Scînteia, august 1967 (Anul 36, nr. 7419-7448)

1967-08-01 / nr. 7419

PAGINA 4 SCENOGRAFIA -o artă in sine ? Expoziţia de scenografie din sălile Dalles s-a des­chis sub auspiciile unei în­­tlmplări care mi se pare plină de semnificaţii. Tî­­nărul şi deosebit de ta­lentatul pictor scenograf Ion Popescu-Udrişte şi-a văzut încununată munca sa de creaţie primind pre­miul de scenografie al Uniunii Artiştilor Plastici. De necrezut, dar uşor de controlat, în actuala expozi­ţie de scenografie nu se gă­seşte nici o schiţă de Ion Popescu-Udrişte ! Cred că faptul citat caracterizează suficient modul lipsit de criteriu şi profesionalitate care a fost alcătuită a­­castă expoziţie. Fără îndoială, scenogra­­ia românească a urcat de mai mulţi ani treapta ma­turităţii sale şi se găseşte într-un moment de mari realizări. Astăzi scenogra­fia românească îşi găseşte un loc de frunte în mijlo­cul celor mai bune reali­zări din întreaga lume. Elo­giile aduse turneelor făcute de teatrele noastre peste hotare, impresiile admira­tive ale oamenilor de tea­tru ce ne-au vizitat ţara sau pur şi simplu răsfoi­rea revistelor sau albume­lor de specialitate ne con­firmă cu prisosinţă presti­giul de care se bucură sce­nografia noastră în mişca­rea plastică universală. Cu toate acestea, se poate a­­firma că arta noastră sce­nografică — realizare certă şi valoroasă a acestor ani — este încă insuficient cu­noscută în ansamblul ei şi în creaţiile sau direcţiile de dezvoltare cele mai sem­nificative, şi asta atît în ţară cît şi peste hotare. Acum trei ani, o expoziţie destul de modestă, apoi e­­ditarea unui album sărac şi incomplet faţă de noile realizări şi... cam atît. In acest context, expoziţia deschisă în sălile Dal­les ar fi avut o deo­sebită importanţă. Ea a­­vea menirea de a marca momentul actual de cău­tări şi certitudini al sce­nografiei româneşti­­ con­temporane. Din­ păcate, după părerea mea, prezenta expoziţie nu răspunde cî­­tuşi de puţin acestui im­perios comandament. Prezenţa în expoziţie — în proporţie de peste 80 la sută — a schiţelor de de­cor şi costum şi nu a fo­tografiilor din spectacole, relevă două neajunsuri. Unul de înţelegere, altul organizatoric. Să le luăm pe rînd. Este bine ştiut că o schiţă de decor este doar o etapă — faza finală a gîndurilor scenografului fiind decorul realizat pe scenă. Confruntarea schi­ţei, a suitelor schiţelor de idee care duc la decorul final cu fotografia imaginii scenice fiind o necesitate de strictă şi elementară profesionalitate, pe care or­ganizatorii expoziţiei au neglijat-o, neînţelegînd sau necujios cînd acest dezide­rat ţ­ipămîntenit în toate expoziţiile de scenografie ale lumii. Astfel, organiza­torii expoziţiei ne oferă atît nouă, oamenilor de teatru, cît şi publicului (ceea ce este mult mai grav) o imagine falsă despre lu­­rările scenografilor noş­tri, accentul expoziţiei că­­zînd pe grafica de execu­ţie şi prezentare a schiţe­lor, pe ingeniozitatea pre­zentării lor, aceasta evi­dent în dauna ideilor con­ţinute de schiţă. Am văzut, de pildă, un proiect aparţinînd lui D. Georgescu pentru „Mult zgomot pentru nimic“ — proiect care era meritoriu doar prin prezentarea ne­obişnuită (schiţa fiind rea­lizată pe două bucăţi de lemn ars prinse între ele cu inele de fier) şi nu prin investigări de idee în lu­mea shakespeariană ; de asemenea, linia grafică a costumelor Rodicăi Prato pentru „Ondine“ este plină de inventivitate şi fante­zie, dar pe reversul