Scînteia, martie 1968 (Anul 37, nr. 7629-7659)
1968-03-01 / nr. 7629
PAGINA 2 PRIMIREA DE CĂTRE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU, PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE STAT, A ŞEFILOR CULTELOR DIN ROMANIA (Urmare din pag. I) Apoi, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ceilalţi conducători de stat s-au întreţinut cordial cu reprezentanţii Cultelor. In timpul întrevederii, adresîndu-se preşedintelui Consiliului de Stat, Kiss Alexa, episcop al episcopiei unitariene Cluj, Justin Moisescu, arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Francisc Augustin, conducătorul arhiepiscopiei romano-catolice din Bucureşti, Gîndilă Nicolae, primdelegat al cultului creştin după evanghelie — Bucureşti au exprimat, în numele lor şi al Cultelor pe care le reprezintă, mulţumiri călduroase Consiliului de Cu prilejul primirii de către preşedintele Consiliului de Stat, a luat cuvîntul JUSTINIAN MARINA, patriarhul Bisericii Ortodoxe, care a spus: Exprimîndu-ne bucuria şi recunoştinţa noastră profundă pentru prilejul fericit ce ni l-aţi acordat de a fi primiţi la Consiliul de Stat, noi, reprezentanţii Sfîntului Sinod, ai clerului şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu conducătorii şi reprezentanţii cultelor religioase din ţară, îndeplinim o cuvenită şi prea plăcută datorie de a ne prezenta astăzi Domniei Voastre în calitate de Preşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, demnitate cu care aţi fost învestit nu de mult prin dragostea şi preţuirea unanimă a poporului nostru. Împreună cu întregul popor, mărturisim că alegerea Domniei Voastre în cel mai important post de muncă, de cinste şi de răspundere pentru conducerea, dezvoltarea şi ridicarea patriei noastre pe culmile civilizaţiei şi progresului, ne-a bucurat în chip deosebit şi pe noi, conducătorii, slujitorii şi credincioşii cultelor religioase şi ne-a întărit în convingerea că destinele ţării noastre se găsesc în bună şi deplină purtare de grijă, în mâini viguroase, harnice, capabile şie încercate. Încrederea noastră este sporită şi susţinută — pe lîngă însuşirile şi calităţile Domniei Voastre binecunoscute şi pe lîngă experienţa Domniei Voastre — de împrejurarea că vă găsiţi, în acest loc de înaltă supraveghere şi comandă, la zenitul vieţii, însemnat şi garantat de cei 50 de ani pe care i-aţi împlinit şi care reprezintă vîrsta deplinelor puteri de muncă şi de voinţă, a viziunii clare şi a gîndirii mature în rezolvarea multiplelor probleme ce se pun conducerii şi promovării vieţii noastre de stat. La această vîrstă energia se uneşte cu înţelepciunea, avîntul înnoitor se leagă cu tradiţia sănătoasă a strămoşilor, oboseala şi ezitarea se biruiesc cu entuziasmul şi cu optimismul nădejdilor poporului, încrezător în rîvna şi munca pe care Domnia Voastră împreună cu colaboratorii o depuneţi pentru binele şi fericirea lui. O dovadă elocventă a grijii permanente pe care o aveţi împreună cu toţi ceilalţi factori de răspundere din conducerea Statului nostru, de a sluji cu abnegaţiune marile aspiraţiuni ale vrednicului nostru popor o constituie — între multe altele — recenta reorganizare administrativă a teritoriului ţării noastre, pe care şi noi, împreună cu Dumneavoastră, o socotim o înfăptuire de importanţă deosebită „care va exercita o influenţă pozitivă asupra dezvoltării multilaterale a patriei noastre, asupra bunei stări şi fericiri a naţiunii“. Conduşi de aceleaşi sentimente şi de aceleaşi încredinţări care însufleţesc întreg poporul nostru, vă rugăm să ne îngăduiţi, Domnule Preşedinte al Consiliului de Stat, să vă prezentăm în numele nostru, în numele ierarhilor, slujitorilor şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române, cele mai calde felicitări pentru marea răspundere şi vrednicie cu care