Scînteia, august 1966 (Anul 35, nr. 7058-7087)
1966-08-01 / nr. 7058
PROLETARI DÍN TOATE ȚÂRÎLE, UNITI-VAN AL COMITETULUI CENTRAL AL P.C.R. Anul XXXV Nr. 7058 Luni 1 august 1966 4 PAGINI-30 BANI O SARCINĂ ECONOMICĂ STRINGENTĂ - -------ACCELERAREA ritmului de realizare a investiţiilor Pe ansamblul ramurilor economiei, în primul semestru s-a realizat un volum important din planul de investiţii pe an■ost an. Unele ministere — Ministerul Căilor Ferate, Ministerul Minelor şi Ministerul Petrolului, de pildă , au obţinut realizări superioare mediei pe ansamblul economiei, ceea ce arată că majoritatea colectivelor de constructori, institutelor de proiectare şi titularilor de investiţii au inceput bine primul an al cincinalului. Din cercetarea analizelor statistice se desprinde însă că la alte ministere, ale căror investiţii au un volum însemnat, rezultatele nu se ridică încă la nivelul cerinţelor şi posibilităţilor. In cadrul Ministerului Industriei Uşoare s-a realizat, în primele şase luni, doar 29,1 la sută din investiţiile acestui an, la Ministerul Industriei Chimice — 34 la sută, la Ministerul Industriei Alimentare — 34,8 la sută, iar la Consiliul Superior al Agriculturii — 37,8 la sută. Dacă în majoritatea regiunilor se menţine un ritm intens pe şantiere, realizările situîndu-se la un nivel ridicat, în cîteva regiuni — Banat, Dobrogea, Ploieşti şi Suceava — îndeosebi la obiectivele social-culturale şi agricole, se constată anumite rămîneri în urmă în ce priveşte îndeplinirea prevederilor planului de investiţii. In timpul care a trecut din acest an harta Industrială a ţării s-a îmbogăţit cu 155 de capacităţi şi obiective noi, care s-au şi integrat rapid în viaţa noastră economică aducînd o contribuţie însemnată la sporirea volumului global al producţiei. Dar trebuie precizat că Ministerele Industriei Chimice şi Energiei Electrice, Consiliul Superior al Agriculturii şi unele sfaturi populare regionale au şi acum o serie de obiective nepuse în funcţiune în 1965, la care se adaugă, bineînţeles, şi cele restante din semestrul I. Datorită nerespectării termenelor la obiectivele prevăzute prin plan să producă, economia este lipsită de anumite cantităţi de produse, nu se asigură recuperarea sumelor investite în proporţiile stabilite şi se îngreunează creşterea sistematică a eficienţei economice a investiţiilor. Căror cauze se datoresc aceste rămîneri în urmă în realizarea ritmică şi la termen a investiţiilor ? Din păcate, aceloraşi cauze cunoscute titularilor de investiţii. Ritmul de execuţie lent, existent pe unele şantiere, este determinat, în principal, de lipsa documentaţiilor tehnice. La sfîrşitul semestrului I nu erau predate organizaţiilor de construcţii-montaj documentaţii de execuţie în valoare de multe milioane de lei , rămîneri în urmă constatîndu-se la Ministerul Industriei Chimice, Ministerul Industriei Metalurgice, Consiliul Superior al Agriculturii şi la unele sfaturi populare regionale. Inexistenţa proiectelor a făcut ca pe şantierul fabricii „Clujana“ volumul de lucrări să se situeze sub posibilităţile întreprinderii care are sarcina să execute construcţia. De precizat că proiectele pentru secţiile încălţăminte şi tăbăcăria minerală au fost predate în luna mai, în loc de aprilie. La uzina „Rulmentul“ din Braşov, tot din cauza lipsei documentaţiei tehnice, lucrările la o serie de obiective n-au început la termenele stabilite, ele fiind decalate în trimestrul III. Oare pe titularii acestor investiţii şi conducerile institutelor de proiectare îi lasă indiferenţi consecinţele ce rezultă din tărăgănarea lucrărilor ? Forurile respective ar trebui să ia măsuri pentru întărirea răspunderii