Scînteia, august 1967 (Anul 36, nr. 7419-7448)
1967-08-01 / nr. 7419
PAGINA 2 "faptul1 DIVERS Circulaţie In primul semestru al acestui an, comparativ cu perioada corespunzătoare a anului trecut, numărul accidentelor de circulaţie a scăzut cu 8 la sută. Totodată, a scăzut numărul accidentelor provocate din cauza alcoolului. Se pare că şoferii s-au convins că şpriţul la volan nu este un stimulent. Totuşi, a crescut numărul accidentelor datorate următoarelor cauze : viteză excesivă (de la 17,4 la 26,3 la sută), depăşiri neregulamentare (de la 10,4 la 16,4 la sută), neacordarea priorităţii (de la 6,15 la 8,1 la sută). Cînd se va înregistra şi aici micşorarea procentelor, tovarăşi de la volan ? Depinde de dv. Matrimonială Ciudată concepţie despre căsătorie ! Cetăţeanul P.M. din Agnita (născut la 27 septembrie 1933) ne cere ajutorul să-şi găsească o soţie. Are preferinţe foarte concrete : mireasa căutată „să fie de statură potrivită, cu ochi negri şi puţin brunetă“. Atit. In rest nu-l interesează nimic, el are pretenţia ca viitoarea soţie să îndeplinească doar aceste calităţi esenţiale (pentru că defecte, cum se pare, are el destule !). Ne pare rău că nu-i putem onora cererea. Sortimentul ne lipseşte. Dacă îşi schimbă cumva preferinţele, să ne comunice. O roşcată cu ochi verzi s-ar mai putea găsi. Pentru că, vorba ceea, mare-i lumea ! Cine minte? Cînd vor conteni răspunsurile în doi peri la critica făcută prin ziar ? Care este răspunderea unor conduceri de intituţii pentru rezolvarea, în spirit constructiv, a sesizărilor critice ? Avem în faţă scrisoarea de răspuns a Direcţiei de contractări şi achiziţii (Ministerul Industriei Uşoare) la nota „Pe recepţie", publicată la această rubrică. Se semnalau ilegalităţi (chiar matrapazlîcuri !) la bazele C.C.A. Brăila în recepţionarea lunii, frustrîndu-se cooperativele agricole de diferite sume de bani. Critica este respinsă punct cu punct: „nu-i adevărat", „nu se confirmă“ etc. Vorbiţi serios ? Prea bine, tovarăşi, vă expediem, cu poşta de azi, copia adresei trimisă ziarului nostru de Uniunea raională a C.A.P.Brăila, cu parafa preşedintelui, prin care se denunţa practica nelegală. Şi cine, din doi, şi-a permis să trimită oficial ziarului acte eronate să răspundă cu propria-i calitate ! Scurt pe doi ! Aviz neglijenţei! O construcţie se amină, nişte ambalaje depozitate anapoda şi ciţiva copii se joacă cu focul. Iată urmarea : de luni de zile, conducerea cooperativei de consum din Ceamurlia de Sus (Istria) amină terminarea construcţiei unei magazii de ambalaje pentru noul magazin din localitate. Ambalajele erau depozitate la întîmplare, lingă pereţii magazinului (contrar normelor P . R.). Copiii din sat se jucau printre ele de-a v-aţi ascunselea. Zilele trecute, ciţiva copii, jucîndu-se cu chibriturile printre ambalaje, au incendiat magazinul, întreaga construcţie şi 70 la sută din mărfuri s-au făcut scrum. Pagube — 630 000 lei. In prezent se fac cercetări pentru recuperarea pagubei de la părinţii copiilor, gestionari, conducerea cooperativei şi alte foruri vinovate de cele întîmplate. S-a potolit Era un om înrăit. Un huligan notoriu. Vasile Nechita, din comuna Belceşti (Hîrlău), tulbura cu orice prilej ordinea publică. Mergea deseori în instituţiile din comună, la sfatul popular, la şcoală, la cooperativa de producţie şi provoca scandaluri, înjurind şi denigrînd persoane cu munci de răspundere. Lucrătorii de miliţie l-au avertizat de cîteva ori. Dar în zadar., De curînd, în urma unui nou scandal provocat in comună, cetăţenii au cerut, într-o adunare, ca organele