Scînteia, aprilie 1968 (Anul 37, nr. 7660-7689)

1968-04-08 / nr. 7667

• FOTBAL In di­vizia A, cele două dialoguri conti­nuă : în divizia B, liderii pierd teren • „CUPA GAUDINI" la scrimă (cores­pondentă din Buda­pesta) • Cicliştii noştri în „Turul Marocului" (Moi­­ceanu se menţine în frunte) şi în cursa Bordeaux - San Sebastian — Alte ştiri sportive din ţară şi de peste hotare (în pag. IlI-a) SPORT HANDBALISTII DE LA STEAUA SOSESC ASTĂZI CU PREŢIOSUL TROFEU « FRANKFURT PE MAIN (corespondenţă specială). — Aşadar, sîmbătă seara in sala Expoziţiei din Frankfurt, handbalul românesc a fost frenetic aplaudat. Cei aproape 8 000 de spectatori „neutri" au fost martorii unei finale dinamice a celei de-a 9-a ediţii a „Cupei campionilor europeni", oferind ca recompensă echipei Steaua, pentru strălucitul său succes, ovaţii şi aplauze la „scenă deschisă“. Rareori am văzut la sfirşitul unei competiţii programată aici, in timpul festivităţii de premiere o asemenea manifestare de simpatie, dăruită vreunei echipe de peste hotare. Intr-adevăr, pe drept cuvînt se poate afirma, că, mai ales finalul uluitor din meciul cu Dulde, oferit de rapizii şi îndemînaticii handbalişti români, a creat în tribune o atmosferă rar întîlnită în arenele vest-germane. (Continuare în pag. a IlI-a) „CUPA CAMPIONILOR EUROPENI" — în mîinile căpitanului echipei Steaua, maestrul emerit al sportului Cornel Oțelea Telefoto : U.P.I. — Agerpres PROLETARI DIN TOATE ȚÂRÎLE, UNIp-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul XXXVII Nr. 7667 Luni 8 aprilie 1968 4 PAGINI - 30 BANI SECTOARE IN CARE AVEM INCA MULT DE FĂCUT PENTRU RIDICAREA ECONOMICĂ A JUDEŢULUI MEHEDINŢI Situat In sud-vestul ţării, Intre Dunăre, Valea Motrului şi Munţii Mehedinţiului, îngemănînd toate for­mele de relief, ceea ce îi conferă nu numai un pitoresc deosebit, ci şi bo­gate resurse materiale necesare pen­tru dezvoltarea multilaterală a eco­nomiei, purtînd pregnant semnele u­­nor momente nepieritoare din istoria poporului nostru — începînd cu ves­tigiile care atestă că aici a fost tea­trul unor evenimente legate strins de fiinţa noastră naţională, şi ter­­minind cu cele care evidenţiază tra­diţiile de luptă revoluţionară ale cla­sei muncitoare — judeţul Mehedinţi s-a bucurat din plin de roadele po­liticii partidului în construcţia econo­mică, social-culturală şi de stat. Forţa economică pe care o reprezintă astăzi judeţul, multe dintre aşezările aces­tui colţ al ţării, dar cu deosebire Turnu Severin, Strehaia, Orşova şi Vînju Mare constituie cea mai evi­dentă mărturie. Aici, datorită inves­tiţiilor făcute în anii construcţiei so­cialiste, nu numai că s-a reuşit mo­dernizarea întreprinderilor mai vechi, astfel încît să ţină pasul cu progresul tehnic, să facă faţă cerin­ţelor tot mai mari ale economiei, dar s-au înălţat numeroşi vlăstari ai industriei noastre socialiste. Uzina mecanică şi Combinatul pentru in­dustrializarea lemnului din Turnu Severin, întreprinderea minieră Or­şova, întreprinderea de industria­lizare a cărnii şi fabricile de produ­se lactate şi panificaţie din Turnu Severin, Ţesătoria „Cazane", Fabri­ca de confecţii Turnu Severin, între­prinderile­­forestiere Orşova şi Tur­nu Severin. Atelierele navale Orşo­va — sunt numai cîteva din acestea. Luate la un loc toate aceste unităţi — vechi şi noi — au dat în 1967 o producţie globală industrială in va­loare de peste 1,6 miliarde de lei. Am creionat acest tablou sumar al potenţialului industrial al jude-Constantin DRĂGOESCU prim-secretar al comitetului jude­ţean de partid, preşedintele comite­tului executiv al Consiliului popular provizoriu Mehedinţi titlui nu numai pentru a prezenta amploarea eforturilor materiale fă­cute şi treapta