Scînteia, martie 1968 (Anul 37, nr. 7629-7659)

1968-03-01 / nr. 7629

PAGINA 2 PRIMIREA DE CĂTRE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU, PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE STAT, A ŞEFILOR CULTELOR DIN ROMANIA (Urmare din pag. I) Apoi, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ceilalţi conducători de stat s-au întreţinut cordial cu reprezentanţii Cultelor. In timpul întrevederii, adre­­sîndu-se preşedintelui Consiliu­lui de Stat, Kiss Alexa, epis­cop al episcopiei unitariene Cluj, Justin Moisescu, arhie­piscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Francisc Augustin, conducătorul arhie­piscopiei romano-catolice din Bucureşti, Gîndilă Nicolae, prim­­delegat al cultului creştin după evanghelie — Bucureşti au ex­primat, în numele lor şi al Cul­telor pe care le reprezintă, mul­ţumiri călduroase Consiliului de Cu prilejul primirii de către pre­şedintele Consiliului de Stat, a luat cuvîntul JUSTINIAN MARINA, patriarhul Bisericii Ortodoxe, care a spus: Exprimîndu-ne bucu­ria şi recunoştinţa noastră profun­dă pentru prilejul fericit ce ni l-aţi acordat de a fi primiţi la Consiliul de Stat, noi, reprezen­tanţii Sfîntului Sinod, ai clerului şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu conducătorii şi reprezentanţii cultelor religioase din ţară, îndeplinim o cuvenită şi prea plăcută datorie de a ne pre­zenta astăzi Domniei Voastre în calitate de Preşedinte al Consi­liului de Stat al Republicii Socia­liste România, demnitate cu care aţi fost învestit nu de mult prin dragostea şi preţuirea unanimă a poporului nostru. Împreună cu întregul popor, mărturisim că alegerea Domniei Voastre în cel mai important post de muncă, de cinste şi de răspun­dere pentru conducerea, dezvolta­rea şi ridicarea patriei noastre pe culmile civilizaţiei şi progresului, ne-a bucurat în chip deosebit şi pe noi, conducătorii, slujitorii şi cre­dincioşii cultelor religioase şi ne-a întărit în convingerea că destinele ţării noastre se găsesc în bună şi deplină purtare de grijă, în mâini viguroase, harnice, capabile şi­­e în­cercate. Încrederea noastră este sporită şi susţinută — pe lîngă însuşirile şi calităţile Domniei Voastre bine­cunoscute şi pe lîngă experienţa Domniei Voastre — de împrejura­rea că vă găsiţi, în acest loc de înaltă supraveghere şi comandă, la zenitul vieţii, însemnat şi garantat de cei 50 de ani pe care i-aţi îm­plinit şi care reprezintă vîrsta de­plinelor puteri de muncă şi de voinţă, a viziunii clare şi a gîn­­dirii mature în rezolvarea multi­plelor probleme ce se pun condu­cerii şi promovării vieţii noastre de stat. La această vîrstă energia se uneşte cu înţelepciunea, avîntul înnoitor se leagă cu tradiţia sănă­toasă a strămoşilor, oboseala şi ezi­tarea se biruiesc cu entuziasmul şi cu optimismul nădejdilor poporu­lui, încrezător în rîvna şi munca pe care Domnia Voastră împreună cu colaboratorii o depuneţi pentru binele şi fericirea lui. O dovadă elocventă a grijii per­manente pe care o aveţi împreună cu toţi ceilalţi factori de răspun­dere din conducerea Statului nos­tru, de a sluji cu abnegaţiune ma­rile aspiraţiuni ale vrednicului nostru popor o constituie — între multe altele — recenta reorgani­zare administrativă a teritoriului ţării noastre, pe care şi noi, îm­preună cu Dumneavoastră, o soco­tim o înfăptuire de importanţă deosebită „care va exercita o in­fluenţă pozitivă asupra dezvoltării multilaterale a patriei noastre, asu­pra bunei stări şi fericiri a na­ţiunii“. Conduşi de aceleaşi sentimente şi de aceleaşi încredinţări care în­sufleţesc întreg poporul nostru, vă rugăm să ne îngăduiţi, Domnule Preşedinte al Consiliului de Stat, să vă prezentăm în numele nostru, în numele ierarhilor, slujitorilor şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române, cele mai calde felicitări pentru marea răspundere şi