inven­ţiei de forme nu am putut citi nimic din ceea ce voia sau ceea ce gîndea scenografa despre lumea eroilor lui Girondeaux. M-a impresionat bucata de cer în care-şi propune Mircea Marosin să se desfăşoare „Oedip“ , dar o privire chiar neexperimentată vede că proporţiile schiţei sunt inexacte. Că imaginaţia ar­tistului s-a lăsat furată de formă în dauna exactitu­dinii riguros matematice pe care o reclamă profesio­nalismul scenic. Pentru ca decorul lui Mircea Marosin (pe care ni-l propune el în schiţa văzută în expoziţie) să poată fi realizabil la ni­velul frumuseţii schiţei ar fi nevoie de un teatru cu o deschidere scenică de cel puţin 25 m„ lucru ireali­zabil în condiţiile teatrului „Nottara“ pentru care sce­nograful şi-a conceput montarea. ...Şi aş putea a­­minti multe alte lucrări care atestă ponderea dis­proporţionată acordată în expoziţie graficii de pre­zentare, în detrimentul ideilor scenografice. De a­­semenea, felul în care sunt alăturate şi asamblate schi­ţele nu ne lămureşte dacă avem de-a face cu o expo­ziţie de proiecte (realiza­bile sau nu), cu o expo­­ziţie-bilanţ sau cu o ex­poziţie ce are menirea de a da imaginea momentului actual al scenografiei ro­mâneşti. Expoziţia — şi nu este greu să descifrezi aceasta — nu are o temă precisă. ..pregătirea“ ei limitîmdu-se aparent doar la indicarea dimensiunilor cartoanelor şi a numărului de schi­ţe ce trebuie prezentate. Această modalitate este cu desăvîrşire nerodnică. O ex­poziţie de scenografie, mai ales de amploarea celei de faţă, este un act de cul­tură, ea trebuie să aibă la bază o temă, comunicată cu mult timp înainte ar­tiştilor invitaţi de a par­ticipa. Or, expoziţiei de la Dalles i-a lipsit un orga­nizator, în sensul de ani­mator activ în idei, con­temporan în modalitatea de selectare şi de judecare a lucrărilor. Lipsită de o viziune precisă dinainte formulată, expoziţia contu­rează un stil eterogen — derutant. In noianul de lu­crări scenografice violent amestecate, cele mai re­prezentative lucrări (cum sunt cele apartinînd lui Li­­viu Ciulei si lui Paul Bortnovschi) sînt puse în inferioritate, sufocate de felurite mediocrităţi strălu­citoare ; în schiţele celor doi arhitecţi scenografi, schiţe pe care le-aş numi etalon de gîndire şi pre­zentare scenografică; în proiectele de idei care i-au condus pe aceşti artişti la realizarea decorurilor lor sesizăm o suită regizoral­­plastică a ideilor expri­mate. Grafica de prezen­tare, ineditul desenului i-a interesat mai puţin, în fa­voarea îmbinării ideilor scenografice cu cele regizo­rale. Schiţele lui Liviu Ciu­lei, Paul Bortnovschi, Giu­­lio Tincu şi ale altor cîtor­­va expozanţi apar ca un caiet de regie scenografică. După părerea noastră, a­­ceastă idee a îmbinării muncii scenografului, a i­­deilor sale, a integrării muncii lui In contextul spectacolului ar fi fost o temă excelentă pentru o expoziţie de scenografie. Din păcate însă, la Dalles selecţia „cartoanelor“ a fost făcută după criterii grafice; nu a avut de pierdut decît arta scenografică româ­nească şi artiştii înşişi. Cel mai bun exemplu (pentru a lua doar unul singur) 11 reprezintă cazul a doi ex­celenţi scenografi: Dan Nemţeanu şi Vasile Rotaru. Ei sunt reprezentaţi în ex­poziţie, din această cauză, mult sub valoarea lor. Fertilul scenograf care este Dan Nemţeanu a apărut reprezentat în expoziţie să­rac şi incomplet. Iar pu­ţinele lui schiţe, nesusţinu­­te de fotografiile realizări­lor