s-a cinstit poporul nostru, pentru această binemeritată şi cuvenită promovare în slujba Statului la frumoasa vîrstă de 50 de ani. Follosim, de asemenea, această fericită ocazie pentru ca, în numele nostru şi al credincioşilor bisericii noastre, să Vă asigurăm de devotamentul şi de tot sprijinul cu care sîntem datori, pentru bunul mers al statului, pentru prosperitatea şi bunăstarea materială şi spirituală a poporului. Convingerile şi îndeplinirea datoriilor noastre patriotice, ca cetăţeni ai Statului, sunt întărite şi de sentimentele noastre religioase, ca sentimente sacre, care ne obligă în conştiinţă la respect, supunere şi slujire a Statului, poporului şi conducătorilor lui, înţelegerea şi colaborarea care s-au statornicit între Cultele din ţara noastră, libertatea religioasă de care ne bucurăm, bunăvoinţa şi sprijinul larg material şi moral pe care-l acordă Cultelor religioase Conducerea de Stat, credinţa religioasă însăşi, precum şi atmosfera şi sentimentul de înalt patriotism, de care sunt stăpîniţi toţi fiii patriei noastre, ne însufleţesc deopotrivă şi pe noi şi nu vom precupeţi nimic pentru a sluji cu toată Stat şi guvernului, pentru drepturile de care se bucură Cultele în Republica Socialistă România. Exprimîndu-şi întreaga lor adeziune faţă de politica internă a României, vorbitorii au asigurat conducerea statului că, împreună cu celelalte Culte, îşi vor aduce contribuţia deplină la eforturile întregului popor pentru dezvoltarea şi înflorirea patriei. Ei au subliniat sentimentele de respect şi de aprobare unanimă cu care este primită politica externă a statului nostru, asigurînd pe preşedintele Consiliului de Stat că vor milita alături de întregul popor pentru înfăptuirea acestei politici consacrate colaborării între popoare, securităţii europene şi apărării păcii în lume, credincioşia şi cu tot elanul marile năzuinţe ale poporului, pentru fericirea lui, pentru înflorirea patriei, pentru zidirea noii vieţi de progres şi dreptate socială, pentru pacea şi cooperarea dintre toţi oamenii şi dintre toate popoarele. Integrîndu-ne întru totul efortului colectiv, împreună cu Conducerea de Stat şi cu tot poporul, vom lucra în aşa fel ca şi noi, atît pe plan intern, cît şi pe plan extern, să afirmăm şi să sprijinim prestigiul deosebit de care se bucură patria noastră şi cu toţi să-l ridicăm cît mai sus. Cu aceste gînduri, Vă urăm, Domnule Preşedinte al Consiliului de Stat — Domniei Voastre şi întregii Conduceri a Statului — multă sănătate, sporite puteri de muncă şi deplin succes în conducerea şi ridicarea ţării şi a poporului, în toate laturile vieţii, întru mulţi, rodnici şi fericiţi ani ! Episcopul romano-catolic de Alba-Iulia, MARTON ARON, luînd cuvîntul a spus : Astăzi stăm înaintea Omului de Stat, care cu ajutorul Consiliului de Stat şi al Guvernului poartă pe umerii săi grijile Statului şi soarta poporului din ţară, într-o perioadă cînd lumea este plină de tensiuni, antinomii grave şi crizele unei transformări. Atît viaţa socială cît şi viaţa internaţională sînt astăzi mai complicate ca orişicînd în cursul istoriei. Aproape fiecare zi aduce noi situaţii, noi probleme de rezolvat. Iar Preşedintele Consiliului de Stat, zilnic, trebuie să ia hotărîri în chestiuni de mare importanţă, care se reflectă atît în viaţa internă a ţării, cît şi în relaţiile sale externe , fapt ce influenţează munca paşnică constructivă şi, totodată, prestigiul internaţional al ţării. Credem că putem ajuta în modul cel mai eficace Excelenţa Voastră, Consiliul de Stat şi Guvernul în această muncă, care ne priveşte pe toţi, instruind credincioşii noştri să-şi îndeplinească în mod conştiincios datoriile lor de cetăţeni, dîndu-le pildă în îndeplinirea acestor datorii şi implorînd, după credinţa noastră, pentru munca Conducătorilor de Stat, ajutorul