vred­nicie cu care s-a cinstit poporul nostru, pentru această binemeritată şi cuvenită promovare în slujba Statului la frumoasa vîrstă de 50 de ani. Follosim, de asemenea, această fericită ocazie pentru ca, în nu­mele nostru şi al credincioşilor bi­sericii noastre, să Vă asigurăm de devotamentul şi de tot sprijinul cu care sîntem datori, pentru bunul mers al statului, pentru prosperi­tatea şi bunăstarea materială şi spirituală a poporului. Convingerile şi îndeplinirea datoriilor noastre patriotice, ca cetăţeni ai Statului, sunt întărite şi de sentimentele noastre religioase, ca sentimente sacre, care ne obligă în conştiinţă la respect, supunere şi slujire a Statului, poporului şi conducători­lor lui, înţelegerea şi colaborarea care s-au statornicit între Cultele din ţara noastră, libertatea religioasă de care ne bucurăm, bunăvoinţa şi sprijinul larg material şi moral pe care-l acordă Cultelor religioase Conducerea de Stat, credinţa reli­gioasă însăşi, precum şi atmosfera şi sentimentul de înalt patriotism, de care sunt stăpîniţi toţi fiii pa­triei noastre, ne însufleţesc deo­potrivă şi pe noi şi nu vom precu­peţi nimic pentru a sluji cu toată Stat şi guvernului, pentru drep­turile de care se bucură Cultele în Republica Socialistă România. Exprimîndu-şi întreaga lor ade­ziune faţă de politica internă a României, vorbitorii au asigurat conducerea statului că, împreună cu celelalte Culte, îşi vor aduce contribuţia deplină la eforturile întregului popor pentru dezvol­tarea şi înflorirea patriei. Ei au subliniat sentimentele de respect şi de aprobare unanimă cu care este primită politica externă a statului nostru, asigurînd pe preşedintele Consiliului de Stat că vor milita alături de întregul po­por pentru înfăptuirea acestei politici consacrate colaborării între popoare, securităţii europe­ne şi apărării păcii în lume, credincioşia şi cu tot elanul marile năzuinţe ale poporului, pentru fe­ricirea lui, pentru înflorirea pa­triei, pentru zidirea noii vieţi de progres şi dreptate socială, pentru pacea şi cooperarea dintre toţi oa­menii şi dintre toate popoarele. Integrîndu-ne întru totul efor­tului colectiv, împreună cu Condu­cerea de Stat şi cu tot poporul, vom lucra în aşa fel ca şi noi, atît pe plan intern, cît şi pe plan extern, să afirmăm şi să sprijinim prestigiul deosebit de care se bucu­ră patria noastră şi cu toţi să-l ridicăm cît mai sus. Cu aceste gînduri, Vă urăm, Dom­nule Preşedinte al Consiliului de Stat — Domniei Voastre şi întregii Conduceri a Statului — multă să­nătate, sporite puteri de muncă şi deplin succes în conducerea şi ri­dicarea ţării şi a poporului, în toate laturile vieţii, întru mulţi, rodnici şi fericiţi ani ! Episcopul romano-catolic de Alba-Iulia, MARTON ARON, luînd cuvîntul a spus : Astăzi stăm înain­tea Omului de Stat, care cu ajutorul Consiliului de Stat şi al Guvernului poartă pe umerii săi grijile Statului şi soarta poporului din ţară, într-o perioadă cînd lumea este plină de tensiuni, antinomii grave şi crizele unei transformări. Atît viaţa­­ so­cială cît şi viaţa internaţională sînt astăzi mai complicate ca orişicînd în cursul istoriei. Aproape fiecare zi aduce noi situaţii, noi probleme de rezolvat. Iar Preşedintele Consi­liului de Stat, zilnic, trebuie să ia hotărîri în chestiuni de mare im­portanţă, care se reflectă atît în viaţa internă a ţării, cît şi în re­laţiile sale externe , fapt ce influ­enţează munca paşnică construc­tivă şi, totodată, prestigiul inter­naţional al ţării. Credem că putem ajuta în modul cel mai eficace Excelenţa Voastră, Consiliul de Stat şi Guvernul în această muncă, care ne priveşte pe toţi, instruind credincioşii noştri să-şi îndepli­nească în mod conştiincios dato­riile lor de cetăţeni, dîndu-le pildă în îndeplinirea acestor dato­rii şi implorînd, după credinţa noastră, pentru munca Conducăto­rilor de Stat, ajutorul lui Dumne­zeu.