scenice, nu ne-au dat în­treaga măsură a talentului său. Iar Vasile Rotaru, una din prezentele cele mai semnificative ale graficii de televiziune, a apărut stingher, aproape de nebă­gat în seamă. Toţi cei care am văzut realizările sale pe micul ecran regretăm modul trunchiat şi necon­cludent în care este oglin­dit acest artist în expozi­ţie. Acelaşi lucru se poate spune şi despre doi exce­lenţi pictori scenografi ai teatrelor noastre din re­giuni — Mihai Mădescu şi Vintilă Făcăianu. Am lăsat mai la urmă neajunsul de ordin organi­zatoric de care vorbeam la începutul acestor rînduri, pentru că el are implicaţii mai largi şi mai vechi tot­odată. Din păcate, nici A.T.M.-ul (în sarcina căruia ar incumba aceasta), nici teatrele, nici Consiliul tea­trelor, absolut nimeni nu a organizat, deşi voci s-au făcut de multe ori auzite, nu a organizat, zic, o fixare ştiinţifică pe peliculă a de­corurilor celor mai valo­roase ale scenografilor noş­tri. Ici, colo cite un teatru, între fotografiile publici­tare mai consacră din cînd în cînd cîteva imagini de­corurilor, sau cîte un sce­nograf se­­ roagă de foto­graful grăbit să-i facă şi lui cîteva poze, ca o fa­voare... Oare astfel de în­registrări întâmplătoare şi sporadice pot ţine locul u­­nei activităţi strict nece­sare de consemnare ştiinţi­fică pe peliculă a realizărilor artei scenografice româ­neşti ? Spunem adeseori că această artă evoluează la un înalt nivel calitativ, în diverse studii sau articole sunt citate creaţiile sceno­grafilor noştri, originalita­tea soluţiilor plastice mo­derne învederate de multe spectacole. Dar forurile ar­tistice în drept nu acordă acestei arte posibilităţile necesare de publicitate şi propagandă. Există ţări cu o artă scenografică care ne este inferioară. Dar unde acţiunea de publicitate a realizărilor fiind foarte dezvoltată, creează în mod nedrept — faţă de sceno­grafia noastră — impresia unor valori care ne-ar fi superioare. Revenind la expoziţie, trebuie să menţionăm că tendinţa de a cuprinde (ne­selectiv şi fără o concep­ţie unitară) cît mai multe nume, cît mai multe schiţe, s-a dovedit de această dată neinspirată. La capătul vi­zitei te întrebi, pe drept cuvînt, care este filonul va­loros al scenografiei româ­neşti contemporane pe care îl relevă expoziţia ? De cine este el reprezentat ? Ce au produs cei mai buni artişti scenografi încadraţi acestui stil românesc de scenogra­fie ? Iată întrebări cărora actuala expoziţie nu le dă nici un răspuns. Arta scenografică româ­nească poartă în ea legă­tura ideii plastice alături de cea regizorală. Este, în această caracteristică, o trăsătură de mare nobleţe şi specificitate a artei spec­tacolului românesc. Este regretabil că în loc de a ne dezvălui nouă şi publi­cului larg aceste particu­larităţi, am improvizat a­­ceastă falsă expoziţie de scenografie. Dinu CERNESCU Foto : Lică Iosif cinema • CAN-CAN — film pentru ecran panoramic : SALA PALATULUI (seria de bilete 1431 — orele 19,30). • SPARTACUS — film pentru ecran panora­mic : PATRIA — 9, 12,45; 16,30; 20,15. • CANALIILE — cinemascop : REPUBLICA — 9,15; 11,30; 14, 17; 19,15; 21,30, FESTIVAL — 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,30; 21, la grădină — 20,30. • căutătorii de aur din Arkansas — cinemascop : BUCUREȘTI — 9; 11,15; 13,30; 16,45; 19, 21,15, STADIONUL DINAMO — 20,15, ARENELE LIBERTĂȚII — 20,30. • DON GABRIEL — cinemascop : CAPITOL — 9,30; 11,45; 14; 16,15; 18,45; 21, la grădină — 20,15. • COMISARUL X — cinemascop ; GRIVIŢA (completare Cristale fără taine) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45. MELODIA (completare Consfă­tuirea pe ţară a lucrătorilor din industria chi­mică) — 9; 11,15; 13,30; 16,15; 18,45; 21. • MARELE RESTAURANT — cinemascop : LUCEAFĂRUL (completare Conferinţa pe ţară a lucrătorilor din industria chimică) — 8; 10,30; 13; 15,30; 18; 20,30, EXCELSIOR — 8,30; 11,15; 14; 17; 20, FEROVIAR - 10; 12,30; 15; 17,30; 20, MODERN — 9; 11,30; 14; 16,30; 19; 21,30 (la toate completarea Vizita conducătorilor de partid şi de stat în regiunea Braşov). • COMISARUL MAIGRET SE ÎNFURIE — 9,30; 12,15; MAIGRET ȘI AFACEREA SAINT­­FIACRE — 15; DOMNUL — cinemascop — 18; 20,45 ; CENTRAL (la toate completarea Ma­rile emoţii mici). • INFIDELELE : CINEMATECA — 10, 12; 14,15; 16,30; 18,45; 21. • PERETELE VRĂJITOARELOR : FLAMURA (completare Dialog cu stelele) — 9; 11,30; 15,30; 18; 20,30. • PENTRU UN PUMN DE DOLARI — cine­mascop : VICTORIA (completare Tradiţii) — 8,45; 11; 13,30; 16; 18,30; 20,45. GRĂDINA DOI­NA — 20,15. ÎNFRĂŢIREA INTRE POPOARE (completare Omagiu teatrului românesc la 150 de ani de la primul spectacol în limba română) — 10, 16; 18,15; 20,30. PROGRESUL (completare Gimnastul) — 15,30; 18; 20,15. • WARLOC — cinemascop : LUMINA — 8,30; 11; 13,15; 15,45; 18,15; 20,45. • NU SUNT DEMN DE TINE : UNION — 15,30; 18; 20,30. • PROGRAM PENTRU COPII : DOINA — 9, 10. • VIAȚA LA CASTEL : DOINA (completare Vizita conducătorilor de partid şi de stat în re­giunea Ploieşti) — 11,30; 14,30; 17,30; 20,30. AU­RORA (completare Jucării) — 8,30; 10,45; 13; 15,30; 18, la grădină — 20,30. • ZODIA FECIOAREI — cinemascop ; GRĂ­DINA BUZEȘTI — 20,30, GRĂDINA ARTA — 20,15. • TRIPTIC DE ARTĂ POPULARĂ — IO. ŞTE­FAN VOIEVOD, CTITOR — MIINILE PICTO­RULUI — TUTUNUL — FANTEZIE CU ŞURU­BURI — TINJEANA — ORIZONT ŞTIINŢIFIC NR. 6/1967 . TIMPURI NOI 9—21 In conti­nuare. • DRAGOSTEA MEA : GIULEŞTI (completare Gustav, inovatorul) — 15,30; 18, 20,30. BUCEGI (completare Gustav pacifistul) — 9, 11,15; 16; 18,15; 20,45, la grădină — 20,15. • CHEMAŢI-L PE MARTIN : DACIA (comple­tare Escapada) — 8,30—21 în continuare. • JUANA GALUO : BUZESTI — 15,30; 18. • DENUNŢĂTORUL : CRINGAŞI — 15,30; 18; 20,30. • PESCARUL DIN LOUISIANA : GLORIA (completare Consfătuirea pe tară a lucrătorilor din industria chimică) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. • UNORA LE PLACE CAZUL: UNIREA — 16; 18,30. • COMPARTIMENTUL UCIGAȘILOR — cine­mascop : TOMIS (completare Dacă treci Podul Ponoarelor) — 9,15; 11,30; 14; 16,30; 19, la grădină — 20,30, FLOREASCA (completare Fotbaliști, nu uitati copilăria) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45. • FIUL CĂPITANULUI BLOOD — cinema­scop : FLACĂRA (completare Pectina) — 15,30; 18; 20,30. • CIOCIRLIA­­ VITAN (completare Fuga Dus­­kăi) — 15,30; 18. • LADY MACBETH DIN SIBERIA — cinema­scop : MIORIŢA — 15,30; 18; 20,30. • ŞAPTE BĂIEŢI ŞI O ŞTRENGĂRIŢĂ — ci­nemascop : POPULAR (completare Şi acum... puţină gimnastică) — 15,30; 18; 20,30, RAHOVA — 15,30; 18, la grădină — 20,30, LIRA (comple­tare Chemarea vulcanilor) — 15; 17,30; 20. • HIPERBOLOIDUL INGINERULUI GARIN — cinemascop : ARTA (completare Gustav, un adevărat bărbat) — 9; 11,15; 14; 16,15; 18,30; 20.45. • DACII — cinemascop ; MUNCA (completare Orizont ştiinţific nr. 5/1967) — 16; 18,15; 20,30. • CRĂCIUN INSINGERAT : MOŞILOR (com­pletare Răspîndirea fructelor şi seminţelor) — 