lui Dumnezeu. Să-mi fie permis, Excelenţa Voastră, cu această ocazie extraordinară, de a Vă împărtăşi bucuria care ne-a cuprins pe noi la vestea că Excelenţa Sa Preşedintele Consiliului de Miniştri, împreună cu Domnul Ministru de Externe, cu ocazia călătoriei lor în Italia, au vizitat pe Capul bisericii noastre, Sanctitatea Sa Papa Paul. Mulţumim Excelenţei Voastre şi înaltului Guvern pentru acest gest, care a stîrnit speranţe în noi; dorim Excelenţei Voastre şi distinşilor colaboratori , membrii Consiliului de Stat şi ai Guvernului, împreună cu exprimarea omagiilor noastre, multă sănătate, succese bogate şi fericire. Luînd cuvîntul, episcopul episcopiei reformate Oradea, PAPP LADISLAU IOSIF, a spus : Permiteţi-mi cu acest prilej solemn să Vă exprim sincera noastră recunoştinţă pentru că aţi binevoit să ne onoraţi cu această întîlnire. In acelaşi timp Vă rog să primiţi cele mai sincere urări de bine ale noastre. Vă dorim din toată inima ca îndeplinind demnitatea cea mai înaltă în Patria noastră scumpă, Republica Socialistă România, să puteţi servi cu sănătate deplină cauza cea mai măreaţă, viitorul strălucit al mult iubitului nostru popor — atît pe plan naţional, cît şi pe cel internaţional. Ca preşedinte al Sinodului Bisericii Reformate din Republica Socialistă România, declar cu cea mai adîncă recunoştinţă că atît Constituţia cît şi legile ţării noastre ne asigură şi nouă, credincioşilor Bisericii Reformate, să putem duce o viaţă bisericească ce se potriveşte pe deplin cu convingerea noastră religioasă în strînsă colaborare cu credincioşii celorlalte Biserici. Ne asigură şi ne ajută într-un mod nespus de preţios să putem îndeplini în libertatea cea mai deplină principala menire a Bisericii în această lume, conform căreia ea trebuie să slujească aici şi acum realizarea celor mai minunate idei şi năzuinţe ale omului modern şi ale omenirii contemporane. De aceea, ca episcop reformat de Oradea, şi în acelaşi timp şi ca deputat în Marea Adunare Naţională şi membru al Comitetului Naţional pentru Apărarea Păcii din Republica Socialistă România — pătruns fiind de un entuziasm înflăcărat — vă asigur din toată inima mea că voi contribui prin exemplul personal al vieţii mele şi prin activitatea mea neobosită, atît în zilele de sărbătoare cît şi în zilele de lucru, ca oamenii credincioşi ai ţării noastre — necruţîndu-şi eforturile — să se ataşeze de opera măreaţă, prin care se construieşte o societate nouă, dreaptă şi cinstită pentru toţi, fără deosebiri de naţionalitate, de religie şi de convingeri Fiind ferm convins că Patria noastră scumpă — îmbogăţindu-se necontenit cu comori spirituale şi materiale — prin aceasta îşi va putea îndeplini menirea internaţională cu mai mult efect apărarea şi menţinerea păcii. Prin cea mai sinceră exprimare a acestor gînduri, sentimente şi îndatoriri, repet mulţumirile mele pentru această zi de neuitat, şi doresc Excelenţei Voastre în slujirea Voastră cea mai supremă, multe succese strălucite şi nenumărate rezultate binecuvîntate! In cuvîntul său, vicarul episcopiei evanghelice C. A., BINDER HERMANN, vorbind ca reprezentant al Bisericii Evanghelice C.A. din Republica Socialistă România, a arătat : Intenţionez, în primul rînd, să exprim bucuria şi mulţumirea pe care o datorăm Excelenţei Voastre, deoarece ne-aţi onorat nespus de mult cu invitaţia la această întîlnire. Episcopul Bisericii noastre, Prea Sfinţitul Friederich Müller, care regretă foarte mult că, din cauza unei stări grave a sănătăţii, este împiedicat să ia parte personal la această întîlnire, a delegat pe curatorul Bisericii generale, D-l Albert Hochmeister şi pe mine ca vicar al episcopiei, să transmitem Excelenţei Voastre cele mai respectuoase urări de bine din partea Prea Sfinţiei Sale şi a tuturor enoriaşilor Bisericii noastre, şi