­­ Să-mi fie permis, Excelenţa Voastră, cu această ocazie extraor­dinară, de a Vă împărtăşi bucuria care ne-a cuprins pe noi la vestea că Excelenţa Sa Preşedintele Con­siliului de Miniştri, împreună cu Domnul Ministru de Externe, cu ocazia călătoriei lor în Italia, au vizitat pe Capul bisericii noastre, Sanctitatea Sa Papa Paul. Mulţumim Excelenţei Voastre şi înaltului Guvern pentru acest gest, care a stîrnit speranţe în noi; dorim Excelenţei Voastre şi distinşilor colaboratori , membrii Consiliului de Stat şi ai Guvernului, împreună cu exprimarea omagiilor noastre, multă sănătate, succese bogate şi fericire. Luînd cuvîntul, episcopul episco­piei reformate Oradea, PAPP LA­­DISLAU IOSIF, a spus : Permite­­ţi-mi cu acest prilej solemn să Vă exprim sincera noastră recunoştin­ţă pentru că aţi binevoit să ne onoraţi cu această întîlnire. In a­­celaşi timp Vă rog să primiţi cele mai sincere urări de bine ale noas­tre. Vă dorim din toată inima ca în­deplinind demnitatea cea mai înal­tă în Patria noastră scumpă, Re­publica Socialistă România, să puteţi servi cu sănătate deplină cauza cea mai măreaţă, viitorul strălucit al mult iubitului nostru popor — atît pe plan naţional, cît şi pe cel internaţional. Ca preşedinte al Sinodului Bi­sericii Reformate din Republica Socialistă România, declar cu cea mai adîncă recunoştinţă că atît Constituţia cît şi legile ţării noastre ne asigură şi nouă, credincioşilor Bisericii Reformate, să putem duce o viaţă bisericească ce se po­triveşte pe deplin cu convingerea noastră religioasă în strînsă colabo­rare cu credincioşii celorlalte Bi­serici. Ne asigură şi ne ajută într-un mod nespus de preţios să putem îndeplini în libertatea cea mai deplină principala menire a Bisericii în această lume, conform căreia ea trebuie să slujească aici şi acum realizarea celor mai mi­nunate idei şi năzuinţe ale omului modern şi ale omenirii contem­porane. De aceea, ca episcop reformat de Oradea, şi în acelaşi timp şi ca deputat în Marea Adunare Naţio­nală şi membru al Comitetului Na­ţional pentru Apărarea Păcii din Republica Socialistă România — pătruns fiind de un entuziasm înflă­cărat — vă asigur din toată inima mea că voi contribui prin exemplul personal al vieţii mele şi prin ac­tivitatea mea neobosită, atît în zilele de sărbătoare cît şi în zilele de lucru, ca oamenii credincioşi ai ţării noastre — necruţîndu-şi efor­turile — să se ataşeze de opera măreaţă, prin care se construieşte o societate nouă, dreaptă şi cinstită pentru toţi, fără deosebiri de na­ţionalitate, de religie şi de con­vingeri Fiind ferm convins că Pa­tria noastră scumpă — îmbogăţin­­du-se necontenit cu comori spiri­tuale şi materiale — prin aceasta îşi va putea îndeplini menirea in­ternaţională cu mai mult efect­ apărarea şi menţinerea păcii. Prin cea mai sinceră exprimare a­ acestor gînduri, sentimente şi în­datoriri, repet mulţumirile mele pentru această zi de neuitat, şi do­resc Excelenţei Voastre în slujirea Voastră cea mai supremă, multe succese strălucite şi nenumărate rezultate binecuvîntate! In cuvîntul său, vicarul episcopiei evanghelice C. A., BINDER HER­MANN, vorbind ca reprezentant al Bisericii Evanghelice C.A. din Re­publica Socialistă România, a ară­tat : Intenţionez, în primul rînd, să exprim bucuria şi mulţumirea pe care o datorăm Excelenţei Voastre, deoarece ne-aţi onorat nespus de mult cu invitaţia la a­­ceastă întîlnire. Episcopul Bisericii noastre, Prea Sfinţitul Friederich Müller, care regretă foarte mult că, din cauza unei stări grave a sănătăţii, este împiedicat să ia par­te personal la această întîlnire, a delegat pe curatorul Bisericii gene­rale, D-l Albert Hochmeister şi pe mine ca vicar al episcopiei, să transmitem Excelenţei Voastre cele mai respectuoase urări de bine din partea Prea Sfinţiei Sale şi a tuturor enoriaşilor Bisericii noastre, şi să Vă