Scînteia, iulie 1967 (Anul 36, nr. 7388-7418)

1967-07-01 / nr. 7388

SCI­NT El A—­simbäta I iulie 1967 pagina economică_______ Izvoare de cîştig în zootehnie îngrăşătoria de bovine a gospodăriei noastre şi-a început activitatea în ur­mă cu doi ani. Prin apli­carea întregului complex de măsuri zootehnice, pri­vind furajarea şi îngriji­rea animalelor, încă din primul an, adică în 1965, s-a obţinut un spor me­diu de creştere în greuta­te de 886 g zilnic, iar be­neficiile s-au ridicat la 3,4 milioane lei, cu 2,2 mili­oane mai mult decît s-a planificat. Anul trecut am livrat statului 2 807 tone carne, faţă de 2 600 tone cit prevedea planul, reali­­zînd un beneficiu de 4,4 milioane lei. In primul semestru din acest an rezultatele sunt în continuare dintre cele mai bune. Faţă de pro­ducţia planificată de 880 tone de carne marfă în şase luni din acest an s-au livrat 1784 tone. Pentru popularea îngră­­şătoriei la capacitatea maximă nu am aşteptat ca alţii să ne asigure a­­nimalele necesare ci le-am cumpărat singuri. De asemenea, succesul se datoreşte preocupării pen­tru creşterea mai rapidă în greutate a animalelor, ceea ce a dus la reducerea ciclului de îngrăşare. De pildă, sporul de creştere în greutate este realizat şi depăşit cu regularitate. Ingrăşarea este organi­zată pe loturi omogene din punct de vedere al greutăţii individuale, sex, rasă şi stare de întreţine­re a animalelor. Operaţia de lotizare are loc în două etape : la intrarea animalelor în gospodărie şi la trecerea lor în faza de „finisare“. Lotizarea ne dă putinţa să organizăm furajarea pe etape de în­grăşare şi să aplicăm co­rect regulile de întreţine­re. In faza de preîngrăşa­­re şi în faza a II-a, de îngrăşare propriu-zisă, fu­rajele de bază care com­pun raţia sunt grosierele. In faza a III-a, de „finisa­re“ pe lîngă grosiere, ani­malele primesc concen­trate în cantităţi mai mari decît în primele două faze. Cunoscînd ne­ajunsurile furajelor gro­siere, adică conţinutul lor ridicat în celuloză brută şi procentul redus de pro­teină, săruri de calciu şi fosfor, am trecut la înlă­turarea acestor neajun­suri, adăugind în raţii, pe lîngă coceni şi ei,Gălăi măcinaţi, uree dizolvată în melasă, precum şi po­rumb de siloz, tărîţe şi borhot de la fabrica de spirt. Deficitul de săruri a fost completat cu calciu furajer şi sare. în vederea preparării furajelor, am procurat u­­tilajul necesar care asigu­ră tocarea sau măcinarea, prepararea soluţiei de me­­lasă-uree, pregătirea a­­mestecului, omogenizarea şi distribuirea la iesle. Tocarea se face mecani­zat, cu tocătoarea TMS-6, acţionată electric de un electromotor. Pentru mă­cinarea grăunţelor, ştiu­­leţilor şi ciocălăilor folo­sim morile cu ciocane. In vederea exploatării raţio­nale a utilajelor am con­centrat toate morile in­tr-o aşa-numită „bucătă­rie“, unde s-au construit şi bazine în care furajele sunt amestecate cu melasă şi uree. O importanţă deosebită acordăm dozării şi omoge­nizării soluţiei de melasă şi uree. Cantitatea de uree pe care o adminis­trăm la un animal este în funcţie de greutatea sa corporală. Noi folosim 25—30 g uree pentru 100 kg greutate vie a anima­lului. Introducerea ureei în raţie am făcut-o întot­deauna în mod treptat pentru a obişnui anima­lele, începînd, de obicei, cu 10—15 g pe zi de fie­care, şi ajungînd la doza maximă numai în 12—14 zile. O mare atenţie acor­dăm gospodăririi cu gri­jă a furajelor ca sursă principală de reducere a preţului de cost. Pe baza raţiilor stabilite decadal, calculăm pentru fiecare grajd în parte cantitatea zilnică de furaje ce intră în amestec pentru 24 de ore, în funcţie de numă­rul de animale existent, de vîrsta şi greutatea cor­porală a acestora. Diferi­tele sortimente de furaje ce intră