Scînteia, octombrie 1967 (Anul 36, nr. 7479-7509)

1967-10-01 / nr. 7479

PAGINA 2 FAPTULI DIVERS Satisfacţie 9 „Mă descopăr în lumina zilei să aduc mii de mulţumiri doc­torilor de la Spitalul C.F.R.­­Iaşi“ — ne scrie pensionarul Gheorghe Ciobotaru din Bîrlad. Medicii (Paul Cernea şi Andrei Mărculescu) l-au operat, redîn­­du-i vederea la 82 de ani. Şi oc­togenarul cetăţean se descoperă respectuos în faţa nobilei profe­siuni. Molda Familia Dumitrescu din Bucureşti (Viorele 64) a făcut o excursie în masivul Făgă­raş.­ Ultima noapte a petre­cut-o la cabana Arpaş. La plecare, capul familiei (deci omul cel mai responsabil!) a luat cu sine... clinele cabanei, o frumoasă căţeluşă fox­ter­­rier — Molda. Omul şi-a scos cureaua de la pantaloni şi petrecînd-o, zgardă, la gîtul cîinelui, a plecat la tren. In drum, copiii localnicilor au salvat-o pe Molda înapoin­­d-o cabanierului. In registrul cabanei Arpaş, în dreptul nu­melui A. Dumitrescu stă scris: „Ne-a furat cîinele“. Copiii au procedat bărbăteşte, bărbatul o copilăreşte. Casa mare Secţia din Miercurea Ciuc a Staţiunii experimentale Tg. Mu­reş are la dispoziţie o clădire impunătoare (trei nivele cu 24 de camere). Dintre acestea, în sco­puri productive sunt întrebuinţate doar 3 camere (birouri şi labo­ratoare). In rest — „camere de oaspeţi" (I) şi „camere de depo­zitare" (II) Depozitarea cui­ a gospodăririi nechibzuite ? Nu s-ar putea găsi o întrebuinţare mai eficientă acestei clădiri (sa­natoriu, şcoală, hotel turistic) si­tuată într-un loc pitoresc la poalele munţilor Harghita, la o altitudine de 800—900 m ? Încer­caţi. Problema merită studiată. Chiar şi... experimental. Copiii pe schele? Această nemaipomenită lip­să de răspundere s-a petrecut la Tg. Frumos (Iaşi). In loca­litate se construieşte o anexă a liceului. Elevii claselor a V-a şi a VI-a (11—12 ani) au fost chemaţi „să dea o mină de ajutor" la căratul materia­lelor. Fetiţele s-au urcat pe schele iar băieţii le dădeau cărămizi la mină. O platformă a schelei s-a dărimat, cu copii cu tot. Trei au fost grav ac­cidentaţi — fracturi care soli­cită chirurgia cu urmări pe viaţă. Cine-i omul iresponsa­bil care a dispus trimiterea copiilor pe şantier ? Ieri, procurorul nu sosise încă la faţa locului. Cred tovarăşii de la procuratură că acesta este un caz oarecare ? Cu cîntec, înainte! Un pîrdalnic de guturai ame­ninţă cetăţenii oraşului şi raio­nului Rădăuţi. L-ar combate, dar n-au cu ce merge împotrivă-i. In comerţul local sunt numai san­dale — nici un fel de pantofi de piele. Neglijenţa are pielea groasă şi dacă-i bine tăbăcită, ies pantofi destui. Ordinul de „atac" îl găsiţi la Direcţia comercială regională. E pus în cui, după uşă. Şi dus a fost . Ştia că urcîndu-se la volan în stare de ebrietate pune în pericol viaţa pasagerilor şi a pietonilor. Şi totuşi s-a urcat. Profitînd de neatenţia celor de la Garajul I.T.C. Galaţi, Dragomir Gună a plecat cu autobuzul în cursă. La o inter­secţie a virat în viteză. Ajun­­gînd pe trotuar a săvîrşit un accident mortal. Ticăloşia şo­ferului a sfidat orice simţ o­­menesc : spre uimirea celor prezenţi, el a fugit cu maşina de la locul faptei. A fost găsit la garaj. Se pregătea să plece într-o nouă cursă. Şi a plecat... dar fără autobuz. El era con­dus. Rubrică redactată de : Ştefan ZIDARIŢA