să Vă asigurăm că nu vom uita niciodată acest semn de apreciere. Iar eu personal mă consider fericit că, împreună cu înalţii reprezentanţi ai tuturor cultelor din scumpa noastră patrie, Vă pot tălmăci salutul Bisericii noastre. Excelenţa Voastră, fără îndoială, cunoaşte anele localităţi din ţară în care există comunităţi bisericeşti ale noastre. N-a trecut mult timp de cînd aţi vizitat Braşovul şi Biserica Neagră, una din realizările caracteristice ale istoriei patriei noastre. Noi o considerăm, împreună cu toate bisericile monumentale cu care am încercat să împodobim pămîntul scump pe care locuim de secole, drept simbol al dragostei noastre neîncetate faţă de această ţară. Ştim bine că nu ajunge ca dragostea faţă de patrie să fie documentată cu monumente istorice. Ea trebuie să se realizeze necontenit în fapte noi. Sîntem însă convinşi că enoriaşii noştri nu se vor limita să exprime dragostea lor faţă de patrie cu unele semne din trecut, ci vor da exemple noi, atitudine pe care o sprijinim din toate puterile noastre. Sunt foarte mulţi dintre membrii Bisericii noastre care au dovedit acestea, prin loialitatea lor faţă de orînduirea socialistă în ţara noastră, prin munca lor în diferite sectoare ale economiei naţionale, prin angajamentul lor în lupta pentru pace, pe plan intern şi pe plan internaţional, prin voinţa de a convieţui cu oamenii diferitelor naţionalităţi care trăiesc pe pămîntul României. E firesc că Biserica, în comparaţie cu Statul sau cu societatea, are o misiune aparte. Dar nu trebuie uitat că, şi Statul şi Biserica, au de îngrijit acelaşi popor, aceiaşi oameni. Vrem să fim Biserica poporului, la fel cum Statul vrea să fie Statul poporului. Nu activăm într-un spaţiu gol. Coincide deci sfera de activitate a Statului şi a Bisericilor. Şi de aceea sînt necesare întîlnirile între conducătorii Statului şi conducătorii Bisericilor, rezultatul lor putînd să fie numai înţelegerea şi estimarea reciprocă. Cred că, din întîlnirea de azi, va rezulta pentru noi, oameni ai Bisericii, un imbold puternic, toţi deservenţii cultelor să nu înceteze a repeta învăţătura Sfintei Evanghelii, să îndeplinim sarcinile faţă de Stat, aceasta fiind porunca lui Dumnezeu, şi să iubim de deaproapele nostru. Pe de altă parte sunt convins că conducătorii Statului vor constata, chiar la astfel de întîlniri, că libertatea credinţei şi a conştiinţei, garantate de Constituţie, sînt rodnici şi îmbucurători factori ai vieţii comune. In favorul unei dezvoltări fericite a patriei, ne rugăm lui Dumnezeu în liturghia noastră pentru conducătorii Republicii Socialiste România. Ne gîndim aci, în primul rînd, la cel mai înalt dintre ei. Consideraţi aceasta. Vă rog, Domnule Preşedinte al Consiliului de Stat, drept salut permanent din partea Bisericii noastre. Să trăiţi la mulţi ani ! Şef rabinul cultului mozaic, MOSES G ROSEN a spus în cuvîntul său: Vă rog să-mi îngăduiţi ca, atît în numele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din Republica Socialistă România, al clerului şi credincioşilor cultului mozaic din această ţară, cît şi într-al meu personal, să Vă prezint expresia celor mai respectuoase omagii, încredinţarea deosebitei recunoştinţe şi — cutez s-o spun — a neţărmuritei dragoste ce Vă purtăm. Împreună cu mntreg poporul român, sîntem martori, zi de zi şi ceas de ceas, la măreaţa operă ce o împlineşte cîrmuirea acestui Stat, sub directa conducere a Domniei Voastre. Transformări înnoitoare şi binefăcătoare se întîmplă, la fiece pas, sub ochii noştri şi toate laolaltă duc la înflorirea economică a ţării, la creşterea bunei stări materiale a cetăţenilor, la luminarea minţilor şi la înnobilarea sufletelor, la aşezarea Patriei noastre scumpe pe temeliile trainice ale dreptăţii sociale, muncii productive şi binelui general, împreună cu