justiţiei să ia măsuri drastice împotriva turbulentului. Vasile Nechita a fost condamnat conform procedurii de urgenţă, la doi ani închisoare. De unde se vede că atunci cînd împroşti cu noroi pe alţii, nu se poate să nu te mînjeşti. Aveţi aici dovada. Rubrică redactată de Ştefan ZIDARIŢA Ştefan DINICA cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii" Ce oferă raionul de conserve? Faţă de 90 mii tone în 1960, „gospodinele industriei alimentare" — fabricile de prelucrare, în mare parte nou construite, iar altele complet modernizate, transferă în acest an în cămările populaţiei peste 300 000 tone de legume şi fructe. „Posibilitatea adaptării producţiei de conserve la cerinţele cumpărătorilor a făcut obiectul unor analize atente din partea ministerului , ne informează ing. I. Cristea, director general al Direcţiei generale a conservelor din Ministerul Industriei Alimentare. Pe lîngă sporul cantitativ — reprezentînd o creştere de 10 la sută faţă de realizările anului trecut — vor fi lansate pe piaţă 10 sortimente noi. Ele au fost omologate şi urmează a fi livrate în semestrul al II-lea conform contractelor încheiate cu comerţul". Cercetate mai în amănunt, noutăţile se dovedesc mai mult decît timide ; e vorba de gogoşari în oţet, salată de ■ sfeclă roşie, mîncare de fasole boabe cu legume şi alte cîteva asemănătoare. Stau piedici obiective în calea diversificării ? „Industria lucrează ceea ce cere comerţul", ne-a spus directorul general Cristea. „Ceea ce solicită cumpărătorii, aceea cerem şi noi de ani de zile industriei — ne declară tov. Ionel Simionescu, director general în Ministerul Comerţului Interior. Bunăoară, conserve de legume combinate : zacusca, tot felul de salate , mîncăruri gătite — de legume cu şi fără carne, legume umplute, diferite feluri tradiţionale — sarmale, stufat, musaca. Varza, de pildă, se poate prepara în peste 30 de feluri. Mîncărurile cu carne de pasăre, pentru care cărţile de bucate indică zeci de feluri, întîrzie şi ele să apară în ceea ce priveşte gemurile, compoturile, dulceţurile, au fost formulate întotdeauna cereri pentru zeci şi zeci de feluri noi. Industria însă nu ne oferă mai nimic. Noutăţile cu care sîntem „avertizaţi", în fiecare an, rămîn de obicei promisiuni neonorate“ Renunţăm la reproducerea dialogului dintre reprezentanţii celor doi „poli" ai deservirii populaţiei. In calea deşablonizării producţiei de conserve stau însă multe alte piedici. In industria conservelor, drumul spre cumpărător al unui produs nou este extrem de întortocheat. Fabrica de conserve din Arad, de pildă, a realizat un nou sortiment, apreciat pe plan local, o mîncare de legume cu came. După ce şi-a pus la punct reţeta, s-au trimis mostre (cu delegat !) la Bucureşti să vadă dacă-1 aprobă M.I.A., dacă place comerţului. „E cam condimentată şi grasă" — au spus unii. „E prea sărată" — au spus alţii (de altfel, mulţi oameni au semnalat tendinţa producătorilor de conserve spre sosuri prea grele, sărate, negre şi foarte grase). Mostra a luat din nou drumul Aradului pentru a reduce din conţinutul de sare şi scurge din grăsime. După o nouă expediere la Ministerul Comerţului Interior, s-a descoperit că preţul e prea mare. Noi propuneri de preţ, noi readaptări ale reţetei, noi calcule, noi mostre şi noi drumuri. A trecut aproape un an. Cu asemenea metodă îţi trece pofta de iniţiative şi de realizarea ultor noi produse. Evident, atît organele comerţului cit şi cele ale industriei alimentare fac prea chinuitoare naşterea unui produs nou. Acesta este un aspect al problemei. Se pune însă