Scînteia, martie 1967 (Anul 36, nr. 7267-7297)

1967-03-01 / nr. 7267

PAGINA 2 1 FAPTUL [DIVERS ■I----------------------­ | „Hei, co- i sar...** A sosit şi mărţişorul. Cam monoton ca idei — inimioare însăgetate, papuci, coşuri etc. — dar au sosit. Se prind în piept. Brăilenii vor să prindă coşari. Dar nu la reverul hai­nei. Sus, pe case, la lucru. Coşari veritabili. N-au însă noroc. In tot oraşul sunt nu­­­­mai şase, — şi sunt solicitaţi zilnic în zeci de locuri. Locui­torii Brăilei aşteaptă ca gos­podarii oraşului să le „dăru­iască" astăzi (de 1 martie) cîţiva. Pentru că la celălalt... 1 (aprilie) s-ar putea să nu fie luaţi în serios.­­ Cutremurul din zori Cutremurul de alaltăieri seară nu l-au simţit. Deşi a fost de gradul 5,5, cu epicen­­­­­trul la circa 100 km nord-est de Capitală. Doar pe cel din dimineaţa de ieri. La 6,10 lo­catarii imobilului nr. 110 de pe str. Matei Voevod au sim­ţit casa cutremurindu-se. Un troleibuz 86 — avîndu-l ca șo­fer pe Ninu Neagoe, calificat ca atare in numai trei luni­­ — a intrat in plin, făcind casa nelocuibilă. Victime nu sint. Epicentrul acestui cutremur, de gradul... 86, este in curs de căutare. La I.T.B. ! În loc de I reclamă o întîmplare ca în reclame­le „Păstraţi banii la C.E.C.!“. Polie Jalbă din comuna Ge­menele (Brăila) a primit drepturi băneşti de la C.A.P. - suma de 5 000 lei. S-a dus a­­casă şi i-a pus în sobă, la păstrare. A plecat apoi la nuntă, fără grijă. Rămaşi sin­guri, copiii au făcut focul. Banii au ars. Iar Jalbă s-a a­­les cu... cenuşa din vatră. De , atunci îşi povesteşte păţania la toţi. Tovarăşi de la C.E.C., angajaţi-l ca agent de publici­tate ! Face reclamă din inimă. II cheamă Jalbă, dar e Stan Păţitul. I­I Un om norocos Ioan Cherecheș din Cîmpia Turzii se poate lăuda că... l-a călcat trenul și a scăpat tea­făr. Trecînd (în gară) peste liniile de cale ferată, prin­­tr-un loc Interzis, a fost sur­prins de un mărfar. Locomo­tiva l-a trîntit la pămînt. I-au trecut pe deasupra 40 de va­goane. A fost găsit leşinat, între traverse. S-a ales doar cu o sperietură pentru toată viaţa. A avut noroc. Nu cu carul. Mai mult. Cu... vagoa­nele ! Rubrică redactată de Ştefan ZIDARIŢA Ştefan DINICA cu sprijinul corespondenţilor I­I „Scînteii“ „Filează** lampa La prăvăliile săteşti din re­giunea Argeş nu se găsesc, de luni de zile, sticle de lampă. Re­prezentanţi ai comerţului susţin că industria nu mai produce a­­semenea obiecte. Totuşi, în co­munele regiunii şi-au făcut apa­riţia căruţe cu coviltir care vînd sticle de lampă. Oare ce indus­trie furnizează sticle acestor „comercianţi“ ? Nu credeţi că povestea „filează" pe undeva ? Puneţi-i sticlă, că face funin­gine.­ ­ „Mama** are pretenţii L-a părăsit la 4 ani (ulterior şi-a mai părăsit încă trei copii, aflaţi azi la Casa copilului). Timp de 23 de ani mama nici n-a vrut să-l vadă. L-a crescut o familie cumsecade (Caromski) din Bucu­rești. Cu multe sacrificii. Acum mama, Ana Ghervasia, aflind că băiatul ei este „om mare“, cu fa­cultate (profesor) l-a chemat în judecată cerindu-i pensie de între­ţinere. „Eu îi sunt mama adevă­rată, ailaltă e vitregă“. ...Așa spune ea. Dar lucrurile stau tocmai invers. (Urmare din pag. I) Caracteristic pentru agri­cultura ţării era nivelul foarte scăzut de dezvoltare a forţelor de producţie. La începutul secolului al XX- lea, o parte foarte impor­tantă a pămîntului moşie­resc era lucrată cu uneltele primitive, specifice agricul­turii feudale, care aparţi­neau ţăranilor. Un factor de agravare şi de ascuţire a contradicţiilor la sate il constituia arendă­­şia. Dornici să obţină ve­nituri care să le asigure huzurul unei vieţi parazi­tare, adeseori trăind în străinătate, moşierii aren­dau o bună parte din mo­şii. Aşa se explică faptul că la începutul secolului XX arendăşia luase o mare ex­tindere. Potrivit calculelor, 56,88 la sută din întinderea moşiilor