15.30; 18, la grădină —­ 20.30. • MOARTEA VINE PE PLOAIE : COSMOS (completare Orizont ştiinţific nr. 4/1967) — 15,30; 18; 20,30, COLENTINA (completare Şopîrla) — 15; 17,45, la grădină — 20,15. • IERBURI AMARE : VIITORUL (completare Dialog cu stelele) — 15,30; 18; 20,30. • MAIORUL ŞI MOARTEA — cinemascop : VOLGA (completare Temă cu variatiuni) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. • PRINTRE VULTURI — cinemascop : DRU­MUL SĂRII — 15,30; 17,45; 20. • BANDA DE LA DI : FERENTARI (completare Pectina) — 15,30; 18; 20,30. • GENTLEMANUL DIN COCODY — cinema­scop : COTROCENI — 15,30; 18; 20,30. • STRĂINA : PACEA (completare Pasiuni) — 16, 18, 20. • MOFTURI 1900 : GRĂDINA UNIREA (com­pletare Insula păsărelelor) — 20,30. • ASTA-I TOT CE S-A INTÎMPLAT : GRĂ­DINA EXPOZITIA (completare Vizita) — 20,30. • FANFAN LA TULIPE : GRĂDINA VITAN (completare Surîsul sfinxului) — 20,30. • UN SURIS IN PLINĂ VARĂ : GRĂDINA PROGRESUL-PARC (completare Lecție în infi­nit) — 20,30. • DOUĂ LOZURI : GRĂDINA LIRA — 20,30. tv 18.00 — In­direct... Emisiune economică. 18.30 — Pentru copii : Jocuri şi întreceri pe ană. 19.00 — Pentru tineretul şcolar : 1001 de între­bări. 19.30 — Telejurnalul de seară. 19.45 — Buletinul meteorologic. 19.50 — Aventurile lui Robin Hood. 20.15 — Fotbal : Steaua-Dinamo Bucureşti (In cadrul „Cupei Bucureştiului", — trans­misiune de la Stadionul Republicii). In pauză : desene animate. 21,55 — Emisiune de versuri. Din lirica renaş­terii italiene. 22,10 — Concurs de muzică uşoară — Transmi­siune înregistrată de la Belgrad. 22,45 — Telejurnalul de noapte. Preludiul deschiderii noului an școlar. A Început re­partizarea manualelor Foto : M. Cioc CAPODOPERELE ARTISTICE ALE MARAMUREŞULUI (Urmare din pag. I) odinioară, mai ales la Nereju, de către echipele monografice conduse de profesorul Dimitrie Gusti. La mu­zeul din Sighet, multe măşti au prea multi cîlti si aspecte de­ un natura­lism depărtat de stilizarea artei noastre populare. Ne-a impresionat doar o mască a morţii, cu un coif lung şi cu trăsături de-un grotesc obţinut pe linia unei îndemînatice stilizări. PORTUL OŞENESC Ca să cunoşti comorile de artă ale Oaşului trebuie să te duci prin diferite sate, să participi la petre­cerile de sărbători. La Negreşti însă nu există decît o singură soluţie dacă vrei să cunoşti portul local anume să vizitezi colecţia de bro­derii, costume, olărie, strînsă şi ea de-a lungul anilor cu sacrificii şi pasiune de către avocatul Ioniţă G. Andron, de asemenea un priceput fotograf de artă. In casa acestuia, si ea lipsită de stilul odinioară ca­racteristic, găseşti minunatele po­­doabe-broderii ale costumelor ose­­neşti. Pe sute de cartoane, în mica si modesta încăpere muzeală, poţi vedea elementele caracteristice por­tului femeiesc si bărbătesc, acele cusături ce apar pe cămăși în jurul gîtului si pe umeri, uneori si pe mîneci, adică platca dreptunghiu­lară — cheptarul — viu colorată, cu ornamente geometrice si mai de curînd florale. De asemenea, vezi numeroase exemplare de straite — acele trăistute cu ornamente țesute ori cusute, cu motive decorative si­milare cu ale cămăşilor. Osenii ti­neri si bătrîni, ba şi copiii nu se despart de această straită, in care poartă tot soiul de lucruri. Ca si Francisc Nistor, care a adu­nat o mare varietate de tipuri de mobile, obiecte de ceramică, măşti, crestături etc., Ioniţă Andron are meritul de a fi colecţionat cele mai felurite tipuri de