Scînteia, octombrie 1966 (Anul 35, nr. 7118-7148)

1966-10-01 / nr. 7118

PE FIRUL UNOR OBLIGAŢII CONTRACTUALE In angrenajul complex al Industriei noastre, în care fiecare întreprindere are un loc bine precizat, producţia ei fiind, în multe cazuri, materie primă sau subansamble pentru alte unităţi indus­triale, îndeplinirea ritmică a planului, respectarea întocmai a clauzelor înscrise în contractele economice de colaborare şi coo­perare prezintă o deosebită importanţă. Orice rămînere în urmă în realizarea planului, orice încălcare a disciplinei contractuale, în ce priveşte termenele de livrare, calitatea şi sortimentul sta­bilite, creează o adevărată reacţie „în lanţ",­ avînd consecinţe serioase asupra îndeplinirii planului în întreprinderile beneficiare. Ne-am deplasat în cîteva întreprinderi, pe firul unor clauze con­tractuale, pentru a analiza dacă ele sînt sau nu respectate, în strînsă legătură cu realizarea prevederilor planului. Uzina „Electroprecizia“-Săcele nu şi-a îndeplinit planul la pro­ducţia globală pe luna august de­cît în proporţie de 98 la sută, iar la piese de schimb auto numai în proporţie de 87,19 la sută. De ce ? Greu de răspuns din capul locului, pentru că motivările cuprinse în informările trimise la diverse fo­ruri sunt diferite. Căutând să aflăm care este ade­vărata stare a lucrurilor am dis­cutat cu tov. ing. Gh. Bucerzan, directorul uzinei. „Nerealizarea planului la producţia globală şi în special la echipament auto — precizează directorul — ieşte în principal furnizorilor in­terni şi externi care nu ne trimit la timpul prevăzut materiile pri­me sau piesele contractate. Dintre furnizorii interni, care nu-şi res­pectă graficul de livrare sau ne trimit unele produse necorespun­zătoare calitativ, aş enumera uzi­na „Industria Sîrmei“-Cîmpia Turzii, întreprinderea „Clujana“ din Cluj, Baza de aprovizionare I Bucureşti. La aceasta se adaugă şi instabilitatea planului de pro­ducţie determinat de desele modi­ficări ce vin din partea Di­recţiei generale a industriei elec­trotehnice din ministerul nostru de resort“. Intervine în discuţie şi tov. ing. Alex. Zaharescu, şeful serviciului de planificare : „Mai mult, noi nu cunoaştem din timp sarcinile de­finitive de plan pe trimestre, pen­tru a ne asigura SDV-urile şi a­­provizionarea cu materiale. Con­cret, la această dată (20 septembrie — n.n.) noi nu cunoaştem planul pe anul 1967, iar indicatorii de plan pe trimestrul IV a. c. au sosit de la direcţia generală abia la 17 septembrie“. Am reţinut aceste explicaţii şi ne-am adresat direcţiei generale de resort din Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini. „Dacă planul pe luna august nu a fost realizat la „Electroprecizia“­­Săcele — ne-a spus tov. ing. H. Areşteanu, director tehnic al Di­recţiei generale a industriei elec­trotehnice — aceasta nu se dato­­reşte Combinatului siderurgic Re­şiţa sau altor furnizori, ci neajun­surilor serioase care există în or­ganizarea şi urmărirea producţiei. In­* NEACŞU (Continuare în pag. a IlI-a) O nouă metodă de foraj La mai multe sonde din ţară a fost experimentat, cu succes, forajul cu sape cu diamante. A­­ceastă metodă de săpare a son­delor constă în folosirea unor sape şi capete de carotieră mo­nolit armate cu diamante indus­triale. Diamantul, avînd un punct foarte ridicat de topire şi durita­tea maximă, poate fi folosit la săparea formaţiunilor geologice omogene şi dure, la orice adin­­cime. La sondele la care s-a aplicat acest tip de sape durata de fo­raj a fost redusă ; cu o singură sapă armată cu diamante s-a fo­rat, în unele cazuri, metrajul co­respunzător obținut cu mai mul­te sape obişnuite cu conuri. Rezultatele obfinute pînă în prezent fac ca acest foraj să fie experimentat în continuare în zonele unde se traversează for­maţiuni geologice dure şi omo­gene. (Agerpres) ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL P.C.R. Anul XXXVI Nr. 7118 Sîmbătă 1 octombrie 1966 6 PAGINI - 30 BANI Pentru continua îmbunătăţire­­ a studiului şi a­ comportării studenţilor Invăţămîntul superior din ţară , noastră cunoaşte o continuă dez­voltare. Prin grija partidului şi a guvernului sunt create,­posibili­tăţi de cuprindere a­­unui număr mereu sporit de studenţi. In pre­zent în instituţiile de învăţămînt superior studiază 1136 000 studenţi, care se pregătesc în peste 200 de specialităţi. In acest an vor păşi pentru prima oară în instituţiile de învăţămînt superior peste 33 000 de tineri, adică mai mult decît numărul total al studenţilor exis­tenţi în România anului 1938. Gratuitatea învăţămîntului, bur­sele de care beneficiază peste 60 la sută din studenţii ţării, căminele şi cantinele moderne construite în centrele universitare asigură stu­denţilor noştri condiţii bune de pregătire şi de viaţă, scutindu-i de greutăţile materiale chinuitoare care împovărau în trecut cea mai mare parte a tineretului universi­tar. Datorită eforturilor întregului popor, studenţii noştri îşi pot con­sacra întreaga putere de muncă pregătirii lor temeinice, pentru a deveni cadre de nădejde în opera de desăvîrşire a construcţiei socia­liste. Marea majoritate a studenţi­lor învaţă cu sîrguinţă, avînd conştiinţa îndatoririlor lor faţă de societate. Sînt, însă, cazuri izolate, cînd unii studenţi neglijează în­datorirea lor principală, învăţătu­ra, sau, prin comportarea lor, în­calcă normele vieţii universitare. Cu prilejul deschiderii noului an universitar, ministrul învăţămîntu­­lui a emis un ordin prin care sta­bileşte reguli şi obligaţii ale stu­denţilor privind studiul şi compor­tarea lor în cadrul instituţiilor de învăţămînt superior şi în viaţa socială. Studenţii au îndatorirea — se precizează în ordin — de a în­deplini în bune condiţii şi la timp toate sarcinile ce le revin potrivit planului de învăţămînt şi progra­melor de studii, de a frecventa cu regularitate şi punctualitate cursu­rile, seminariile, de a participa la lucrările practice și celelalte for­me de activitate prevăzute în orarii. (Continuare în pag. a V-a) Cum va fi sărbătorită „ZIUA RECOLTEI“ M ' lllti î Ml­ll­li H­­­ÄMIlllllll Este un vechi obicei ca gospodarul, după ce şi-a strîns recolta în hambare, „să numere bobocii“ şi să cinsteas­că belşugul roadelor pămîntului. O asemenea trecere în revistă a roadelor — amplifica­tă la scara întregii ţări — Sărbătoarea recoltei — va începe mîine, du­minică, 2 octombrie. Iată ce am aflat la U­­niunea Naţională a Co­operativelor Agricole de Producţie cu privire la manifestările ce vor avea loc în ţară şi în Capitală cu acest prilej. In toate comunele vor avea loc festivităţi în cadrul cărora se vor trece în revistă realiză­rile din acest an ale cooperativelor agricole de producţie, urmate de programe cultural­­artistice, serbări popu­lare, şezători, hore şi întreceri sportive de oină, trîntă etc. In oraşe se vor deschide expoziţii-tîrg, care vor funcţiona o anume pe­rioadă de timp. Ele vor oferi cetăţenilor le­gume şi fructe de se­zon. In jurul acestor tîrguri se vor găsi tra­diţionalele mustării unde mustul va fi înso­ţit de pastramă, mititei şi alte preparate ale bucătăriei româneşti. Parcurile de distracţii, carnavalurile recoltei vor constitui, duminică, puncte de atracţie pen­tru locuitorii de toate vîrstele ai oraşelor. Sun­tem­ informaţi că în re­giunile Bacău, Mara­mureş, Cluj, Argeş, Mu­­reş-Autonomă Maghiară şi altele la serbările de mîine îşi vor da con­cursul cele mai bune formaţii artistice, s-au alcătuit programe spe­ciale inspirate din tra­diţiile locale. In Capitală, sărbătoa­rea recoltei va căpăta o amploare deosebită. Pregătirile au început cu mult timp înainte. Punctul „forte“ al săr­bătorii se va afla la Halele