asigurăm că nu vom uita nici­odată acest semn de apreciere. Iar eu personal mă consider fericit că, împreună cu înalţii reprezentanţi ai tuturor cultelor din scumpa noastră patrie, Vă pot tălmăci salutul Bi­sericii noastre. Excelenţa Voastră, fără îndoia­lă, cunoaşte anele localităţi din ţară în care există comunităţi bi­sericeşti ale noastre. N-a trecut mult timp de cînd aţi vizitat Bra­şovul şi Biserica Neagră, una din realizările caracteristice ale istoriei patriei noastre. Noi o considerăm, împreună cu toate bisericile monu­mentale cu care am încercat să îm­podobim pămîntul scump pe care locuim de secole, drept simbol al dragostei noastre neîncetate faţă de această ţară. Ştim bine că nu ajunge ca dra­gostea faţă de patrie să fie docu­mentată cu monumente istorice. Ea trebuie să se realizeze necontenit în fapte noi. Sîntem însă convinşi că enoriaşii noştri nu se vor li­mita să exprime dragostea lor faţă de patrie cu unele semne din tre­cut, ci vor da exemple noi, atitu­dine pe care o sprijinim din toate puterile noastre. Sunt foarte mulţi dintre membrii Bisericii noastre care au dovedit acestea, prin loia­litatea lor faţă de orînduirea socia­listă în ţara noastră, prin munca lor în diferite sectoare ale econo­miei naţionale, prin angajamentul lor în lupta pentru pace, pe plan intern şi pe plan internaţional, prin voinţa de a convieţui cu oamenii diferitelor naţionalităţi care trăiesc pe pămîntul României. E firesc că Biserica, în compara­ţie cu Statul sau cu societatea, are o misiune aparte. Dar nu trebuie uitat că, şi Statul şi Biserica, au de îngrijit acelaşi popor, aceiaşi oa­meni. Vrem să fim Biserica po­porului, la fel cum Statul vrea să fie Statul poporului. Nu activăm într-un spaţiu gol. Coincide deci sfera de activitate a Statului şi a Bisericilor. Şi de aceea sînt ne­cesare întîlnirile între conducătorii Statului şi conducătorii Bisericilor, rezultatul lor putînd să fie numai înţelegerea şi estimarea reciprocă. Cred că, din întîlnirea de azi, va rezulta pentru noi, oameni ai Bi­sericii, un imbold puternic, toţi deservenţii cultelor să nu înceteze a repeta învăţătura Sfintei Evan­ghelii, să îndeplinim sarcinile faţă de Stat, aceasta fiind porunca lui Dumnezeu, şi să iubim de deaproa­­pele nostru. Pe de altă parte sunt convins că conducătorii Statului vor constata, chiar la astfel de întîlniri, că liber­tatea credinţei şi a conştiinţei, ga­rantate de Constituţie, sînt rodnici şi îmbucurători factori ai vieţii comune. In favorul unei dezvoltări fericite a patriei, ne rugăm lui Dumnezeu în liturghia noastră pentru condu­cătorii Republicii Socialiste Ro­mânia. Ne gîndim aci, în primul rînd, la cel mai înalt dintre ei. Consideraţi aceasta. Vă rog, Dom­nule Preşedinte al Consiliului de Stat, drept salut permanent din partea Bisericii noastre. Să trăiţi la mulţi ani ! Şef rabinul cultului mozaic, MO­SES G ROSEN a spus în cuvîntul său: Vă rog să-mi îngăduiţi ca, atît în numele Federaţiei Comuni­tăţilor Evreieşti din Republica So­cialistă România, al clerului şi cre­dincioşilor cultului mozaic din a­­ceastă ţară, cît şi într-al meu per­sonal, să Vă prezint expresia celor mai respectuoase omagii, încredin­ţarea deosebitei recunoştinţe şi — cutez s-o spun — a neţărmuritei dragoste ce Vă purtăm. Împreună cu mntreg poporul ro­mân, sîntem martori, zi de zi şi ceas de ceas, la măreaţa operă ce o împlineşte cîrmuirea acestui Stat, sub directa conducere a Dom­niei Voastre. Transformări înnoi­toare şi binefăcătoare se întîmplă, la fiece pas, sub ochii noştri şi toate laolaltă duc la înflorirea e­­conomică a ţării, la creşterea bu­nei stări materiale a cetăţenilor, la luminarea minţilor şi la înno­bilarea sufletelor, la aşezarea Pa­triei noastre scumpe pe temeliile trainice ale dreptăţii sociale, mun­cii productive şi binelui general, împreună cu celelalte naţionali­tăţi Conlocuitoare, ne