de peste 500 de ha şi 72 la sută din suprafaţa moşiilor mai mari de 3 000 de ha erau arendate. Marii arendaşi, în goană după cîştig, utilizau atît munca salariată, cit şi sistemul muncii în dijmă, formele de­­ exploatare capitalistă împletindu-se astfel cu cele feudale. O parte însemnată din pămîntul luat de ei în arendă de la moşieri o subarendau ţăranilor sau u­­nor arendaşi mai mici. Ţă­ranii erau astfel supuşi unei duble şi chiar triple exploa­tări, trebuind să asigure profiturile acestei întregi liote ce trăia pe spinarea lor. Presiunea exercitată de arendaşi asupra ţăranilor a crescut şi mai mult ca ur­mare a constituirii aşa-nu­­mitelor „trusturi” arendă­­şeşti. In 1905, trustul­­ Fist­cher, de pildă, ţinea în a­­rendă, în cele 10 judeţe ale ţării, enorma suprafaţă de 236 863 ha. Nu întîmplător printre ţărani se răspîndise zicala : „de te duci cale de nouă poşte, tot de el dai". La sfîrşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea asistăm la un proces de creştere necontenită a aren­­­­zilor, sub toate formele în care era percepută (dijmă, arenda în bani etc.) Anche­ta statistică oficială, publi­cată in 1907, intitulată „Creşterea arenzii pămîn­tului în bani şi dijmă, a păşunatului şi a preţului muncilor agricole" constata că între 1870 şi 1906 arenda sporise între 150 şi 500 la sută. Enorm de mult cres­cuse dijma. însuşi şeful partidului liberal, D. A. Sturdza, constata în 1906 că „s-a îndoit preţul arenzilor în ultimii trei ani şi aceas­ta nu numai pentru pămîn­­turile de bună calitate, ci cu tendinţă de generalizare. Avînd nevoie de pămînt de cultură pentru a susţine în hrană şi îmbrăcăminte fa­miliile lor, ţăranii sînt o­­bligaţi să dea pe pămînturi orice preţ de arendă li se cere". Creşterea neobişnuită a arenzilor se realiza, în ulti­mă instanţă, pe spinarea ţărănimii, ceea ce a dus la o extraordinară intensifica­re a exploatării acesteia. Folosindu-se de starea de mizerie şi ruină economică a ţărănimii, moşierii şi a­­rendaşii ii impuneau, prin sistemul învoielilor agrico­le, condiţii tot mai împovă­rătoare, storcind nu numai supramunca, dar şi o bună parte din munca necesară a ţăranilor. Examinarea învoielilor agricole în vigoare în anul 1906, ne arată pînă la ce grad extrem ajunsese în acea perioadă spolierea ţă-' raţiilor de către moşieri şi arendaşi. Potrivit prevede­rilor unui contract din ju­deţul Olt, la 10 pogoane pă­mînt arabil, la care dijma era din patru una, ţăranii se obligau să muncească arendaşului: 2 pogoane de grîu la tarla cu toate mun­cile (arat, semănat, grăpat, secerat şi cărat la arie), 1 pogon de porumb, de ase­menea, cu toate muncile, să facă 2 zile cu carul la orice muncă şi să transpor­te 16 saci, fie cu porumb, fie cu grîu, la gara Slatina. Spolierea ţărănimii era cu atît mai apăsătoare, cu cit avea loc în condiţiile unei scăzute productivităţi a muncii, a unei rentabili­tăţi extrem de mici a gos­podăriei ţărăneşti. Ţăranul îşi încheia munca istovi­toare a unui întreg an — după cum arăta secretarul Camerei de Comerţ din Su­ceava , cu următorul, bi­lanţ : dacă avea pămînt propriu, îi revenea, din cultura unui ha, un venit de 12 lei în jud. Botoşani, 6,50 Iei în jud. Dorohoi, iar în jud. Suceava rămînea dator cu 12,50 lei ; ţăranul fără pămînt propriu, în ur­ma cultivării unui ha, ră­mînea dator în jud. Boto­şani cu 15 lei, în jud. Do­rohoi cu 19,50 lei, iar în jud. Suceava cu 39,50 lei. Prin clauzele învoielilor, ţăranii erau obligaţi 1) să lucreze pe moşia proprie­tarului cu toate forţele dis­ponibile ale familiei ; 2) să iasă la muncă „d­e cind se face ziuă şi să stea pînă cind se face seară“ ; 3) luna lucrătoare­ fixată de mo­şieri şi arendaşi era socoti­tă de 31 zile lucrătoare, uneori chiar şi de 32 zile ; 4) să angajeze copiii, pe sume derizorii, ca însoţitori la plugurile de pe moşiile proprietarilor. Majoritatea