răspîntie dintre o oră şi alta, dintre un schimb de muncă şi altul, sirenele işi împletesc glasul din­colo de acoperişurile clădirilor, dincolo de hotarele uzinelor. Se caută una pe alta, îşi răspund una alteia. Au trecut 8 ore. Le urmează altele. Dacă ai reuşi să te împărţi în mai multe locuri, ai întîlni şi la constructorii de trac­toare sau de autocamioane din Braşov, şi la constructorii de utilaj petrolier din Ploieşti, şi la constructorii de strunguri sau de vagoane din Arad şi peste tot, în orice uzină din fără, aceeaşi obişnuită forfotă de la începutul şi sfîr­­şitul schimburilor de productie. lată-ne intr-o întreprindere unde şi-au stabilit reşedinţa pentru acest an diploma şi steagul de întreprindere fruntaşă pe fără în întrecerea socialistă pe anul 1963. * Schimb de păreri in căutarea unei soluţii A 140-a locomotivă Diesel-electrică e gata pentru drumul de probă înălţimi Foto R. Costin ÎN PRIMA ZI DE MAI LA UN ÎNALT NIVEL TEHNIC De 1 Mai, în rîndurile coloanelor de demonstranţi din Capitală vor fi pre­zenţi şi sutele de muncitori, maiştri, in­gineri care lucrează în uzina noastră — „Semănătoarea“. Peste puţină vreme uzina împlineşte 15 ani. In acest răs­timp a fost înzestrată cu maşini mo­derne, de înaltă productivitate. Pînă acum, colectivul nostru a trimis agricul­turii 33 500 de combine de cereale, peste 10 000 de semănători de porumb, 5 800 de combine universale de siloz şi alte maşini agricole. Tehnica nouă, pe lin­gă faptul că a contribuit la sporirea producţiei şi a uşurat mult eforturile fizice ale muncitorilor, ne-a dat posibi­litatea să realizăm utilaje şi maşini agri­cole cu performanţe tehnice ridicate. Colectivul nostru intîmpină ziua de 1 Mai cu noi realizări în întrecerea ce se desfăşoară în cinstea celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei. Planul pe primele 4 luni a fost îndeplinit şi depă­şit la principalii indicatori; indicele de productivitate a muncii a sporit cu 0,7 la sută faţă de plan. Uzina noastră, alături de numeroase alte unităţi industriale apărute pe harta economică a patriei in anii puterii popu­lare, demonstrează capacitatea clasei muncitoare din ţara noastră de a trans­pune cu consecvenţă in viaţă politica partidului de industrializare socialistă a ţării, care asigură dezvoltarea armonioa­să, echilibrată şi un ritm rapid a între­gii economii naţionale. De 1 Mai, ne exprimăm sentimentele de solidaritate frăţească şi transmitem un salut tovărăşesc oamenilor muncii din toate ţările, urîndu-le succes deplin în lupta pentru pace şi progres social. Radian PORUMBESCU strungar, Uzinele „Semănătoarea“ făra vreme într-un lung turneu prin străinătate. In oricare oraş ne-am găsi, de pe ori­ce scenă am culege aplauzele pline de căldură ale publicului, noi ştim cu toţii că interesul şi atenţia cu care suntem­ înconjuraţi oglindesc prestigiul de care se bucură peste hotare patria noastră socialistă, arta şi cultura ei. Adesea, după spectacolele pe care le prezentăm, ne este dat să auzim cuvinte pline de admiraţie pentru România, pentru im­portantele sale succese din diferite do­menii de activitate. La rindul nostru, vorbim cu mîndrie despre realizările oamenilor muncii din ţara noastră, des­pre faptul că arta noastră înfloreşte în minunatele condiţii de muncă şi creaţie din România de azi. lucind pe diferite scene ale lumii, noi am simţit încă o dată că strălucitorul nostru folclor, această veritabilă oglindă a sufletului şi aspiraţiilor romîneşti, con­tribuie la cunoaşterea şi la apropierea popoarelor sub semnul idealurilor co­mune de pace şi prietenie. Mîndri că ni s-a încredinţat marea cinste de a fi mesagerii cîntecelor şi dansurilor de pe plaiurile noastre, vom face totul pentru ca turneul să slujească acestor idealuri. Ionel BUDIŞTEANU artist al poporului Angela MOLDOVAN artistă emerită Paris ŞANTIERELE ORAŞULUI Înfăţişarea Clujului, ca şi a localită­ţilor din întreaga ţară, se schimbă vă­­zînd cu ochii. Suntem­ martori şi totodată părtaşi la transformările urbanistice şi arhitecturale ale oraşului nostru. Recon­strucţia