in amestec se cîn­tăresc şi se pun în bazine, în straturi succesive, se amestecă bine şi apoi, după 12—24 ore, se dau a­­nimalelor la iesle. în timpul verii, furajarea taurinelor la îngrăşat s-a făcut cu furaje din con­­veierul verde, folosindu-se şi păşunea. Gospodărind bine furajele, reducînd ci­clul de îngrăşare am fă­cut însemnate economii. O preocupare perma­nentă a lucrătorilor gos­podăriei este ridicarea calităţii produselor. Prin lotizarea animalelor, după rasă, sex, categorie şi grad de îngrăşare, cit şi prin­­tr-o furajare raţională, s-a reuşit să se realizeze indici de calitate mult superiori celor planificaţi. Faţă de 70 la sută la ani­male tinere cît era prevă­zut, am livrat la calita­tea I 84 la sută, iar la animalele adulte în loc de 40 la sută calitatea I am livrat 70 la sută. Aceasta a dus la obţinerea unui preţ de vînzare superior celui planificat. Astfel, faţă de 8 984 lei preţ de vînzare planificat pe tona de carne, s-au realizat 9 213 lei. Un alt factor care a in­fluenţat beneficiile obţi­nute a fost reducerea preţului de cost. Econo­miile realizate la preţul de cost sunt de 409 000 lei. Ele se datoresc depăşirii sporului de greutate pe zi­ furajată şi reducerii consumului de unităţi nu­tritive pe kg-spor, precum şi mecanizării transportu­lui de furaje. Pentru reducerea în continuare a preţului de cost vom extinde meca­nizarea la prepararea şi transportul furajelor la grajd, evacuarea mecani­zată a gunoiului, creşterea mai accentuată a sporului în greutate şi, legat de a­­ceasta, scurtarea perioa­dei de îngrăşare. Vom termina amenajarea bu­cătăriei de furaje, meca­nizarea lucrărilor de ma­nipulare a nutreţurilor şi amestecarea lor cu droj­die pentru îmbunătăţirea conţinutului în proteină. Pentru a obţine furaje în cantităţi mai mari şi de calitate superioară dăm o mare atenţie fertilizării solului. In acest an vom iriga o suprafaţă de 600 ha. Pentru utilizarea cît mai eficientă a furajelor se va îmbunătăţi modul de preparare a acestora, începînd cu acest an tre­cem la specializarea bri­găzilor. Transportul fura­jelor preparate la iesle se va face cu vidanjera de 4 000 litri trasă de tractor, lucru ce va însemna scurtarea perioadei de hrănire la trei minute, pentru un grajd de 170 de animale. îmbunătăţirea activită­ţii economico-financiare prin urmărirea cheltuie­lilor pe fiecare brigadă în parte, pe elemente ale preţului de cost, aplica­rea a noi metode zooteh­nice ne vor da posibilita­tea ca, în acest an, să ob­ţinem rezultate tot mai bune. Tiberiu RUSU directorul G.A.S. îngrăşătorie din Dej PENTRU TARĂ SI PENTRU NOI ♦ (Urm­are din pag. I) care e si ea muncitoare, la Metal­­lemn, să cumpărăm o mobilă de vreo nouă mii de lei. Fată de sala­riul meu si al ei, costul era mare, dar ne făcusem socoteala asa ca să putem lega cele două capete. Acum însă, amîndoi, începînd din august, o să cîstigăm cu 330 de lei mai mult pe lună, adică o sumă mai mare de­cît rata lunară a mobilei, înseamnă că rata e ca si plătită şi că de banii respectivi putem dispune altfel. Re­vin la ideea mea şi vă rog să scrieţi în ziar că această măsură ne ajută nu numai să trăim mai bine, dar să fim în situaţia de a putea să ne ri­dicăm calificarea, să muncim mai bine fiecare. — Chiar dacă n-as citi ziarele, ne spune tînăra vînzătoare Elisabeta Lera din Baia Mare (magazinul 25 al O.C.L. Alimentara), tot as afla de fiecare nouă măsură pentru ridicarea nivelului de trai : aflu asta de la tej­gheaua mea, după cît vînd. Au fost reduceri de preturi, s-au mărit pen­siile, anul trecut s-au mai mărit o seamă de salarii si venituri, iar anul acesta am fost cuprinsă si eu, alături cu alti oameni, în acest program general, salariul meu creste cu mai mult de o zecime. Fiecare