Scînteia, august 1967 (Anul 36, nr. 7419-7448)
1967-08-01 / nr. 7419
PAGINA 4 SCENOGRAFIA -o artă in sine ? Expoziţia de scenografie din sălile Dalles s-a deschis sub auspiciile unei întlmplări care mi se pare plină de semnificaţii. Tînărul şi deosebit de talentatul pictor scenograf Ion Popescu-Udrişte şi-a văzut încununată munca sa de creaţie primind premiul de scenografie al Uniunii Artiştilor Plastici. De necrezut, dar uşor de controlat, în actuala expoziţie de scenografie nu se găseşte nici o schiţă de Ion Popescu-Udrişte ! Cred că faptul citat caracterizează suficient modul lipsit de criteriu şi profesionalitate care a fost alcătuită acastă expoziţie. Fără îndoială, scenograia românească a urcat de mai mulţi ani treapta maturităţii sale şi se găseşte într-un moment de mari realizări. Astăzi scenografia românească îşi găseşte un loc de frunte în mijlocul celor mai bune realizări din întreaga lume. Elogiile aduse turneelor făcute de teatrele noastre peste hotare, impresiile admirative ale oamenilor de teatru ce ne-au vizitat ţara sau pur şi simplu răsfoirea revistelor sau albumelor de specialitate ne confirmă cu prisosinţă prestigiul de care se bucură scenografia noastră în mişcarea plastică universală. Cu toate acestea, se poate afirma că arta noastră scenografică — realizare certă şi valoroasă a acestor ani — este încă insuficient cunoscută în ansamblul ei şi în creaţiile sau direcţiile de dezvoltare cele mai semnificative, şi asta atît în ţară cît şi peste hotare. Acum trei ani, o expoziţie destul de modestă, apoi editarea unui album sărac şi incomplet faţă de noile realizări şi... cam atît. In acest context, expoziţia deschisă în sălile Dalles ar fi avut o deosebită importanţă. Ea avea menirea de a marca momentul actual de căutări şi certitudini al scenografiei româneşti contemporane. Din păcate, după părerea mea, prezenta expoziţie nu răspunde cîtuşi de puţin acestui imperios comandament. Prezenţa în expoziţie — în proporţie de peste 80 la sută — a schiţelor de decor şi costum şi nu a fotografiilor din spectacole, relevă două neajunsuri. Unul de înţelegere, altul organizatoric. Să le luăm pe rînd. Este bine ştiut că o schiţă de decor este doar o etapă — faza finală a gîndurilor scenografului fiind decorul realizat pe scenă. Confruntarea schiţei, a suitelor schiţelor de idee care duc la decorul final cu fotografia imaginii scenice fiind o necesitate de strictă şi elementară profesionalitate, pe care organizatorii expoziţiei au neglijat-o, neînţelegînd sau necujios cînd acest deziderat ţipămîntenit în toate expoziţiile de scenografie ale lumii. Astfel, organizatorii expoziţiei ne oferă atît nouă, oamenilor de teatru, cît şi publicului (ceea ce este mult mai grav) o imagine falsă despre lurările scenografilor noştri, accentul expoziţiei căzînd pe grafica de execuţie şi prezentare a schiţelor, pe ingeniozitatea prezentării lor, aceasta evident în dauna ideilor conţinute de schiţă. Am văzut, de pildă, un proiect aparţinînd lui D. Georgescu pentru „Mult zgomot pentru nimic“ — proiect care era meritoriu doar prin prezentarea neobişnuită (schiţa fiind realizată pe două bucăţi de lemn ars prinse între ele cu inele de fier) şi nu prin investigări de idee în lumea shakespeariană ; de asemenea, linia grafică a costumelor Rodicăi Prato pentru „Ondine“ este plină de inventivitate şi fantezie, dar pe reversul invenţiei de forme