broderii şi straite, astfel că pe lingă valoarea estetică, obiectele colecţionate oferă posibi­litatea unei documentări asupra por­tului oşenesc. Numeroşi vizitatori români şi străini cercetează cu orele această colecţie. Lucru foarte important este pu­tinţa de documentare oferită acolo, căci portul osenesc, cu forme vechi, arhaice, unele amintind de vesmin­tele dacilor si romanilor, s-a adap­tat şi modernizat, în ingenioase îm­binări de vechi şi nou. Basmalele«­ fustele înflorate ale osencelor sunt produse fabricate la oraş, mai ales stambe, dar păstrînd stilul local. în­seşi cusăturile evoluează de la geo­metrie la floral, dar îşi păstrează rolul decorativ la cămăşi sau la straiţe. Gama cromatică, cu pre­ferinţele ei pentru culori mai vii, se păstrează cu nuanţări devenite clasice. Tancred Bănăţeanu, care a publicat două remarcabile cărţi asupra portului de acolo arată, prin­tre multe altele, tocmai capacitatea de adaptare şi înnoire a portului osenesc, păstrînd în general stilul caracteristic. Costumul osenesc — observă Tan­cred Bănăţeanu — este prin forma şi coloritul său mai vesel, mai vioi, exprimînd un dor avîntat de viaţă, de cîntec, de dans, pe cînd portul hunedorean este mai sobru, cel mus­­celean mai somptuos, cel bănăţean mai fastuos. Portul maramureşenilor este şi el mai sobru decît cel ose­nesc, are mai puţine sau chiar deloc podoabe. Zadiile — şorturile duble pe care le poartă maramureşencele — au largi dungi orizontale, în cu­lori alternante, de obicei negru cu roşu, negru cu portocaliu, galben cu verde şi sunt impresionante toc­mai prin simplitatea lor, prin inten­sitatea tonală, în genere vie si pu­ternică, dar egală ca efect cromatic. Este o caracteristică generală a artei noastre populare că tonurile sînt de intensitate egală, avînd astfel armonii puternice, dar fără stridente si aceasta au înteles-o, în picturali­tatea lor. Luchian, Petraşcu, Tucu­­lescu, care nici nu prea folosesc semi-tonurile şi tonalităţile inegale ca efect cromatic. De asemenea, dacă motivele decorative ale broderiilor oşeneşti sunt uneori dense, ele se echilibrează prin albul cămăşilor. Splendide sunt în Oaş şi „zgărda­­nele“, cu mărgele, ce întregesc în jurul gîtului ornamentica pieptaru­lui cămăşii precum la mirese „coada“ şi ,,cununa“, acele găteli care dau măreţie şi elegantă Amîndoi mirii poartă de obicei guba — acea haină din ţesătură de lină albă sau sură, cu şuviţe de lină, intercalate între şirele de ţesătură şi care dă im­presia unui cojoc cu blana afară. Foarte modern ca formă şi prin simplitatea dungilor orizontale al­ternînd albul cu cenuşiul sau cas­taniul este „ufosul“ — un fel de cămaşă largă pulover, purtată de bărbaţi peste cămaşa obişnuită, atunci cînd este frig. Ce splendid este si clopul — pălăria mică din pîslă, purtată în Oas doar de fe­ciori, iar în Făgăraş atît de fete cît si de tineri şi care conferă atîta gratie, urmînd conformaţia capului. Casele noastre de modă şi fabri­cile de pălării încă nu ştiu, după părerea noastră, să folosească ceea ce este mai simplu, mai graţios, mai functional din portul popular. In alte ţări, marile case de modă re­­inventează forme de rochii si pălării, răscolind gravurile Evului Mediu, pe cînd la noi, unde formele stră­vechi sînt încă vii si cunosc splen­dide variante si o evoluţie splendidă, asemenea inspiraţii sunt rare şi ade­sea nefericite. Clopurile ar şedea aşa de bine tineretului de la oraş, iar urosul ar fi