învoielilor conţineau şi pre­vederea că ţăranii „nu vor putea începe a munci pe seama lor, pînă ce mai in­­tii nu vor fi terminat mun­cile cu care erau datori d-lor proprietari’. Aplicarea în practică a clauzelor învoielilor prile­­juia alte nenumărate abu­zuri şi samavolnicii din partea moşierilor şi aren­daşilor. Un contemporan al evenimentelor din 1907, V. M. Kogălniceanu, arăta, In studiul său „Un cuvlnt asupra învoielilor agricole": „El (ţăranul — n.n.) ştie că e furat la măsurătoare, dar îi e ruşine; el ştie că e furat dar nu se poate îm­potrivi. El primeşte să i se dea pămînt mai puţin decit al învoielii şi să ia şi să muncească la resfet pă­mînt mai mult decit a fost învoiala. Dacă uneori se împotriveşte e bătut de a­­genţii şi vechilii curţii, care sînt răsplătiţi de stă­pinul lor după cum ştiu să bage spaima mai bine în ţărani şi să-i jefuiască mai bine". Exploatarea cumplită la care erau supuşi ţăranii re­zultă din plîngerile care curgeau şuvoi către autori­tăţi în perioada premergă­toare răscoalei. „Acest a­rendaş — se plîngeau, la începutul anului 1907, Mi­nisterului de Interne, ţăra­nii din Flămînzi (Botoşani) — a urcat preţul pămîntului cu fiecare an. La venirea d-sale... ca arendaş a rostit cuvintele că are să ne facă să mulgem şapte o capră, să îmbrăcăm şapte un su­man şi să ne servim şapte de un topor". Intr-o altă plîngere, ţăranii din Tia- Mare (Romanaţi) arătau : „Jugul de fier care-l pur­tăm la gît, muncind la a­­rendaş, ne-a adus în sapă de lemn , muncim ziua şi noaptea şi ne rămîne să­răcia curată“. In afara exploatării mo­şierilor şi arendaşilor, la adincirea mizeriei şi ruină­rii ţărănimii contribuiau în mare măsură cămătarii. Ca­mătă reprezenta un adevă­rat flagel. Nevoia de bani sau de alimente îl obliga pe ţăran să recurgă la împru­muturi, pentru care era silit să-şi zălogească avutul ; dacă nu putea să înapoieze banii împrumutaţi în ter­menul stabilit, dobînda creştea mereu ; neputînd-o plăti la timp, el îşi pierdea pămîntul şi tot ceea ce po­seda. Cit de împovărătoare erau dobînzile cămătăreşti încasate de la ţărani ne-o dovedeşte o anchetă a Mi­nisterului Agriculturii din 1900, care constata că do­bînzile ajungeau pînă la 300 şi chiar 500 la sută pe an. Ţăranii erau exploataţi şi jefuiţi şi în procesul circu­laţiei produselor lor. Con­­strînşi de nevoi, ei îşi vin­deau produsele imediat după recoltă pe preţuri de­rizorii diverşilor speculanţi de la care — în timpul ier­nii sau in primăvară — trebuiau să cumpere cereale pe preţuri exorbitante, în condiţii cămătăreşti. Statul burghezo-moşie­­resc supunea ţărănimea u­­nei extraordinare presiuni fiscale. După calculele lui G. D. Creangă, impunerea la impozit a proprietăţii ţă­răneşti intr-un judeţ era cu 283 la sută mai mare decit impunerea proprietăţii mo­şiereşti, în două judeţe cu 156—162 la sută, iar în 10 judeţe cu 102—145 la sută. Situaţia economică a ţă­rănimii s-a agravat şi mai mult ca urmare a crizei e­­conomice de supraproduc­ţie din perioada 1899—1903, cind, pentru a face faţă con­curenţei pe pieţele agricole ale Europei, moşierii şi a­­rendaşii din ţara noastră au redus­ şi mai mult preţul mîinii de lucru. La aceasta s-a adăugat seceta cumplită care a bîntuit în 1899 şi 1901. Cercetările efectuate au scos la iveală faptul că, în raport cu anul 1860, la în­ceputul secolului al XX-lea, ţăranului îi revenea de 2 ori mai puţin lapte, cu 27 la sută mai puţină brînză şi cu 35 la sută mai puţină carne de porc. Scăzuse e­­norm de mult consumul a­­nual de porumb pe cap de locuitor, de la 230 kg în 1876 la 146 kg în 1903, consumul mediu zilnic atingînd abia 675 grame. Raţia alimenta­ră a ţăranului nu cores­pundea cerinţelor normale, echilibrul său fiziologic era zdruncinat, prezentînd sta­rea caracteristică a inani­­ţiei, a foamei cronice. In astfel de condiţii nu este de mirare că bolile sociale