dintre noi simte că nu e uitat, nu e lăsat de-o parte. E un sentiment foarte plăcut, un fel de contract cu viitorul, pe care te simţi obligată să-l onorezi după puterile tale , mă voi strădui să-mi ridic nivelul şi gradul de iniţiativă, să practic, aşa cum trebuie, un co­merţ civilizat, să ajut şi eu la traiul mai bun al oamenilor. — In cadrul unor hotărîri ante­rioare, am beneficiat și eu de majo­rări, ne spune tov. Emil Dragotă. De data aceasta însă, deși nu primesc nici cinci bani în plus, pot spune că beneficiez de un ajutor imens în munca mea. Sînt director la „Agro­­fruct“ din Baia Mare, aproape o treime dintre salariaţii noştri vor căpăta un spor simţitor la salariul lor. Pentru muncitoare ca Maria Bran, Elisabeta Canea, Ana Herman, Ecaterina Botar, Florica Creţu e un îndemn cum nu se poate mai emo­ţionant. Gîndiţi-vă că oamenii cu sa­larii mici, mai puţin calificaţi, cel mai adesea nu lucrează la maşini : într-o serie întreagă de munci, cum ar fi sortarea fructelor, principalul e hărnicia şi conştiinţa omului. Pri­mind mai mult, vor lucra mai bine, şi lucrînd mai bine, vor putea primi mai mult. — Suntem­ mulţi, ne-a declarat Maria Stanciu, de la fabrica de pro­duse zaharoase ,,Feleacul“ din Cluj, şi îmi dau seama că vorbesc în nu­mele a foarte mulţi. Dacă luăm spo­rul în sine — de pildă, soţul meu va primi în plus pe lună 52 de lei — nu avem o imagine completă , pen­tru că mai primesc şi eu în plus. mai se adaugă acordul, mai vine cîte o sută de lei pentru fiecare dintre cei trei copii şi pînă la urmă se adună suma de două mii de lei cîştigaţi deşi eu am lucrat zilnic cu trei ore mai puţin, pentru a putea îngriji cel de-al treilea copil (care a împlinit nouă luni chiar în ziua cînd a apă-­ rut Hotărîrea). Ce mai pot spune ? Trebuie să lucrăm mai bine ! Produc­ţia e aproape dublă faţă de cea de acum cinci-şase ani, cu aceleaşi ma­şini. Pipera : cîteva sute de muncitori ai complexului de industrializare a lemnului beneficiază de majorări. — E prima majorare din ..cariera“ mea, ne spune cu un zîmbet tîmpla­­rul mecanic Dumitru Barbu. Abia anul trecut am iesit de pe băncile scolii profesionale. Sînt tînăr, am o viată în fată, un suis continuu. ■ ■ w • Livrări la export Prin intermediul Întreprin­derii româneşti de comerţ ex­terior „Auto-Tractor", recent au fost exportate noi maşini şi utilaje. Dintre acestea, amin­tim 275 tractoare de tipurile U-650 şi U-551 în R. D. Ger­mană, 168 tractoare U-650 in Iran, diferite tipuri de trac­toare au mai fost livrate în Irak şi R. D. Vietnam. In ca­drul tranzacţiilor comerciale cu R. F. a Germaniei s-a în­cheiat un contract pentru li­vrarea in această ţară în pe­rioada 1967—1968 a unor trac­toare universale pe pneuri. In R. P. Bulgaria au fost livrate 78 semănători SPC-6 şi 16 se­lectoare universale SU-4, pre­cum şi 190 autoturisme de teren M-461. Întreprinderea „Industrial­­export“ a trimis în R. P. Chi­neză două instalaţii de foraj 2 DH 75 şi două instalaţii de tipul 4 ID-150 in Uniunea So­vietică. De asemenea, au fost livrate în R. P. Chineză un cargou de mărfuri generale de 3150/4400 tdw, iar in Uniunea Sovietică un şlep fluvial de 1700 tone şi două motonave de 2 000 tone. Cu firme din R. F. a Ger­maniei, Franţa, Italia şi Li­ban, întreprinderea „Maşini-ex­­port“ a stabilit contracte pen­tru exportul de circa 6100 e­­lectromotoare asincrone de dife­rite puteri. Instalaţii ale Fabricii de medicamente „Terapia" din Cluj Foto : A.Cartoj­an EVALUĂRI F­ICTIVE (Urmare din pag. I) dublu. Nemulțumit de acest aviz, proiectantul l-a trimis spre avizare și uzinei „Vulcan“, care a avizat la 16 lei/kg. Dar acesta nu este un caz sin­gular. La „cl­ape de reglare — pro­iect 21 112/1967“, proiectantul a stabi­lit 25 