Scînteia, octombrie 1967 (Anul 36, nr. 7479-7509)
1967-10-01 / nr. 7479
PAGINA 2 FAPTULI DIVERS Satisfacţie 9 „Mă descopăr în lumina zilei să aduc mii de mulţumiri doctorilor de la Spitalul C.F.R.Iaşi“ — ne scrie pensionarul Gheorghe Ciobotaru din Bîrlad. Medicii (Paul Cernea şi Andrei Mărculescu) l-au operat, redîndu-i vederea la 82 de ani. Şi octogenarul cetăţean se descoperă respectuos în faţa nobilei profesiuni. Molda Familia Dumitrescu din Bucureşti (Viorele 64) a făcut o excursie în masivul Făgăraş. Ultima noapte a petrecut-o la cabana Arpaş. La plecare, capul familiei (deci omul cel mai responsabil!) a luat cu sine... clinele cabanei, o frumoasă căţeluşă foxterrier — Molda. Omul şi-a scos cureaua de la pantaloni şi petrecînd-o, zgardă, la gîtul cîinelui, a plecat la tren. In drum, copiii localnicilor au salvat-o pe Molda înapoind-o cabanierului. In registrul cabanei Arpaş, în dreptul numelui A. Dumitrescu stă scris: „Ne-a furat cîinele“. Copiii au procedat bărbăteşte, bărbatul o copilăreşte. Casa mare Secţia din Miercurea Ciuc a Staţiunii experimentale Tg. Mureş are la dispoziţie o clădire impunătoare (trei nivele cu 24 de camere). Dintre acestea, în scopuri productive sunt întrebuinţate doar 3 camere (birouri şi laboratoare). In rest — „camere de oaspeţi" (I) şi „camere de depozitare" (II) Depozitarea cui a gospodăririi nechibzuite ? Nu s-ar putea găsi o întrebuinţare mai eficientă acestei clădiri (sanatoriu, şcoală, hotel turistic) situată într-un loc pitoresc la poalele munţilor Harghita, la o altitudine de 800—900 m ? Încercaţi. Problema merită studiată. Chiar şi... experimental. Copiii pe schele? Această nemaipomenită lipsă de răspundere s-a petrecut la Tg. Frumos (Iaşi). In localitate se construieşte o anexă a liceului. Elevii claselor a V-a şi a VI-a (11—12 ani) au fost chemaţi „să dea o mină de ajutor" la căratul materialelor. Fetiţele s-au urcat pe schele iar băieţii le dădeau cărămizi la mină. O platformă a schelei s-a dărimat, cu copii cu tot. Trei au fost grav accidentaţi — fracturi care solicită chirurgia cu urmări pe viaţă. Cine-i omul iresponsabil care a dispus trimiterea copiilor pe şantier ? Ieri, procurorul nu sosise încă la faţa locului. Cred tovarăşii de la procuratură că acesta este un caz oarecare ? Cu cîntec, înainte! Un pîrdalnic de guturai ameninţă cetăţenii oraşului şi raionului Rădăuţi. L-ar combate, dar n-au cu ce merge împotrivă-i. In comerţul local sunt numai sandale — nici un fel de pantofi de piele. Neglijenţa are pielea groasă şi dacă-i bine tăbăcită, ies pantofi destui. Ordinul de „atac" îl găsiţi la Direcţia comercială regională. E pus în cui, după uşă. Şi dus a fost . Ştia că urcîndu-se la volan în stare de ebrietate pune în pericol viaţa pasagerilor şi a pietonilor. Şi totuşi s-a urcat. Profitînd de neatenţia celor de la Garajul I.T.C. Galaţi, Dragomir Gună a plecat cu autobuzul în cursă. La o intersecţie a virat în viteză. Ajungînd pe trotuar a săvîrşit un accident mortal. Ticăloşia şoferului a sfidat orice simţ omenesc : spre uimirea celor prezenţi, el a fugit cu maşina de la locul faptei. A fost găsit la garaj. Se pregătea să plece într-o nouă cursă. Şi a plecat... dar fără autobuz. El era condus. Rubrică redactată de : Ştefan ZIDARIŢA Ştefan DINICĂ cu sprijinul corespondenţilor : „Scînteii“ Colaborarea dintre mamă şi medic în îngrijirea copilului In moderna maternitate din Bacău copiilor le sunt rezervate adevărate sere, încăperi cu pereţii din sticlă în care compoziţia aerului, temperatura lui sunt dozate cu o grijă extremă. Meniul celor mici este preparat de către surori dieteticiene în cele mai depline condiţii de septicitate. Această grijă deosebită pentru noii născuţi este proprie tuturor