erau foarte răspîndite la sate, în special pelagra, boala mizeriei, care — după cum se exprima savantul dr. Victor Babes — „da de gol tot egoismul straielor superioare şi exploatarea fără milă a ţăranului de către moşieri şi arendaşi". Pe lingă situaţia econo­mică extrem de grea, ţără­nimea îndura suferinţele şi neajunsurile provenite din lipsa de drepturi politice, din metodele birocratice­­şi poliţieneşti de administrare, din venalitatea şi corupţia aparatului de stat. Sistemul electoral cenzi­­tar era în aşa fel alcătuit că în timp ce 12 265 de moşieri, bancheri, fabricanti alegeau 121 de senatori şi 75 de deputaţi, iar 12 197 de orăşeni alegeau 70 de deputaţi, 929 362 de ţărani (aproape 5 milioane de oa­meni dacă socotim şi fami­liile lor) erau reprezentaţi de 38 de deputaţi. De fapt cei 38 de deputaţi, care al­cătuiau aşa-zisul colegiu ţărănesc, nu reprezentau nici pe departe interesele ţărănimii, ei fiind candidaţii unuia dintre partidele de guvernămint. Situaţia po­litică a ţărănimii a fost pregnant caracterizată de Ion Luca Caragiale în scrie­rea sa ,î,1907, din primăva­ră pină-n toamnă" . Cu o crudă şi revoltătoare inso­lenţă oligarhia tăgăduieşte ţăranilor (imensei mase, supusă şi cuminte, produ­cătoare a avuţiei naţiona­le), sub pretextul ignoran­ţei şi lipsei de maturitate politică, orice drept de a­­mestec, fie măcar pur con­sultativ la octriuirea in­tereselor lor, la dirijarea destinelor lor". Iar C. Do­­brogeanu-Gherea în studiul său „Neoiobăgia", scria : „că ţăranul e lipsit de orice drepturi, că drepturile e­­lectorale, aşa restrînse cum sînt, nu e lăsat să şi le exercite în nici un fel, aces­tea sînt adevăruri cunoscute şi recunoscute de to­ţi oa­menii şi de toate partidele". Neavîndu-şi reprezen­tanţi în parlament, fiind lipsită de orice posibilitate legală de a-şi susţine şi apăra drepturile, ţărănimea se afla cu totul la cheremul moşierilor şi arendaşilor. De altfel aceştia foloseau, pentru a-i constringe pe ţărani să muncească in fo­losul lor, organele locale de stat, aparatul administrativ comunal, forţa represivă a statului, împotriva abuzurilor şi samavolniciilor, ţăranul nu găsea dreptate nici in jus­tiţie. Dacă printr-o minune s-ar fi întîmplat ca aceasta să nu fie venală, ea era în schimb atît de costisitoare şi de complicată, procesele durau atît de mult, incit ţăranii ajungeau să fie sleiţi de forţă, nevoiţi pină la urmă să se lase păgubaşi. „Un ţăran din jud. Sucea­va, unul din cei 8 moşte­nitori ai unui împroprietă­rit la 1864 — nota Radu Rosetti — voind să facă împărţeala pămîntului ră­mas, a întrebuinţat 220 zile in drumuri şi stăruinţi şi a cheltuit 359 lei pentru a vedea la sfîrşit toate lucru­rile anulate, avînd a le în­cepe din nou !... Nu cunosc — un caz in care, pînă la urmă, un ţăran să fi căpă­tat dreptate împotriva unui proprietar sau arendaş". Toate acestea făceau să se acumuleze în sufletele ţăranilor o adîncă nemul­ţumire, ura nepotolită îm­potriva exploatatorilor. Cine avea urechi de auzit, putea să audă în acei ani vaietul surd al durerii şi revoltei satelor noastre, care creş­tea tot mai ameninţător, prevestind furtuna. Contra­dicţiile sociale deosebit de ascuţite contribuiau la ra­dicalizarea conştiinţei ţără­nimii, făceau să crească potenţialul ei de energie revoluţionară, a cărui forţă se afirmase de atîtea ori în decursul istoriei. Din aceste realităţi ale ţării s-au aprins vîlvătăile marii răscoale din 1907, care avea să zguduie din temelii regimul burghezo­­moşieresc, înscriindu-se în istoria patriei ca o impre­sionantă mărturie a setei de dreptate şi o viaţă mai bună, a puterii de luptă, curajului şi spiritului de jertfă ce sălăşluiau in ţără­nime. PRELUDIUL FURTUNII. In holul clădirii C.E.C. din Calea Victoriei - Bucu­reşti conducind maşina nr. 31 PI 748 a ac­cidentat o femeia, iar Dumitru Anghel a răsturnat autocamionul