lei/kg. uzina „23 August“ a avizat 80 lei/kg, iar uzina „Vulcan", 26 lei/kg. Cum se explică aceste di­ferenţe de-a dreptul neverosimile? Prin mecanismul defectuos de eva­luare, care dă naştere la formalism, la arbitrariu în stabilirea acestor preţuri. Ceea ce se desprinde însă cu claritate este că uzina „23 Au­gust“ încearcă să „smulgă“ preţuri cît mai „grase", ca să-şi acopere, în acest fel, anumite deficienţe orga­nizatorice sau pierderi de la alte produse. Dar „jocul" preţurilor nu se opreşte aici. După execuţie, costul unor uti­laje se amplifică sau se reduce ver­Cu toate că cel de-al doilea pod rulant are un singur cîrlig (de 50 tf), uzina i-a stabilit preţ de vînzare mai mare decît la primul, care are două cîrlige (50 tf şi 12,5 tf). Se înţelege, calculele au fost „rotunjite" pentru a asigura uzinei beneficii suplimentare. De fapt, şi la alte produse ale acestei uzine preturile din antecalculatii sunt tiginos. Să exemplificăm. Pentru fur­nalul de 1 700 mc de la Combinatul siderurgic­ Galaţi, IPROMET a pro­iectat un balansier. Studiul tehnico­­economic a evaluat costul la 1 102 115 lei. „23 August“ a stabilit prețul cu ridicata uzină 1 378 000 lei . Minis­terul a aprobat 1 100 000 lei. Care este ,,labirintul" calculelor care au dus la aceste cifre ? Proiectantul a luat ca bază, în mod just, prețul a­­probat anterior pentru alt balansier executat, de 16,30 lei/kg ; uzina a cerut însă 19,75 lei/kg fără nici o mo­tivare , ministerul a aprobat, din nou, „rotund“, ca să iasă 1 100 000 lei. Superficialitatea în evaluarea unor utilaje pentru noile obiective reiese, evident, şi din modul în care Uzina de construcţii de maşini Reşiţa a sta­bilit preţurile la unele produse care se realizează curent în această în­treprindere : „umflate“. Iată un exemplu. La calea de rulare (comanda 97090—08—24), prin antecalculaţii cheltuielile pentru materiale s-au stabilit la 6292 lei, cele pentru manoperă la 1 270 de lei, iar prețul de cost uzină la 11 624 de lei. Cheltuielile efectiv făcute au fost însă de 5 901 Iei la materiale şi 499 lei la manoperă, iar preţul de cost u­zină realizat a fost de numai 8 011 lei. Similar se prezintă situaţia şi în ca­zul unor comenzi de batardouri. Cui foloseşte această încercare de a ob­ţine pe căi lăturalnice rezultate eco­nomice favorabile ?­­ IMPLICAŢIILE MECA­NISMULUI DEFECTUOS DE STABILIRE A PRE­ŢURILOR Exemplele enunţate reliefează de fapt o concepţie greşită, de nesoco­tire a răspunderii ce revin tuturor factorilor ce contribuie la realizarea noilor obiective de a gospodări cît mai judicios fondurile de investita. Implicaţiile acestui mecanism defec­tuos de evaluare a preţurilor sunt multiple. Pe de o parte, cifrele pre­zentate forurilor superioare spre a­­probare nu exprimă adevărata va­loare a investiţiei. Dar pe baza a­­cestor valori se stabileşte şi eficienţa investiţiei, care, la rîndul ei, por­nind de la cifre nereale, este ero­nată. Pe de altă parte, după cum s-a văzut, construirea de utilaje teh­nologice destinate noilor obiective de investiţii au devenit pentru unele u­­zine, prin acest „joc“ al preţurilor, adevărate „pîrghii“ de redresare a si­tuaţiei lor economice. Sînt şi cazuri cînd din vina proiectantului uzinele constructoare obţin, dintr-un condei, cîteva milioane suplimentar. Conclu­dent este în acest sens exemplul re­zervoarelor sferice de 1 090 mc pen­tru Combinatul de îngrăşăminte chi­mice Tr. Măgurele. Valoarea prevă­zută în deviz a fost de ...5 500 000 lei/ bucata, o cifră „astronomică“, s-ar putea spune, în raport cu adevărata lor valoare. Uzina „23 August“ a pro­fitat de această eroare de calcul a proiectantului, ea a dublat consumul de manoperă, iar consumul de me­tal l-a majorat cu 14 tone. M.I.C.M. a