Scînteia, august 1966 (Anul 35, nr. 7058-7087)

1966-08-01 / nr. 7058

PROLETARI DÍN TOATE ȚÂRÎLE, UNITI-VA­­N AL COMITETULUI CENTRAL AL P.C.R. Anul XXXV Nr. 7058 Luni 1 august 1966 4 PAGINI-30 BANI ­ O SARCINĂ ECONOMICĂ STRINGENTĂ - -------­ACCELERAREA ritmului de realizare a investiţiilor Pe ansamblul ramurilor economiei, în primul se­mestru s-a realizat un volum important din pla­nul de investiţii pe a­­n■ost an. Unele ministere — Ministerul Căilor Fe­rate, Ministerul Minelor şi Ministerul Petrolului, de pildă , au obţinut realizări superioare mediei pe ansamblul economiei, ceea ce arată că majori­tatea colectivelor de con­structori, institutelor de proiectare şi titularilor de investiţii au inceput bine primul an al cincinalului. Din cercetarea analizelor statistice se desprinde însă că la alte ministere, ale că­ror investiţii au un volum însemnat, rezultatele nu se ridică încă la ni­velul cerinţelor şi posibili­tăţilor. In cadrul Ministe­rului Industriei Uşoare s-a realizat, în primele şase luni, doar 29,1 la sută din investiţiile acestui an, la Ministerul Industriei Chi­mice — 34 la sută, la Mi­nisterul Industriei Alimen­tare — 34,8 la sută, iar la Consiliul Superior al Agri­culturii — 37,8 la sută. Dacă în majoritatea re­giunilor se menţine un ritm intens pe şantiere, realizările situîndu-se la un nivel ridicat, în cîteva regiuni — Banat, Dobrogea, Ploieşti şi Suceava — în­deosebi la obiectivele so­­cial-culturale şi agricole, se constată anumite rămî­­neri în urmă în ce priveş­te îndeplinirea prevederi­lor planului de investiţii. In timpul care a tre­cut din acest an harta Industrială a ţării s-a îm­bogăţit cu 155 de capaci­tăţi şi obiective noi, care s-au şi integrat rapid în viaţa noastră economică aducînd o contribuţie în­semnată la sporirea vo­lumului global al produc­ţiei. Dar trebuie pre­cizat că Ministerele In­dustriei Chimice şi Ener­giei Electrice, Consiliul Superior al Agriculturii şi unele sfaturi populare re­gionale au şi acum o serie de obiective nepuse în funcţiune în 1965, la care se adaugă, bineînţeles, şi cele restante din semes­trul I. Datorită nerespec­tării termenelor la obiec­tivele prevăzute prin plan să producă, economia este lipsită de anumite cantităţi de produse, nu se asigu­ră recuperarea sumelor in­vestite în proporţiile stabili­te şi se îngreunează creş­terea sistematică a eficien­ţei economice a investiţii­lor. Căror cauze se datoresc aceste rămîneri în urmă în realizarea ritmică şi la termen a investiţiilor ? Din păcate, aceloraşi cauze cu­noscute titularilor de in­vestiţii. Ritmul de exe­cuţie lent, existent pe unele şantiere, este de­terminat, în principal, de lipsa documentaţiilor teh­nice. La sfîrşitul semes­trului I nu erau predate organizaţiilor de construc­­ţii-montaj documentaţii de execuţie în valoare de multe milioane de lei , rămîneri în urmă consta­­tîndu-se la Ministerul In­dustriei Chimice, Ministe­rul Industriei Metalurgice, Consiliul Superior al Agri­culturii şi la unele sfa­turi populare regionale. Inexistenţa proiectelor a făcut ca pe şantierul fa­bricii „Clujana“ volumul de lucrări să se situeze sub posibilităţile între­prinderii care are sarci­na să execute con­strucţia. De precizat că proiectele pentru secţiile încălţăminte şi tăbăcăria minerală au fost predate în luna mai, în loc de apri­lie. La uzina „Rulmentul“ din Braşov, tot din cauza lipsei documentaţiei tehni­ce, lucrările la o serie de o­­biective n-au început la ter­menele stabilite, ele fiind decalate în trimestrul III. Oare pe titularii acestor in­vestiţii şi conducerile insti­tutelor de proiectare îi lasă indiferenţi consecinţele ce rezultă din tărăgănarea lu­crărilor ? Forurile respecti­ve ar trebui să ia măsuri pentru întărirea