faţă de respectarea disciplinei investiţiilor, faţă de termenele şi prevederile planului de punere în funcţiune a obiectivelor industriale. Darea în exploatare la termen a noilor întreprinderi sau capacităţi este nemijlocit condiţionată de asigurarea la timp şi în Nicolae CUCUI (Continuare în pag. a IlI-a) Centrul experimental pentru încercarea soiurilor Tîncăbeşti. Se urmăreşte stadiul de dezvoltare a florii-soarelui Foto : Agerpres Monumentele istorice în circuitul vieţii contemporane Dr. arh. Gheorghe CURINSCHI Ideea continuităţii culturii, a unităţii dintre valorile tradiţiei şi creaţia contemporană, puternica influenţă educativă pe care o au vestigiile culturii trecutului scot în evidenţă importanţa activităţii pline de răspundere ce se desfăşoară în domeniul restaurării monumentelor istorice. Evoluţia concepţiilor de restaurare din ţara noastră reflectă dezvoltarea progresivă a acestui domeniu pe plan mondial. Experienţa autohtonă a condus în paralel şi la elaborarea unor poziţii proprii, distincte. Se poate vorbi astfel de o şcoală naţională românească de restaurare, cu o existenţă de peste şase decenii Activitatea rodnică din anii din urmă pretinde însă noi generalizări teoretice, înţelegerea arhitecturii ca unitate dialectică a aspectelor funcţional, constructiv şi estetic pretinde ca şi noţiunea de monument istoric să se extindă asupra tuturor acestor componente, iar sarcina restaurării să o constituie reeditarea legăturii lor intime. Lucrările de restaurare îmbină utilizarea unor tehnici străvechi cu cele mai avansate procedee folosite la conservarea materialelor de construcţie şi la consolidarea structurilor. Practica mondială arată că tehnicile moderne sunt privite ca un auxiliar, iar limita întrebuinţării lor este determinată, în principal, de cerinţa menţinerii unor structuri constructive originale care nu-şi mai pot îndeplini funcţiile. In condiţiile utilizării largi în arhitectura contemporană a tehnicii betonului armat se resimte în domeniul restaurărilor o anumită presiune a formaţiei inginerului , specializat în calculul betonului — exprimată prin tendinţa de a recurge la soluţii ingenioase, care cîteodată depăşesc şi chiar contrazic cerinţele restaurării. Fenomenul este ilustrat de alegerea soluţiei de a demonta turnul central al bisericii de la Prejmer (fapt justificat în parte datorită dificultăţii considerabile de a-1 menţine prin consolidare pe loc) şi — respingînd tehnicile tradiţionale — de a-1 reconstrui, recurgîndu-se la un schelet de beton armat. Monumentele nu sînt nişte vestigii moarte. Viaţa lor continuă şi astăzi, iar restauratorul, conservînd vechiul, trebuie cîteodată , să recurgă la completări caresa asigure păstrarea monumentelor în circuitul vieții contemporane. Totodată, pe lîngă reîntregirea pe bază de documente certe a elementelor dispărute sau avariate, restauratorul, răspunzînd unor cerințe funcţionale actuale, este nevoit, în unele cazuri, să întregească părţi din monument pentru care documentele lipsesc. în ambele cazuri specialiştii recomandă a se recurge la arhitectura epocii noastre. înţelegerea a ceea ce reprezintă arhitectura epocii noastre poate fi însă diferită. Un eminent restaurator italian arată că „sînt tot atîtea moduri de a parcurge acest drum, cîte ocazii de a o face“. Poziţiile noastre teoretice în domeniul arhitecturii ne permit să facem o precizare: dacă cerinţa amprentei proprii este valabilă pentru (Continuare în pag. a II-a) I wmm PALATUL SĂNĂTĂŢIIH HHH I din parcul Vitán 0 Un dreptunghi cu o latură de... cinci etaje ^ 2500 de consultaţii şi tratamente pe zi 0 Asistenţă medicală pentru 150000 de locuitori Aşezată în