bucurăm de politica de deplină egalitate între toţi cetăţenii pe care o duce Parti­dul Comunist Român şi regimul democrat al ţării, sub îndrumarea personală a Domniei Voastre, po­litică ce a pus capăt oricărei discri­minări rasiale sau naţionale. Roa­dele acestei politici sunt valorifica­rea permanentă a comorilor de cultură şi artă ale fiecărei naţio­nalităţi şi înfrăţirea tuturor fiilor acestei ţări, într-un efort comun în slujba unei Patrii care este a noastră, a tuturora, şi ale cărei legi ne ocrotesc deopotrivă pe toţi fără deosebire, împreună cu celelalte culte din Republica Socialistă România, des­făşurăm viaţa bisericilor noastre în condiţiile desăvîrşitei libertăţi reli­gioase pe care conducerea Statului nostru, în frunte cu Domnia Voas­tră, ne-o acordaţi, cu înţelegere, cu bunăvoinţă şi într-un spirit de colaborare prietenească. La între­barea pe care mi-a pus-o un ziarist străin asupra modului cum pot colabora ca şef de cult cu perso­nalităţi conducătoare care au con­cepţii materialiste, nereligioase, răspunsul meu izvorît din adînca mea convingere a fost următorul: „Regimurile alcătuite, altădată, din oameni aşa-zişi „religioşi“ cul­tivau zîzania între biserici, încu­rajau pogromuri, puneaţi la cale arderea sinagogilor şi prigoneau necontenit multe culte. Ele afirmau religia, dar practica lor era împo­triva oricărei etici religioase, de­oarece înfăţişau nelegiuirea, asu­prirea şi intoleranţa. Prinos de fierbinte gratitudine se cuvine adresat deci întregii con­duceri a Republicii Socialiste România, personalităţi ale că­ror idei sunt nereligioase, care au altă concepţie despre lu­me, dar care, pe de o parte în tot ceea ce fac în slujba omului, a binelui şi a Patriei, împlinesc su­blime învăţături etice comune tu­turor religiilor, iar pe de altă parte ocrotesc bisericile noastre, le dau posibilitatea să trăiască în armo­nie şi să se înfrăţească în aceleaşi binecuvîntate activităţi“. Dacă preţuirea noastră se uneşte cu acea a întregului popor român pentru politica de ridicare a bu­nei stări generale, dacă recunoş­tinţa noastră se împleteşte cu a­­cea a celorlalte naţionalităţi pen­tru politica de egalitate naţiona­lă ; dacă admiraţia noastră se a­­mestecă cu acea a tuturor culte­lor conlocuitoare pentru politica de libertate religioasă ce o realizaţi, daţi-mi voie, respectate Domnule­ Preşedinte, de a adăuga la acest minunat buchet omagial şi floarea unanimului respect de care se bucură România în întreaga opi­nie publică mondială, datorită­ po­liticii sale externe plină de înţe­lepciune şi străbătută de un spirit larg umanist, politică ce se află sub nemijlocita şi necontenita în­drumare a Domniei Voastre. M-am întors recent dintr-o călă­torie în S.U.A., Anglia, Israel şi Elveţia, unde am luat parte la­ di­­ferite reuniuni internaţionale, am luat contact cu multe personalităţi şi am stat de vorbă cu numeroşi oameni simpli. Socot de a mea da­torie să Vă transmit ceea ce mi-au încredinţat toţi cei ce i-am întîl­­nit, să încerc să Vă fac să ascul­taţi o clipă ovaţiile miilor şi miilor de auditori, ori de cîte ori se pro­nunţa numele scumpei noastre pa­trii şi cel al Domniei Voastre, să Vă exprim entuziasmul şi respectul general pentru politica dusă de România pentru apărarea dreptu­lui la viaţă, independenţei şi su­veranităţii tuturor popoarelor mari şi mici, pentru rezolvarea pe calea tratativelor a tuturor problemelor litigioase între state, pentru co­existenţa paşnică între sisteme so­ciale diferite, împotriva nelegiui­tului şi catastrofalului război din Vietnam, pentru apărarea păcii în­tre popoare. Vă încredinţăm de devotamen­tul nostru neprecupeţit, de realita­tea noastră de nezdruncinat, de hotărîrea noastră fermă de a sta, împreună cu comunităţile şi cre­dincioşii noştri, în slujba Patriei şi de a nu cruţa nici un efort şi nici un sacrificiu spre a