întrebarea : ce anume frinează apariţia pe piaţă a unor produse gata omologate ? Nomenclatorul de conserve conţine sute de preparate şi semipreparate ; acestea de ce nu se produc ? Deoarece întreprinderilor le convine să aibă în fabricaţie un număr cit mai mic de produse, în special din cele vechi, cu care s-au obişnuit. Cele noi nu asigură un nivel de productivitate şi nici beneficii. Sunt afirmaţii făcute la minister şi de conducerile unor fabrici. Optică îngustă, dar pentru rutinieri, sănătoasă. Astfel s-a ajuns ca producerea unor sortimente noi să devină facultativă. Cînd şi cînd, cîte o apariţie meteorică de produse noi realizate în cantităţi infime, şi iarăşi nimic. „Normal ar fi ca secţiile mai vechi, cum sunt „Griviţa", să fie profilate ca produse noi — ni se spune la Ministerul Industriei Alimentare — din care să se realizeze zeci şi zeci de serii mici. Printr-o bună organizare s-ar rentabiliza orice produs. De asemenea, ar trebui să existe stimulente materiale nu numai pentru fabricile care depăşesc planul la anumite sortimente de „greutate", dar mai ales pentru cele care introduc în fabricaţie produse noi". Dar cine decît M.I.A. trebuie să ia asemenea măsuri ? Or, profilarea anumitor secţii vechi pentru realizarea de produse noi, tot la nivelul discuţiilor se menţine de mai bine de trei ani, iar stimulentele materiale continuă să fie acordate nu acelor întreprinderi care introduc produse noi, ci acelora care au depăşiri serioase de plan la tonajul sortimentelor vechi, uşor de realizat. Să nu fim înţeleşi greşit: nu avem nimic împotriva abundenţei în magazine a unor vechi sortimente, considerăm însă că numai o reaşezare raţională a sortimentelor va putea influenţa o reală diversificare în domeniul producţiei de conserve. La Institutul de cercetări alimentare am aflat că au fost create şi la noi tot felul de creme de legume, fructe, amestecuri de creme într-un mare număr de sortimente, recomandate în alimentaţia copiilor. Or, în acest domeniu, în ciuda abundenţei de materie primă, situaţia nici prin cuvîntul monotonie sau şablon nu poate fi caracterizată, e vorba de sărăcie lucie. S-a recurs chiar la importul unor alimente pentru copii, ceea ce numai un titlu de glorie nu este pentru direcţiile generale producătoare. De ce nu se produc ? Luînd cunoştinţă de observaţiile culese de noi şi solicitat să-şi spună părerea, dr. în ştiinţe A. Stern, de la Institutul de igienă, ne-a spus următoarele : — Ca specialist în igiena alimentaţiei şi consumator, fortuit, de alimente conservate sunt de acord şi cu obiecţiile privind gama mult prea mică a conservelor aflate pe piaţă, ca şi cu acelea referitoare la sărăcia sortimentelor de conserve dietetice sau cele recomandate în alimentaţia copiilor. Calitatea conservelor industriale se pare că a ajuns într-un punct mort. „N-ai ce le face mai mult”, i-am auzit spunînd chiar pe unii specialişti din industrie. Oare conservele industriale, standardizate, nu pot fi decît acelea cu sosuri grele, în care să plutească grăsimea şi în care sarea şi condimentele se toarnă în cantităţi industriale ? Tehnica modernă permite astăzi producerea unor conserve de legume şi fructe care în ansamblu îşi menţin integral nu numai valoarea nutritivă, ci şi gustul şi aspectul. Cred că în afară de folosirea unor materii prime de cea mai bună calitate, condiţie sine qua non în producţia de conserve, ar trebui studiate şi folosite pe scară mai largă experienţa şi reţetele gospodinelor. In ce priveşte diversificarea producţiei de conserve există posibilităţi foarte mari. Fiecare