Ştefan DINICĂ cu sprijinul corespondenţilor : „Scînteii“ Colaborarea dintre mamă şi medic în îngrijirea copilului In moderna maternitate din Bacău copiilor le sunt rezervate adevărate sere, încăperi cu pereţii din sticlă în care compoziţia aerului, tempe­ratura lui sunt dozate cu o grijă extremă. Meniul celor mici este pre­parat de către surori dieteticiene în cele mai depline condiţii de septici­­tate. Această grijă deosebită pentru noii născuţi este proprie tuturor ma­ternităţilor din ţară. Rămîi impre­sionat de grija şi atenţia pe care le acordă personalul medical fiecărui fapt, oricît de mărunt, legat de existenţa acestor fiinţe plăpînde. în ziua plecării din maternitate, cînd copilul este pus în braţele mamei, există certitudinea că el este per­fect sănătos şi se dezvoltă bine. Cum este asigurată în continuare ocrotirea sănătăţii copilului ? Pen­tru a putea răspunde la această în­trebare trebuie ţinut seamă de fac­torii care poartă răspunderea pentru acest lucru : este vorba de reţeaua de unităţi sanitare, încadrată cu per­sonal de specialitate, care trebuie să fie cît mai judicios folosită pentru a putea face faţă sarcinilor ce-i revin. Este vorba, de asemenea, de mame­le înseşi, care au datoria să-şi în­suşească cunoştinţele necesare pre­venirii îmbolnăvirilor, dezvoltării or­ganismului şi întăririi sănătăţii copii­lor. Ce se întreprinde pentru ca a­­ceşti doi factori să-şi aducă din plin contribuţia la ocrotirea sănătăţii co­piilor după ce părăsesc maternita­tea ? Am vizitat recent mai multe in­stituţii sanitare din regiunile Bacău şi Mureş-Autonomă Maghiară, am stat de vorbă cu numeroase cadre medicale dintre cele direct răspunză­toare de asistenţa medicală a co­piilor. Ca o trăsătură pozitivă s-a desprins efortul depus pentru lăr­girea continuă a reţelei de speciali­tate şi organizarea ei corespunzător cerinţelor actuale. Prin însăşi terminologia ei, ocro­tirea sănătăţii copiilor sugerează întreg complexul de acţiuni medicale menite să-i pună la adăpost de boli, să-i ferească de epidemii şi să le asigure cele necesare dezvoltării unui organism viguros. După părerea specialiştilor, accentul trebuie să cadă pe profilaxie. Aşa cum arătam la început, din maternitate noii năs­cuţi ies sănătoşi dar, datorită vîrstei, expuşi anumitor primejdii. Odată cu micul cetăţean pleacă de la materni­tate şi o recomandare către medicul din circumscripţie. Medicul sau sora de ocrotire au obligaţia ca, în pri­mele 24 de ore, să-l viziteze pentru a-l „prelua“ şi a da, mai ales tinere­lor mame, îndrumările practice atît de utile în acele clipe pline de ne­linişte. Am urmărit cîteva asemenea „tri­miteri“ către circumscripţii. Iată-ne acasă la Olimpia Mîrza din Tg. Mu­reş, mama unui băieţel de două luni. In prima săptămînă după în­toarcerea de la maternitate a primit de trei ori vizita medicului din circumscripţia 10, iar după aceea săptămînal. Un băiat de aceeaşi vîr­­stă are şi Paraschiva Bako. Docto­riţa Viorica Lucaci şi sora de ocro­tire vin adesea să vadă cum îi merge copilului şi să dea indicaţii cu privire la îngrijirea lui. „Argu­mentele“ cele mai convingătoare în favoarea medicilor din aceste două circumscripţii sunt înşişi copiii care arată sănătoşi, bine hrăniţi şi în­grijiţi. Pe Elisabeta Buja, de pe str. Sîntanei am găsit-o