Obor. Pentru o lună şi jumătate cunos­cuta piaţă bucureştea­­nă va deveni o mare expoziţie cu vînzare a legumelor şi fructelor, înainte de a gusta din ispititoarele „exponate“, publicul va putea ve­dea, pe aleea ce duce spre hală, două foto­­expoziţii pe panouri re­prezentând realizări şi perspective în agricul­tura ţării noastre şi transformările social­­culturale din viaţa sa­telor. Cei mai tineri se vor opri, desigur, în faţa expoziţiei cu dia­pozitive înfăţişînd tîr­­gul moşilor de altă dată. Rodica ŞERBAN (Continuare în pag. a II-a) În pavilionul Expoziţiei realizărilor economiei naţionale se desfăşoară in­tens pregătirile pentru expoziţia de struguri şi fructe cu vînzare, ce se va deschide mîine cu prilejul „Zilei recol­tei“. Aici vor fi prezentate şi nume­roase soiuri de struguri de masă, me­daliate la cel de-al ll-lea Concurs re­publican al strugurilor de masă, orga­nizat în aceste zile în Capitală de Consiliul Superior al Agriculturii şi Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie Maşina înota prin tala­zurile de ceaţă care prefă­ceau dimineaţa răcoroasă într-un vast ocean, cu o tai­nică viaţă submarină. As­cultam de undeva, de dea­supra capului nostru, un foş­net de vini prin bănuiţii arbori plantaţi pe coaste şi pe abrupte povîrnişuri, iar în stingă distingeam pulsul regulat al unui motor, pro­babil vreun remorcher care-şi făcea, în pofida co­ţii, cursa cotidiană prin Por­ţile de Fier. Pe şoseaua în­gustă, maşina ne hurduca în lege, iar alături, poate la un metru de marginea drumu­lui, presimţeam bulboanele Dunării, tumultuoase şi pli­ne de primejdii. O rază de soare a fost de-ajuns pentru ca, despi­­cînd și risipind pînzele zdrențuite ale negurilor, să ne scoată înaintea privi­rilor, în toată strălucirea lor de geneză, priveliști de neuitat. Pereții de stîncă curgeau ca niște uriași aflu­­enți aerieni în fluviul cu sclipiri de oțel, în clocotul de viitori bolborosind din adîncuri, în mijlocul tulbu­rătoarei zbateri a Dunării în cleștele de piatră ai Carpaților și Balcanilor. Numai că de data asta — spre deosebire de ceea ce contemplaseră pe aceleași locuri în un­dă cu doi, trei ani, cînd d­­ersitatea haoti­că a forme­­i de relief era unificată doar cromatic, de paleta griurilor — privirea întîlnea o altă dominantă, care dădea un unic sens, o unică linie de forță peisajului : panorama copleşitoare a şantierului marelui sistem hidroener­getic şi de navigaţie. Un prim popas — la cei care string în chingi de be­ton cataractele fluviului. Ne aflăm în incinta batardou­­lui, acolo unde, acum cîte­va luni, pentru prima oară în multimilenare ei existen­tă, Dunărea şi-a lăsat libe­ră albia, golită de apă pe o suprafaţă de aproape 200 000 metri pătraţi. Acum, pe locurile unde altădată apele izbeau agitate în tarm, se desfășoară vaste lucrări de excavații pentru temeliile hidrocentralei : un sfert milion de metri cubi excavafi în circa două luni, cu o viteză a săpăturilor de trei ori mai rapidă decît la barajul de la Bicaz I l-am întîlnit în zona viito­rului port de pe te­ritoriul românesc — în limbajul constructorilor : „la avanport amonte’ — pe oamenii din brigada com­plexă a lui Ion Petres­­cu. Sînt treizeci, de mese­rii felurite — montatori, e­­lectricieni, lăcătuşi etc., dar lucrează toţi ca unul. O u­­riaşă macara, manevra­tă cu măiestrie pe o în­gustă platformă plutitoare de tînărul Eugen Ghelase, aşeza cu exactitate, aş spu­ne gingaşă, elementele de sute de kilograme ale unor solizi piloni de oţel. Mişcă­rile membrilor brigăzii se armonizau şi se contrapunc­­tau ritmic cu traiectoria lină a brațului de macara. Aici toate acestea au însă un alt nume, mai puțin muzical, mai prozaic : precizie. — Fără maximă precizie — îmi spunea șeful brigăzii — ne putem pomeni cu tot felul de feste din partea fluviului. Și cu Dunărea nu te