maternităţilor din ţară. Rămîi impresionat de grija şi atenţia pe care le acordă personalul medical fiecărui fapt, oricît de mărunt, legat de existenţa acestor fiinţe plăpînde. în ziua plecării din maternitate, cînd copilul este pus în braţele mamei, există certitudinea că el este perfect sănătos şi se dezvoltă bine. Cum este asigurată în continuare ocrotirea sănătăţii copilului ? Pentru a putea răspunde la această întrebare trebuie ţinut seamă de factorii care poartă răspunderea pentru acest lucru : este vorba de reţeaua de unităţi sanitare, încadrată cu personal de specialitate, care trebuie să fie cît mai judicios folosită pentru a putea face faţă sarcinilor ce-i revin. Este vorba, de asemenea, de mamele înseşi, care au datoria să-şi însuşească cunoştinţele necesare prevenirii îmbolnăvirilor, dezvoltării organismului şi întăririi sănătăţii copiilor. Ce se întreprinde pentru ca aceşti doi factori să-şi aducă din plin contribuţia la ocrotirea sănătăţii copiilor după ce părăsesc maternitatea ? Am vizitat recent mai multe instituţii sanitare din regiunile Bacău şi Mureş-Autonomă Maghiară, am stat de vorbă cu numeroase cadre medicale dintre cele direct răspunzătoare de asistenţa medicală a copiilor. Ca o trăsătură pozitivă s-a desprins efortul depus pentru lărgirea continuă a reţelei de specialitate şi organizarea ei corespunzător cerinţelor actuale. Prin însăşi terminologia ei, ocrotirea sănătăţii copiilor sugerează întreg complexul de acţiuni medicale menite să-i pună la adăpost de boli, să-i ferească de epidemii şi să le asigure cele necesare dezvoltării unui organism viguros. După părerea specialiştilor, accentul trebuie să cadă pe profilaxie. Aşa cum arătam la început, din maternitate noii născuţi ies sănătoşi dar, datorită vîrstei, expuşi anumitor primejdii. Odată cu micul cetăţean pleacă de la maternitate şi o recomandare către medicul din circumscripţie. Medicul sau sora de ocrotire au obligaţia ca, în primele 24 de ore, să-l viziteze pentru a-l „prelua“ şi a da, mai ales tinerelor mame, îndrumările practice atît de utile în acele clipe pline de nelinişte. Am urmărit cîteva asemenea „trimiteri“ către circumscripţii. Iată-ne acasă la Olimpia Mîrza din Tg. Mureş, mama unui băieţel de două luni. In prima săptămînă după întoarcerea de la maternitate a primit de trei ori vizita medicului din circumscripţia 10, iar după aceea săptămînal. Un băiat de aceeaşi vîrstă are şi Paraschiva Bako. Doctoriţa Viorica Lucaci şi sora de ocrotire vin adesea să vadă cum îi merge copilului şi să dea indicaţii cu privire la îngrijirea lui. „Argumentele“ cele mai convingătoare în favoarea medicilor din aceste două circumscripţii sunt înşişi copiii care arată sănătoşi, bine hrăniţi şi îngrijiţi. Pe Elisabeta Buja, de pe str. Sîntanei am găsit-o însă foarte îngrijorată. Băiatul cel mic, de 7 săptămîni, puţin timp după naştere a fost supus unei operaţii. Au urmat două săptămîni de spitalizare, întoarsă acasă a aşteptat cu justificată nerăbdare vizita medicului. Dar ea nu s-a produs decît după două săptămîni, cu toate că era vorba de un caz care necesita urmărire specială. Din fericire numărul medicilor de circumscripţie care îşi uită obligaţiile sau caută să scape de cazurile care depăşesc stadiul tratamentului cu aspirină chemînd salvarea este foarte mic faţă de al acelora care muncesc cu abnegaţie şi devotament. Mulţi dintre medicii de circumscripţie ne-au împărtăşit o veche doleanţă a lor : prea adesea timpul lor preţios este irosit în scriptologie : registre, situaţii, dări de seamă, tot felul de rubrici, calcule etc. în locul muncii vii, specifice unui medic. Situaţia ne-a fost confirmată şi de medicul şef al raionului Gheorghieni dr. Francisc Jeszenszky. Se