răspunde­rii faţă de respectarea dis­ciplinei investiţiilor, faţă de termenele şi prevederile planului de punere în func­ţiune a obiectivelor indus­triale. Darea în exploatare la termen a noilor întreprin­deri sau capacităţi este nemijlocit condiţionată de asigurarea la timp şi în Nicolae CUCUI (Continuare în pag. a IlI-a) Centrul experimental pentru încercarea soiurilor Tîncăbeşti. Se urmăreşte stadiul de dezvoltare a florii-soarelui Foto : Agerpres Monumentele istorice în circuitul vieţii­­ contemporane Dr. arh. Gheorghe CURINSCHI Ideea continuităţii cul­turii, a unităţii dintre valorile tradiţiei şi crea­ţia contemporană, pu­ternica influenţă edu­cativă pe care o au vestigiile culturii trecu­tului scot în evidenţă importanţa activităţii pline de răspundere ce se desfăşoară în dome­niul restaurării monu­mentelor istorice. Evo­luţia concepţiilor de restaurare din ţara noastră reflectă dezvol­tarea progresivă a aces­tui domeniu pe plan mondial. Experienţa au­tohtonă a con­dus în paralel şi la elabora­rea unor poziţii proprii, distinc­te. Se poate vorbi astfel de o şcoală naţională ro­mânească de restaura­re, cu o existenţă de peste şase decenii Ac­tivitatea rodnică din anii din urmă pretin­de însă noi generali­zări teoretice, înţele­gerea arhitecturii ca uni­tate dialectică a aspec­telor funcţional,­­ con­structiv şi estetic pretin­de ca şi noţiunea de monument istoric să se extindă asupra tuturor acestor componente, iar sarcina restaurării să o constituie reeditarea le­găturii lor intime. Lucrările de restau­rare îmbină utilizarea unor tehnici străvechi cu cele mai avansate procedee folosite la con­servarea materialelor de construcţie şi la conso­lidarea structurilor. Practica mondială arată că tehnicile moderne sunt privite ca un auxi­liar, iar limita între­buinţării lor este deter­minată, în principal, de cerinţa menţinerii unor structuri construc­tive originale care nu-şi mai pot îndeplini func­ţiile. In condiţiile uti­lizării largi în arhitec­tura contemporană a tehnicii betonului ar­mat se resimte în do­meniul restaurărilor o anumită presiune a for­maţiei inginerului , specializat în calculul betonului — exprimată prin tendinţa de a re­curge la soluţii inge­nioase, care cîteodată depăşesc şi chiar con­trazic cerinţele restau­rării. Fenomenul este ilustrat de alegerea so­luţiei de a demonta tur­nul central al bisericii de la Prejmer (fapt justificat în parte dato­rită dificultăţii consi­derabile de a-1 menţine prin consolida­re pe loc) şi — respingînd teh­nicile tradiţio­nale — de a-1 reconstrui, re­­curgîndu-se la un schelet de beton armat. Monumentele nu sînt nişte vestigii moarte. Viaţa lor con­tinuă şi astăzi, iar res­tauratorul, conservînd vechiul, trebuie cîte­­odată , să recurgă la completări care­­sa a­­sigure păstrarea mo­numentelor în circui­tul vieții contemporane. Totodată, pe lîngă reîn­tregirea pe bază de do­cumente certe a elemen­telor dispărute sau ava­riate, restauratorul, răs­­punzînd unor cerințe funcţionale actuale, este nevoit, în unele cazuri, să întregească părţi din monument pentru care documentele lipsesc. în ambele cazuri specia­liştii recomandă a se recurge la arhitectura epocii noastre. înţelege­rea a ceea ce reprezintă arhitectura epocii noas­tre poate fi însă diferită. Un eminent restaurator italian arată că „sînt tot atîtea moduri de a par­curge acest drum, cîte ocazii de a o face“. Po­ziţiile noastre teoretice în domeniul arhitecturii ne permit să facem o precizare: dacă cerin­ţa amprentei proprii este valabilă pentru (Continuare în pag. a II-a) I wmm PALATUL SĂNĂTĂŢIIH HHH I din parcul Vitán 0 Un dreptunghi cu o latură de... cinci etaje ^ 2500 de consultaţii şi tratamente pe zi 0 Asistenţă medicală pentru 150000 de locuitori