nr. 21 PI. 483, plin cu oameni­i salariaţi ai şantie­rului. Pe plan general, se impune re­vizuirea actualelor norme — tarii care să corespundă atît necesităţi­lor băneşti ale conducătorilor auto, dar să fie şi bariere în calea exce­selor de orice natură. Oricind, în asemenea curse accidentele nu mai au nimic întîmplător. Fatalitatea este ca un corolar al acelui salariu sporit, pe care-l iau la sfîrşit de lună. Tot din experienţă personală, fin să spun că unii şoferi, „ciupind" cu­ mai multi bani, îşi treacă „barcu Ion", care merge cu căruța fără felinar , sunt oameni cunoscufi, cinstiţi de tot satul, şi li se iartă — iar tocmai de la acel „nimic", trecut cu vederea, iese nenorocirea. lată de ce cred că mili­ţienii trebuie să fie neîngădui­­tori când e vorba de respectarea nor­melor in vigoare menite să asigure securitatea circulaţiei publice. Nu ne putem juca cu vieţile oamenilor, de dragul de a fi „cumsecade". O gravă abatere de la îndatoririle ce-i reveneau a comis anul trecut şeful de post din comuna Sieufi, cînd a permis şoferului Simionca, aflat sub influenţa al­coolului, să se urce la volanul maşinii Foto I Gh. Vințu­. Tributul accidentului (Urmare din pag. I) Constituirea unui asemenea corp de voluntari de circulaţie va exercita o considerabilă influență pentru normali­zarea circulaţiei pe drumurile publice, nu numai prin faptul că va lărgi sfera de cuprindere şi sesizare a organelor miliţiei, dar şi prin aceea că va ză­dărnici unul din subterfugiile „clasice" ale infracţioniştilor. Se ştie că de re­gulă aceştia cînd văd lucrătorul de milifie în uniformă ori maşina cu în­semnele milifiei sau postul de control devin nişte mieluşei ai volanului, pen­tru ca la cîteva sute de metri mai încolo să se dezlănţuie în curse nebu­neşti, întreceri ambiţioase etc. De­sigur, cu totul alta ar fi situația dacă asemenea iresponsabili ar fi reţinuţi de ideea că poate autovehiculul pe care vor să-l depăşească în locuri neper­­mise este condus tocmai de un agent voluntar de circulaţie. Proverbul românesc zice că „frica păzeşte pepenii". Şi intr-adevăr, unor aseme­nea oameni din vina cărora se aruncă doliu în familii şi devin ticsite sălile „Salvării" şi ale spitalelor trebuie să li se inoculeze frica. Suntem­ conştienți că miliţia va avea un sprijin efectiv din partea acestor conducători auto, că circulaţia pe dru­murile publice se va îmbunătăţi, avînd astfel de cîştigat, în primul rînd, so­cietatea. Neculai MARAŞTEANU Bucureşti NOTA REDACŢIEI : Concomitent cu a­­ceastă propunere, la redacţie s-au pri­mit şi alte scrisori (Ilie Petru­ — Fălti­ceni, Stancu V. Mihai — str. Vespasian 54, Bucureşti, Marin Dragu — Timişul de Sus), prin care se cere formarea unui activ obştesc cu reale împuterniciri care să ajute miliţia în acțiunea de prevenire a accidentelor de circulaţie. • SISTEM DE NOR­MARE SAU STIMULENT DE ACCIDENTE? In ancheta recent apărută se sub­linia ideea că remunerarea conducăto­rilor auto în funcţie de tona/kilometru constituie o cauză importantă de ali­mentare a accidentelor. Este adevă­rat. Experienţa şantierului petrochimic din Piteşti vine şi subscrie în acest sens. Unde duce acest sistem de re­muneraţie ? Să apelăm la fapte. In dorinţa de a obţine un cîştig cit mai mare, cu orice preţ, unii dintre sala­riaţii noştri, în loc să meargă pe dru­mul practicabil balastiera Zeama Rece, şantier, folosesc un altul mai scurt cu 3 kilometri, dar complet deteriorat. Consecința : dese avarii tehnice (ru­peri de arcuri, sisteme de transmisie etc.), o oboseală excesivă a şoferilor din cauza zdruncinăturilor şi a concen­trării cu care trebuie să evite totuşi gropile mai mari. De aici şi imposibi­litatea, uneori, ca reflexele să răspun­dă prompt la desele solicitări. Ca să facă tot mai multe curse, şo­ferii circulă cu viteză excesivă. Ei ajung astfel o adevărată spaimă a drumurilor publice, dînd