nu am putut citi nimic din ceea ce voia sau ceea ce gîndea scenografa despre lumea eroilor lui Girondeaux. M-a impresionat bucata de cer în care-şi propune Mircea Marosin să se desfăşoare „Oedip“ , dar o privire chiar neexperimentată vede că proporţiile schiţei sunt inexacte. Că imaginaţia artistului s-a lăsat furată de formă în dauna exactitudinii riguros matematice pe care o reclamă profesionalismul scenic. Pentru ca decorul lui Mircea Marosin (pe care ni-l propune el în schiţa văzută în expoziţie) să poată fi realizabil la nivelul frumuseţii schiţei ar fi nevoie de un teatru cu o deschidere scenică de cel puţin 25 m„ lucru irealizabil în condiţiile teatrului „Nottara“ pentru care scenograful şi-a conceput montarea. ...Şi aş putea aminti multe alte lucrări care atestă ponderea disproporţionată acordată în expoziţie graficii de prezentare, în detrimentul ideilor scenografice. De asemenea, felul în care sunt alăturate şi asamblate schiţele nu ne lămureşte dacă avem de-a face cu o expoziţie de proiecte (realizabile sau nu), cu o expoziţie-bilanţ sau cu o expoziţie ce are menirea de a da imaginea momentului actual al scenografiei româneşti. Expoziţia — şi nu este greu să descifrezi aceasta — nu are o temă precisă. ..pregătirea“ ei limitîmdu-se aparent doar la indicarea dimensiunilor cartoanelor şi a numărului de schiţe ce trebuie prezentate. Această modalitate este cu desăvîrşire nerodnică. O expoziţie de scenografie, mai ales de amploarea celei de faţă, este un act de cultură, ea trebuie să aibă la bază o temă, comunicată cu mult timp înainte artiştilor invitaţi de a participa. Or, expoziţiei de la Dalles i-a lipsit un organizator, în sensul de animator activ în idei, contemporan în modalitatea de selectare şi de judecare a lucrărilor. Lipsită de o viziune precisă dinainte formulată, expoziţia conturează un stil eterogen — derutant. In noianul de lucrări scenografice violent amestecate, cele mai reprezentative lucrări (cum sunt cele apartinînd lui Liviu Ciulei si lui Paul Bortnovschi) sînt puse în inferioritate, sufocate de felurite mediocrităţi strălucitoare ; în schiţele celor doi arhitecţi scenografi, schiţe pe care le-aş numi etalon de gîndire şi prezentare scenografică; în proiectele de idei care i-au condus pe aceşti artişti la realizarea decorurilor lor sesizăm o suită regizoralplastică a ideilor exprimate. Grafica de prezentare, ineditul desenului i-a interesat mai puţin, în favoarea îmbinării ideilor scenografice cu cele regizorale. Schiţele lui Liviu Ciulei, Paul Bortnovschi, Giulio Tincu şi ale altor cîtorva expozanţi apar ca un caiet de regie scenografică. După părerea noastră, această idee a îmbinării muncii scenografului, a ideilor sale, a integrării muncii lui In contextul spectacolului ar fi fost o temă excelentă pentru o expoziţie de scenografie. Din păcate însă, la Dalles selecţia „cartoanelor“ a fost făcută după criterii grafice; nu a avut de pierdut decît arta scenografică românească şi artiştii înşişi. Cel mai bun exemplu (pentru a lua doar unul singur) 11 reprezintă cazul a doi excelenţi scenografi: Dan Nemţeanu şi Vasile Rotaru. Ei sunt reprezentaţi în expoziţie, din această cauză, mult sub valoarea lor. Fertilul scenograf care este Dan Nemţeanu a apărut reprezentat în expoziţie sărac şi incomplet. Iar puţinele lui schiţe, nesusţinute de fotografiile realizărilor scenice, nu ne-au dat întreaga