străzii Horia, o principală ar­teră de comunicaţie a oraşului, înnoirea Pieţei Mihai Viteazu, construcţia com­plexului de cămine studenţeşti, noul microraion din cartierul Grigorescu un­de au fost date pînă în prezent in fo­losinţă peste 1200 de apartamente — iată doar cîteva dintre realizările obţi­nute în ultimii ani de constructorii clu­jeni. De la un an la altul munca noastră devine mai spornică, pe măsura tehnicii moderne în construcţii ce ni se pune la îndemână. Pe şantierul din cartierul Gri­gorescu, unde lucrăm în prezent, avem la dispoziţie numeroase mijloace meca­nizate , se aplică cu bune rezultate me­toda lucrului în lanţ şi a cofrajelor gli­sante, se extind finisajele uscate în locul celor umede. Rămîne tot mai mult în urmă, se şterge aproape din amintire munca de odinioară a constructorilor pe care-i împovărau samarul şi metodele primitive de lucru. Iar noi ne străduim să răspundem cu cinste sarcinilor încre­dinţate de partid prin ridicarea conti­nuă a calificării în pas cu tehnica avan­sată. Pe şantiere au fost organizate cursuri de ridicare a calificării pe me­serii, frecventate de numeroşi munci­tori, au loc schimburi de experienţă în cadrul cărora ne împărtăşim reciproc metodele de muncă, învăţăm mereu unii de la alţii, ne ajutăm tovărăşeşte în muncă. Colectivul nostru s-a angajat ca în cinstea zilei de 23 August să dea în fo­losinţă un însemnat număr de aparta­mente şi să realizeze economii la preţul de cost în valoare de peste 250 000 lei. Pentru realizarea acestor angajamente, pe şantier se depun eforturi susţinute. Pînă în ajunul zilei de 1 Mai am termi­nat construcţia a peste 200 de aparta­mente. Înaintate sunt lucrările la noua şcoală cu 16 săli de clasă. Toate cele­lalte construcţii înscrise în calendarul acestui an sunt în grafic sau avansate cu 10—20 de zile. Ne încolonăm de 1 Mai reînnoindu-ne angajamentul de a cinsti ziua eliberării patriei noastre cu noi realizări în muncă. Alexandru MOLDOVAN Lajos KADAR maiştri, întreprinderea nr. 1 de construcţii din Cluj PE ACELEAŞI PAMÎNTURI Cu doi ani in urmă, în preajma zilei de 1 Mai, Marea Adunare Naţională se întrunea în sesiunea extraordinară con­sacrată încheierii procesului de colecti­vizare a agriculturii. Acum, la doi ani după acest istoric eveniment in viaţa poporului nostru, ţărănimea colectivistă îşi manifestă mîndria pentru realizările obţinute sub conducerea înţeleaptă a partidului, în sporirea producţiei agri­cole, în întărirea gospodăriilor colective. Dacă facem o comparaţie cu produc­ţia medie de gnn şi porumb obţinută de gospodăriile individuale din comuna noastră in perioada 1934-1939, vedem că producţia medie obţinută de gospo­dăria colectivă in ultimii cinci ani este de­­ aproape doi,A ori mai mare. Astfel de recolte culeg cele mai multe gos­podării colective. Nu s-a făcut timpul mai prielnic, pământul este acelaşi. S-a schimbat insă rinduiala, cum spun co­lectiviştii, s-au schimbat mijloacele de lucru, oamenii s-au schimbat, felul lor de a munci. Ţărănimea a păşit cu încredere pe drumul arătat de partid şi se bucură de un ajutor neprecupeţit din partea sta­tului în făurirea vieţii noi. In dezvol­tarea producţiei agricole, un rol hotări­­tor îl au maşinile produse de clasa muncitoare cu ajutorul cărora executăm mecanizat toate lucrările, precum şi se­minţele de mare productivitate, îngrăşă­­mintele, aplicarea metodelor înaintate. Cu ajutorul creditelor acordate de stat şi al veniturilor realizate prin vînzarea produselor pe bază de contract, gos­podăria noastră şi-a dezvoltat un puter­nic sector zootehnic : 800 bovine, 820 porcine, 3 500 ovine. Scînteia electrică ne luminează uliţele şi casele, pune în funcţiune sutele de aparate de radio şi televizoare, motoarele de la atelierele şi moara gospodăriei, incubatoarele. Membrii gospodăriei noastre se stră­duiesc să folosească din plin posibilită­ţile existente de sporire a producţiei a­­gricole vegetale şi animale. Planul gospodăriei noastre pe acest an pre­vede realizări mai mari. Griul a ieşit ri­guros din iarnă şi se dezvoltă bine. Culturile