aprobat cu uşurinţă preţul cu ridi­cata la ...3 350 000 lei pe bucată, prin ordinul 11469—1965, asigurînd uzinei un beneficiu suplimentar de circa 1 000 000 lei la fiecare rezervor. Din discuţiile purtate în cadrul an­chetei a rezultat că, în prezent, nu există o metodologie clară privind evaluarea utilajelor şi instalaţiilor pentru noile obiective. Din această situaţie caută să obţină anumite „avantaje" unităţile economice in­teresate — institutele de proiectare şi uzinele. Mai trebuie adăugat că, în tot acest „joc“ al preţurilor, benefi­ciarul de investiţii nu intervine ab­solut deloc. Odată deschisă finanţa­rea, pe el îl interesează numai res­pectarea termenelor şi încadrarea în fondurile alocate. Nu de puţine ori, atunci cînd unele valori la utilaje şi instalaţii sunt depăşite, i se cere su­plimentarea din fondurile economi­site la alte capitole. Şi aproape în­totdeauna le acceptă. Cum pot fi înlăturate anomaliile, arbitrariul în evaluarea costurilor la utilajele destinate noilor investiţii ? Am reţinut, în cadrul anchetei, cîteva propuneri : 1. Evaluarea să se facă corect, de către proiectant, respectîn­­du-se cu stricteţe normele stabi­lite. Totodată, la avizare proiec­tantul să dea suficiente elemente pentru calcul. 2. Sînt diferite uzine care rea­lizează același produs, să se ceară aviz de la mai multe din­tre ele, iar prețul cel mai redus să fie acceptat; acest preț să devină obligatoriu la încheierea comenzii. 3. Avizul uzinei furnizoare să fie analitic și să se respecte pre­vederea de a fi dat de o comisie din întreprindere, nu de un sin­gur salariat, cum se întimplă acum. 4. înainte de a fi aprobate de colegiul ministerului, studiile tehnico-economice să fie anali­zate şi de organele de preţ de cost şi preţ de vînzare. Ni s-a relatat şi un alt aspect. In prezent, uzinele furnizoare au solici­tanţi, nu clienţi. Nu de puţine ori, beneficiarii de investiţii se roagă pentru a accepta să execute un uti­laj. Or, această situaţie le permite unor uzine să impună anumite con­diţii, care sunt acceptate pentru a se asigura realizarea la timp a utilajului respectiv. Se pare că şi din această cauză se menţin anomaliile amintite. Beneficiarul ar trebui să se simtă direct răspunzător pentru modul în care sunt cheltuite fondurile ce i-au fost alocate, pentru traducerea în viaţă a sarcinii majore puse de par­tid în domeniul investiţiilor , cu mij­loace cît mai reduse, maximum de e­­ficienţă economică. Statul nostru alocă, an de an, fon­duri tot mai însemnate pentru inves­tiţii. Practica „umflării" preţurilor nu reprezintă altceva decît un tran­sfer al unei părţi din aceste fonduri pentru acoperirea efectelor unor nea­junsuri din unităţile care contribuie la realizarea noilor obiective, de na­ture, atît eficienţa unor investiţii, cît şi rezultatele economice ale uzi­nelor în cauză. Se impune, deci, să se pună capăt cu hotărîre şi grabnic acestei stări de lucruri inadmisibile. Valoare Preţ de Valoarea Preţ contractată vînzare S.T.E. aprobat antecalculat ------------------------------------------------------------*-----------------------------1. Pod rulant 50/12,5 tf - 35,5 m 1 300 000 1 465 660 980 000 1 340 000 2. Pod rulant 50 tf - 28 m 1 261 000 1 475 280 1 475 280 1 270 000 In regiunea Galaţi, ca în întrea­ga ţară, acţiunea de reducere a consumului de metal se desfăşoară pe ample planuri. Sarcinile trasate în acest sens de plenara C.C. al P.C.R. din decembrie 1966 vizează nemijlocit şi activitatea proiectan­ţilor şi lucrătorilor din domeniul construcţiilor­­ industriale şi civile. La noi în regiune s-au obţinut în acest domeniu realizări meritorii. Cîteva exemple ni se par destul de edificatoare. Traducînd în viaţă indicaţiile plenarei, proiectanţii