măsură a talentului său. Iar Vasile Rotaru, una din prezentele cele mai semnificative ale graficii de televiziune, a apărut stingher, aproape de nebăgat în seamă. Toţi cei care am văzut realizările sale pe micul ecran regretăm modul trunchiat şi neconcludent în care este oglindit acest artist în expoziţie. Acelaşi lucru se poate spune şi despre doi excelenţi pictori scenografi ai teatrelor noastre din regiuni — Mihai Mădescu şi Vintilă Făcăianu. Am lăsat mai la urmă neajunsul de ordin organizatoric de care vorbeam la începutul acestor rînduri, pentru că el are implicaţii mai largi şi mai vechi totodată. Din păcate, nici A.T.M.-ul (în sarcina căruia ar incumba aceasta), nici teatrele, nici Consiliul teatrelor, absolut nimeni nu a organizat, deşi voci s-au făcut de multe ori auzite, nu a organizat, zic, o fixare ştiinţifică pe peliculă a decorurilor celor mai valoroase ale scenografilor noştri. Ici, colo cite un teatru, între fotografiile publicitare mai consacră din cînd în cînd cîteva imagini decorurilor, sau cîte un scenograf se roagă de fotograful grăbit să-i facă şi lui cîteva poze, ca o favoare... Oare astfel de înregistrări întâmplătoare şi sporadice pot ţine locul unei activităţi strict necesare de consemnare ştiinţifică pe peliculă a realizărilor artei scenografice româneşti ? Spunem adeseori că această artă evoluează la un înalt nivel calitativ, în diverse studii sau articole sunt citate creaţiile scenografilor noştri, originalitatea soluţiilor plastice moderne învederate de multe spectacole. Dar forurile artistice în drept nu acordă acestei arte posibilităţile necesare de publicitate şi propagandă. Există ţări cu o artă scenografică care ne este inferioară. Dar unde acţiunea de publicitate a realizărilor fiind foarte dezvoltată, creează în mod nedrept — faţă de scenografia noastră — impresia unor valori care ne-ar fi superioare. Revenind la expoziţie, trebuie să menţionăm că tendinţa de a cuprinde (neselectiv şi fără o concepţie unitară) cît mai multe nume, cît mai multe schiţe, s-a dovedit de această dată neinspirată. La capătul vizitei te întrebi, pe drept cuvînt, care este filonul valoros al scenografiei româneşti contemporane pe care îl relevă expoziţia ? De cine este el reprezentat ? Ce au produs cei mai buni artişti scenografi încadraţi acestui stil românesc de scenografie ? Iată întrebări cărora actuala expoziţie nu le dă nici un răspuns. Arta scenografică românească poartă în ea legătura ideii plastice alături de cea regizorală. Este, în această caracteristică, o trăsătură de mare nobleţe şi specificitate a artei spectacolului românesc. Este regretabil că în loc de a ne dezvălui nouă şi publicului larg aceste particularităţi, am improvizat această falsă expoziţie de scenografie. Dinu CERNESCU Foto : Lică Iosif cinema • CAN-CAN — film pentru ecran panoramic : SALA PALATULUI (seria de bilete 1431 — orele 19,30). • SPARTACUS — film pentru ecran panoramic : PATRIA — 9, 12,45; 16,30; 20,15. • CANALIILE — cinemascop : REPUBLICA — 9,15; 11,30; 14, 17; 19,15; 21,30, FESTIVAL — 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,30; 21, la grădină — 20,30. • căutătorii de aur din Arkansas — cinemascop : BUCUREȘTI — 9; 11,15; 13,30; 16,45; 19, 21,15, STADIONUL DINAMO — 20,15, ARENELE LIBERTĂȚII — 20,30. • DON GABRIEL — cinemascop : CAPITOL — 9,30; 11,45; 14; 16,15; 18,45; 21, la grădină — 20,15. • COMISARUL X — cinemascop ; GRIVIŢA (completare Cristale fără taine) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45. MELODIA (completare Consfătuirea pe ţară a lucrătorilor din industria chimică) — 9; 11,15; 13,30; 16,15; 18,45; 21. • MARELE RESTAURANT — cinemascop : LUCEAFĂRUL (completare Conferinţa pe ţară a lucrătorilor din industria chimică) — 8; 10,30; 13; 15,30; 18; 20,30, EXCELSIOR — 8,30; 11,15; 14; 17; 20, FEROVIAR - 10; 12,30; 15; 17,30; 20, MODERN — 9; 11,30; 14; 16,30; 19; 21,30 (la toate completarea Vizita conducătorilor de partid şi de stat în regiunea Braşov). • COMISARUL MAIGRET SE ÎNFURIE — 9,30; 12,15; MAIGRET ȘI AFACEREA SAINTFIACRE — 15; DOMNUL — cinemascop — 18; 20,45 ; CENTRAL (la toate completarea Marile emoţii mici). • INFIDELELE : CINEMATECA — 10, 12; 14,15; 16,30; 18,45; 21. • PERETELE VRĂJITOARELOR : FLAMURA (completare Dialog cu stelele) — 9; 11,30; 15,30; 18; 20,30. • PENTRU UN PUMN DE DOLARI — cinemascop : VICTORIA (completare Tradiţii) — 8,45; 11; 13,30; 16; 18,30; 20,45. GRĂDINA DOINA — 20,15. ÎNFRĂŢIREA INTRE POPOARE (completare Omagiu teatrului românesc la 150 de ani de la primul spectacol în limba română) — 10, 16; 18,15; 20,30. PROGRESUL (completare Gimnastul) — 15,30; 18; 20,15. • WARLOC — cinemascop : LUMINA — 8,30; 11; 13,15; 15,45; 18,15; 20,45. • NU SUNT DEMN DE TINE : UNION — 15,30; 18; 20,30. • PROGRAM PENTRU COPII : DOINA — 9, 10. • VIAȚA LA CASTEL : DOINA (completare Vizita conducătorilor de partid şi de stat în regiunea Ploieşti) — 11,30; 14,30; 17,30; 20,30. AURORA (completare Jucării) — 8,30; 10,45; 13; 15,30; 18, la grădină — 20,30. • ZODIA FECIOAREI — cinemascop ; GRĂDINA BUZEȘTI — 20,30, GRĂDINA ARTA — 20,15. • TRIPTIC DE ARTĂ POPULARĂ — IO. ŞTEFAN VOIEVOD, CTITOR — MIINILE PICTORULUI — TUTUNUL — FANTEZIE CU ŞURUBURI — TINJEANA — ORIZONT ŞTIINŢIFIC NR. 6/1967 . TIMPURI NOI 9—21 In continuare. • DRAGOSTEA MEA : GIULEŞTI (completare Gustav, inovatorul) — 15,30; 18, 20,30. BUCEGI (completare Gustav pacifistul) — 9, 11,15; 16; 18,15; 20,45, la grădină — 20,15. • CHEMAŢI-L PE MARTIN : DACIA (completare Escapada) — 8,30—21 în continuare. • JUANA GALUO : BUZESTI — 15,30; 18. • DENUNŢĂTORUL : CRINGAŞI — 15,30; 18; 20,30. • PESCARUL DIN LOUISIANA : GLORIA (completare Consfătuirea pe tară a lucrătorilor din industria chimică) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. • UNORA LE PLACE CAZUL: UNIREA — 16; 18,30. • COMPARTIMENTUL UCIGAȘILOR — cinemascop : TOMIS (completare Dacă treci Podul Ponoarelor) — 9,15; 11,30; 14; 16,30; 19, la grădină — 20,30, FLOREASCA (completare Fotbaliști, nu uitati copilăria) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45. • FIUL CĂPITANULUI BLOOD — cinemascop : FLACĂRA (completare Pectina) — 15,30; 18; 20,30. • CIOCIRLIA VITAN (completare Fuga Duskăi) — 15,30; 18. • LADY MACBETH DIN SIBERIA — cinemascop : MIORIŢA — 15,30; 18; 20,30. • ŞAPTE BĂIEŢI ŞI O ŞTRENGĂRIŢĂ — cinemascop : POPULAR (completare Şi acum... puţină gimnastică) — 15,30; 18; 20,30, RAHOVA — 15,30; 18, la grădină — 20,30, LIRA (completare Chemarea vulcanilor) — 15; 17,30; 20. • HIPERBOLOIDUL INGINERULUI GARIN — cinemascop : ARTA (completare Gustav, un adevărat bărbat) — 9; 11,15; 14; 16,15; 18,30; 20.45. • DACII — cinemascop ; MUNCA (completare Orizont ştiinţific nr. 5/1967) — 16; 18,15; 20,30. • CRĂCIUN INSINGERAT : MOŞILOR (completare Răspîndirea fructelor şi seminţelor) — 15.30; 