celelalte naţionalităţi Conlocuitoare, ne bucurăm de politica de deplină egalitate între toţi cetăţenii pe care o duce Partidul Comunist Român şi regimul democrat al ţării, sub îndrumarea personală a Domniei Voastre, politică ce a pus capăt oricărei discriminări rasiale sau naţionale. Roadele acestei politici sunt valorificarea permanentă a comorilor de cultură şi artă ale fiecărei naţionalităţi şi înfrăţirea tuturor fiilor acestei ţări, într-un efort comun în slujba unei Patrii care este a noastră, a tuturora, şi ale cărei legi ne ocrotesc deopotrivă pe toţi fără deosebire, împreună cu celelalte culte din Republica Socialistă România, desfăşurăm viaţa bisericilor noastre în condiţiile desăvîrşitei libertăţi religioase pe care conducerea Statului nostru, în frunte cu Domnia Voastră, ne-o acordaţi, cu înţelegere, cu bunăvoinţă şi într-un spirit de colaborare prietenească. La întrebarea pe care mi-a pus-o un ziarist străin asupra modului cum pot colabora ca şef de cult cu personalităţi conducătoare care au concepţii materialiste, nereligioase, răspunsul meu izvorît din adînca mea convingere a fost următorul: „Regimurile alcătuite, altădată, din oameni aşa-zişi „religioşi“ cultivau zîzania între biserici, încurajau pogromuri, puneaţi la cale arderea sinagogilor şi prigoneau necontenit multe culte. Ele afirmau religia, dar practica lor era împotriva oricărei etici religioase, deoarece înfăţişau nelegiuirea, asuprirea şi intoleranţa. Prinos de fierbinte gratitudine se cuvine adresat deci întregii conduceri a Republicii Socialiste România, personalităţi ale căror idei sunt nereligioase, care au altă concepţie despre lume, dar care, pe de o parte în tot ceea ce fac în slujba omului, a binelui şi a Patriei, împlinesc sublime învăţături etice comune tuturor religiilor, iar pe de altă parte ocrotesc bisericile noastre, le dau posibilitatea să trăiască în armonie şi să se înfrăţească în aceleaşi binecuvîntate activităţi“. Dacă preţuirea noastră se uneşte cu acea a întregului popor român pentru politica de ridicare a bunei stări generale, dacă recunoştinţa noastră se împleteşte cu acea a celorlalte naţionalităţi pentru politica de egalitate naţională ; dacă admiraţia noastră se amestecă cu acea a tuturor cultelor conlocuitoare pentru politica de libertate religioasă ce o realizaţi, daţi-mi voie, respectate Domnule Preşedinte, de a adăuga la acest minunat buchet omagial şi floarea unanimului respect de care se bucură România în întreaga opinie publică mondială, datorită politicii sale externe plină de înţelepciune şi străbătută de un spirit larg umanist, politică ce se află sub nemijlocita şi necontenita îndrumare a Domniei Voastre. M-am întors recent dintr-o călătorie în S.U.A., Anglia, Israel şi Elveţia, unde am luat parte la diferite reuniuni internaţionale, am luat contact cu multe personalităţi şi am stat de vorbă cu numeroşi oameni simpli. Socot de a mea datorie să Vă transmit ceea ce mi-au încredinţat toţi cei ce i-am întîlnit, să încerc să Vă fac să ascultaţi o clipă ovaţiile miilor şi miilor de auditori, ori de cîte ori se pronunţa numele scumpei noastre patrii şi cel al Domniei Voastre, să Vă exprim entuziasmul şi respectul general pentru politica dusă de România pentru apărarea dreptului la viaţă, independenţei şi suveranităţii tuturor popoarelor mari şi mici, pentru rezolvarea pe calea tratativelor a tuturor problemelor litigioase între state, pentru coexistenţa paşnică între sisteme sociale diferite, împotriva nelegiuitului şi catastrofalului război din Vietnam, pentru apărarea păcii între popoare. Vă încredinţăm de devotamentul nostru neprecupeţit, de realitatea noastră de nezdruncinat, de hotărîrea noastră fermă de a sta, împreună cu comunităţile şi credincioşii noştri, în slujba Patriei şi de a nu cruţa nici un efort