impune o reducere masivă şi simplificarea evidenţelor pentru ca medicul să-şi dedice timpul şi forţele exercitării profesiunii sale. O altă problemă pe care o ridică medicii este întărirea unităţilor sanitare în sarcina cărora cade aplicarea măsurilor de profilaxie. Profilaxia ar trebui să fie pe prim plan în asistenţa medicală a copilului — ne-a spus tov. Al. Iliescu, medic primar pediatru din Bacău. Dar, aşa cum este organizată reţeaua medicală, prevenirea bolilor cade pe planul doi. Dacă s-ar îmbunătăţi această verigă a asistenţei medicale a copilului cred că s-ar evita, într-o măsură însemnată, supraaglomerarea din spitalele de copii. Desigur, rolul medicului în îngrijirea copiilor este foarte mare iar intervenţia lui decisivă în anumite raid anchetă perioade. Nu mai puţin importantă este însă misiunea sorei de ocrotire. Dar pot veni ele în sprijinul mamelor în măsura necesară? In multe comune numărul copiilor fiind mare, surorile nu reuşesc să-i viziteze la domiciliu decît la intervale de mai multe zile. Situaţia este motivată, în general, prin lipsa de cadre medii. Ceea ce, în mare măsură, este adevărat. Şcolile tehnice sanitare nu acoperă necesarul, la specialitatea pediatrie. Iar absolventele repartizate, în multe cazuri nu se prezintă. — In regiunea noastră — ne relata dr. Jorj Cichi, şeful comisiei de sănătate a Comitetului regional de partid Bacău, au fost repartizate în iulie, de către M.S.P.S., 16 surori de ocrotire. Nici pînă acum nu s-au prezentat. Cred că ar trebui să se instituie obligativitatea ca un număr de ani surorile să lucreze în localităţile unde sunt repartizate. Fără îndoială, problema calificării unui număr sporit de cadre medii profilate pe ocrotirea copilului ar trebui să preocupe mai mult conducerea M.S.P.S. Dar pentru aceas, trebuie timp. In condiţiile actual situaţia s-ar putea îmbunătăţi pr tr-o mai judicioasă folosire a cadrelor existente. De pildă, în policlinicile din oraşul Piatra Neamţ, prin cabignete, lucrează 53 de surori, în număr mult prea mare faţă de necesităţile reale, în timp ce în circumscripţii sunt doar 20. Mai trebuie menţionat că multe cadre se ocupă de statistici în unele secţii raionale şi orăşeneşti de sănătate, sau sunt angajate pe posturi care nu au nimic comun cu asistenţa medicală. Oricît de largă ar fi reţeaua sanitară şi oricît de bine ar fi organizată ea, răspunderea principală pentru îngrijirea copilului tot mamei îi revine. Ea este aceea care îl hrăneşte şi-l îmbracă, îl fereşte de boli şi de accidente. De priceperea şi răbdarea ei depind dezvoltarea copilului, starea lui de sănătate pînă în pragul maturităţii. Toate acestea pot părea lucruri elementare, pe care orice femeie le cunoaşte, fără să le înveţe undeva, din instinct. In realitate însă, mamele, mai ales cele care au primul copil, îşi pun nenumărate întrebări : cum trebuie hrănit copilul, ce concentraţie trebuie să aibă laptele şi cînd poate mînca şi alte alimente, cînd îi cresc dinţii, care sînt semnele bolii şi altele, deloc neînsemnate în existenţa unui copil. Dacă mama are cunoştinţele necesare pentru a da răspuns practic unor asemenea întrebări, sora de ocrotire şi medicul nu au altceva de făcut decît să înregistreze progresele. Dacă nu le are însă, e foarte dornică să şi le însuşească. Ce mijloace îi stau la dispoziţie ? Printre formele de educaţie sanitară, la loc de frunte se situează „şcoala mamei“. Scriptic, lucrurile stau bine. în cele mai multe cazuri însă, ea are loc doar pe hîrtie, în puţinele unităţi unde se organizează, totuşi, cunoştinţele căpătate nu reuşesc nici pe departe să răspundă zecilor de întrebări concrete, pe care şi le pune zilnic o mamă. Literatura destinată a lămuri, în mod