18, la grădină — 20.30. • MOARTEA VINE PE PLOAIE : COSMOS (completare Orizont ştiinţific nr. 4/1967) — 15,30; 18; 20,30, COLENTINA (completare Şopîrla) — 15; 17,45, la grădină — 20,15. • IERBURI AMARE : VIITORUL (completare Dialog cu stelele) — 15,30; 18; 20,30. • MAIORUL ŞI MOARTEA — cinemascop : VOLGA (completare Temă cu variatiuni) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. • PRINTRE VULTURI — cinemascop : DRUMUL SĂRII — 15,30; 17,45; 20. • BANDA DE LA DI : FERENTARI (completare Pectina) — 15,30; 18; 20,30. • GENTLEMANUL DIN COCODY — cinemascop : COTROCENI — 15,30; 18; 20,30. • STRĂINA : PACEA (completare Pasiuni) — 16, 18, 20. • MOFTURI 1900 : GRĂDINA UNIREA (completare Insula păsărelelor) — 20,30. • ASTA-I TOT CE S-A INTÎMPLAT : GRĂDINA EXPOZITIA (completare Vizita) — 20,30. • FANFAN LA TULIPE : GRĂDINA VITAN (completare Surîsul sfinxului) — 20,30. • UN SURIS IN PLINĂ VARĂ : GRĂDINA PROGRESUL-PARC (completare Lecție în infinit) — 20,30. • DOUĂ LOZURI : GRĂDINA LIRA — 20,30. tv 18.00 — Indirect... Emisiune economică. 18.30 — Pentru copii : Jocuri şi întreceri pe ană. 19.00 — Pentru tineretul şcolar : 1001 de întrebări. 19.30 — Telejurnalul de seară. 19.45 — Buletinul meteorologic. 19.50 — Aventurile lui Robin Hood. 20.15 — Fotbal : Steaua-Dinamo Bucureşti (In cadrul „Cupei Bucureştiului", — transmisiune de la Stadionul Republicii). In pauză : desene animate. 21,55 — Emisiune de versuri. Din lirica renaşterii italiene. 22,10 — Concurs de muzică uşoară — Transmisiune înregistrată de la Belgrad. 22,45 — Telejurnalul de noapte. Preludiul deschiderii noului an școlar. A Început repartizarea manualelor Foto : M. Cioc CAPODOPERELE ARTISTICE ALE MARAMUREŞULUI (Urmare din pag. I) odinioară, mai ales la Nereju, de către echipele monografice conduse de profesorul Dimitrie Gusti. La muzeul din Sighet, multe măşti au prea multi cîlti si aspecte de un naturalism depărtat de stilizarea artei noastre populare. Ne-a impresionat doar o mască a morţii, cu un coif lung şi cu trăsături de-un grotesc obţinut pe linia unei îndemînatice stilizări. PORTUL OŞENESC Ca să cunoşti comorile de artă ale Oaşului trebuie să te duci prin diferite sate, să participi la petrecerile de sărbători. La Negreşti însă nu există decît o singură soluţie dacă vrei să cunoşti portul local anume să vizitezi colecţia de broderii, costume, olărie, strînsă şi ea de-a lungul anilor cu sacrificii şi pasiune de către avocatul Ioniţă G. Andron, de asemenea un priceput fotograf de artă. In casa acestuia, si ea lipsită de stilul odinioară caracteristic, găseşti minunatele podoabe-broderii ale costumelor oseneşti. Pe sute de cartoane, în mica si modesta încăpere muzeală, poţi vedea elementele caracteristice portului femeiesc si bărbătesc, acele cusături ce apar pe cămăși în jurul gîtului si pe umeri, uneori si pe mîneci, adică platca dreptunghiulară — cheptarul — viu colorată, cu ornamente geometrice si mai de curînd florale. De asemenea, vezi numeroase exemplare de straite — acele trăistute cu ornamente țesute ori cusute, cu motive decorative similare cu ale cămăşilor. Osenii tineri si bătrîni, ba şi copiii nu se despart de această straită, in care poartă tot soiul de lucruri. Ca si Francisc Nistor, care a adunat o mare varietate de tipuri de mobile, obiecte de ceramică, măşti, crestături etc., Ioniţă Andron are meritul de a fi colecţionat cele mai felurite