şi nici un sacrificiu spre a aduce o umilă contribuţie la înflorirea ei. Vă urăm deplină sănătate şi puteri sporite de muncă, precum şi succese din ce în ce mai mari, în înalta misiune ce o împliniţi în serviciul României și al Păcii. Viaţa complexă a întreprinderilor noastre socialiste oferă investigaţiei sociologice o zonă vastă de cercetare, de un real interes teoretic şi practic. Cercetările în acest domeniu pot conduce la sesizarea şi descifrarea unor fenomene şi tendinţe caracteristice, apte să ofere concluzii fructuoase pentru mai buna cunoaştere a posibilităţilor de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, valorificarea la un înalt nivel a capacităţii de creaţie tehnică a muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor, îmbunătăţirea parametrilor economici ai întregii activităţi productive. Totodată, în însuşi procesul acestui demers ştiinţific, sociologia muncii — ramură atît de tînără, in ţara noastră, a sociologiei — îşi poate perfecţiona metodologia, instrumentele specifice de cercetare. Apariţia în ultimul timp a unor studii şi lucrări care abordează, din perspectiva cercetării sociologice concrete, aspecte ale domeniului polivalent al activităţii sociale desfăşurate în industrie este de bun augur. Printre acestea se numără şi volumul Sociologia muncii. Mişcarea inovatorilor de dr. Mihail Cernea, Maria Micu şi Victoria Dumitrescu — apărut recent în colecţia „Biblioteca de filozofie şi sociologie“ a Editurii Politice. Abordînd fenomenul creaţiei tehnice de masă, — simptomatic pentru profundele mutaţii petrecute, în condiţiile socialismului, in calificarea şi conştiinţa muncitorilor din ţara noastră — şi încercînd să evidenţieze factorii săi obiectivi şi subiectivi, autorii lucrării au întîmpinat nu puţine greutăţi. Ele se datoresc, îndeosebi, faptului că actul inovator de masă, atît de răspîndit, este — paradoxal — extrem de puţin studiat şi cunoscut. Aşa cum se observă în mod justificat in lucrare, statistica curentă urmăreşte mişcarea inovatorilor doar prin prisma cîtorva indicatori foarte generali, oferind o imagine cu totul palidă asupra acesteia (ea înregistrează, de pildă, pe plan central, doar numărul „propunătorilor“ de inovaţii şi nu pe cel al inovatorilor reali). Totodată, cabinetele tehnice, direcţiile întreprinderilor se preocupă de acest fenomen mai mult în mod empiric, concentrîndu-se, aproape în totalitate, doar asupra laturii pur tehnice a actului inovator. Valoarea ştiinţifică a lucrării rezidă, după părerea noastră, tocmai în faptul că autorii — trăgînd concluzii necesare din starea de lucruri lacunară existentă în acest domeniu — s-au străduit să investigheze nu atît obiectul activităţii, inovatoare — inovaţiile, cu, mai ales, subiectul acesteia — inovatorii înşişi — el însuşi, la rîndul său, obiect de studiu specific, prin excelenţă, cercetării sociologice. Studiul de faţă se bazează pe o mare bogăţie de material faptic, cules — de-a lungul anilor 1964— 1966, în 11 întreprinderi republicane din întreaga ţară. Cercetările au fost efectuate asupra unui număr de 2 589 de inovatori, aparţinînd tuturor categoriilor socioprofesionale — muncitori, maiştri şi ingineri, aceştia fiind comparaţi metodic cu un grup-martor, cuprinzînd circa 33 000 de muncitori. Fireşte, grupul întreprinderilor investigate nu constituie un eşantion absolut reprezentativ pentru mişcarea inovatorilor pe ansamblul ţării. Complexul de criterii şi considerente metodologice care i-au determinat pe autori să opteze pentru el — între altele apartenenţa întreprinderilor la mai multe ramuri industriale dintre cele mai importante, gradul diferit de tehnicitate etc. — oferă, totuşi un coeficient de siguranţă suficient de puternic pentru a desprinde trăsături şi tendinţe principale, caracteristice creaţiei