infinit mai de bun gust decît unele pulovere bălţate pe care le poartă uneori tinerele şi tinerii de la oraş. Dar, ca şi în fabricile de mobile sau în folosirea de către U.C E.C.O.M. a obiectelor decorative din lemn, există adesea o discrepanţă între ingeniozitatea şi bunul gust al poporului şi produc­ţiile curente din fabrici sau din ate­lierele de artizanat. Ne-a părut rău că nu am putut vedea primele mobile fabricate la Sighet pe linia vechiului mobilier ţărănesc. Am aflat prea tîrziu şi lipsa de timp ne-a împiedicat de a vizita fabrica de mobile de acolo. Ideea este excelentă şi aşteptăm prima ocazie de a vedea cum se preia şi se dezvoltă pentru locuin­ţele noi şi pentru casele de oaspeţi, pentru clădirile mai importante ve­chea și geniala stilistică populară. SCI NT El A — marți 1 august 1967 Continuă cercetarea ştiinţifica internaţională pentru REPRODUCEREA VIEŢII ÎN LABORATOR Modalitatea de perpetua­re, de reproducere, a vieţii — odată apărute — consti­tuie o taină pe care natura şi-o „apără“ cu îndîrjire. Totuşi şi aici multe aspecte, factori şi studii se cunosc încă de pe acum, ceea ce a permis oamenilor de ştiinţă să formuleze ipoteze îndrăz­neţe privind reproducerea ar­tificială a vieţii în laborator. Desigur, aceste studii sunt indisolubil legate de pro­gresele obţinute în cunoaş­terea fenomenelor naturale de reproducere la animale şi oameni, de materialul ex­perimental pe care natura însăşi îl oferă în acest sens. Era firesc ca atenţia savan­ţilor să se îndrepte în pri­mul rînd asupra acelor vie­ţuitoare a căror înmulţire are ca specific dezvoltarea embrionului în afara orga­nismului matern (cele care se înmulţesc prin ouă ( peştii, amfibiile, reptilele şi păsările, două specii de ma­mifere, ornitorincul şi echid­­neul, ultimul trăind liber nu­mai în Australia). Cercetă­rile s-au extins apoi, com­parativ şi la mamifere (care se înmulţesc prin pui ce se dezvoltă în organismul ma­tern) pentru a înţelege mai bine factorii ce contribuie la dezvoltarea embrionului. S-a constatat astfel că dacă la prima categorie embrio­nii trăiesc un timp, mai mult sau mai puţin înde­lungat, din rezervele nutri­tive acumulate în aşa numi­tul vitellus al gălbenuşului de ou, la mamifere ouăle fiind foarte sărace în rezer­ve nutritive, embrionii im­plantaţi în mucoasa uteru­lui se hrănesc pe seama cir­culaţiei sanguine materne, dar nu direct ci prin inter­mediul unui organ care în­lesneşte schimbul de mate­rii — placenta. Pentru a clarifica în pro­funzime dezvoltarea embri­onului uman, medicii şi bio­logii studiază de multă vre­me desfăşurarea gestaţiei la mamifere, şi în primul rînd, Prof. dr. Maurice PANIGEL Paris secreţiile de hormoni ma­terni , care o reglează. Re­cent, chirurgia prenatală a început chiar să studieze dezvoltarea fătului, la mai­muţe şi om, investigînd mo­dul în care îşi îndeplineşte acesta funcţiile, chiar şi în timpul cînd se află în orga­nismul matern. Dificultăţile legate de studiul unui orga­nism aflat într-un mediu complet închis şi nevoia de a se evita eventuale dere­glări fiziologice ce ar putea să facă incerte observaţiile, au determinat preocuparea de a-1 izola „în vitro“ (scoa­terea lui în afară) şi de a-1 face să supravieţuiască şi să crească în afara organismu­lui matern, într-un mediu nutritiv care să-i ofere sub­stanţele provenite din pla­centă. In legătură cu aceste stu­dii şi experimentări se ridică două întrebări esenţiale : prima, este posibil