aduce o umilă contribuţie la înflorirea ei. Vă urăm deplină sănătate şi pu­teri sporite de muncă, precum şi succese din ce în ce mai mari, în înalta misiune ce o împliniţi în serviciul României și al Păcii. Viaţa complexă a între­prinderilor noastre socia­liste oferă investigaţiei so­ciologice o zonă vastă de cercetare, de un real inte­res teoretic şi practic. Cer­cetările în acest domeniu pot conduce la sesizarea şi descifrarea unor fenomene şi tendinţe caracteristice, apte să ofere concluzii fructuoase pentru mai buna cunoaştere a posibilităţilor de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, va­lorificarea la un înalt nivel a capacităţii de creaţie teh­nică a muncitorilor, tehni­cienilor şi inginerilor, îm­bunătăţirea parametrilor e­­conomici ai întregii activi­tăţi productive. Totodată, în însuşi procesul acestui demers ştiinţific, sociologia muncii — ramură atît de tînără, in ţara noastră, a sociologiei — îşi poate per­fecţiona metodologia, in­strumentele specifice de cercetare. Apariţia în ultimul timp a unor studii şi lucrări care abordează, din per­spectiva cercetării sociolo­gice concrete, aspecte ale domeniului polivalent al activităţii sociale desfăşu­rate în industrie este de bun augur. Printre acestea se numără şi volumul So­ciologia muncii. Mişcarea inovatorilor de dr. Mihail Cernea, Maria Micu şi Vic­toria Dumitrescu — apărut recent în colecţia „Biblio­teca de filozofie şi sociolo­gie“ a Editurii Politice. Abordînd fenomenul cre­aţiei tehnice de masă, — simptomatic pentru profun­dele mutaţii petrecute, în condiţiile socialismului, in calificarea şi conştiinţa muncitorilor din ţara noas­tră — şi încercînd să evi­denţieze factorii săi obiec­tivi şi subiectivi, autorii lucrării au întîmpinat nu puţine greutăţi. Ele se da­­toresc, îndeosebi, faptului că actul inovator de masă, atît de răspîndit, este — paradoxal — extrem de pu­ţin studiat şi cunoscut. Aşa cum se observă în mod jus­tificat in lucrare, statistica curentă urmăreşte mişca­rea inovatorilor doar prin prisma cîtorva indicatori foarte generali, oferind o imagine cu totul palidă a­­supra acesteia (ea înregis­trează, de pildă, pe plan central, doar numărul „pro­punătorilor“ de inovaţii şi nu pe cel al inovatorilor reali). Totodată, cabinetele tehnice, direcţiile întreprin­derilor se preocupă de acest fenomen mai mult în mod empiric, concentrîndu-se, aproape în totalitate, doar asupra laturii pur tehnice a actului inovator. Valoarea ştiinţifică a lu­crării rezidă, după părerea noastră, tocmai în faptul că autorii — trăgînd con­cluzii necesare din starea de lucruri lacunară exis­tentă în acest domeniu — s-au străduit să investighe­ze nu atît obiectul activi­tăţii, inovatoare — inova­ţiile, cu­, mai ales, subiec­tul acesteia — inovatorii înşişi — el însuşi, la rîndul său, obiect de studiu speci­fic, prin excelenţă, cerce­tării sociologice. Studiul de faţă se bazea­ză pe o mare bogăţie de material faptic, cules — de-a lungul anilor 1964— 1966, în 11 întreprinderi re­publicane din întreaga ţară. Cercetările au fost efec­tuate asupra unui număr de 2 589 de inovatori, aparţi­­nînd tuturor categoriilor socioprofesionale — munci­tori, maiştri şi ingineri, a­­ceştia fiind comparaţi me­todic cu un grup-martor, cuprinzînd circa 33 000 de muncitori. Fireşte, grupul întreprinderilor investigate nu constituie un eşantion absolut reprezentativ pen­tru mişcarea inovatorilor pe ansamblul ţării. Com­plexul de criterii şi consi­derente metodologice care i-au determinat pe autori să opteze pentru el — în­tre altele apartenenţa în­treprinderilor la mai multe ramuri industriale dintre cele mai importante, gradul diferit de tehnicitate etc. — oferă, totuşi un coeficient de siguranţă suficient de puternic pentru a desprin­de trăsături şi tendinţe principale, caracteristice creaţiei tehnice de masă din industrie. Utilizind