pe care am ajuns, ci şi pentru a înţelege mai bine coor­donatele viitorului apropiat. Sarci­nile care ne stau în faţă sunt mari : în 1968 valoarea producţiei industria­le trebuie să ajungă la circa 2 mi­liarde de lei, iar în anii imediat ur­mători la cifre şi mai ridicate. A­­ceasta impune din partea organelor judeţene de partid şi de stat o mun­că mai susţinută, desfăşurată pe un front mai larg şi, totodată, în adîn­­cime, jos, în unităţile productive, antrenarea comuniştilor, a tuturor oamenilor muncii pentru descoperi­rea de noi rezerve şi capacităţi de producţie, pentru valorificarea supe­rioară a mijloacelor materiale şi a potenţialului de muncă existent, pentru înlăturarea neajunsurilor care fac ca, momentan, eficienţa pro­ducţiei să nu se ridice, în unele u­­nităţi, la nivelul scontat. Ocupîn­­du-ne cu maximă atenţie de solu­ţionarea acestor probleme, vom lua toate măsurile necesare şi pentru pregătirea exemplară a noilor in­vestiţii — în actualul cincinal valoa­rea acestora se ridică la aproape 7 miliarde de lei — pentru realizarea lor în termenele prevăzute şi în condiţii calitative ireproşabile, ast­fel incit la datele stabilite să poată realiza parametrii proiectaţi. Punind in valoare avantajele ce decurg din noua organizare adminis­­trativ-teritorială a ţării, militînd consecvent pentru perfecţionarea stilului de muncă al organelor şi or­ganizaţiilor de partid, pentru creş­terea răspunderii lor în conducerea vieţii economice a judeţului, aplicînd în viaţă preţioasele indicaţii cuprin­se în recenta expunere a tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu, avem con­vingerea fermă că industrializarea socialistă îşi va pune tot mai preg­nant pecetea înnoitoare pe meleagu­rile Mehedinţiului, că obiectivele e­­xistente şi cele care vor intra în funcţie vor da patriei mai multe pro­duse şi de o calitate superioară, vor înregistra indici economici superiori. Paralel cu aceste preocupări, co­mitetul judeţean de partid are în centrul atenţiei şi dezvoltarea agri­culturii, ramură care prin suprafeţe­le mari ocupate — 61,6 la sută din suprafaţa totală a judeţului este te­ren agricol — prin forţa de muncă numeroasă pe care o antrenează — circa 65 la sută din populaţie trăieş­te în mediul rural — precum şi prin ponderea ridicată a producţiei în ansamblul economiei judeţului prezintă o importanţă deosebită. Este adevărat că mare parte din terenul pe care-l avem este situat pe coas­tele dealurilor, dar aceasta, aşa după cum arată experienţa de pînă acum, nu constituie un impediment pentru dezvoltarea în cadrul judeţului a ce­lor mai diverse ramuri ale agricul­turii. Începînd cu cultura cerealelor şi a plantelor tehnice şi terminnînd cu pomicultura, viticultura şi creşte­rea animalelor. Ca şi în alte sectoare de activitate şi aici, în agricultură, s-au înregis­trat progrese evidente. In cooperati­vele din Gruia, Pristol, Cioroboreni, Pătule, Dîrvari, Salcia şi din alte comune s-a ajuns la recolte de cite 3 500 kg porumb şi 2 500 kg grîu în medie la hectar. Trebuie spus însă că, cu toate pro­gresele înregistrate, realizările din a­­gricultură — în special din cea coope­ratistă — nu sunt satisfăcătoare, nu oglindesc resursele naturale şi econo­mice variate de care dispun unită­ţile agricole. Alături de cooperative agricole ca acelea citate anterior sunt altele — Şovarna, Ghelmegioaia, Grozeşti, Bil­ane, Ruptura, care de ani de zile nu reuşesc să iasă din matca mediocrităţii, să asigure mem­brilor lor cîştiguri din ce in ce mai ridicate. Ceva mai mult : ramuri cum sînt pomicultura, viticultura şi creş­terea animalelor, se dezvoltă nesa­tisfăcător, nu aduc unităţilor agricole producţii şi venituri substanţiale. In ce