tipuri de broderii şi straite, astfel că pe lingă valoarea estetică, obiectele colecţionate oferă posibilitatea unei documentări asupra portului oşenesc. Numeroşi vizitatori români şi străini cercetează cu orele această colecţie. Lucru foarte important este putinţa de documentare oferită acolo, căci portul osenesc, cu forme vechi, arhaice, unele amintind de vesmintele dacilor si romanilor, s-a adaptat şi modernizat, în ingenioase îmbinări de vechi şi nou. Basmalele« fustele înflorate ale osencelor sunt produse fabricate la oraş, mai ales stambe, dar păstrînd stilul local. înseşi cusăturile evoluează de la geometrie la floral, dar îşi păstrează rolul decorativ la cămăşi sau la straiţe. Gama cromatică, cu preferinţele ei pentru culori mai vii, se păstrează cu nuanţări devenite clasice. Tancred Bănăţeanu, care a publicat două remarcabile cărţi asupra portului de acolo arată, printre multe altele, tocmai capacitatea de adaptare şi înnoire a portului osenesc, păstrînd în general stilul caracteristic. Costumul osenesc — observă Tancred Bănăţeanu — este prin forma şi coloritul său mai vesel, mai vioi, exprimînd un dor avîntat de viaţă, de cîntec, de dans, pe cînd portul hunedorean este mai sobru, cel muscelean mai somptuos, cel bănăţean mai fastuos. Portul maramureşenilor este şi el mai sobru decît cel osenesc, are mai puţine sau chiar deloc podoabe. Zadiile — şorturile duble pe care le poartă maramureşencele — au largi dungi orizontale, în culori alternante, de obicei negru cu roşu, negru cu portocaliu, galben cu verde şi sunt impresionante tocmai prin simplitatea lor, prin intensitatea tonală, în genere vie si puternică, dar egală ca efect cromatic. Este o caracteristică generală a artei noastre populare că tonurile sînt de intensitate egală, avînd astfel armonii puternice, dar fără stridente si aceasta au înteles-o, în picturalitatea lor. Luchian, Petraşcu, Tuculescu, care nici nu prea folosesc semi-tonurile şi tonalităţile inegale ca efect cromatic. De asemenea, dacă motivele decorative ale broderiilor oşeneşti sunt uneori dense, ele se echilibrează prin albul cămăşilor. Splendide sunt în Oaş şi „zgărdanele“, cu mărgele, ce întregesc în jurul gîtului ornamentica pieptarului cămăşii precum la mirese „coada“ şi ,,cununa“, acele găteli care dau măreţie şi elegantă Amîndoi mirii poartă de obicei guba — acea haină din ţesătură de lină albă sau sură, cu şuviţe de lină, intercalate între şirele de ţesătură şi care dă impresia unui cojoc cu blana afară. Foarte modern ca formă şi prin simplitatea dungilor orizontale alternînd albul cu cenuşiul sau castaniul este „ufosul“ — un fel de cămaşă largă pulover, purtată de bărbaţi peste cămaşa obişnuită, atunci cînd este frig. Ce splendid este si clopul — pălăria mică din pîslă, purtată în Oas doar de feciori, iar în Făgăraş atît de fete cît si de tineri şi care conferă atîta gratie, urmînd conformaţia capului. Casele noastre de modă şi fabricile de pălării încă nu ştiu, după părerea noastră, să folosească ceea ce este mai simplu, mai graţios, mai functional din portul popular. In alte ţări, marile case de modă reinventează forme de rochii si pălării, răscolind gravurile Evului Mediu, pe cînd la noi, unde formele străvechi sînt încă vii si cunosc splendide variante si o evoluţie splendidă, asemenea inspiraţii sunt rare şi adesea nefericite. Clopurile ar şedea aşa de bine tineretului de la