ştiinţific, lucrurile este foarte săracă. Cărţi tipărite cu ani în urmă circulă şi acum cu împrumut, în lipsa unora mai recente, scrise de personalităţi medicale cu renume, care să se adreseze mamelor din actuala generaţie. Cineva făcea propunerea ca, la ieşirea din maternitate, mamei să i se înmîneze un plic cu diferite broşuri, în raport cu nevoile ei. Alături de literatură, ne spunea dr. Alexandru Iliescu din Bacău, televiziunea şi radio-ul ar trebui să participe mai activ la educaţia sanitară a mamelor, ţinîndu-se seama de faptul că, după naştere, femeile stau mai mult timp în casă. De un real folos ar fi sfaturile medicale, filmele, simpozioanele pe această temă transmise la ore potrivite. In mediul rural, era de părere un medic pediatru, centrele de radioficare ar putea aduce şi ele o contribuţie la educaţia sanitară a mamelor prin transmiterea zilnică de lecţii. Pentru a se asigura calitatea conţinutului lor ar putea fi imprimate pe discuri sau benzi de magnetofon. Conferinţele la căminele culturale pot fi de asemenea îmbunătăţite şi completate cu discuţii pe marginea unor cazuri concrete. Intesficarea activităţii de educaţie ă de către medici s-ar întoa- în favoarea lor. învăţ? sebească reacţiile fiziolofe copilului de a deve ne ale unor boli, ma solicita vizita medic aci cînd realmente e? o problemă asupra să reflecteze M.S.P inătate ale sfaturilor R*. a ȘERBAN Concurs pentru realizarea de noi produse metalo-chimice Prototipurile de noi produse metalo-chimice pentru concursul organizat de Ministerul Comerţului Interior, în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici, se primesc pînă la 31 octombrie a.c. Concursul, dotat cu premii, urmăreşte realizarea unor prototipuri de nivel estetic, tehnic şi economic superior, competitive pe plan Internaţional, precum şi îmbunătăţirea esteticii actualelor produse metalo-chimice. Propunerile se primesc în str. Matei Millo nr. 10, raionul 16 Februarie, etajul I, camera 29. Tematica concursului poate fi consultată la direcţiile comerciale regionale, la filialele Uniunii Artiştilor Plastici, la întreprinderile de industrie locală, la cooperativele meşteşugăreşti şi la Direcţia generală a comerţului pentru produse metalo-chimice, mobilă şi materiale de construcții, telefon : 15 29 19 și 14 30 60 interior 68. BICAZUL /na pitoreasca insuficient valorificatâ Valea Bistriţei, al cărei pito cat întotdec - celoi ce s-ar Pura zbuciumat« plutele ori îrile, a deve. ;t. ţi m , ‘.rucţiile înălţa anii socialismului, mal ,rucoasă şi, totoda sibilă turisme eagă zonă, sntru este Bi« c ălătorului privelişti de neuitat. De-a lungul a peste 30 de km, Ceahlăul îşi oglindeşteţ în luciul fre apele Bistel se adună, ca pentru un popas de odihnă, înainte de a-şi dărui energia omului. Că Bicazul a devenit una dintre principalele zone turistice din Moldova o dovedeşte faptul că în acest an peste o sută de mii de oameni, din ţară şi de peste hotare au ţinut să vadă măcar în trecere frumuseţile locurilor. Fireşte, unii dintre ei au poposit pentru cîteva zile să poată admira în voie peisajul. Şi cîţi alţii din cei o sută de mii n-ar îi dorit să rămînă măcar o zi şi o noapte în aceste locuri ? Dar unde ? Se aşteptau, desigur, să găsească o seamă de amenajări — dacă un hotel confortabil, măcar cabane, restaurante şi alte unităţi de deservire atît de necesare în asemenea locuri. Din păcate, însă, acestea lipsesc. Singurele amenajări turistice realizate în cei aproape 6 ani care au trecut de la terminarea barajului, sunt doar un debarcader improvizat şi un camping. De la tov. Aurel Muşat, vicepreşedinte al Sfatului popular regional Bacău, aflăm că au fost întocmite diferite studii, planuri şi proiecte privind amenajarea