însă foarte îngrijorată. Băiatul cel mic, de 7 săp­­tămîni, puţin timp după naştere a fost supus unei operaţii. Au urmat două săptămîni de spitalizare, întoarsă acasă a aşteptat cu justificată ne­răbdare vizita medicului. Dar ea nu s-a produs decît după două săptă­mîni, cu toate că era vorba de un caz care necesita urmărire specială. Din fericire numărul medicilor de circumscripţie care îşi uită obliga­ţiile sau caută să scape de cazurile care depăşesc stadiul tratamentului cu aspirină chemînd salvarea este foarte mic faţă de al acelora care muncesc cu abnegaţie şi devotament. Mulţi dintre medicii de circum­scripţie ne-au împărtăşit o veche doleanţă a lor : prea adesea timpul lor preţios este irosit în scriptologie : registre, situaţii, dări de seamă, tot felul de rubrici, calcule etc. în locul muncii vii, specifice unui medic. Si­tuaţia ne-a fost confirmată şi de medicul şef al raionului Gheorghieni dr. Francisc Jeszenszky. Se impune o reducere masivă şi simplificarea evidenţelor pentru ca medicul să-şi dedice timpul şi for­ţele exercitării profesiunii sale. O altă problemă pe care o ridică medicii este întărirea unităţilor sani­tare în sarcina cărora cade aplicarea măsurilor de profilaxie. Profilaxia ar trebui să fie pe prim plan în asistenţa medicală a copilu­lui — ne-a spus tov. Al. Iliescu, medic primar pediatru din Bacău. Dar, aşa cum este organizată re­ţeaua medicală, prevenirea bolilor cade pe planul doi. Dacă s-ar îm­bunătăţi această verigă a asistenţei medicale a copilului cred că s-ar evita, într-o măsură însemnată, supraaglomerarea din spitalele de copii. Desigur, rolul medicului în îngri­jirea copiilor este foarte mare iar intervenţia lui decisivă în anumite raid anchetă perioade. Nu mai puţin importantă este însă misiunea sorei de o­­crotire. Dar pot veni ele în sprijinul mamelor în măsura necesară? In multe comune numărul copiilor fiind mare, surorile nu reuşesc să-i vizi­teze la domiciliu decît la intervale de mai multe zile. Situaţia este motivată, în general, prin lipsa de cadre medii. Ceea ce, în mare măsură,­ este adevărat. Şcolile tehnice sanitare nu acoperă necesarul, la specialitatea pediatrie. Iar absolventele repartizate, în multe cazuri nu se prezintă. — In regiunea noastră — ne relata­­ dr. Jorj Cichi, şeful comisiei de să­nătate a Comitetului regional de partid Bacău, au fost repartizate în iulie, de către M.S.P.S., 16 surori de ocrotire. Nici pînă acum nu s-au prezentat. Cred că ar trebui să se instituie obligativitatea ca un număr de ani surorile să lucreze în locali­tăţile unde sunt repartizate. Fără îndoială, problema calificării unui număr sporit de cadre medii­­ profilate pe ocrotirea copilului ar trebui să preocupe mai mult con­ducerea M.S.P.S. Dar pentru aceas, trebuie timp. In condiţiile actual situaţia s-ar putea îmbunătăţi pr tr-o mai judicioasă folosire a cadrelor existente. De pildă, în policlinicile din oraşul Piatra Neamţ, prin cabi­­g­nete, lucrează 53 de surori, în număr­­ mult prea mare faţă de necesităţile reale, în timp ce în circumscripţii sunt doar 20. Mai trebuie menţionat că multe cadre se ocupă de statistici în unele secţii raionale şi orăşeneşti de sănătate, sau sunt angajate pe posturi care nu au nimic comun cu asistenţa medicală. Oricît de largă ar fi reţeaua sani­tară