mijlocul parcului Vitán, bogat în tei şi arbuşti ornamentali, cu alei şerpuind printre flori şi verdeață, frumoasa clădire în culori pastel, cu dereste largi, deschise spre soare, pare mai curînd un hotel turistic decît o policlinică. Are forma unui dreptunghi cu latura principală de cinci etaje, care se încadrează armonios în arhitectonica actuală a cartierului. — Policlinica raională Tudor Vladimirescu — ne-a spus tov. dr. Ion Suştreanu, locțiitor al directorului noii unitafi sanitare — a fost dată de curînd în folosinţă şi asigură asistenţa medicală a populației la un înalt nivel. Este cea mai mare unitate de acest gen din ţară , cuprinde o suprafaţă construită de aproape 10 000 metri pătraţi. Aici, 350 de cadre medicale — medici, chimişti, personal mediu sanitar, ferceri, surori etc. — care dispun de o aparatură ultramodernă, vor acorda anual 1 200 000 de consultaţii şi tratamente, respectiv 2 500 de consultaţii şi tratamente de specialitate pe zi, unei populaţii de aproximativ 150 000 de locuitori, dintre care 25 000 de copii. După cum se vede, acest palat al sănătăţii oferă amatorilor de date statistice cifre interesante. Impresionează, de asemenea, eleganţa holurilor luminoase, colorate în nuanțe odihnitoare, cu fresce specifice muncii, mobilierul confortabil din sălile de aşteptare, zugrăvelile pastelate ale camerelor, pardoselile în marmură. Tehnica actuală pusă în slujba ocrotirii sănătăţii oamenilor te însoţeşte pas cu pas, cameră cu cameră, serviciu cu serviciu. — Avem la dispoziţie un adevărat institut de balneologie, de dimensiuni mai reduse, la demisol — ne-a spus tovarăşa dr. Jucu Popescu, şefa serviciului. Aici se pot face o gamă largă de tratamente balneare — kinoterapie, duşuri subacvale, duşuri scoţiene, afuziuni, băi de lumină — şi diferite tratamente electroterapice. Tot la demisol se află farmacia, serviciile de radiologie şi microradiofotografie. Parterul adăposteşte pe una din laturi serviciul de pediatrie, separat de restul policlinicii. Pe celelalte laturi se află un serviciu de recoltare a probelor de laborator, un cabinet de pneumologie, fişierul şi administraţia. La etajele I—IV se întîmpină toate celelalte cabinete de specialitate. Laboratoarele modern utilate sunt capabile să rezolve probe exigente în materie de biochimie, hormonologie, hematologie, parazitologie, alergologie. La ultimul nivel — etajul V — funcţionează o bază de învăţămînt policlinic pentru Institutul medico-farmaceutic, cu 7 cabinete de medicină internă, laboratoare de explorări funcţionale şi sală de cursuri. Prin intermediul serviciului de asistenţă medicală la domiciliu, în raza de acţiune a policlinicii sunt cuprinse şi locuinţele cetăţenilor. Medicii se deplasează rapid cu automobilele serviciului la căpătîiul bolnavilor, pentru a le da un prim ajutor. Marele palat din parcul Vitan a început să desfășoare o rodnică activitate de ocrotire a sănătății populației. Dumitru MINCULESCU în cartierul „Balta Albă" se înalță noi blocuri din panouri mari, cu fațade placate, în diferite culori Întoarcerea delegaţiei GUVERNAMENTALE ROMÂNE DIN TURCIA Duminică s-a înapoiat în Capitală, venind din Ankara, delegaţia guvernamentală română condusă de preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, care, la invitaţia preşedintelui Consiliului de Miniştri al Republicii Turcia, Suleyman Demirel, a făcut o vizită în această ţară. Din delegaţie au făcut parte Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, Alexandru Roabă, ministrul petrolului, Ion Drînceanu, ambasadorul României la Ankara, Dumitru Bejan, prim-adjunct al ministrului comerţului exterior, Atanase Diaconescu, adjunct al ministrului industriei chimice, Ştefan Constantinescu, adjunct al ministrului industriei metalurgice, Nicolae Stere, adjunct al ministrului transporturilor auto, navale şi aeriene. La sosire pe aeroportul Băneasa, delegaţia a fost salutată de tovarăşii Gheorghe Apostol, Emil Bodnaraş, Alexandru Drăghici, Ilie Verdeţ, Gheorghe Rădulescu, Iosif Banc,de membri ai guvernului. Au fost ce faţa Argun Coban, însărcinatul cu afaceri ad-interim al ISTANBUL 31 (Agerpres).