direcţie vor acţiona organele lo­cale de partid, de stat şi agricole, pentru a remedia aceste neajunsuri ? Ce ne-am propus să întreprindem pentru a spori substanţial eficienţa producţiei agricole ? O primă direcţie în care trebuie să acţionăm cu toată hotărîrea — di­recţie asupra căreia conducerea par­tidului a atras atenţia în repetate rînduri — este sporirea randamente­lor la hectar. Rezervele existente în această privinţă sunt foarte mari. Chiar şi în condiţiile terenului mai sărac existent în unele comune, dacă complexul de măsuri care determină nivelul producţiei ar fi aplicat rigu­ros, la fel de bine ca in unităţile fruntaşe, plusul de recoltă ar fi apre­ciabil. Este un ţel pe care îl vom urmări cu toată perseverenţa. Evi­dent, factorii care condiţionează atin­gerea lui sunt numeroşi: este vorba de sporir­ea cantităţilor de îngrăşă­minte, de folosirea pe scară mai lar­gă a seminţelor de înaltă producti­vitate, de extinderea irigaţiilor şi diversificarea lucrărilor mecanizate, adică de factorii care, în lumina di­rectivelor, celui de-al IX-lea congres al partidului, vor fi soluţionaţi în tot mai mare măsură în următorii ani. Ceea ce mi se pare esenţial însă, şi in această direcție (Continuare în pag. a IlI-a) Pregătirea terenului pentru semăna­tul porumbului la cooperativa agri­colă de producţie Izvorul Dulce, judeţul Buzău ÎN PAG. A 1l-A ACTUALITATEA CULTURALĂ • Viaţa muzicală 9 Caleidoscop CRAIOVA. Calea Severinului văzută din Grădina botanică. O delegaţie a Consiliului Central al U.G.S.R., condusă de tovarăşul Gheorghe Apostol, a plecat la sesiunea extraordinară a Consiliului General al F. R. M. Duminică dimineaţa a părăsit Capitala, îndreptîndu-se spre Mos­cova, o delegaţie a Consiliului Cen­tral al Uniunii Generale a Sindica­telor din România, condusă de to­varăşul Gheorghe Apostol, membru al Comitetului Executiv, al Prezi­diului Permanent al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului Central al U.G.S.R., care va participa la se­siunea extraordinară a Consiliului General al Federaţiei Sindicale Mondiale, consacrată intensificării solidarităţii oamenilor muncii din întreaga lume cu poporul vietna­mez în lupta împotriva agresiunii imperialismului american. .. . Din delegaţie fac parte: tovarăşii Larisa Munteaniu, secretar al Con­siliului Central al U.G.S.R., Ion Ticărău, şef de sector în Secţia re­laţii internaţionale a Consiliului Central, şi Petre Ignat, şef de secţie la ziarul „Munca“. La plecare, pe aeroportul Bă­neasa, au fost prezenţi tovarăşul Constantin Dragan, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim-vicepreşedinte al Con­siliului Central al U.G.S.R., şi alţi membri ai conducerii U.G.S.R. Au fost de faţă I. S. Ilin, în­sărcinat cu afaceri a.i. al Amba­sadei Uniunii Sovietice la Bucu­reşti, şi membri ai Ambasadei. ★ In cursul după-amiezii delegaţia a sosit în capitala U.R.S.S. Pe aeroportul Şeremetievo, mem­brii delegaţiei au fost salutaţi de A. N. Şelepin, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S., pre­şedintele Consiliului Central al Sin­dicatelor din U.R.S.S., şi de alţi re­prezentanţi ai conducerii sindicate­lor sovietice. Au fost prezenţi Teodor Marines­­cu, ambasadorul României la Mos­cova, şi membri ai ambasadei. (Agerpres) OMUL CARE DINAMIZEAZĂ Folosim adesea termenul de „prestigiu" pentru a de­semna cu ajutorul lui fap­tul ca o anumită persoană se distinge de alte persoane prin anumite calități mora­le, profesionale ori intelec­tuale. Spunem, de pildă, a­­tunci cînd dăm o referință verbală sau scrisă despre ci­neva, că „acest om se bucură de prestigiu în faţa colegi­lor săi de muncă", sau că „a izbutit să cîştige presti­giu în colectivul din care face