şi oricît de bine ar fi organizată ea, răspunderea principală pentru în­grijirea copilului tot mamei îi revine. Ea este aceea care îl hrăneşte şi-l îmbracă, îl fereşte de boli şi de acci­dente. De priceperea şi răbdarea ei depind dezvoltarea copilului, starea lui de sănătate pînă în pragul matu­rităţii. Toate acestea pot părea lu­cruri elementare, pe care orice fe­meie le cunoaşte, fără să le înveţe undeva, din instinct. In realitate în­să, mamele, mai ales cele care au pri­mul copil, îşi pun nenumărate între­bări : cum trebuie hrănit copilul, ce concentraţie trebuie să aibă laptele şi cînd poate mînca şi alte alimente, cînd îi cresc dinţii, care sînt semnele bolii şi altele, deloc neînsemnate în existenţa unui copil. Dacă mama are cunoştinţele necesare pentru a da răspuns practic unor asemenea între­bări, sora de ocrotire şi medicul nu au altceva de făcut decît să înregis­treze progresele. Dacă nu le are însă, e foarte dornică să şi le însuşească. Ce mijloace îi stau la dispoziţie ? Printre formele de educaţie sanita­ră, la loc de frunte se situează „şcoa­la mamei“. Scriptic, lucrurile stau bine. în cele mai multe cazuri însă, ea are loc doar pe hîrtie, în puţine­le unităţi unde se organizează, to­tuşi, cunoştinţele căpătate nu reuşesc nici pe departe să răspundă zecilor de întrebări concrete, pe care şi le pune zilnic o mamă. Literatura des­tinată a lămuri, în mod ştiinţific, lu­crurile este foarte săracă. Cărţi tipă­rite cu ani în urmă circulă şi acum cu împrumut, în lipsa unora mai re­cente, scrise de personalităţi medica­le cu renume, care să se adreseze mamelor din actuala generaţie. Cine­va făcea propunerea ca, la ieşirea din maternitate, mamei să i se înmî­­neze un plic cu diferite broşuri, în raport cu nevoile ei. Alături de literatură, ne spunea dr. Alexandru Iliescu din Bacău, te­leviziunea şi radio-ul ar trebui să par­ticipe mai activ la educaţia sanitară a mamelor, ţinîndu-se seama de fap­tul că, după naştere, femeile stau mai mult timp în casă. De un real folos ar fi sfaturile medicale, filme­le, simpozioanele pe această temă transmise la ore potrivite. In mediul rural, era de părere un medic pediatru, centrele de radiofi­­care ar putea aduce şi ele o contri­buţie la educaţia sanitară a mamelor prin transmiterea zilnică de lecţii. Pentru a se asigura calitatea conţi­nutului lor ar putea fi imprimate pe discuri sau benzi de magnetofon. Con­ferinţele la căminele culturale pot fi de asemenea îmbunătăţite şi comple­tate cu discuţii pe marginea unor ca­zuri concrete. Inte­sficarea activi­tăţii de educaţie ă de către medici s-ar întoa- în favoa­rea lor. învăţ? sebească reacţiile fiziolof­e copi­lului de a deve ne ale unor boli, ma solicita vizita medic aci cînd realmente e? o proble­mă asupra­­ să reflec­teze M.S.P inătate ale sfaturilor R*. a ȘERBAN Concurs pentru realizarea de noi produse metalo-chimice Prototipurile de noi produ­se metalo-chimice pentru con­cursul organizat de Ministerul Comerţului Interior, în colabo­rare cu Uniunea Artiştilor Plastici, se primesc pînă la 31 octombrie a.c. Concursul, do­tat cu premii, urmăreşte rea­lizarea unor prototipuri de ni­vel estetic, tehnic şi economic superior, competitive pe plan Internaţional, precum şi îm­bunătăţirea esteticii actualelor produse metalo-chimice. Pro­punerile