din cele trei compartimente — 1) materii prime pentru gătit; 2) semipreparate (murături, salate, garnituri) ; 3) mâncăruri gata preparate — poate fi mărit o dată, de două ori, de trei ori cu tot felul de sortimente, pentru că din fiecare materie primă, la rindul ei, se pot produce zeci de feluri de conserve. în ce privește mîncărurile gătite (unde ponderea ar trebui s-o aibă mîncărurile dietetice), practic numărul acestora n-are nici o limită : pilafuri, stufaturi, ostropeluri, ghiveciuri, mîncăruri cu specific regional, cu carne și fără carne etc. Sînt doar cîteva sugestii pentm Specialiștii Institutului de cercetări alimentare, din ministerul de resort și din întreprinderile producătoare de conserve. Nicolae BRUJAN Campingul de la Potoci, lîngă Bicaz Foto : Agerpres Articole de vară la preţuri reduse In plin sezon cald, magazineleuniversale şi specializate ale cooperativelor de consum oferă cumpărătorilor, pină la 19 august, un bogat sortiment de articole de vară cu reduceri de preţuri intre 25—35 la sută Printre mărfurile care se vind cu preţuri reduse, in perioada amintită, se numără imprimeurile şi fanteziurile din fire fine de bumbac, imprimeurile din mătase artificială, relon şi mixte, tricotajele din fire sintetice scămleşate, unele costumaşe şi sacouri din bumbac pentru copii, şorţuri, costume de baie, rochii, fuste, bluze, compleuri de plajă pentru femei, pălării de paie, sacoşe din p.v.c., sandale cu feţe din p.v.c. şi cu feţe din piei de bovine presate, pantofi cu talpă duroflex pentru copii etc. ÎN ATENŢIA GOSPODINELOR DE LA SATE în orice gospodărie. Intr-o anumită perioadă de timp, se string sticle şi borcane goale care ocupă spaţiul prin bucătării şi cămări. Cooperativele de consum vin In ajutorul gospodinelor din localităţile pe care le aprovizionează achiziţionind, cu plata pe loc, orice cantităţi de sticle şi borcane prin unităţile care desfac produse alimentare, prin centrele speciale pentru achiziţii de sticle şi borcane cit şi prin achizitorii care se prezintă la domiciliul cetăţenilor. Sticlele şi borcanele goale se cumpără atît de la populaţie cit şi de la instituţii sau întreprinderi (spitale, creşe, cantine etc.). (Urmare din pag. I) să ni se aducă cel puţin cuiere, dacă dulapurile intră la.. Investiţii — şi-a exprimat temerar dorinţa tov. Constantin Dicu, mecanic la grupul de Şantiere Slatina. Pentru orice eventualitate amintim că proverbialele cuiere au revenit ca un laitmotiv şi în discuţiile avute cu constructorii din coloniile de la Piteşti-sud. Nuci. Prozaicele obiecte se află în stadiu de propuneri îndnsariate la multe comitete sindicale, dar nimeni n-a catadicsit să se aplece cu grijă pentru soluţionarea lor şi a altor sesizări făcute de constructori. Uşi care nu s-au încuiat niciodată, instalaţii sanitare care au trecut fictivul examen al recepţiei refuză să funcţioneze, lipsind pe constructori de condiţiile unei igiene elementare : geamuri sparte, becuri lipsă întregesc corolarul defectuoasei gospodăriri a coloniilor vizitate. Perioada estuală pentru constructori este denumită sugestiv „de vîrf", ea insemnînd un randament maxim în folosirea utilajelor, timpului, forţei de muncă. Din această cauză, mulţi dintre constructorii veniţi pe şantier din alte localităţi şi chiar din regiuni reduc numărul obişnuitelor vizite făcute la sfîrşitul săptămînii familiilor sau alţii renunţă pur şi simplu la ele. Constructorii devin ei înşişi gazde pentru unii membri ai familiilor care le aduc veşti, merinde. Şi, în asemenea împrejurări, unde să-ţi primeşti soţia, mama, sora ? — Noi ne-am gîndit să amenajăm o cameră de primire dintr-un dormitor disponibil — ne-a spus tov. Maria Bordea, gospodar-şef al coloniei de la Slatina. Hotărit, o iniţiativă salutară ! Dar rămîi consternat cînd afli că pentru o asemenea operaţie care ne afectează pe nimeni şi nu implică nici un fond se aşteaptă o ,,dispoziţie de şantier” şi te întrebi de ce o astfel de posibilitate n-a fost prevăzută încă din faza de concepţie a coloniilor ? La Nuci, în jurul unui foc, un grup de tineri făceau stîngace pregătiri pentru o masă copioasă. Au recurs la un asemenea mijloc din cauza lipsei unei bucătării. Aşa-numitele bucătării comune unde oamenii îţi puteau improviza un destin sau o cină n-au mai fost prevăzute in proiectele de execuţie a baracamentelor si in consecinţă şi cele existente trebuiau săsucombe. , In unele colonii lipsa bucătăriilor comune a fost partial suplinită de înfiinţarea unor bufete sau birturi economice care oferă constructorilor preparate calde. Evocînd aceea respectivă unui interlocutor intrigat că se formulează asemenea „pretenţii", acesta „ne-a amintit" de existenţa cantinelor. Intr-adevăr, pe fiecare din şantierele vizitate sînt cantine cu cel puţin două meniuri Dar la fel de adevărat este şi faptul că ele sunt amplasate pe şantiere, nu în colonii — şi celui care a lucrat în schimbul II nu-i mai suride să se trezească în zori pentru un ceai, ca să nu mai vorbim de cei ce intră in schimbul III. Un calcul economic redă într-un limbaj ferm că la cantinele Platformei chimice de la Piteşti se pierd 30 de minute peste timpul afectat pauzei de prînz, din lipsa spaţiului şi a personalului de deservire. Acest consum atinge 700 ore/om echivalente cu pierderi zilnice din producţie. Adăugaţi la aceasta următoarele amănunte : vesela curată circulă prin acelaşi orificiu cu cea folosită pînă in prezent nu s-au confecţionat rafturi pentru depozitarea ei şi pînă una alta podeaua o suportă cu stoicism ; apa caldă este „prevăzută" în proiect, dar rămîne cuprinsă între neputincioasele-i pagini care, în acelaşi timp, a „omis" un grup sanitar la cantinele şantierului nr. 2. In colonii au fost înfiinţate magazine alimentare. O.C.L. Aprozar, centre de pîine, librării etc Programele lor de funcţionare sunt literalmente un rebua care aşteaptă o grabnică dezlegare. Pentru edificare să ne oprim la complexul comercial din colonia Slatina. Magazinul de pîine se deschide la ora 7 dimineaţa, cînd practic majoritatea cunîrsiinare a constructorilor se vor fi aflat de mult la locurile de muncă şi se închide la ora 13 , îşi reia activitatea între 17-18,45, exact cînd încep să sosească locatarii acasă. Duminica, închis. Acelaşi program îl au şi O.C.L. Alimentara, tutungeria, în vreme ce magazinul de legume şi fructe îşi ridică obloanele abia la ora 8. Dar să vedem acum ce oferă aceste magazine cumpărătorilor. In genere, nu se poate spune că magazinele O.C.L. Alimentara nu sínt bine aprovizionate. Ele au chiar un sortiment bogat. Sínt însă perioade cînd anumite produse lipsesc, în ciuda faptului că ele sínt solicitate cu insistentă in zeci de note de comenzi întocmite de gestionari receptivi. — De cînd s-a deschis complexul comercial de aici, de la Nuci, niciodată nu s-a adus lapte — ne-a spus tovarășa I. Oană. Tn fiecare dimineață sînt nevoită să plec la Vîlcea pentru a-1 procura. — Greu găsești o sticlă cu apă minerală sau un suc în colonie, în timp ce în oraş zac stivuite cu zecila — ne-a spus tov. C-tin Florache, instalator la şantierul Uzinei de aluminiu Slatina. — Aproape zilnic am cerut să se aducă