un complex de metode şi tehnici de inves­tigare — de la metodele statistice, la studiul docu­mentelor, interviu (liber dirijat), ancheta pe bază de chestionar, analize compa­rative etc., autorii aduc unele cunoştinţe noi de un real interes în ce priveşte dinamica activităţii de ino­vaţii, profilul colectivităţii inovatorilor — caracterizat prin îmbinarea calităţilor profesionale de specialita­te, cum sunt calificarea înaltă şi experienţa în muncă, cu calităţi intelec­tuale de ordin general (i­­maginaţia), politico-ideolo­gic, moral, precum şi cu talentul. Capitolul consacrat ana­lizei motivaţiei actului ino­vator ni se pare unul din­tre cele mai izbutite. Por­nind de la intuirea faptului că fiecare inovator repre­zintă în sine o ţesătură complexă de însuşiri, im­bolduri, motivaţii, împreju­rări, relaţii cu mediul ş.a.m.d., autorii au inclus în carte o suită de biogra­fii sociologice de inovatori care reuşesc să ne între­gească imaginea asupra a­­cestor inspiraţi „făurari“ moderni. Solicitaţi să răs­pundă la întrebarea direc­tă­­ asupra motivelor acti­vităţii personale de inova­tor şi asupra unei întrebări proiective — privind moti­vaţia activităţii „celorlalţi“ inovatori — majoritatea ce­lor chestionaţi au dat, a­­proximativ, aceleaşi răs­punsuri, pe care le enume­răm în ordinea locului ob­ţinut la ierarhia motivelor: dorinţa de a ridica efica­citatea economică a pro­ducţiei ; necesitatea rezol­vării unor dificultăţi teh­nice ivite în producţie ; uşurarea muncii; cîştigul, recompensa pentru inova­ţie ; pasiunea pentru teh­nică. Răspunsurile dezvă­luie împletirea unor moti­ve de ordin general, social, cu altele de ordin personal, etic etc., aruncă o puter­nică lumină asupra carac­terului complex al stimu­­lilor care mobilizează efor­tul de inovaţie. Folosirea unei metode proprii de investigaţie — urmărirea evoluţiei gene­raţiilor de inovatori pe un interval de timp dat — a permis autorilor să stabi­lească existenţa unei ac­centuate „risipe“ de inteli­genţă creatoare, faptul că un număr apreciabil de inovatori se „pierd“ pe drum, o dată cu trecerea anilor, fără ca forurile de conducere din întreprinde­­rile respective să cunoască traiectoria reală a evoluţiei acestora, să se preocupe de încurajarea şi reintegrarea lor în curentul creaţiei teh­nice. Analiza sociologică făcu­tă în lucrare raporturilor dintre inovatori şi mediu (înţelegîndu-se prin acesta colectivitatea muncitorilor, maiştrilor şi inginerilor ne­inovatori) a relevat, tot­odată, existenţa în sfera acestor relaţii a unor ca­renţe exprimate, între al­tele, în rezistenţă faţă de nou, rutină, fugă de răs­pundere din partea unora dintre aceştia din urmă. Cercetînd componenţa co­lectivelor de autori ai mai multor inovaţii, autorii lu­crării au constatat, de ase­menea, şi fenomene de co­­autorat fictiv, practicat sub presiunea unor factori de răspundere care, atunci cînd nu sînt asociaţi, gîtu­­iesc — pe diferite căi — cursul normal al unor pro­puneri valoroase de ino­vaţii. Lectura acestui volum demonstrează, credem, mai convingător decit ar fi pu­tut-o face ample conside­rente generale şi abstracte, fertilitatea demersului so­ciologic concret asupra fe­nomenului social viu pentru dezvăluirea unor faţete de adîncime proprii realităţii sociale a întreprinderilor noastre. Cei care contribuie direct la organizarea şi în­drumarea activităţii inova­torilor — conducători de întreprinderi, lucrători de la cabinetele tehnice, ingi­neri, organizaţii obşteşti din întreprinderi etc. — găsesc în cele mai izbutite pagini ale acestei lucrări sugestii, propuneri, recomandări u­­tile, puncte de plecare pen­tru perfecţionarea actualu­lui sistem de organizare, îndrumare şi remunerare a activităţii de inovaţie. Par­­curgînd lucrarea de faţă, inovatorii dobîndesc o ima­gine mai clară asupra miş­cării de masă în care ei înşişi se