de la IPROMET Bucureşti au re­­proiectat anumite obiective de la combinatul siderurgic, aflate în execuţie în întregime sau numai parţial — este vorba de conducte magistrale, termo şi hidroenerge­tice, estacade şi altele; pe această cale s-au econo­misit mai mult de 1 200 tone metal. Receptivi au fost şi proiectanţii In­stitutului de pro­iectări laminoare. Reproiectînd în ul­timul timp o hală la construcţie la uzina „Laminorul“ din Brăila, precum şi unele obiective ale laminorului Slebing de la Combinatul side­rurgic Galaţi, con­sumul de metal a fost redus în faza de construcţie cu peste 500 tone. Specialiştii din construcţii apre­ciază că există încă mari posibili­tăţi de reducere a consumului de metal în acest sec­tor. Ele pot fi puse în valoare prin introducerea şi ex­tinderea cu mai mult curaj a unor metode avansate, în general cunos­cute, de consoli­dare a terenurilor de fundaţie care au o structură ma­­cropolică — pe bază de loes. Este vorba de piloţii tip Franky, formaţi în teren. Aplicarea acestei me­tode moderne la construcţia unor obiective de bază ale combinatului siderurgia a per­mis reducerea substanţială a con­sumului de metal, întreprinderea , de construcţii şi montaje siderur­gice de aici a fost dotată în acest scop cu 29 utilaje speciale, ea şi-a format cadre de deservire — spe­cializate un timp în străinătate — care au dobîndit între timp o experienţă practică valoroasă. Ce avantaje economice prezintă această metodă modernă ? In com­paraţie cu sistemul clasic de con­solidare a terenurilor de fundaţie cu piloni din beton armat prefa­bricat, prin aplicarea metodei pi­loţilor cu bulb formaţi în sol, pen­tru care optează astăzi tot mai mulţi specialişti, consumul de oţel beton se reduce cu circa 9 kg pe fiecare tonă de capacitate portantă. Calculele arată că 50 piloţi tip Franky ridică rezistenţa la com­presiune a solului de fundaţie la aceeaşi valoare ca 100 piloţi din beton armat. Asta înseamnă o eco­nomie de circa 37 tone metal, cu o valoare de circa 270 000 lei. Dacă socotim insă că la Combina­tul siderurgic de la Galaţi s-au executat in ultimii doi ani peste 20 000 astfel de piloţi, rezultă că s-au economisit, faţă de sistemul clasic, peste 15 000 tone de metal, adică aproape 100 milioane Iei. Nu este greu de imaginat ce can­tităţi importante de metal s-ar economisi, cît de mult ar avea de cîştigat economia noastră naţională, dacă această metodă ar căpăta un cîmp larg de aplicare. Este drept, aflînd despre rezultatele obţinute, o întreprindere de construcţii dru­­muri-poduri şi lucrări speciale din Timişoara a închiriat de la între­prinderea de construcţii şi montaje siderurgice Galaţi 7 dintre insta­laţiile de batere a piloţilor tip Franky. Multe dintre ele, aflate în dotarea întreprinderii gălăţene, stau însă acum nefolosite. Şi a­­ceasta — după părerea unor spe­cialişti, la care ne asociem şi noi — din cauză că extinderea aplică­rii acestui procedeu economic de consolidare a terenurilor pentru fundaţie se face greoi. Fie din neaprofundarea studiului asupra condiţiilor de sol unde se ampla­sează noile obiective, fie din necu­noaşterea performanţelor instalaţii­lor amintite, anumiţi proiectanţi preferă să meargă pe drumuri de mult bătătorite. Credem că exemplul la care ne vom referi în continuare este con­cludent pentru a demonstra lipsa de receptivitate şi conservatorismul manifestate de unele institute de proiectare faţă de această metodă modernă. In prezent, la Şantierul naval din Galaţi se execută o hală de bloc-secţii, o cale de rulare pentru o macara de mare copaci-Noutăţi în acţiunea de economisire a metalului tate şi o platformă la cala de lansare a vaselor de 10 200—12 500 tone. Proiectanţii de la I.P.C.M. şi I.P.T. din