se primesc în str. Ma­tei Millo nr. 10, raionul 16 Fe­bruarie, etajul I, camera 29. Tematica concursului poate fi consultată la direcţiile co­merciale regionale, la filialele Uniunii Artiştilor Plastici, la întreprinderile de industrie lo­cală, la cooperativele meşteşu­găreşti şi la Direcţia generală a comerţului pentru produse metalo-chimice, mobilă şi ma­teriale de construcții, telefon : 15 29 19 și 14 30 60 interior 68. BIC­AZUL /na pitoreasca insuficient va­lorificatâ Valea Bistriţei, al cărei pit­o­­ cat întot­dec - celoi ce s-ar Pura zbuciu­mat« plutele ori îrile, a deve. ;t. ţi m , ‘.rucţiile înălţa anii socialis­mului, mal ,ru­­coasă şi, totoda sibilă turisme eagă zonă, sntru este Bi« c ălă­torului privelişti de neui­tat. De-a lungul a peste 30 de km, Ceahlăul îşi oglindeşt­­eţ în luciul fre apele Bist­­el se adună, ca pentru un popas de odihnă, înainte de a-şi dărui energia omului. Că Bicazul a devenit una dintre principalele zone turistice din Mol­dova o dovedeşte faptul că în acest an peste o sută de mii de oameni, din ţară şi de peste ho­tare au ţinut să vadă mă­car în trecere frumuseţile locurilor. Fireşte, unii din­tre ei au poposit pentru cîteva zile să poată ad­mira în voie peisajul. Şi cîţi alţii din cei o sută de mii n-ar îi dorit să rămînă măcar o zi şi o noapte în aceste locuri ? Dar unde ? Se aşteptau, de­sigur, să găsească o seamă de amenajări — dacă un hotel confor­tabil, măcar cabane, res­taurante şi alte unităţi de deservire atît de ne­cesare în asemenea locuri. Din păcate, însă, acestea lipsesc. Singu­rele amenajări turistice realizate în cei aproape 6 ani care au trecut de la terminarea barajului, sunt doar un debarcader improvizat şi un cam­­ping. De la tov. Aurel Muşat, vicepreşedinte al Sfatu­lui popular regional Ba­cău, aflăm că au fost în­tocmite diferite studii, planuri şi proiecte privind amenajarea turistică a acestei zone. Rînd pe rînd, însă, ele au fost abandonate sau date ui­tării. Se poate spune că, practic, din partea orga­nelor locale nu a existat nici o preocupare pentru crearea unor condiţii care să confirme tradiţionala ospitalitate moldovenea­scă. Fireşte, este comod să aştepţi ca proiectele şi studiile să capete viaţă prin investirea unor sume mari de bani. Dar nu există oare posibilităţi să se realizeze unele ame­najări prin folosirea re­surselor şi forţelor care stau la îndemîna organe­lor locale ? „Cu nu prea mari efor­turi — ne spune arh. Gh. Chira, de la C.S.A.P.C. Bacău , se puteau rea­liza din resurse locale o seamă de amenajări, care ar fi sporit atractivitatea acestor locuri. Mă refer, în special, la construirea unor căsuţe mici din lemn specifice zonei, eventual din prefabricate, în care să poată fi găzduiţi cel puţin 500 de oameni. Tot din lemn s-ar putea cons­trui o sală mare de folo­sinţă comună pentru re­uniuni, întîlniri, sărbăto­rirea unor evenimente etc. Nu există aici măcar un restaurant. Turiştii sînt nevoiţi să se deplaseze, pentru a servi mîncare gătită, la restaurantul din oraşul Bicaz". La C.S.A.P.C. Bacău este aproape terminat un studiu de amenajare a zonei turistice din jurul barajului. Se prevede să se construiască în anul care vine un debarcader, un motel cu 80 locuri şi restaurant, precum şi cîteva vile mici cu o ca­pacitate de 100 de