integrează. Fireşte, constituind o primă lucrare în domeniul abordat, cea de faţă nu este scutită de unele minu­suri. O colaborare conju­gată cu specialişti din do­menii înrudite — psihologi, economişti, statisticieni etc. ar fi permis amplificarea conului de lumină îndrep­tat asupra acestui fenomen propriu orînduirii noastre, şi, fireşte, desprinderea unor concluzii mai nuan­ţate care să reflecte mai adine complexitatea obiectului cercetat. Am mai subliniat bogăţia materia­lului concret în această lu­crare ; uneori chiar se a­­buzează de cifre, date, ta­bele, lăsîndu-se impresia că se face mai mult o înre­gistrare statistică, decît cercetare cu mijloacele şi metodele sociologiei. Unele aprecieri asupra evoluţiei viitoare a fenomenului creaţiei tehnice de masă nu sunt susţinute suficient de materialul concret avut la dispoziţie. Sînt şi ca­zuri cînd se operează cu indicatori foarte generali, nedefinitorii pentru feno­menul investigat. Procesul actual de per­fecţionare a conducerii, organizării şi funcţionării întreprinderilor socialiste din ţara noastră reclamă extinderea cercetărilor de sociologie a muncii, de so­ciologie industrială. Lucră­rile , apărute pînă acum — printre care şi cea­ la care ne-am referit în rîndurile de faţă — reprezintă, fără îndoială, un început promi­ţător. El se cere a fi încu­rajat, dezvoltat şi adîncit. Este singura cale aptă să confere cercetării sociolo­gice atributele proprii unui util şi eficient instrument de conducere şi organizare ştiinţifică a producţiei so­ciale. Gh. ZAMFIR NOTE DE LECTOR FENOMENUL „INO­VA­ŢIEI" sub conul de lumină al cercetării sociologice SCINTEIA — vineri 1 martie 1968 HAINA FLORALA A PRIMĂVERII Celor ce vor să-şi amenajeze grădiniţele familiale sau cele suspendate pe balcoane, între­prinderea „HORTICOLA 1 MAI" din bd. Schitu Măgurea­­nu nr. 10-Bucureşti le pune la dispoziţie, prin magazinele sale de desfacere, răsaduri de flori specifice acestui sezon : pan­sele, părăluţe, miosotis, bego­nia, salvia, cana indica etc. întreprinderea trimite şi spe­cialişti pe adresa celor inte­resaţi să facă diferite amena­jări de grădini asigurînd toto­dată şi plantarea lor cu flori şi arbuşti ornamentali , să-şi decoreze interioarele cu plan­te de apartament sau balcoa­nele. De asemenea, specialiştii în­treprinderii răspund şi soli­citărilor privind executarea unor lucrări de amenajări şi decorări de sezon la restauran­te, hoteluri şi grădini de vară. Informaţii suplimentare se pot obţine la telefoanele 13 45 79 şi 13 53 15 Tragerea mărţişorului LOTO La 8 martie 1968 Adminis­traţia de stat Loto-Pronosport organizează tradiţionala tra­gere a Mărţişorului la Loto, după aceeaşi formulă de la tragerea Revelionului la care s-au atribuit 45 autoturisme, 50 excursii în U.R.S.S. şi peste 32 000 premii în bani. La tragerea Mărţişorului se atribuie în număr nelimitat autoturisme „Renault 10 Ma­jor", „Skoda 1000 M.B.“ şi „Renault Gordini". Prin tragerea la sorţi se mai atribuie 10 autoturisme: 1 „Re­nault 16", 1 „Moskvici 408“ — cu 4 faruri şi radio, 3 „Skoda 1000 M.B.“, 2 „Renault Gor­dini" şi 3 „Trabant 601". Câştigătorilor li se oferă 100 excursii peste hotare prin O.N.T. Carpaţi : 50 excursii de circa 8 zile la Paris şi 50 excursii de circa 16 zile în R.D. Germană. Excursia la Paris cuprinde turul oraşului. Program : Pa­risul istoric — vizită la Ver­sailles, şi Parisul modern — vizită la muzeul Louvre, pre­cum şi un program facultativ. Itinerarul excursiei din RD. Germană este Praga-Ber­­lin, Potsdam, Magdeburg, Wei­mar — Eisenach — Jena — Leipzig — Dresda. Se mai atribuie premii de 16 categorii. Fiecare variantă de 10 lei are 3 şanse de cîştig şi poate obţine trei premii diferite : o­­bişnuite, suplimentare, speci­ale. Vînzarea biletelor se face în perioada 1—7 martie 1968 in­clusiv Tragerea va avea loc în ziua de vineri, 8 martie 1968.

Next