tehnice de masă din industrie. Utilizind un complex de metode şi tehnici de investigare — de la metodele statistice, la studiul documentelor, interviu (liber dirijat), ancheta pe bază de chestionar, analize comparative etc., autorii aduc unele cunoştinţe noi de un real interes în ce priveşte dinamica activităţii de inovaţii, profilul colectivităţii inovatorilor — caracterizat prin îmbinarea calităţilor profesionale de specialitate, cum sunt calificarea înaltă şi experienţa în muncă, cu calităţi intelectuale de ordin general (imaginaţia), politico-ideologic, moral, precum şi cu talentul. Capitolul consacrat analizei motivaţiei actului inovator ni se pare unul dintre cele mai izbutite. Pornind de la intuirea faptului că fiecare inovator reprezintă în sine o ţesătură complexă de însuşiri, imbolduri, motivaţii, împrejurări, relaţii cu mediul ş.a.m.d., autorii au inclus în carte o suită de biografii sociologice de inovatori care reuşesc să ne întregească imaginea asupra acestor inspiraţi „făurari“ moderni. Solicitaţi să răspundă la întrebarea directă asupra motivelor activităţii personale de inovator şi asupra unei întrebări proiective — privind motivaţia activităţii „celorlalţi“ inovatori — majoritatea celor chestionaţi au dat, aproximativ, aceleaşi răspunsuri, pe care le enumerăm în ordinea locului obţinut la ierarhia motivelor: dorinţa de a ridica eficacitatea economică a producţiei ; necesitatea rezolvării unor dificultăţi tehnice ivite în producţie ; uşurarea muncii; cîştigul, recompensa pentru inovaţie ; pasiunea pentru tehnică. Răspunsurile dezvăluie împletirea unor motive de ordin general, social, cu altele de ordin personal, etic etc., aruncă o puternică lumină asupra caracterului complex al stimulilor care mobilizează efortul de inovaţie. Folosirea unei metode proprii de investigaţie — urmărirea evoluţiei generaţiilor de inovatori pe un interval de timp dat — a permis autorilor să stabilească existenţa unei accentuate „risipe“ de inteligenţă creatoare, faptul că un număr apreciabil de inovatori se „pierd“ pe drum, o dată cu trecerea anilor, fără ca forurile de conducere din întreprinderile respective să cunoască traiectoria reală a evoluţiei acestora, să se preocupe de încurajarea şi reintegrarea lor în curentul creaţiei tehnice. Analiza sociologică făcută în lucrare raporturilor dintre inovatori şi mediu (înţelegîndu-se prin acesta colectivitatea muncitorilor, maiştrilor şi inginerilor neinovatori) a relevat, totodată, existenţa în sfera acestor relaţii a unor carenţe exprimate, între altele, în rezistenţă faţă de nou, rutină, fugă de răspundere din partea unora dintre aceştia din urmă. Cercetînd componenţa colectivelor de autori ai mai multor inovaţii, autorii lucrării au constatat, de asemenea, şi fenomene de coautorat fictiv, practicat sub presiunea unor factori de răspundere care, atunci cînd nu sînt asociaţi, gîtuiesc — pe diferite căi — cursul normal al unor propuneri valoroase de inovaţii. Lectura acestui volum demonstrează, credem, mai convingător decit ar fi putut-o face ample considerente generale şi abstracte, fertilitatea demersului sociologic concret asupra fenomenului social viu pentru dezvăluirea unor faţete de adîncime proprii realităţii sociale a întreprinderilor noastre. Cei care contribuie direct la organizarea şi îndrumarea activităţii inovatorilor — conducători de întreprinderi, lucrători de la cabinetele tehnice, ingineri, organizaţii obşteşti din întreprinderi etc. — găsesc în cele mai izbutite pagini ale acestei lucrări sugestii, propuneri, recomandări utile, puncte de plecare pentru perfecţionarea actualului sistem de organizare, îndrumare şi remunerare a activităţii de inovaţie. Parcurgînd lucrarea de faţă, inovatorii dobîndesc o imagine mai clară asupra mişcării de masă în care ei înşişi se