turistică a acestei zone. Rînd pe rînd, însă, ele au fost abandonate sau date uitării. Se poate spune că, practic, din partea organelor locale nu a existat nici o preocupare pentru crearea unor condiţii care să confirme tradiţionala ospitalitate moldovenească. Fireşte, este comod să aştepţi ca proiectele şi studiile să capete viaţă prin investirea unor sume mari de bani. Dar nu există oare posibilităţi să se realizeze unele amenajări prin folosirea resurselor şi forţelor care stau la îndemîna organelor locale ? „Cu nu prea mari eforturi — ne spune arh. Gh. Chira, de la C.S.A.P.C. Bacău , se puteau realiza din resurse locale o seamă de amenajări, care ar fi sporit atractivitatea acestor locuri. Mă refer, în special, la construirea unor căsuţe mici din lemn specifice zonei, eventual din prefabricate, în care să poată fi găzduiţi cel puţin 500 de oameni. Tot din lemn s-ar putea construi o sală mare de folosinţă comună pentru reuniuni, întîlniri, sărbătorirea unor evenimente etc. Nu există aici măcar un restaurant. Turiştii sînt nevoiţi să se deplaseze, pentru a servi mîncare gătită, la restaurantul din oraşul Bicaz". La C.S.A.P.C. Bacău este aproape terminat un studiu de amenajare a zonei turistice din jurul barajului. Se prevede să se construiască în anul care vine un debarcader, un motel cu 80 locuri şi restaurant, precum şi cîteva vile mici cu o capacitate de 100 de locuri. Ar fi, desigur, un început. Dar chiar prin realizarea acestor obiective, nu se vor putea satisface cerinţele mari din această zonă. Existenţa lacului oferă condiţii optime pentru practicarea unor sporturi nautice. Mulţi dintre turişti sunt amatori. Nu s-a făcut însă nimic în acest sens şi nici nu se prevede ceva. Turiştii sunt nevoiţi să vină cu bărcile de acasă. In sezonul rece, pe versanţii de pe partea dreaptă a lacului se pot practica sporturi de iarnă. Nu există însă nici o amenajare în acest scop şi nici posibilitatea de a închiria schiuri, săniuţe etc. Nici amatorii de pescuit nu sunt mai avantajaţi. Din discuţiile avute cu cadre didactice şi studenţi din Bacău, am reţinut ideea folosirii condiţiilor pe care le oferă locul şi împrejurimile lui pentru organizarea de tabere studenţeşti şi de elevi. Aici, el ar avea la îndemînă, în aceeaşi măsură, atît muntele cît şi „marea". S-ar descongestiona, în felul acesta, multe din staţiunile de pe Valea Prahovei şi din jurul Braşovului. Aceasta însă presupune asigurarea condiţiilor de cazare, îndeosebi pentru perioada de iarnă. Răspunderea directă pentru realizarea unor asemenea amenajări revine, în primul rînd, organelor locale, de la care se cere mai multă preocupare şi iniţiativă gospodărească. Ele trebuie ajutate însă şi de alţi factori interesaţi in dezvoltarea acestui important punct turistic. Ne referim, îndeosebi, la O.N.T., Ministerul Comerţului Interior, U.C.E.C.O.M. CENTROCOOP. Socotim că a sosit timpul ca prin eforturi comune să se treacă de la stadiul de planuri şi proiecte la Înfăptuiri concrete pentru valorificarea potenţialului turistic al Bicazului. Şi cît mai repede pentru ca, măcar, începînd din cursul verii viitoare, turiştilor să li se ofere condiţii mai bune cînd vor vizita aceste locuri pitoreşti. Gh. BALTA corespondentul „Scinten’ Borajul şi lacul de acumulare de la Bicaz Foto : Gh. Vinţilă Nu-i prea multă îngăduinţă ? (Urmare din pag. I) beneficiază fiecare locatar, sunt 4 850 de rău-platnici din cei circa 13 000 de locatari care plătesc aceste cheltuieli la I.A.L., adică aproape de o treime. In raionul „Grivita Roşie“ se întocmesc lunar aproape 4 000 de somaţii pentru plata chiriilor, iar la Ploieşti, din 11 000 familii ce locuiesc în blocuri, I 270 figurează cu restanţe neachitate pe mai multe