Aşezată în mijlocul par­cului Vitán, bogat în tei şi arbuşti ornamentali, cu alei şerpuind printre flori şi verdeață, frumoasa clădire în culori pastel, cu dereste largi, deschise spre soare, pare mai curînd un hotel turistic decît o policlinică. Are forma unui dreptunghi cu latura principală de cinci etaje, care se înca­drează armonios în arhitec­tonica actuală a cartie­rului. — Policlinica raională Tudor Vladimirescu — ne-a spus tov. dr. Ion Suştrea­­nu, locțiitor al directorului noii unitafi sanitare — a fost dată de curînd în folo­sinţă şi asigură asistenţa medicală a populației la un înalt nivel. Este cea mai mare unitate de acest gen din ţară , cuprinde o su­prafaţă construită de aproa­pe 10 000 metri pătraţi. Aici, 350 de cadre me­dicale — medici, chi­­mişti, personal mediu sanitar, ferceri, surori etc. — care dispun de o aparatură ultramodernă, vor acorda anual 1 200 000 de consul­taţii şi tratamente, respectiv 2 500 de consultaţii şi tra­tamente de specialitate pe zi, unei populaţii de apro­ximativ 150 000 de locuitori, dintre care 25 000 de copii. După cum se vede, a­­cest palat al sănătăţii oferă amatorilor de date statisti­ce cifre interesante. Im­presionează, de asemenea, eleganţa holurilor luminoa­se, colorate în nuanțe odih­nitoare, cu fresce specifice muncii, mobilierul confor­tabil din sălile de aştepta­re, zugrăvelile pastelate ale camerelor, pardoselile în marmură. Tehnica actuală pusă în slujba ocrotirii să­nătăţii oamenilor te înso­ţeşte pas cu pas, cameră cu cameră, serviciu cu ser­viciu. — Avem la dispoziţie un adevărat institut de balneo­logie, de dimensiuni mai reduse, la demisol — ne-a spus tovarăşa dr. Jucu Popescu, şefa serviciului. Aici se pot face o gamă largă de tratamente balnea­re — kinoterapie, duşuri subacvale, duşuri scoţiene, afuziuni, băi de lumină — şi diferite tratamente elec­­troterapice. Tot la de­misol se află farmacia, serviciile de radiologie şi microradiofotografie. Parterul adăposteşte pe una din laturi serviciul de pediatrie, separat de res­tul policlinicii. Pe celelalte laturi se află un serviciu de recoltare a probelor de laborator, un cabinet de pneumologie, fişierul şi administraţia. La etajele I—IV se întîm­­pină toate celelalte cabine­te de specialitate. Labora­toarele modern utilate sunt capabile să rezolve probe exigente în materie de bio­chimie, hormonologie, he­matologie, parazitologie, alergologie. La ultimul ni­vel — etajul V — funcţio­nează o bază de învăţămînt policlinic pentru Institutul medico-farmaceutic, cu 7 cabinete de medicină in­ternă, laboratoare de ex­plorări funcţionale şi sală de cursuri. Prin intermediul serviciu­lui de asistenţă medicală la domiciliu, în raza de acţiune a policlinicii sunt cuprinse şi locuinţele cetă­ţenilor. Medicii se depla­sează rapid cu automobi­lele serviciului la căpă­­tîiul bolnavilor, pentru a le da un prim ajutor. Ma­rele palat din parcul Vitan a început să desfășoare o rodnică activitate de ocroti­re a sănătății populației. Dumitru MINCULESCU în cartierul „Balta Albă" se înalță noi blocuri din pa­nouri mari, cu fațade pla­cate, în diferite culori Întoarcerea delegaţiei GUVERNAMENTALE ROMÂNE DIN TURCIA Duminică s-a înapoiat în Capi­tală, venind din Ankara, delega­ţia guvernamentală română con­dusă de preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, care, la invitaţia preşedintelui Con­siliului de Miniştri al Republicii Turcia, Suleyman Demirel, a făcut o vizită în această ţară. Din delegaţie au făcut parte Corneliu Mănescu, ministrul afa­cerilor externe, Alexandru Roabă, ministrul petrolului, Ion Drîncea­­nu, ambasadorul României la An­kara, Dumitru Bejan, prim-ad­­junct al ministrului comerţului ex­terior, Atanase Diaconescu, ad­junct al ministrului industriei chi­mice, Ştefan Constantinescu, ad­junct al ministrului industriei me­talurgice, Nicolae Stere, adjunct al ministrului transporturilor auto, navale şi aeriene. La sosire pe aeroportul Bănea­sa, delegaţia a fost salutată de to­varăşii Gheorghe Apostol, Emil Bodnaraş, Alexandru Drăghici, Ilie Verdeţ, Gheorghe Rădulescu, Iosif Banc,­­de membri ai guvernului. Au fost c­e faţa Argun Coban, în­sărcinatul cu afaceri ad-interim al ISTANBUL 31 (Agerpres).