de primăvară, din care po­rumbul ocupă 970 ha, au fost semănate la timpul optim şi în condiţii agrotehni­ce foarte bune. Pămînturile gospodări­ei par o grădină înflorită. Aşa întîmpi­­năm prima zi de mai. Ion CONSTANTINESCU preşedinte Nana ALEXIU inginer agronom gospodăria colectivă din comuna Mircea Vodă raionul Făurei LUMINILE SOCIALISMULUI Cine nu-şi aminteşte chipul ţării noas­tre în anul 1945, anul „primului 1 Mai liber“ ! Şi iată, în decursul a două de­cenii doar, Romînia înapoiată de ieri s-a prefăcut într-o ţară cu o economie complexă în plin avînt şi o cultură în­floritoare. Dezvoltarea rapidă, multilaterală a forţelor de producţie s-a făcut simţită pe întreg cuprinsul patriei. Cîte trans­formări înnoitoare nu s-au petrecut în Moldova ! Au fost înălţate „cetăţile“ chimiei de la Borzeşti, Oneşti, Săvineşti, Roznov. Este tot mai larg pusă în va­loare energia Bistriţei. Puterea insta­lată a unităţilor energetice de pe Bis­triţa va creşte, încă în acest an, cu circa 100 MW, deci cu aproape jumătate din puterea hidrocentralei „V. I. Lenin“. Avem mîndria de a lucra pe şantierele unde se ridică această minunată „salbă“ de lumini a Bistriţei. Recent a intrat în funcţiune hidrocentrala Roznov II, iar în ultima vreme s-au făcut probele teh­nologice la hidrocentrala de la Pîngăraţi, înzestrată tot cu echipament pro­dus de industria noastră constructoare de maşini. Constructorii şi montorii noş­tri vor mai da în funcţiune în acest an centralele hidroelectrice de la Piatra Neamţ, Zăneşti, Costişa şi Buhuşi.­­ Mai este pentru oamenii muncii un prilej de a trece în revistă realizările în activitatea lor, realizări ce vădesc hărnicia, talentul, capacităţile creatoare ale unui popor liber, condus de partid­, care munceşte in interesul înfloririi ţării, al prosperităţii sale. Ing. Aurel ROŞU şeful grupului de şantiere Bistriţa-aval APLAUZE PENTRU „RAPSODIA ROMÎNĂ" Acum, în ajunul sărbătorii primă­verii, gîndurile noastre se îndreaptă că­tre patrie. Cu dragoste şi dor ne adre­săm celor de acasă, tovarăşilor de muncă, prietenilor. Cuvintele acestea nu ne aparţin numai nouă, semnatarilor a­­cestor rînduri; ele exprimă gîndurile şi sentimentele tuturor membrilor ansam­blului „Rapsodia Romînă“, aflat de eî­ Nr. 6244 CLIPE MEMORABILE Imi stăruie şi azi In memoria momen­tele de mare bucurie pe care noi, hand­­baliştii, le-am încercat în sala sporturi­lor din Fraga după recenta victorie în meciul decisiv al campionatului mon­dial. Selecţionata R. P. Româno cucerea, pentru a doua oară consecutiv, titlul suprem. Atunci, ca şi mai apoi, cu oca­zia primirii ce ne-au făcut-o bucureşte­­nii la înapoierea de la Fraga, am trăit clipe de neuitat. Victoria noastră, care ne obligă la o muncă temeinică şi în viitor, am închinat-o celei de-a XX-a aniversări a eliberării patriei. Prin succese şi performanţe de răsu­net în arena sportivă internaţională, noi căutăm să răspundem condiţiilor asigu­rate de partid şi guvern mişcării de cul­tură fizică şi sport. Azi, în săli şi pe stadioane, întîlneşti mii şi mii de tineri şi tinere care îşi dezvoltă aptitudinile, talentul sportiv. Prima Spartachiadă Republicană, în cadrul căreia se întrec 4 milioane de sportivi, se bucură de o mare popularitate. Personal, mi-am dat seama de aceasta cu ocazia meciu­rilor demonstrative pe care lotul repu­blican de handbal le-a susţinut recent într-o serie de oraşe din ţară, nouă reve­­nindu-ne datoria de a îndruma paşii sportivilor începători. In desele deplasări peste hotare, ca şi în meciurile susţinute în ţară, avem nu numai satisfacţia obţinerii unor vic­torii de prestigiu, dar şi aceea de a ne împrieteni cu sportivi din alte ţări. Schimbului de experienţă pe care-l fa­cem in cadrul diferitelor competiţii i se adaugă de fiecare dată şi un schimb a­­mical de impresii din alte domenii de activitate. E plăcut să ai mulţi prie­teni. lată de ce, de 1 Mai, adresăm o caldă strîngere de mină numeroşilor noştri prieteni sportivi şi spectatori de peste hotare. Virgil HNAT maestru emerit al sportului la viitoarea danoulă!

Next