luni. Am privit negrele liste (şi regretăm că spaţiul ziarului nu permite publicarea lor spre blamare socială). Trebuie spus că printre numele înscrise rar întîlneşti oameni ale căror venituri sînt mai modeste — la aceştia restanţele fiind, în general, de la o lună la alta. Masa rău-platnicilor o formează în principal cei pentru al căror venit chiria reprezintă o nimica toată. Iată şi cîteva exemple, culese în ziua de 25 septembrie a.c. ; Margareta Ştefănescu, inspector principal la Banca R.S.R. (nu şi-a plătit chiria de anul trecut, şi doar ca „inspectoare bancară“ ar putea înţelege mai bine noţiunile de punctualitate şi disciplină financiară !) ; Ştefan Ionescu-Călineşti, doctor, din str Braziliei nr. 56 (din iulie, anul trecut) ; inginer Nicolae Mieluşelu din Cal. Griviţel 397 Bloc N, ap. 15 (din martie); inginer Aurelia Curelea din M.I.U. (din septembrie 1966) ; Sandu Braderman, de la Agenţia de import a M.C.I. ; Nicolae Tase, funcţionar la O.N.T., filiala Ploieşti; Vasile Stamate, controlor tehnic la Uzinele „1 Mai“ Ploieşti. Ce să mai vorbim despre inginerul Sergiu Ionescu, de la Rafinăria Ploieşti (soţia profesoară), care de mai mulţi ani nu-şi plăteşte chiria pînă cînd I.A.L. Ploieşti nu-i face poprire pe salariu! Incorectitudinea unor chiriaşi se răsfrînge negativ pe plan social. Nu odată întîrzierea unor lucrări de întreţinere şi reparaţii, care-i nemulţumeşte pe drept cuvînt pe locatari, se datorează perturbaţilor produse în activitatea I.A.L. de neachitarea chiriei de către răi platnici. Neplata chiriei de către asemenea contravenienţi la etica cetăţenească a făcut ca în momentul de faţă să apară situaţia paradoxală ca statul, pe lingă sumele necesare construirii, întreţinerii şi reparării fondului de locuinţe, să suporte cheltuieli în plus pentru a-i determina pe rău-platnici să achite sume datorate drept chirie. In Capitală, de exemplu sînt opt I.A.L.-uri raionale, fiecare împărţit în 10—12 sectoare şi cam tot atîtea administraţii. Iar fiecare sector are un salariat care se ocupă de întocmirea somaţiilor ! Aceeaşi situaţie este în întreaga ţară. Adăugind zecile de mii de imprimate pe lună, timpul juriștilor I.A.L.-ului, al întregului aparat al tribunalelor și al notariatelor care trebuie să întocmească asemenea forme, căpătăm încă un aspect al urmărilor pe care le are neplata la timp a chiriilor. De ce s-a ajuns la această situaţie ? Iată ce ne spunea avocatul Popescu-Drajna, şeful Oficiului juridic al Sfatului popular al oraşului Ploieşti : „Actuala lege a chiriilor prevede forme greoaie de urmărire şi încasare a debitelor de la rău-platnici. Se fac zeci de tabele, se completează somaţii, se fac acţiuni la tribunal pentru obţinerea de titluri executorii care trebuie trecute prin notariat, ca abia după aceea un funcţionar al I.A.L. să meargă la întreprindere să facă poprire pe salariu. Şi deseori, după toată această formularistică şi alergătură, vede că nu poate obţine banii pentru chirie întrucît cetăţeanul are de plătit şi rate la mobilă sau la alte obiecte de uz personal. Am avut şi dosare de evacuare pentru neplata chiriei şi pentru degradări aduse imobilului, dar nici unul n-a fost aprobat de tribunal deoarece art. 48 prevede că evacuarea se poate face numai în cazuri de „rea voinţă“. Şi în aprecierea acestora s-a dat dovadă de prea multă indulgenţă, trecîndu-se cu vederea (tot pe spinarea statului) că era vorba tocmai de rea credinţă — şi încă din cea mai crasă. Ce rezultă, deci ? Că prevederile în vigoare se dovedesc de fapt grijulii pentru cîţiva indivizi, în detrimentul întregii societăţi. Lucrul acesta ne-a fost confirmat şi de tov. Silvestru Vîrtosu, preşedinte de colegiu la Tribunalul Capitalei care ne spunea : „întreprinderile de administraţie locativă au tolerat şi tolerează mulţi chiriaşi care nu-şi îndeplinesc obligaţiile. Pe de altă parte, atunci cînd în rarele cazuri au fost introduse acţiuni de evacuare pentru neplata din rea credinţă a chiriei sau a cheltuielilor de întreţinere aferente, unele instanţe judecătoreşti, dînd dovadă de o toleranţă rău înţeleasă, au respins acţiunile respective. Mai mult decît atît, chiar în cazurile cu totul rare în care au fost admise asemenea acţiuni, organele de executare nu au dus la îndeplinire hotărîrile de evacuare sau au întîrziat nejustificat îndeplinirea lor“. Iată deci un lanţ al „filotimiilor“ pe banii statului. Şi atunci interesele statului, adică ale întregii societăţi, trebuie să depindă de toanele unor indivizi aflaţi în relaţii proaste cu normele moralei cetăţeneşti ? Desigur că e vorba aici de o optică greşită. Cei ce nu respectă obligaţiile elementare ce le revin în calitate de chiriaşi trebuie să suporte consecinţele pe măsura reală a daunelor aduse societăţii. E adevărat că restanţierilor li se aplică majorări. Pentru cei cu salarii mari (şi chirii mici) ele nu sunt însă în măsură să constituie o sancţiune suficient de aspră, de usturătoare. Mai mult chiar, aceste majorări, conform legii, se percep în cazul unei popriri pe salariu numai pe o lună-două adică pînă la trimiterea de către I.A.L. a somaţiunii. Deci o amendă de 5—10 lei pentru neplata chiriei uneori pe un an sau doi. Este evident că se impune îmbunătăţirea actualelor reglementări în sensul stabilirii unor modalităţi care să asigure încasarea la timp a chiriei şi sancţionarea rău-platnicilor. Societatea noastră nu poate permite practici care dăunează interesului general. Deputaţii sfaturilor populare din comisiile de gospodărie locativă bat destul de des pe la uşile chiriaşilor incorecţi şi nu de rareori trebuie să asculte ieşiri obraznice şi vociferări — tocmai din partea celor cărora ar trebui, cum spune vorba, „să le crape obrazul“ de ruşine ; la Ploieşti se transmite deseori prin staţia de radioficare a oraşului lista cu numele celor Incorecţi ; la unele uzine (îndeosebi din Capitală) răuplatnicii sunt disputaţi în şedinţe sindicale. Toate acestea constituie mijloace eficiente de lămurire care, evident, trebuie folosite în continuare. Comitetele de bloc să supună oprobriului public pe rău-platnici, afişînd la loc vizibil numele lor. In încheierea acestor rînduri aş vrea să citez cele spuse de ing. Gheorghe Bucurică, vicepreşedinte al Sfatului popular al oraşului Ploieşti : „In ţările capitaliste chiria reprezintă cel puţin un sfert sau ajunge chiar la jumătate din cîştigul chiriaşului. Şi dacă nu e plătită —3 luni sau chiar mai puţin, proprietarul azvîrle în strada lucrurile chiriaşului. La noi, o ştie fiecare, nu se întîmplă aşa ceva, deşi chiria este exagerat de mică. Cu atît mai meschină şi în acelaşi timp condamnabilă este atitudinea acelora care cu bună ştiinţă ne produc atîtea greutăţi prin neplata chiriei pentru locuinţele date de stat“. Nu poţi decît să subscrii la aceste opinii. SClNTEIA — duminică 1 octombrie 1967 In portul Turnu Severin Foto : M. Andreescu TRAGEREA „RECOLTEI“ Cu prilejul săptămînii „Recoltei“, Loto-Pronosport organizează la 7 octombrie 1967 o tragere cu o nouă formulă tehnică. Se acordă autoturisme „Renault 16“, „Skoda 1000 M.B.“, „Fiat 850“ și „Trabant 601“ în număr nelimitat. Pe lîngă autoturisme se mai atribuie premii în valoare de 75 000 lei în număr nelimitat (un autoturism la alegere dintre cele 4 tipuri acordate la categoriile I, a IV-a, cu diferenţa în numerar) şi premii fixe în bani. Se efectuează 21 extrageri, cu 85 de numere în total. Cu 60 lei se poate participa la toate cele 21 extrageri.