ca, por­nind de la oul fecundat, care treptat se divide în celule, iar acestea diferenţiindu-se, să se obţină în vitro un embrion ? A doua : poate fi înlocuită placenta menită să-i asigure embrionului nu­triţia, oferindu-i-se în schimb, după ce a fost izo­lat de organismul matern, substanţele nutritive pe care embrionul de pasăre le gă­seşte în mod normal în vi­tellus ? Rezultatele înregistrate pînă în prezent în aceste direcţii sunt încurajatoare. Cercetătorii au reuşit să asi­gure dezvoltarea în vitro a unor ouă provenite de la a­­nimale rozătoare (şoareci, de pildă) pînă la stadiul de­numit „blastocist“ (format din mai multe celule), care, în mod normal, precede im­plantarea în uterul organis­mului matern. In cadrul ex­perienţelor, aceste blastocis­­te, conservate „în vitro“, au fost apoi transplantate la fe­mele de aceeaşi specie, dar altele decit acelea de la care au fost prelevate ouăle fe­cundate, totuşi s-au dezvol­tat, în continuare, în mod normal. Posibilităţile deschise de tehnica modernă (permi­­ţînd manipularea materia­lelor de experienţă fără pri­mejdie de infectare, conser­varea lor prin frig, experi­mentarea lor diferenţiată, precum şi transplantarea la un număr crescînd de specii de mamifere) au lărgit con­siderabil cunoştinţele noas­tre despre primele stadii ele dezvoltare a embrionului, iar noile metode, care asi­gură (cu ajutorul unor pom­pe speciale) circulaţia san­guină în embrionul scos în afara corpului matern, per­mit să fie izolate în vitro şi menţinute în viaţă, deo­camdată un timp limitat, fături şi placente nu numai de animale dar chiar şi u­­mane. Aceste lucrări au a­­dus date noi asupra feno­menelor legate de făt şi pla­centă, în faza intrauterină. O mare însemnătate au în această direcţie actualele experienţe prin care se în­cearcă obţinerea în labora­tor, imitînd căile naturii şi folosind materialul experi­mental, pe care îl oferă a­­ceasta, a puilor vii de mami­fere. Rămîne acum să se reali­zeze legătura între cercetă­rile experimentale ale em­­briologilor, care studiază sta­diile iniţiale şi cele ale fizio­logilor privind etape mai mult sau mai puţin apro­piate de sfîrşitul dezvoltării fătului. Asistăm astfel la naşterea unei discipline şti­inţifice noi, fiziologia in­trauterină şi extrauternă a dezvoltării embrionare, în cadrul căreia cultivarea în vitro a embrionului şi men­ţinerea în viaţă a fătului re­prezintă capitole pasionante. Deşi informaţiile senzaţio­nale care apar din cînd în cînd trebuie să fie privite cu mult spirit critic, ba une­ori chiar cu scepticism, to­tuşi, dezvoltarea embriona­ră completă în vitro a unui mamifer (de la oul fecundat pînă la obţinerea fătului) nu reprezintă, la ora actuală, o încercare cu totul irealiza­bilă. Rezultate promiţătoare, deşi parţiale, au şi fost ob­ţinute, dar realizarea unei dezvoltări complete necesi­tă încă, fără îndoială, multe perfecţionări ale metodelor şi utilajului tehnic folosit. Se schiţează însă, poate într-un viitor mai apropiat decît ne așteptăm, impor­tante aplicații ale acestor cercetări in zootehnie. Filme romanesti IN S­APT­AMIN­A 31 IULIE—6 AUGUST ZODIA FECIOAREI la grădinile Buzetti si Arta MOFTURI 1900 la grădina Unirea DACII la cinematograful Munca UN SURIS IIV PLINA VARA la grădina Progresul-Parc MAIORUL SI MOARTEA la cinematograful Volga DOUA LOZURI la grădina Lira ŞAPTE BĂIEŢI SI O ŞTRENGĂRIŢĂ la cinematografele Lira, Popu Iar, Rahova şi grădina Rahova

Next