un pro­centaj considerabil de accidente. Și cum vehiculul pe care-l conduc este vehicul greu, autocamion, auto­basculantă, un mare număr din a­­ceste accidente se soldează cu ca­zuri mortale. În plus, maşina supra­încărcată, in loc de 3 tone — cu 5, in loc de 10 tone — 14 ş.a.m.d. E de-ajuns să cedeze un şurub şi gata, angrenajele nu mai funcţionează ca înainte... Exemple ar fi destule, dar îmi vin in minte numai două : I. Ghera, oboseala in elcool. Sistemele de co­mandă — ale omului — biciuite zilnic, cedează şi mai mult, ruginesc înainte de vreme, faci­litînd accidentele. Ing. Alexandru IORGULESCU şeful secţiei auto — întreprinderea regională de construcţii-montaj Piteşti • DE DRAGUL DE A FI PREA „CUMSECADE“? Circulaţia rutieră în raionul Bistriţa s-a intensificat considerabil în ulti­mii ani, mai ales de cînd s-au deschis numeroase şantiere, puncte turistice, ca să nu mai vorbim că au fost dotate cu maşini şi tractoare aproape toate între­prinderile industriale şi unităţile agri­cole. De la început trebuie spus că nu s-a reuşit să se asigure strictul necesar in ceea ce priveşte marcajele, indicatoa­rele şi hărfile orientative. Mai sunt încă destule porţiuni de şosea periculoase în care lipsesc sistemele de avizare. Multe drumuri comunale sînt întreţi­nute prost, nu toate trecerile peste ca­lea ferată sunt asigurate. Aş vrea să menţionez însă şi efec­tul negativ al unor atitudini de to­leranţă excesivă ale unor lucrători de miliţie care trec cu vederea unele abateri de la regulile şi legile de circulaţie, considerîndu-le „mi­nore", dar care pot avea consecinţe din cele mai grave. In general, între locuitorii unei comune şi miliţieni există, cum este şi firesc, relaţii prieteneşti. Şi uneori legătorii de rubedenie. Şi-i vorba la un moment dat de o greşeală a lui „nea Vasile*, „badea Gheorghe’ sau ca transporta cîteva zeci de consăteni. Rezultatul î Maşina s-a răsturnat, pro­­vocînd rănirea a 26 de persoane. Totodată, ne izbim aproape zilnic de acelaşi refren ! „Nu găsim «ochi de pi­sică»*, farurile nu funcţionează, dinamu­rile de bicicletă ies din uz după două­­trei săptămîni". Degeaba am inițiat concursuri „Cine ştie, circulă" în toate satele şi comunele, dacă concomitent cu cunoaşterea regulilor de circulafia, posesorii de vehicule nu-şi pot procura piesele necesare respectării acestor reguli. II amendezi pe un biciclist pen­tru că nu are „ochi de pisică", dar eşti convins că nici mîine nu va avea. Pentru muifi, bicicleta este principalul mijloc de locomoţie între casă şi lo­cul de muncă. Ce faci, îl amendezi în fiecare zi, cînd ştii că nu-i el de vină ? Şi totuşi, legea e lege. Te întrebi însă : n-ar putea Ministerul Comerțului Inte­rior să se îngrijească de producerea şi desfacerea acestor piese — strict necesare pentru respectarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice? Locotenent Florin SIMINA şeful serviciului circulaţie •— raion Bistriţa, regiunea Cluj în acelaşi sens, am mai primit unele scrisori, din care extragem: • INFRACŢIUNI IN CASCADĂ - IN VAZUL TUTUROR ...Este incontestabil că avem încă un public — fie pietoni, fie conducători de autovehicule — insuficient de dis­ciplinat. O anumită acţiune de educaţie SCI­NT El­A - miercuri 1 martie 1967 în raionul Comasarea caselor de naşteri conduce la îmbunătăţirea asistenţei medicale In raionul Ciuc s-a trecut in ultima vreme la reor­ganizarea şi modernizarea reţelei de case de naşteri din mediul rural, ceea ce a dus la îmbunătăţirea asis­tenţei sanitare acordate mamei şi copilului. In legă­tură cu aceasta dr. BAJKO BARABAS, medicul şef al secţiei de obstetrică-ginecologie de la Spitalul unificat din Miercurea Ciuc, ne-a relatat următoarele : Acţiunea desfăşurată cu ani în urmă în vederea în­fiinţării de case de naşteri la sate a dat, fără îndoia­lă, rezultate pozitive. In acest sens este suficient