— Trimişii speciali transmit : Duminică, delegaţia guvernamentală română, condusă de preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, şi-a încheiat vizita oficială făcută în Republica Turcia, la invitaţia guvernului acestei ţări, în cursul dimineţii, înainte de plecare, oaspeţii români, însoţiţi de personalităţi turce, au vizitat două strălucite monumente arhitecturale situate în partea veche a oraşului Istanbul: biserica Sf. Sofia şi Moscheea Albastră. Construită între anii 532 şi 537, Sf. Sofia a fost pînă în secolul XVI cel mai impunător edificiu religios din lume. Transformată în moschee în anul 1453, ea a devenit muzeu în 1935. A fost vizitată apoi Moscheea Albastră, o capodoperă de artă turcă, cu decoraţii şi ornamentaţii de o mare bogăţie şi fineţe. Coloana maşinilor oficiale s-a îndreptat apoi spre aeroportul (Continuare în pag. a IlI-a) ! La sosire pe aeroportul Băneasa Foto : M. Andreescu Turciei la Bucureşti, şi membri ai ambasadei.Sărbătoarearecoltei la Luna Sub cerul adine şi limpede al ultimei zile din luna lui cuptor, chiote prelungi din uliţă în uliţă, rîsete zvîcnite în mulţimi, vălmăşeală de vîrtej la capătul satului, dinspre tarlaua de pe care s-au obţinut 4 050 kg grîu la hectar, marchează datina străbună, sărbătoarea recoltei în comuna Luna, din raionul Turda. Caii împodobiţi cu zurgălăi şi zeghe din zestrea fetelor, zburdă pe asfaltul încălzit. 10 căluşeri poartă cununile grele de spice „ca vrabia“, din holde ca acelea prin care Alexandru Machedon îşi făcea drum cu lancea. După căluşeri , fetele cu cununa cea mare, chiuind belşugul cu vorbe şi gesturi tot din datină luate. Cît a durat ritualul ? O oră, două, trei... Ţăranii din cooperativa agricolă „Scînteia“ nu şi-au dat seama. Ei au început secerişul în 18 iulie şi în 27 iulie l-au terminat, primii pe raion şi regiune. Nu înăbuşiţi de trudă săptămîni la rînd, nu măsurînd şilinca îngustă cu postăţi tirane, ci strîngînd sacii cu grîu în urma celor 32 de combine. De pe fiecare hectar cu grîu, cooperativa din Luna a recoltat 2 420 kilograme în medie, faţă de 1 800 kg, planificate. La capătul fiecărui lan, combinerii au lăsat cu bună ştiinţă cele mai frumoase spice pentru cununi şi hrana simbolică păsărilor cîmpului. Ajunşi la sediul cooperativei tinerii încredinţează cununa cooperatorilor din brigada a treia, condusă de comunistul Ioan Odverean, ca semn de preţuire a muncii lor. — Scoatem în evidenţă, a spus tovarăşul Gavrilă Olteanu, preşedintele cooperativei agricole de producţie „Scînteia“, raportul adus de toţi cooperatorii noştri la terminarea secerişului şi remarcăm munca tovarășilor Ileana Giurgiu, Teofil Drevar, Ion Ion ARCAȘ (Continuare în pag. a II-a) TELEGRAMĂ Excelenţei sale domnului SULEYMAN DEMIREL primul ministru al Republicii Turcia ANKARA Părăsind teritoriul Republicii Turcia, ţin să vă adresez, excelenţă, mulţumirile noastre sincere pentru calda ospitalitate de care ne-am bucurat cu ocazia vizitei delegaţiei guvernamentale române în frumoasa dv. ţară şi cele mai bune urări pentru fericirea dv. şi prosperitatea poporului turc, pentru dezvoltarea relaţiilor de prietenie, colaborare şi bună vecinătate între ţările noastre. ION GHEORGHE MAURER preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România De la bordul avionului, 31 iulie 1966 SOSIREA UNEI DELEGAŢII A PARTIDULUI COMUNIST DIN DANEMARCA Duminică, a sosit în Capitală o delegaţie a Partidului Comunist din Danemarca, condusă de tovarăşul Knud Jespersen, preşedintele P.C. din Danemarca, care, la invitaţia Comitetului Central al Partidului Comunist Român, face o vizită în ţara noastră. Din delegaţie fac parte tovarăşii Paul Emanuel, membru al Comitetului Executiv şi secretar al Comitetului Central al P.C. din Danemarca, şi Jorgen Jensen, membru al Comitetului Executiv al Comitetului Central al P.C. din Danemarca. La aeroportul Băneasa delegaţia a fost întîmpinată de tovarăşii Alexandru Drăghici, membru al Comitetului Executiv şi al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Virgil Trofin, secretar al C.C. al P.C.R., Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R., şef de secţie la C.C. al P.C.R., Constantin Vasiliu, adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R., de activişti de partid. (Agerpres) Modernizarea duminicii Cunoşteam Cheia, un sat vechi, însoţit de murmurul Teleajenului şi de zimfii de piatră ai Zăganului, ca pe un loc patriarhal, de o linişte nefirească, în care doar trenul forestier aducea, pe la miezul zilei, oameni şi veşti din restul lumii. Dar iată că în ultimele duminici ale acestui an am descoperit în Cheia o noutate surprinzătoare : circulația. Turisme, autobuze, motociclete străbăteau satul spre Muntele Roșu sau pasul Bratocea, spre Vălenii de Munte sau către mănăstirea multiseculară din apropiere cu frecvența obișnuită pe arterele unui oraş, sute de oameni cu rucsacuri şi aparate de fotografiat porneau către pajiştile sau munţii învecinaţi. Sub ochii noştri, spectacolul duminicii se modifică. Duminica statică, resemnată, strivită între pereţii casei, gravitînd în jurul prînzului cît mai copios şi al somnului fără limită, duminica odihnei fără orizont şi fără odihnă, în acelaşi timp, se stinge. Pentru tot mai mulţi oameni bucuriile duminicii sînt legate de kilometrii parcurşi, de filmul odihnitor compus din zeci şi sute de imagini ale naturii, de mîngîierea soarelui şi a apei, de descoperirea unor frumuseţi ale trecutului ori ale prezentului. Duminica devine relaxare activă, duminica îşi caută un alt orizont străbătînd distanțe care nu sunt numai ale spaţiului, ci, mai ales, ale spiritului. Deplasarea, chiar şi pe orbitele odihnei, înseamnă timp, presupune viteză. Am cronometrat într-una din aceste duminici durata drumului Bucureşti — Snagov, parcurs cu mijloacele de locomoţie ale I.T.B. Aglomeraţia excesivă, transbordarea dintr-un autobuz într-altul, media orară (nu ştiu dacă era a şoferului sau a I.T.B.-ului) au făcut ca drumul să fie străbătut în aproximativ două ore şi jumătate. Da, există o prejudecată, încă destul de răspîndită, după care duminica oamenii au timp de pierdut. „Ei şi ce-i dacă te odihneşti numai patru ore în loc de şase ?’, spun unii, neînțelegind, sau nevrînd să înțeleagă, că durata timpului de odihnă afectează direct randamentul timpului productiv. Există însă şi alte prejudecăţi. La chioşcurile şi restaurantele din locurile de odihnă şi agrement se consideră că duminica se vinde orice şi oricum. Meniul e sărac? Nu-i nimic. Berea e caldă ? Se bea şi aşa. Polifeţea, condescendenţa, uneori chiar şi igiena sînt uitate în aglomeraţie şi febra atmosferei duminicale. Sînt amănunte ale cadrului şi psihologiei odihnei la care ar trebui să ne gîndim mai mult. Tocmai pentru că sub ochii noştri duminica se transformă şi capătă trăsăturile civilizaţiei şi vieţii noastre dinamice. Paul DIACONESCU INSTANTANEE