joci : mi-aduc aminte prin cîte emoții am trecut la construcţia primelor ce­lule ale batardoului. De-a­­tunci am cîştigat cu toţii o solidă experienţă. Ne-a o­­bligat un profesor exigent — Dunărea. Victor BIRLADEANU (Continuare în pag. al III-a) AZI, LA/PORŢILE DE FIER mmm ff ff f m a v I « m Temelii şi înălţimi PROLETARI DÎN TOATE TARALE. UNi rîzVÂÎ ÎN ZIARUL DE AZI ECOURI Copiii noştri şi ai ţării COLABORAREA INTERNAŢIONALĂ In cercetarea hidrologica Coordonate ale activităţii educative în noul an şcolar Ce inseamna varianta optimă în investiţii Să-i simţi inima zvîcnind lingă inima ta. Fericire mai mare nu poate fi ! T­ELEGRAMĂ Tovarăşului MAO TZE-DUN preşedintele Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez Tovarăşului LIU SAO-TI preşedintele Republicii Populare Chineze Tovarăşului CIU DE preşedintele Comitetului Permanent al Adunării Reprezentanţilor Populari din întreaga Chină Tovarăşului CIU EN-LAI premierul Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze PEKM­ In­ numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Con­siliului de Stat şi Consiliului de Miniştri ale Republicii Socialiste Româ­nia, vă adresăm dumneavoastră şi prin dumneavoastră Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, Comitetului Permanent al Adu­nării Reprezentanţilor Populari din întreaga Chină, Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze şi poporului chinez prieten un salut frăţesc şi calde felicitări cu prilejul celei de-a XVII-a aniversări a Republicii Populare Chineze. Victoria revoluţiei şi proclamarea Republicii Populare Chineze au constituit un moment de cotitură în viaţa poporului chinez, un eveni­ment de mare însemnătate al epocii noastre. Devenit stăpîn pe propriul său destin , sub conducerea partidului său comunist, poporul chinez înfăptuieşte cu succes opera de construcţie a socialismului, a dobîndit realizări însemnate în dezvoltarea industriei, agriculturii, a forţelor de producţie ale ţării, în ridicarea nivelului său de trai şi îşi aduce o contribuţie de seamă la lupta pentru zădărnicirea acţiunilor agresive ale imperialismului, pentru cauza eliberării popoare­lor, a progresului şi păcii în lume. Poporul român se bucură din inimă de aceste succese şi îi urează poporului chinez cu prilejul sărbătorii sale naţionale noi victorii în opera de construire a socialismului în patria sa. Dînd o înaltă preţuire relaţiilor de prietenie şi colaborare între ţările şi partidele noastre, ne exprimăm convingerea că acestea se vor dez­volta continuu pe baza principiilor marxism-leninismului şi internaţio­nalismului proletar, corespunzător intereselor celor două popoare, cauzei socialismului şi păcii în lume. NICOLAE CEAUŞESCU secretar general al Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Român CHIVU STOICA preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socia­liste România ION GHEORGHE MAURER preşedintele Consiliului de Miniş­tri al Republicii So­cialiste România TELEGRAMĂ Excelenţei Sale Arhiepiscopului MAKARIOS preşedintele Republicii Cipru NICOSIA In numele poporului român, al Consiliului de Sta al Republicii Socialiste România şi al meu personal, vă rog să primiţi, Excelenţă, cu ocazia sărbătorii naţionale a Republicii Cipru, cele mai cordiale felicitări şi urăr pentru sănătatea şi fericirea dv. personală, pentru prosperitatea poporului cipriot. CHIVU STOICA preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România ! Este în specificul fi­inţei umane să isco­dească, să deschidă noi şi noi porţi ale gîndirii, să-şi înnoias­că şi să-şi multiplice permanent instrumen­tele de cunoaştere. Marile spirite ale Re­naşterii, reprezentanţii enciclopedismului, o seamă de corifei ai ştiinţei din toate tim­purile şi de pe toate meridianele au lăsat admirabile exemple de vieţi dăruite inte­gral cercetării conti­nue, pentru smulgerea tainelor­­ universului, pentru lărgirea cuprin­derii minţii.