locuri. Ar fi, desigur, un început. Dar chiar prin realizarea acestor obiective, nu se vor putea satisface cerin­ţele mari din această zonă. Existenţa lacului oferă condiţii optime pentru practicarea unor sporturi nautice. Mulţi dintre turişti sunt amatori. Nu s-a făcut însă nimic în acest sens şi nici nu se prevede ceva. Turiştii sunt nevoiţi să vină cu bărcile de acasă. In sezonul rece, pe versanţii de pe partea dreaptă a lacului se pot practica sporturi de iarnă. Nu există însă nici o ame­najare în acest scop şi nici posibilitatea de a în­chiria schiuri, săniuţe etc. Nici amatorii de pescuit nu sunt mai avantajaţi. Din discuţiile avute cu cadre didactice şi stu­denţi din Bacău, am re­ţinut ideea folosirii con­diţiilor pe care le oferă locul şi împrejurimile lui pentru organizarea de tabere studenţeşti şi de elevi. Aici, el ar avea la îndemînă, în aceeaşi mă­sură, atît muntele cît şi „marea". S-ar descon­gestiona, în felul acesta, multe din staţiunile de pe Valea Prahovei şi din jurul Braşovului. Aceasta însă presupune asigura­rea condiţiilor de cazare, îndeosebi pentru perioa­da de iarnă. Răspunderea directă pentru realizarea unor a­­semenea amenajări re­vine, în primul rînd, or­ganelor locale, de la care se cere mai multă preo­cupare şi iniţiativă gospo­dărească. Ele trebuie ajutate însă şi de alţi fac­tori interesaţi in dez­voltarea acestui impor­tant punct turistic. Ne re­ferim, îndeosebi, la O.N.T., Ministerul Comer­ţului Interior, U.C.E.C.O.M. CENTROCOOP. Socotim că a sosit timpul ca prin eforturi comune să se treacă de la stadiul de planuri şi proiecte la În­făptuiri concrete­­ pentru valorificarea potenţialu­lui turistic al Bicazului. Şi cît mai repede pentru ca, măcar, începînd din cursul verii viitoare, tu­riştilor să li se ofere con­diţii mai bune cînd vor vizita aceste locuri pito­reşti. Gh. BALTA corespondentul „Scinten’ Borajul şi lacul de acumulare de la Bicaz Foto : Gh. Vinţilă Nu-i prea multă îngăduinţă ? (Urmare din pag. I) beneficiază fiecare locatar, sunt 4 850 de rău-platnici­­ din cei circa 13 000 de locatari care plătesc aceste chel­tuieli la I.A.L., adică aproape de o treime. In raionul „Grivita Roşie“ se întocmesc lunar aproape 4 000 de somaţii pentru plata chiriilor, iar la Ploieşti, din 11 000 familii ce locuiesc în blocuri, I 270 figurează cu restan­ţe neachitate pe mai multe luni. Am privit negrele liste (şi regre­tăm că spaţiul ziarului nu permite publicarea lor­­ spre blamare socia­lă). Trebuie spus că printre numele înscrise rar întîlneşti oameni ale că­ror venituri sînt mai modeste — la a­­ceştia restanţele fiind, în general, de la o lună la alta. Masa rău-platnici­­lor o formează în principal cei pen­tru al căror venit chiria reprezintă o nimica toată. Iată şi cîteva exemple, culese în ziua de 25 septembrie a.c. ; Margareta Ştefănescu, inspector principal la Banca R.S.R. (nu şi-a plă­tit chiria de anul trecut, şi doar ca „inspectoare bancară“ ar putea înţe­lege mai bine noţiunile de punctuali­tate şi disciplină financiară !) ; Şte­fan Ionescu-Călineşti, doctor, din str Braziliei nr. 56 (din iulie, anul trecut) ; inginer Nicolae Mieluşelu din Cal. Griviţel 397 Bloc N, ap. 15 (din martie); inginer Aurelia Curelea din M.I.U. (din septembrie 1966) ; Sandu Braderman, de la Agenţia de import a