— Tri­mişii speciali transmit : Duminică, delegaţia guvernamentală română, condusă de preşedintele Consiliu­lui de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, şi-a încheiat vizita oficia­lă făcută în Republica Turcia, la invitaţia guvernului acestei ţări, în cursul dimineţii, înainte de plecare, oaspeţii români, însoţiţi de personalităţi turce, au vizitat două strălucite monumente arhitec­turale situate în partea veche a oraşului Istanbul: biserica Sf. So­fia şi Moscheea Albastră. Construită între anii 532 şi 537, Sf. Sofia a fost pînă în secolul XVI cel mai impunător edificiu re­ligios din lume. Transformată în moschee în anul 1453, ea a devenit muzeu în 1935. A fost vizitată apoi Moscheea Al­bastră, o capodoperă de artă turcă, cu decoraţii şi ornamentaţii de o mare bogăţie şi fineţe. Coloana maşinilor oficiale s-a îndreptat apoi spre aeroportul (Continuare în pag. a IlI-a) ! La sosire pe aeroportul Băneasa Foto : M. Andreescu Turciei la Bucureşti, şi membri ai ambasadei.­­Sărbătoarea­­recoltei la Luna Sub cerul adine şi limpede al ultimei zile din luna lui cuptor, chiote prelungi din u­­liţă în uliţă, rîsete zvîcnite în mulţimi, vălmăşeală de vîr­­tej la capătul satului, dinspre tarlaua de pe care s-au obţi­nut 4 050 kg grîu la hectar, marchează datina străbună, sărbătoarea recoltei în comu­na Luna, din raionul Turda. Caii împodobiţi cu zurgălăi şi zeghe din zestrea fetelor, zbur­dă pe asfaltul încălzit. 10 că­­luşeri poartă cununile grele de spice „ca vrabia“, din holde ca acelea prin care Alexandru Machedon îşi făcea drum cu lancea. După căluşeri , fe­tele cu cununa cea mare, chiu­ind belşugul cu vorbe şi ges­turi tot din datină luate. Cît a durat ritualul ? O oră, două, trei... Ţăranii din coope­rativa agricolă „Scînteia“ nu şi-au dat seama. Ei au început secerişul în 18 iulie şi în 27 iulie l-au terminat, primii pe raion şi regiune. Nu înăbuşiţi de trudă săptămîni la rînd, nu măsurînd şilinca îngustă cu postăţi tirane, ci strîngînd sa­cii cu grîu în urma celor 32 de combine. De pe fiecare hectar cu grîu, cooperativa din Luna a recoltat 2 420 ki­lograme în medie, faţă de 1 800 kg, planificate. La capătul fie­­cărui lan, combinerii au lăsat cu bună ştiinţă cele mai frumoa­se spice pentru cununi şi hra­na simbolică păsărilor cîmpu­­lui. Ajunşi la sediul cooperati­vei tinerii încredinţează cu­nuna cooperatorilor din bri­gada a treia, condusă de co­munistul Ioan Odverean, ca semn de preţuire a muncii lor. — Scoatem în evidenţă, a spus tovarăşul Gavrilă Oltea­­nu, preşedintele cooperativei agricole de producţie „Scîn­teia“, r­aportul adus de toţi cooperatorii noştri la termina­rea secerişului şi remarcăm munca tovarășilor Ileana Giurgiu, Teofil Drevar, Ion Ion ARCAȘ (Continuare în pag. a II-a) TELEGRAMĂ Excelenţei sale domnului SULEYMAN DEMIREL primul ministru al Republicii Turcia ANKARA Părăsind teritoriul Republicii Turcia, ţin să vă adresez, excelenţă, mulţumirile noastre sincere pentru calda ospitalitate de care ne-am bucurat cu ocazia vizitei delegaţiei guvernamentale române în frumoasa dv. ţară şi cele mai bune urări pentru fericirea dv. şi prosperitatea poporului turc, pentru dezvoltarea relaţiilor de prietenie, colaborare şi bună vecinătate între ţările noastre. ION GHEORGHE