oraş, iar urosul ar fi infinit mai de bun gust decît unele pulovere bălţate pe care le poartă uneori tinerele şi tinerii de la oraş. Dar, ca şi în fabricile de mobile sau în folosirea de către U.C E.C.O.M. a obiectelor decorative din lemn, există adesea o discrepanţă între ingeniozitatea şi bunul gust al poporului şi producţiile curente din fabrici sau din atelierele de artizanat. Ne-a părut rău că nu am putut vedea primele mobile fabricate la Sighet pe linia vechiului mobilier ţărănesc. Am aflat prea tîrziu şi lipsa de timp ne-a împiedicat de a vizita fabrica de mobile de acolo. Ideea este excelentă şi aşteptăm prima ocazie de a vedea cum se preia şi se dezvoltă pentru locuinţele noi şi pentru casele de oaspeţi, pentru clădirile mai importante vechea și geniala stilistică populară. SCI NT El A — marți 1 august 1967 Continuă cercetarea ştiinţifica internaţională pentru REPRODUCEREA VIEŢII ÎN LABORATOR Modalitatea de perpetuare, de reproducere, a vieţii — odată apărute — constituie o taină pe care natura şi-o „apără“ cu îndîrjire. Totuşi şi aici multe aspecte, factori şi studii se cunosc încă de pe acum, ceea ce a permis oamenilor de ştiinţă să formuleze ipoteze îndrăzneţe privind reproducerea artificială a vieţii în laborator. Desigur, aceste studii sunt indisolubil legate de progresele obţinute în cunoaşterea fenomenelor naturale de reproducere la animale şi oameni, de materialul experimental pe care natura însăşi îl oferă în acest sens. Era firesc ca atenţia savanţilor să se îndrepte în primul rînd asupra acelor vieţuitoare a căror înmulţire are ca specific dezvoltarea embrionului în afara organismului matern (cele care se înmulţesc prin ouă ( peştii, amfibiile, reptilele şi păsările, două specii de mamifere, ornitorincul şi echidneul, ultimul trăind liber numai în Australia). Cercetările s-au extins apoi, comparativ şi la mamifere (care se înmulţesc prin pui ce se dezvoltă în organismul matern) pentru a înţelege mai bine factorii ce contribuie la dezvoltarea embrionului. S-a constatat astfel că dacă la prima categorie embrionii trăiesc un timp, mai mult sau mai puţin îndelungat, din rezervele nutritive acumulate în aşa numitul vitellus al gălbenuşului de ou, la mamifere ouăle fiind foarte sărace în rezerve nutritive, embrionii implantaţi în mucoasa uterului se hrănesc pe seama circulaţiei sanguine materne, dar nu direct ci prin intermediul unui organ care înlesneşte schimbul de materii — placenta. Pentru a clarifica în profunzime dezvoltarea embrionului uman, medicii şi biologii studiază de multă vreme desfăşurarea gestaţiei la mamifere, şi în primul rînd, Prof. dr. Maurice PANIGEL Paris secreţiile de hormoni materni , care o reglează. Recent, chirurgia prenatală a început chiar să studieze dezvoltarea fătului, la maimuţe şi om, investigînd modul în care îşi îndeplineşte acesta funcţiile, chiar şi în timpul cînd se află în organismul matern. Dificultăţile legate de studiul unui organism aflat într-un mediu complet închis şi nevoia de a se evita eventuale dereglări fiziologice ce ar putea să facă incerte observaţiile, au determinat preocuparea de a-1 izola „în vitro“ (scoaterea lui în afară) şi de a-1 face să supravieţuiască şi să crească în afara organismului matern, într-un mediu nutritiv care să-i ofere substanţele provenite din placentă. In legătură cu aceste studii şi experimentări se ridică două întrebări esenţiale : prima, este posibil ca, pornind de la oul fecundat, care treptat se divide în celule, iar acestea diferenţiindu-se, să se obţină în vitro un embrion ? A doua : poate fi înlocuită placenta menită să-i asigure embrionului nutriţia, oferindu-i-se în schimb, după ce a fost izolat de organismul matern, substanţele nutritive pe care embrionul de pasăre le găseşte în mod normal în vitellus ? Rezultatele înregistrate pînă în prezent în aceste direcţii sunt încurajatoare. Cercetătorii au reuşit să asigure dezvoltarea în vitro a unor ouă provenite de la animale rozătoare (şoareci, de pildă) pînă la stadiul denumit „blastocist“ (format din mai multe celule), care, în mod normal, precede implantarea în uterul organismului matern. In cadrul experienţelor, aceste blastociste, conservate „în vitro“, au fost apoi transplantate la femele de aceeaşi specie, dar altele decit acelea de la care au fost prelevate ouăle fecundate, totuşi s-au dezvoltat, în continuare, în mod normal. Posibilităţile deschise de tehnica modernă (permiţînd manipularea materialelor de experienţă fără primejdie de infectare, conservarea lor prin frig, experimentarea lor diferenţiată, precum şi transplantarea la un număr crescînd de specii de mamifere) au lărgit considerabil cunoştinţele noastre despre primele stadii ele dezvoltare a embrionului, iar noile metode, care asigură (cu ajutorul unor pompe speciale) circulaţia sanguină în embrionul scos în afara corpului matern, permit să fie izolate în vitro şi menţinute în viaţă, deocamdată un timp limitat, fături şi placente nu numai de animale dar chiar şi umane. Aceste lucrări au adus date noi asupra fenomenelor legate de făt şi placentă, în faza intrauterină. O mare însemnătate au în această direcţie actualele experienţe prin care se încearcă obţinerea în laborator, imitînd căile naturii şi folosind materialul experimental, pe care îl oferă aceasta, a puilor vii de mamifere. Rămîne acum să se realizeze legătura între cercetările experimentale ale embriologilor, care studiază stadiile iniţiale şi cele ale fiziologilor privind etape mai mult sau mai puţin apropiate de sfîrşitul dezvoltării fătului. Asistăm astfel la naşterea unei discipline ştiinţifice noi, fiziologia intrauterină şi extrauternă a dezvoltării embrionare, în cadrul căreia cultivarea în vitro a embrionului şi menţinerea în viaţă a fătului reprezintă capitole pasionante. Deşi informaţiile senzaţionale care apar din cînd în cînd trebuie să fie privite cu mult spirit critic, ba uneori chiar cu scepticism, totuşi, dezvoltarea embrionară completă în vitro a unui mamifer (de la oul fecundat pînă la obţinerea fătului) nu reprezintă, la ora actuală, o încercare cu totul irealizabilă. Rezultate promiţătoare, deşi parţiale, au şi fost obţinute, dar realizarea unei dezvoltări complete necesită încă, fără îndoială, multe perfecţionări ale metodelor şi utilajului tehnic folosit. Se schiţează însă, poate într-un viitor mai apropiat decît ne așteptăm, importante aplicații ale acestor cercetări in zootehnie. Filme romanesti IN SAPTAMINA 31 IULIE—6 AUGUST ZODIA FECIOAREI la grădinile Buzetti si Arta MOFTURI 1900 la grădina Unirea DACII la cinematograful Munca UN SURIS IIV PLINA VARA la grădina Progresul-Parc MAIORUL SI MOARTEA la cinematograful Volga DOUA LOZURI la grădina Lira ŞAPTE BĂIEŢI SI O ŞTRENGĂRIŢĂ la cinematografele Lira, Popu Iar, Rahova şi grădina Rahova