M.C.I. ; Nicolae Tase, func­ţionar la O.N.T., filiala Ploieşti; Va­sile Stamate, controlor tehnic la Uzi­nele „1 Mai“ Ploieşti. Ce să mai vor­bim despre inginerul Sergiu Ionescu, de la Rafinăria Ploieşti (soţia profe­soară), care de mai mulţi ani nu-şi plăteşte chiria pînă cînd I.A.L. Plo­ieşti nu-i face poprire pe salariu! Incorectitudinea unor chiriaşi se răsfrînge negativ pe plan social. Nu odată întîrzierea unor lucrări de în­treţinere şi reparaţii, care-i nemul­ţumeşte pe drept cuvînt pe locatari, se datorează perturbaţilor produse în activitatea I.A.L. de neachitarea chiriei de către răi platnici. Neplata chiriei de către asemenea contravenienţi la etica cetăţenească a făcut ca în momentul de faţă să apară situaţia paradoxală ca statul, pe lingă sumele necesare construirii, întreţinerii şi reparării fondului de locuinţe, să suporte cheltuieli în plus pentru a-i determina pe rău-platnici să achite sume datorate drept chirie. In Capitală, de exemplu sînt opt I.A.L.-uri raionale, fiecare împărţit în 10—12 sectoare şi cam tot atîtea administraţii. Iar fiecare sector are un salariat care se ocupă de întocmi­rea somaţiilor ! Aceeaşi situaţie este în întreaga ţară. Adăugind zecile de mii de imprimate pe lună, timpul ju­riștilor I.A.L.-ului, al întregului apa­rat al tribunalelor și al notariatelor care trebuie să întocmească asemenea forme, căpătăm încă un aspect al ur­mărilor pe care le are neplata la timp a chiriilor. De ce s-a ajuns la această situa­ţie ? Iată ce ne spunea avocatul Po­­pescu-Drajna, şeful Oficiului juridic al Sfatului popular al oraşului Plo­ieşti : „Actuala lege a chiriilor pre­vede forme greoaie de urmărire şi încasare a debitelor de la rău-plat­nici. Se fac zeci de tabele, se com­pletează somaţii, se fac acţiuni la tri­bunal pentru obţinerea de titluri exe­cutorii care trebuie trecute prin no­tariat, ca abia după aceea un func­ţionar al I.A.L. să meargă la între­prindere să facă poprire pe salariu. Şi deseori, după toată această for­­mularistică şi alergătură, vede că nu poate obţine banii pentru chirie întrucît cetăţeanul are de plătit şi rate la mobilă sau la alte obiecte de uz personal. Am avut şi dosare de evacuare pentru neplata chiriei şi pentru degradări aduse imobilului, dar nici unul n-a fost aprobat de tri­bunal deoarece art. 48 prevede că evacuarea se poate face numai în ca­zuri de „rea voinţă“. Şi în aprecie­rea acestora s-a dat dovadă de prea multă indulgenţă, trecîndu-se cu ve­derea (tot pe spinarea statului) că era vorba tocmai de rea credinţă — şi încă din cea mai crasă. Ce rezultă, deci ? Că prevederile în vigoare se dovedesc de fapt griju­lii pentru cîţiva indivizi, în detrimen­tul întregii societăţi. Lucrul acesta ne-a fost confirmat şi de tov. Silvestru Vîrtosu, pre­şedinte de colegiu la Tribunalul Ca­pitalei care ne spunea : „întreprinde­rile de administraţie locativă au to­lerat şi tolerează mulţi chiriaşi care nu-şi îndeplinesc obligaţiile. Pe de altă parte, atunci cînd în rarele ca­zuri au fost introduse acţiuni de eva­cuare pentru neplata din rea cre­dinţă a chiriei sau a cheltuielilor de întreţinere aferente, unele instanţe judecătoreşti, dînd dovadă de o tole­ranţă rău înţeleasă, au respins acţiu­nile respective. Mai mult decît atît, chiar în cazurile cu totul rare în care au fost