sucuri, apă minerală, explică tovarăşa A. Mogoş, gestionara unităţii Aprozar din colonia Slatina. Fructe am primit numai de cîteva ori de cînd a început sezonul lor. Explicaţia acestei stări este simplă şi se vrea plauzibilă: nu este „rentabil" pentru O.R.V.L.F. să transporte un volum aşa mare de produse, cu o valoare aşa de mică. Din examinarea faptelor de mai sus se degajă, în concluzie, necesitatea ca celor ce muncesc pe şantiere să li se asigure condiţiile prevăzute de reglementările în vigoare. Revine conducerilor tehnico-administrative ale şantierelor şi sindicatelor sarcina de a veghea cu grijă la acest lucru. Menajul în coloniile constructorilor SClNTEIA — marți 1 august 1957 ecouri SPITALE CORIGENTE LA IGIENA După publicarea articolului cu titlul de mai sus, la redacţie au sosit scrisori ai căror autori observă că, în pofida criticilor repetate ani în şir, în administraţia unor spitale inerţia dă dovadă de multă vitalitate. Publicăm mai jos cîteva din aceste scrisori. COLABORARE Intre medici şi ADMINISTRATORI Este de prisos să mai pledăm pentru un adevăr arhicunoscut de pe vremea medicinei antice. Eforturile şi bunele intenţii ale specialiştilor din spitale pot fi întărite sau, dimpotrivă, micşorate prin modul cum işi îndeplinesc atributiile oamenii din serviciile de deservire ale spitalelor. Intre cele două compartimente, medical si administrativ, se cere să existe o colaborare ideală. Numai astfel activitatea acestor unităti se va ridica la cerințele, exigentele care le conferă un caracter profund uman. Climatul psihicomoral este un element important pentru vindecare. Bolnavul, cu susceptibilitatea lui, sesizează orice oscilaţie de atitudine, care se oglindeşte apoi în starea lui de spirit. Evident, medicii sunt datori să vegheze la întreţinerea unui climat corespunzător în această privință. Dar se pot desprinde medicii, cadrele de conducere din spitale de preocupările de specialitate, spre a-şi pierde din timp cu cele administrative ? Numai cînd spitalele vor dispune de un aparat tehnico-administrativ cu o înaltă calificare, medicii îşi vor putea dărui integral capacitatea de muncă pentru tratarea bolnavilor. Multor administratori le lipseşte nu numai pregătirea, ci, mai ales, pasiunea pentru murca ce-o fac. Ar fi nevoie ca la angajarea lor să se tină seama de acest element, pină acum neglijat. Si e nevoie de o şcolarizare serioasă, de lungă durată. Eventual, ar fi bine să se anticipeze şi unităţile la care urmează să fie repartizaţi elevii şcolilor de administratori. In spitalul nostru, din acest punct de vedere, administrativ, nu s-au ivit pînă acum probleme care să nu se rezolve imediat. Alimentaţia şablon „tip spital" — Insipidă, Incoloră şi Inodoră — n-a cîştigat teren la noi Trebuie s-o recunoaştem, totuşi, că varietatea meselor de seară mai lasă de dorit. Tot foarte important pentru o mai bună deservire a bolnavilor este distribuirea corespunzătoare a personalului tehnico-administrativ, astfel încît cadrele să fie cit mai operative, capabile să corecteze „din mers“ deficientele apărute în cursul unei zile. Dr. Paul NECȘULESCU Spitalul din oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej BUCĂTĂRIA SPITALULUI IN CULPĂ Articolul din „Scînteia“ a subliniat, pe bună dreptate, importanţa ce-o au într-un spital spiritul gospodăresc, iniţiativa şi ingeniozitatea, factori de care poate depinde mult succesul in tratamentul bolnavilor,, mai ales al celor imobilizaţi la pat, în regiunea Iaşi, gospodărirea unităţilor spitaliceşti a cunoscut în ultimul an o vădită îmbunătăţire. Bugetul