să arătăm că pentru prima dată la noi s-a creat posi­bilitatea acordării asistenţei sanitare la naştere fe­meilor din mediul rural, că aceasta a contribuit la reducerea masivă a cazurilor de îmbolnăvire şi mor­talitate care, în trecut, erau frecvente. Totuşi, dato­rită marii dispersări a caselor de naştere, posibili­tăţilor limitate pe care aceasta le-a determinat în ce priveşte asigurarea cu personal medico-sanitar şi baza materială necesară, s-a constatat că ele nu pot contribui la îmbunătăţirea continuă a ocrotirii mamei şi copilului. Astfel, s-a născut ideea, urmată de fapte, a comasării şi modernizării caselor de naştere. In loc de 13 case de naştere, în prezent funcţionează doar 4 pe lingă circumscripţiile sanitare rurale (în comunele Sîntimbru, Cîrţa, Lunca de Sus şi Caşin), care deservesc grupe de comune. Aş dori să insist asupra unor pro­bleme care au fost rezolvate încă din momentul reor­ganizării caselor de naştere. Este vorba de dotarea acestora cu mobilier şi echipamentul necesar pentru lehuze şi noii născuţi. Sălile de naştere au fost dotate cu instrumente cu ajutorul cărora pot fi efectuate mici intervenţii (de exemplu, transfuzii în prezenţa medicului specialist al spitalului raional). O altă pro­blemă pe care o considerăm ca şi rezolvată este cea a asigurării personalului medico-sanitar. Comasarea a făcut posibilă concentrarea cadrelor, incit la fie­care casă de naștere lucrează trei asistente de obste­trică-ginecologie, precum și personal auxiliar. Nivelul profesional mai ridicat al asistentelor asigură o îngri­jire calificată. De altfel, aceste cadre lucrează sub în­drumarea permanentă a secţiei de obstetrică-ginecolo­gie a spitalului raional. Totodată, pentru îmbunătăţirea calităţii asistenţei medicale, am luat măsuri în pri­vinţa activităţii de teren. In acest sens dispunem în fiecare circumscripţie de cadre care indrumează gra­videle să meargă la dispensar pentru examinările pe­riodice. Am căutat să închegăm o legătură cit mai strînsă intre cadrele care lucrează în teren, la casele de naştere şi la secţia de specialitate a spitalului. Aceasta este inlesnită de faptul că în prezent fiecare casă de naştere comasată dispune de staţie proprie de salvare. Autosanitarele rezolvă operativ transportul pacientelor la casa de naştere, respectiv al lăuzelor şi al noilor născuţi acasă. Măsurile luate se dovedesc eficiente. Voi cita doar un singur indicator : mortina­­talitatea a scăzut faţă de 1957—1961 de la 1,6 la sută la 1,2 la sută. După informaţiile de care dispunem, organizarea caselor de naştere comasate a dat rezultate bune şi in alte regiuni. Înainte de a încheia ţin să relev faptul îmbucurător că numărul gravidelor creşte şi în raionul nostru. Aceasta impune ca în viitorul apropiat să dăm în func­ţiune o nouă casă de naştere la Sîndominic. De ascrav.­nea, în viitor, se va extinde secţia de obstetrică-gine-e cologie raională, a cărei modernizare a fost recent terminată, realizîndu-se un plus de 20 paturi. Toate acestea vor contribui la îmbunătățirea ocrotirii ma­mei şi copilului în raionul nostru. Lorand DEAKI corespondentul ,Scînteii" se duce, dar, după părerea mea au insuficientă fermitate. în acest sens, aş vrea să mă refer la insuficienta severitate din partea lucrătorilor de miliţie faţă de anumite infracţiuni care se petrec sub ochii lor. Cîteva exemple le-aş numi notorii : trec aproape zilnic prin piaţa Scînteii. Legea are prevederi clare cu privire la regulile de circulaţie in piere cu sens giratoriu ; totuşi, sub ochii miliţianului de serviciu aceste reguli sunt încălcate de nenumărate ori, prioritatea revenin­­du-i celui care „intră" mai agresiv. Să ne mai mirăm de frecventa accidentelor in această piaţă ? Sau, alt caz, în plin centrul Capitalei. In faţa cinematografului „Patria" există o trecere pentru pietoni, legea circula­ţiei — lege de stat — obligă pe condu­cătorii de autovehicule să oprească în dreptul unor astfel de treceri şi să dea prioritate pietonilor. In practică, ce se întîmplă ? De sute de ori pe zi, minut cu minut se poate vedea cum maşinile se năpustesc prin această trecere, iar pietonul este cel care trebuie să se ferească şi să le dea întîietate. Legea nu se respectă, iar miliţianul din acest post priveşte cu impasibilitate. Te întrebi : de ce să nu fie sancţio­nate cu promptitudine, fără răgaz asemenea abateri pînă, cum spune vorba, va „intra la cap“ necesita­tea respectării regulilor de circu­laţie ? Cred că Direcţia Miliţiei Capitalei are act cuvîntul. Constantin NICULESCU Bucureşti F. S. Sînt vreo două săptămîni de cînd s-a ridicat în ziar problema reglementării circulaţiei în locuri aglomerate ca Piaţa Unirii, Piaţa Dorobanţi. Or, miliţia ne obişnuise cu mai multă operativitate... • CHIRURG SAU ŞO­FER? - ANALOGII PE SCARA RĂSPUNDERI­LOR Ori de cite ori se analizează cau­zele accidentelor de circulație se iau în considerare trei factori : om, vehi­cul, şosea. în majoritatea covîrşitoare a cazurilor vina pentru provocarea u­­nui accident o poartă omul — con­ducător la volan sau pieton. Condiția de bază In evitarea orică­rui accident de circulaţie este starea de sănătate a aceluia care conduce autovehiculul. Pornind de la examenul medical obligatoriu pentru obţinerea permisului de conducere, pînă la cu­noaşterea unor condiţii cu implicații medicale, rețeaua sanitară poate parti­cipa activ şi la combaterea „epidemiei" accidentelor. Examenul medical permite depistarea la timp a unor deficiente fizice sau psihice incompatibile cu ca­litatea de conducător auto. Consider că actualul mod de examinare me­dicală, sumar, ar trebui lărgit cu examene mai complexe — teste psihologice — pentru a putea des­cifra mai clar aptitudinea de a con­duce. Dintr-un studiu recent reiese că cele mai semnificative accidente la noi în ţară sunt cele provocate din vine şoferilor — datorită vitezei excesive, consumului de alcool, depăşirii ne­regulamentare, neatenţiei in timpul conducerii şi, bineînţeles, din vina pie­tonilor. Intre aceste cauze, care im­plică răspunderea conducătorului auto, consumul de alcool este important şi alarmant. Pînă şi consumul „nevino­vat" al citorva pahare de bere sau vin, nemaivorbind de băuturile tari care realizează rapid o creştere a concentra­ţiei de alcool în singe, se manifestă printr-o stare de excitabilitate cu scă­dere mare a inhibiţiei ; comportarea devine necontrolată, spontană şi lipsită de critică. „Curajul" sporit datorat scă­derii simţului critic duce la depăşiri de viteză, nerespectarea regulilor de cir­culaţie, la reflexe tardive, lente care în ultimă instanţă se traduc prin accidente. Fără a exagera pericolul pe care-l prezintă consumul de alcool, subliniez că se omite de multe ori acţiunea sa tardivă. Deşi se întîmplă că anumiţi conducători auto nu consumă alcool cu ocazia conducerii, unii fac abuz în ore­le libere şi se aleg cu tulburările tar­dive ale intoxicaţiei alcoolice. A doua zi, deşi alcoolul s-a eliminat din corp efectele sale dăunătoare asupra siste­mului nervos persistă , starea de obo­seală produce tulburări ale atenţiei, ca şi a reacţiei prompte de lungă durată. Aş vrea să fac aici o analogie între răspunderea profesiunii de chirurg şi a celei de conducător auto. Deşi ele se caracterizează prin semnificaţii şi pre­ocupări cu totul deosebite, prejudiciul pa care-l pot aduce sănătăţii omului îi apropie pe coordonatele responsa­bilităţii morale. De aceea te întreb, con­ducător auto: Ce părere ai avea dacă înaintea unei intervenţii chi­rurgicale, hotăritoare pentru viaţa ta sau soarta familiei tale, chirur­gul „pentru a lua curaj“ sau în­fringe oboseala ar consuma alcool ? dr. Ion OUAI şef de sector la Institutul de Cercetări Ştiinţifice Medico-Legale Bucureşti

Next