MAURER preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România De la bordul avionului, 31 iulie 1966 SOSIREA UNEI DELEGAŢII A PARTIDULUI COMUNIST DIN DANEMARCA Duminică, a sosit în Capitală o delegaţie a Partidului Comunist din Danemarca, condusă de tova­răşul Knud Jespersen, preşedinte­le P.C. din Danemarca, care, la invitaţia Comitetului Central al Partidului Comunist Român, face o vizită în ţara noastră. Din delegaţie fac parte tovarăşii Paul Emanuel, membru al Comi­tetului Executiv şi secretar al Co­mitetului Central al P.C. din Da­nemarca, şi Jorgen Jensen, mem­bru al Comitetului Executiv al Co­mitetului Central al P.C. din Da­nemarca. La aeroportul Băneasa delegaţia a fost întîmpinată de tovarăşii Alexandru Drăghici, membru al Comitetului Executiv şi al Prezi­diului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Virgil Trofin, secretar al C.C. al P.C.R., Ghizela Vass, mem­bru al C.C. al P.C.R., şef de sec­ţie la C.C. al P.C.R., Constantin Vasiliu, adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R., de activişti de partid. (Agerpres) Modernizarea duminicii Cunoşteam Cheia, un sat vechi, însoţit de murmurul Teleajenului şi de zimfii de piatră ai Zăganului, ca pe un loc patriarhal, de o linişte nefirească, în care doar trenul forestier aducea, pe la miezul zilei, oa­meni şi veşti din restul lumii. Dar iată că în ul­timele duminici ale a­­cestui an am descoperit în Cheia o noutate sur­prinzătoare : circulația. Turisme, autobuze, mo­tociclete străbăteau sa­tul spre Muntele Roșu sau pasul Bratocea, spre Vălenii de Munte sau către mănăstirea multiseculară din apro­piere cu frecvența o­­bișnuită pe arterele unui oraş, sute de oameni cu rucsacuri şi aparate de fotografiat porneau către pajiştile sau munţii în­vecinaţi. Sub ochii noştri, spec­tacolul duminicii se mo­difică. Duminica statică, resemnată, strivită între pereţii casei, gravitînd în jurul prînzului cît mai copios şi al somnului fără limită, duminica o­­dihnei fără orizont şi fără odihnă, în acelaşi timp, se stinge. Pentru tot mai mulţi oameni bucuriile dumi­nicii sînt legate de kilo­metrii parcurşi, de filmul odihnitor compus din zeci şi sute de imagini ale naturii, de mîngîie­­rea soarelui şi a apei, de descoperirea unor fru­museţi ale trecutului ori ale prezentului. Dumini­ca devine relaxare acti­vă, duminica îşi caută un alt orizont străbătînd distanțe care nu sunt nu­mai ale spaţiului, ci, mai ales, ale spiritului. Deplasarea, chiar şi pe orbitele odihnei, înseam­nă timp, presupune vi­teză. Am cronometrat într-una din aceste du­minici durata drumului Bucureşti — Snagov, parcurs cu mijloacele de locomoţie ale I.T.B. A­­glomeraţia excesivă, transbordarea dintr-un autobuz într-altul, media orară (nu ştiu dacă era a şoferului sau a I.T.B.-ului) au făcut ca drumul să fie străbătut în aproximativ două ore şi jumătate. Da, există o prejude­cată, încă destul de răs­­pîndită, după care du­minica oamenii au timp de pierdut. „Ei şi ce-i dacă te odihneşti numai patru ore în loc de şase ?’, spun unii, neîn­­țelegind, sau nevrînd să înțeleagă, că durata timpului de odihnă a­­fectează direct randa­mentul timpului produc­tiv. Există însă şi alte pre­judecăţi. La chioşcurile şi restaurantele din locurile de odihnă şi a­­grement se consideră că duminica se vinde orice şi oricum. Meniul e sărac? Nu-i nimic. Berea e caldă ? Se bea şi aşa. Polifeţea, condescen­denţa, uneori chiar şi igiena sînt uitate în a­­glomeraţie şi febra at­mosferei duminicale. Sînt amănunte ale ca­drului şi psihologiei o­­dihnei la care ar trebui să ne gîndim mai mult. Tocmai pentru că sub ochii noştri duminica se transformă­ şi capătă tră­săturile civilizaţiei şi vieţii noastre dinamice. Paul DIACONESCU INSTANTANEE

Next