Bucureşti au prevăzut pentru fundaţie baterea a peste 1 500 piloţi după metoda clasică, confecţionaţi din beton armat. Pen­tru ieftinirea costului construcţiei, Sucursala regională Galaţi a Băn­cii de Investiţii, după o consultare prealabilă cu mulţi specialişti, a propus din timp proiectanţilor, constructorului şi beneficiarului schimbarea soluţiei de fundaţie, întreprinderea de construcţii şi montaje siderurgice s-a oferit să pună la dispoziţie instalaţiile ne­cesare şi cadre specializate pentru deservirea acestora. Reprezentanţi ai constructorului şi beneficiaru­lui au mers chiar la faţa locului, la combinatul siderurgic, unde s-au convins de eficienţa economică a execuţiei lucrărilor de­­ fundaţie după metoda amintită. Din păcate însă, proiectanţii in­vitaţi cu insistenţă s-au mulţumit fără a nega valoarea acestei me­tode avansate să trimită zeci de scrisori pe un ton politicos, con­ciliant, demonstrînd tocmai prin­ aceasta atitudinea lor de nepăsare și rutină. Ei au invocat diferite motive, afirmînd că trebuie re­­proiectate lucrările, că ar fi nece­sare prea multe experimentări, că... constructorul nu are expe­rienţă. Neîndoielnic, este vorba de o adevărată baricadă a minimei re­zistenţe. Constructorul poate avea la îndemînă instalaţii şi cadre bine pregătite pentru execuţia unor a­­semenea lucrări, iar în ce priveş­te experimentări­le, absolut nece­sare în condiţiile terenului de la şantierul naval, se puteau face, după părerea specialiş­tilor, cu cheltuieli minime. Desigur, intro­ducerea unor pro­cedee constructive noi trebuie funda­mentată temeinic. Mai mult chiar, îndrăzneala în a­­plicarea lor presu­pune eventuale riscuri. Dar a ab­solutiza aceste riscuri dinainte, fără a mişca un deget, fără a experimenta, în­seamnă a te tîrî în urma a tot ceea ce este nou, înaintat. Practica a dovedit că noul nu se ex­tinde de la sine, ci printr-o muncă neobosită, dusă cu perseverenţă şi iniţiativă. Vrem să aducem, în spri­jinul acestei afir­maţii, un exemplu. La combinatul si­derurgic se con­struieşte acum, peste balta Cătu­şa, cel mai mare viaduct din ţară. Aici, terenul este asemănător şi chiar mai dificil decît la şantierul naval. Studiile aprofundate făcute de proiectanţi au dovedit că pen­tru fundaţia pilonilor de susţinere a viaductului se pot folosi instala­ţiile tip Franky. Şi au prevăzut a­­ceastă soluţie. Rezultatele sunt bune: prin folosirea celor 3—4 in­stalaţii se economisesc circa 4 mi­lioane lei. In­­ favoarea extinderii acestei metode, ţinînd seama de economi­citatea ei, s-au pronunţat specia­lişti cunoscuţi. Semnînd într-o re­vistă de specialitate un articol des­pre avantajele tehnico-economice ale piloţilor cu bulb formaţi în sol, un colectiv de constructori în frun­te cu acad. prof. A. Beleş arată, printre altele, că pe plan mondial s-au executat numai pînă în 1962 peste 4 milioane piloţi tip Franky. La noi s-a făcut, îndeosebi pe şan­tierul combinatului siderurgic, un început încurajator. Dar extinde­rea acestui procedeu nu numai in regiunea Galaţi, ci şi în alte re­giuni ale ţării, cu condiţii de sol asemănătoare, nu mai poate fi con­siderată o chestiune de voluntariat, de care se ocupă numai cine vrea. A devenit oportun să se facă un studiu amănunţit al structurii solurilor pe care se amplasează construcţiile industriale şi civile, să se examineze atent rezultatele experimentărilor făcute şi, pe a­­ceastă bază, să se stabilească nor­mative tehnice adecvate cu privire la executarea piloţilor cu bulb for­maţi în sol. Ing. Iancu MARAN director adjunct al Sucursalei regionale Galaţi a Băncii de Investiţii Radu APOSTOL corespondentul „Scînteii" S-A CONTURAT O METODĂ INGENIOASA IN CONSTRUCȚII! ÎNSUȘIREA EI ESTE VOLUNTARĂ? pagina 3

Next