­­ Şi în zilele noastre, fireşte, la proporţii mai modeste, întîlnim categorii de oameni care, nemulţumiţi de cît ştiu, de zestrea in­telectuală acumulată, se dedică mai multor profesii, îşi extind ne­contenit aria preocu­părilor culturale, duc ceea ce se cheamă o viaţă plurală. Multilateralitate nu înseamnă însă instabi­litate in muncă, ma­nia schimbării servi­ciilor. Un slujbaş care înregistrează hîrtii la sfatul popular al ora­şului şi în urma unei dispute cu şeful său ierarhic se supără şi se transferă la sfatul popular al raionului, unde se ocupă tot cu înregistrarea hîrtiilor, nu are nimic comun cu categoria oameni­lor multilateral înzes­traţi. La D.C.A. ori la I.R.V.A., la I.C.R.A. ori la I.R.C.R., omul care înregistrează hîrtii ră­­mîne omul care înre­gistrează hîrtii, ba poate că îndeplineşte operaţiunea aceasta în mod nesatisfăcător şi de aceea, atunci cînd i se fac observa­ţii, devine turbulent, produce conflicte, apoi emigrează la o altă in­stituţie unde i se pare munca mai uşoară. Există şi oameni care, fără a-şi came­­leoniza profesia, au o grijă permanentă să nu devină simpli ro­boţi ; aceştia nu se mărginesc la presta­rea mecanică a obli­gaţiilor de serviciu, ci, însufleţiţi de acea no­bilă pasiune a investi­gării unor domenii ne­cunoscute, se zbat să afle cît mai multe, ci­tesc, se­­informează, ascultă cu atenţie dis­cuţiile celor mai pre­gătiţi decît ei, se inte­­­resează de mecanis­mul întregului proces de producţie în care sunt angrenaţi, sporin­­du-şi în felul acesta cunoştinţele, schim­­bînd an de an coordo­natele orizontului lor cultural-profesional. Numărul acestor oa­meni este, fără îndo­ială, impresionant şi fişele lor autobiogra­fice ar alcătui, adu­nate la un loc, pagini emoţionante ale isto­riei noastre contempo­rane. Iată o asemenea „fişă", în realitate o existență extrem de in­teresantă. Numele : Pop Gabor; domiciliul: Cluj ; vîrsta : tinăr, în jurul a 30 de ani ; sta­rea civilă : căsătorit, tată a doi copii; por­tretul : statură mijlo­cie, blond, ochi foarte expresivi, privire cal­dă, putere de convin­gere în tot ce spune , profesia: aici apare dificultatea de a com­pleta fişa. De fapt, în scriptele serviciului unde este încadrat (Uniunea regională a cooperativelor de con­sum) se precizează că este şofer. Dar el înde­plineşte şi munca de librar, difuzor de car­te, are asupra sa ges­tiunea cărţilor pe care le transportă cu auto­buzul prin satele re­giunii Cluj, îşi mane­vrează singur staţia de amplificare cu care este dotată această, librărie pe roate. L-am întrebat care dintre meserii îi place cel mai mult. Răspunsul, la care de altminteri mă aşteptam, a fost­­ toate , deşi m­i-a măr­turisit că nu-i este de­loc uşor. Mi-a mai spus că se simte feri­cit cînd poate lăsa cît mai multe cărţi săte­nilor, copiilor, citind uneori împreună cu ei o pagină de proză, cîteva strofe dintr-un poem, un proverb, o strigătură. „Sînt foarte ocupat, dar mă bucur să văd că oamenii aş­teaptă cu nerăbdare să revin în raionul lor". Nu ştiu dacă in­terlocutorul meu l-a citit pe Voltaire, dar vorbele lui învăluie un sens foarte apro­piat de înţelepciunea condensată de filozo­ful francez în această maximă : a nu fi ocu­pat, e tot una cu a nu exista. Tehnicianul construc­tor Iulian Brătucu, de pe şantierul monu­mentului istoric de la Basarabi, regiunea Dobrogea, nu se limi­tează la executarea întăriturilor de beton pentru conservarea monumentului, ci, cu o pasiune simplă dar reală, „prinde" din discuţiile specialişti­lor o seamă de date şi, în absenţa unui ghidaj calificat, dă vi­zitatorilor explicaţii dintre cele mai utile privind valoarea re­licvelor şi a inscripţii­lor păstrate în peşteră. Mihai FLOREA (Continuare in pag. a IV-a) Multilate­ralitate

Next