integrează. Fireşte, constituind o primă lucrare în domeniul abordat, cea de faţă nu este scutită de unele minusuri. O colaborare conjugată cu specialişti din domenii înrudite — psihologi, economişti, statisticieni etc. ar fi permis amplificarea conului de lumină îndreptat asupra acestui fenomen propriu orînduirii noastre, şi, fireşte, desprinderea unor concluzii mai nuanţate care să reflecte mai adine complexitatea obiectului cercetat. Am mai subliniat bogăţia materialului concret în această lucrare ; uneori chiar se abuzează de cifre, date, tabele, lăsîndu-se impresia că se face mai mult o înregistrare statistică, decît cercetare cu mijloacele şi metodele sociologiei. Unele aprecieri asupra evoluţiei viitoare a fenomenului creaţiei tehnice de masă nu sunt susţinute suficient de materialul concret avut la dispoziţie. Sînt şi cazuri cînd se operează cu indicatori foarte generali, nedefinitorii pentru fenomenul investigat. Procesul actual de perfecţionare a conducerii, organizării şi funcţionării întreprinderilor socialiste din ţara noastră reclamă extinderea cercetărilor de sociologie a muncii, de sociologie industrială. Lucrările , apărute pînă acum — printre care şi cea la care ne-am referit în rîndurile de faţă — reprezintă, fără îndoială, un început promiţător. El se cere a fi încurajat, dezvoltat şi adîncit. Este singura cale aptă să confere cercetării sociologice atributele proprii unui util şi eficient instrument de conducere şi organizare ştiinţifică a producţiei sociale. Gh. ZAMFIR NOTE DE LECTOR FENOMENUL „INOVAŢIEI" sub conul de lumină al cercetării sociologice SCINTEIA — vineri 1 martie 1968 HAINA FLORALA A PRIMĂVERII Celor ce vor să-şi amenajeze grădiniţele familiale sau cele suspendate pe balcoane, întreprinderea „HORTICOLA 1 MAI" din bd. Schitu Măgureanu nr. 10-Bucureşti le pune la dispoziţie, prin magazinele sale de desfacere, răsaduri de flori specifice acestui sezon : pansele, părăluţe, miosotis, begonia, salvia, cana indica etc. întreprinderea trimite şi specialişti pe adresa celor interesaţi să facă diferite amenajări de grădini asigurînd totodată şi plantarea lor cu flori şi arbuşti ornamentali , să-şi decoreze interioarele cu plante de apartament sau balcoanele. De asemenea, specialiştii întreprinderii răspund şi solicitărilor privind executarea unor lucrări de amenajări şi decorări de sezon la restaurante, hoteluri şi grădini de vară. Informaţii suplimentare se pot obţine la telefoanele 13 45 79 şi 13 53 15 Tragerea mărţişorului LOTO La 8 martie 1968 Administraţia de stat Loto-Pronosport organizează tradiţionala tragere a Mărţişorului la Loto, după aceeaşi formulă de la tragerea Revelionului la care s-au atribuit 45 autoturisme, 50 excursii în U.R.S.S. şi peste 32 000 premii în bani. La tragerea Mărţişorului se atribuie în număr nelimitat autoturisme „Renault 10 Major", „Skoda 1000 M.B.“ şi „Renault Gordini". Prin tragerea la sorţi se mai atribuie 10 autoturisme: 1 „Renault 16", 1 „Moskvici 408“ — cu 4 faruri şi radio, 3 „Skoda 1000 M.B.“, 2 „Renault Gordini" şi 3 „Trabant 601". Câştigătorilor li se oferă 100 excursii peste hotare prin O.N.T. Carpaţi : 50 excursii de circa 8 zile la Paris şi 50 excursii de circa 16 zile în R.D. Germană. Excursia la Paris cuprinde turul oraşului. Program : Parisul istoric — vizită la Versailles, şi Parisul modern — vizită la muzeul Louvre, precum şi un program facultativ. Itinerarul excursiei din RD. Germană este Praga-Berlin, Potsdam, Magdeburg, Weimar — Eisenach — Jena — Leipzig — Dresda. Se mai atribuie premii de 16 categorii. Fiecare variantă de 10 lei are 3 şanse de cîştig şi poate obţine trei premii diferite : obişnuite, suplimentare, speciale. Vînzarea biletelor se face în perioada 1—7 martie 1968 inclusiv Tragerea va avea loc în ziua de vineri, 8 martie 1968.