de ocrotire sanitară este de circa 40 la sută din bugetul total al sfatului popular regional. Acest lucru dovedeşte mai mult rolul şi sarcinile ce revin administratorilor de spital pentru a folosi cît mai judicios, mai util fondurile alocate, încît bolnavii trataţi aici să beneficieze pe deplin de condiţiile create de stat şi să-şi redobîndească într-un timp cît mai scurt sănătatea. Numeroşi administratori de spitale din regiune dau dovadă de pricepere şi hărnicie în activitatea lor. Sunt însă şi administratori de spital care nu-şi fac datoria. Dintre ei l-aş cita pe Alexandru Igna, de la Preventoriul de copii T.B.C. Poeni. Cu tot ajutorul primit de la organele de control din raionul Iaşi şi de la regiune, curăţenia continuă să lase de dorit aici, iar alimentaţia suferă de şablonism. In privinţa pregătirii mesei, lacune găsim şi în alte părţi. Lipsa principală porneşte de la totala nepricepere a administratorilor în organizarea unor meniuri variate, gustoase şi care să ţină cu stricteţe seama de recomandările medicilor, lăsînd acest lucru în grija celor de la bucătărie care, necontrolaţi şi neîndrumaţi, gătesc cum îi taie capul. E necesară o pregătire mai temeinică la cursuri a personalului de la bucătărie şi a administratorilor. Noi facem cu aceştia diferite instructaje, dar, după părerea mea, nu este suficient. Vrem ca în vara aceasta să organizăm cursuri de trei săptămîni pentru administratori, contabili şi planificatori — pe plan local. De asemenea, în perioada 1 iulie — 31 august vor participa la un curs de perfecţionare din Capitală administratorii spitalelor raionale Vaslui şi Negreşti. Dar de ce nu sunt înscrişi la asemenea cursuri, prin rotaţie, toţi administratorii de spitale ? Dr. Ion JITARU şeful secţiei sănătate şi prevederi sociale a Sfatului popular regional Iaşi NUMAI INCOMPETENŢĂ? Spitalul nr. 1 din Botoşani aşteaptă de multă vreme să fie vindecat de o maladie deloc mai puţin periculoasă ca cele care afectează direct sănătatea oamenilor. O maladie care lipseşte din tratate, dar care loveşte în mod perfid în efortul medicilor. Este vorba de incompetenţa nepăsătoare şi recidivistă care se manifestă în activitatea administraţiei acestui spital. Citind articolul din „Scînteia" imi ziceam că autorul parcă ar oglindi situaţia de la noi, deşi nu ne pomenea concret. Perfectă similitudine. Bucătăria — sub orice critică. Filozofia întronată aici : merge oricum ! De trei si chiar mai multe ori pe săptămînă se serveşte iahnie cu cartofi sau pilaf de orez ; seara — macaroane şi cartofi cu brînză, ori cartofi cu salată şi ceapă, iar la felul doi ceai cu pîine. In afara faptului că majoritatea meselor de seară se servesc reci, ceea ce este contraindicat. Lipsesc din meniu dulciurile proaspăt preparate. Bolnavilor din secţia chirurgie nu li se dau decît rareori fructe. Modul de servire la această bucătărie lasă de dorit. In ultima perioadă, tacîmurile vechi au fost completate cu altele noi. Totuşi, continuă să fie repartizată o singură cană de apă la 8—10 bolnavi. Deseori, medicii sunt puşi în imposibilitatea de a indica o dietetică corespunzătoare diferitelor diagnostice, deoarece la bucătărie pur şi simplu se refuză îndeplinirea dispoziţiei lor. După părerea mea, medicul care răspunde de dietetică nu lucrează bine. De altfel, nici observaţiile scrise de medicii de gardă în caietul de aprobare a meniurilor nu se prea respectă. Ce-i drept, nici nu se urmăreşte cu prea multă exigenţă îndeplinirea acestor observaţii. Plătim aici tribut rutinei. Dr. Alexandru IONESCU Spitalul nr. 1 Botoşani