admise asemenea acţiuni, or­ganele de executare nu au dus la în­deplinire hotărîrile de evacuare sau au întîrziat nejustificat îndeplinirea lor“. Iată deci un lanţ al „filotimiilor“ pe banii statului. Şi atunci interesele statului, adică ale întregii societăţi, trebuie să depindă de toanele unor indivizi aflaţi în relaţii proaste cu normele moralei cetăţeneşti ? Desigur că e vorba aici de o optică greşită. Cei ce nu respectă obligaţiile elemen­tare ce le revin în calitate de chi­riaşi trebuie să suporte consecinţele­­ pe măsura reală a daunelor aduse societăţii. E adevărat că restanţierilor li se aplică majorări. Pentru cei cu sala­rii mari (şi chirii mici) ele nu sunt însă în măsură să constituie o sanc­ţiune suficient de aspră, de ustură­toare. Mai mult chiar, aceste majo­rări, conform legii, se percep în ca­zul unei popriri pe salariu numai pe o lună-două adică pînă la trimiterea de către I.A.L. a somaţiunii. Deci o amendă de 5—10 lei pentru neplata chiriei uneori pe un an sau doi. Este evident că se impune îmbunătă­ţirea actualelor reglementări în sen­sul stabilirii unor modalităţi care să asigure încasarea la timp a chiriei şi sancţionarea rău-platnicilor. Societa­tea noastră nu poate permite practici care dăunează interesului general. Deputaţii sfaturilor populare din comisiile de gospodărie locativă bat destul de des pe la uşile chiriaşilor incorecţi şi nu de rareori trebuie să asculte ieşiri obraznice şi vocife­rări — tocmai din partea celor cărora ar trebui, cum spune vorba, „să le crape obrazul“ de ruşine ; la Ploieşti se transmite deseori prin staţia de radioficare a oraşului lista cu numele celor Incorecţi ; la unele uzine (îndeosebi din Capitală) rău­­platnicii sunt disputaţi în şedinţe sindicale. Toate acestea constituie mijloace eficiente de lămurire care, evident, trebuie folosite în conti­nuare. Comitetele de bloc să supună oprobriului public pe rău-platnici, afişînd la loc vizibil numele lor. In încheierea acestor rînduri aş vrea să citez cele spuse de ing. Gheorghe Bucurică, vicepreşedinte al Sfatului popular al oraşului Ploieşti : „In ţările capitaliste chiria reprezintă cel puţin un sfert sau ajunge chiar la jumătate din cîştigul chiriaşului. Şi dacă nu e plătită —3 luni sau chiar mai puţin, proprietarul azvîrle în strada lucrurile chiriaşului. La noi, o ştie fiecare, nu se întîmplă aşa ceva, deşi chiria este exagerat de mică. Cu atît mai meschină şi în a­­celaşi timp condamnabilă este atitu­dinea acelora care cu bună ştiinţă ne produc atîtea greutăţi prin neplata chiriei pentru locuinţele date de stat“. Nu poţi decît să subscrii la aceste opinii. SClNTEIA — duminică 1 octombrie 1967 In portul Turnu Severin Foto : M. Andreescu TRAGEREA „RECOLTEI“ Cu prilejul săptămînii „Re­coltei“, Loto-Pronosport orga­nizează la 7 octombrie 1967 o tragere cu o nouă formulă teh­nică. Se acordă autoturisme „Renault 16“, „Skoda 1000 M.B.“, „Fiat 850“ și „Trabant 601“ în număr nelimitat. Pe lîngă autoturisme se mai atri­buie premii în valoare de 75 000 lei în număr nelimitat (un autoturism la alegere din­tre cele 4 tipuri acordate la ca­tegoriile I, a IV-a, cu dife­renţa în numerar) şi premii fi­xe în bani. Se efectuează 21 extrageri, cu 85 de numere în total. Cu 60 lei se poate participa la toate cele 21 extrageri.

Next