parte". Spunem, de a­­semenea, că „x" a făcut o invenţie sau a dat o lu­crare prestigioasă, că marca unei anumite unităţi pro­ductive se bucură de pres­tigiu în rîndul consuma­torilor, că o anumită inter­venţie sau luare de poziţie „a contribuit la creşterea prestigiului“ persoanei sau instituţiei în cauză. Califi­cativul se extinde, astfel, nu numai asupra manifestă­rilor nemijlocite, actuale ale oamenilor, aşa cum sunt ei asistaţi şi văzuţi direct de semenii lor, ci şi asu­pra produselor activităţii lor, asupra colectivelor, or­ganizaţiilor şi instituţiilor din care fac ei parte. De fiecare dată, atribuirea a­­cestui calificativ exprimă un act de valorificare, o judecată de valoare, con­­stînd în recunoaşterea pu­blică a autorităţii, vazei şi consideraţiei de care se bucură cineva sau ceva. Cercetările concrete de teren ne-au oferit deseori prilejul să constatăm că, printre calităţile pe care membrii unui colectiv de muncă le socotesc ca abso­lut necesare aceluia care are de îndeplinit o muncă de răspundere, se numără respectul, stima, conside­raţia şi reputaţia de care el trebuie să se bucure. In genere, cind oamenii remarcă calităţile cuiva cu ajutorul unui ase­menea calificativ, expri­marea opiniei capătă un ton cald, convingător, definitiv, o nuanţă de ad­miraţie şi entuziasm, care însă n-au nimic din „zgo­motul“ manifestărilor de stadion. Ele sunt ca nişte aplauze tacite produse nu de foşnetul palmelor, ci de „murmurul“ gîndirii. Iar practic, cînd echipa aşteaptă, să zicem, vizita ori controlul unui inginer de prestigiu, se produce un plus de autoanaliză a fie­cărui om, o creştere spon­tană a atenţiei şi recepti­vităţii faţă de observaţiile şi aprecierile celui venit în control. Iar aceste modifi­cări psihologice pe care le suportă membrii unui co­lectiv de muncă sub in­fluenţa persoanei cu pre­stigiu nu întîrzie să gene­reze alte efecte psihologice, de amplasare mai mare, cum ar fi, de pildă, întă­rirea disciplinei şi a con­ştiinciozităţii în muncă, ambiţia de a da cît mai mult şi mai bun. Elemen­tul psihologic se prelunge­şte astfel intr-un fapt e­­conomic, în creşterea co­eficienţilor producţiei şi productivităţii muncii. Dar care este substratul prestigiului personal ? De unde apare necesitatea şi utilitatea lui socială ? Oa­menii îşi ascultă şeful slab doar din obligaţie şi nu lucrează cu „tragere de inimă“. Fiecare aşteaptă să fie împins „de la spate“. Se creează, parcă, o situaţie de insuficientă stimulare ; munca se desfăşoară pe un fond de motivaţie mini­mală. In asemenea cazuri, se face necesar un meca­nism compensator, capabil să preia sarcina activizării şi declanşării energiei oa­menilor. In cadrul acestui mecanism suplimentar un rol deosebit îl joacă tocmai fenomenul prestigiului per­sonal. Cel care se bucură efectiv de consideraţie, preţuire şi renume are cali­tatea de a fi molipsitor, aşa cum este orice model. El incită, sugestionează, în­viorează şi fortifică mora­lul grupului de muncă. El acţionează ca un tonifiant puternic, destrămînd stările de inerţie şi indiferenţă. Pe bună dreptate, în docu-Lector univ. dr. Pantelimon GOLU (Continuare în pag. a II-a) opinii FEBRĂ PORTUARĂ reportaj de Ilie TĂNASACHE Originii seismograf al di­namicii activității portuare, prietenul meu pilotul mă in­troduce în atmosfera de du-te vino din spațiul dunărean al Galaților. „A sosit un nou vas străin... Manevre obișnuite pentru intrarea in bazin... a venit pentru laminate“. Ma­rinarul pe care-l ştiam din echipajul „Săgeţii" (primul vas cu aripi portante care a inaugurat cursele Galați — Brăila — Sulina) îşi rostea a­­păsat vorbele furate de vînt. Şalupa, albă, s-a pierdut apoi în ceafa valurilor, gonind în întîmpinarea oaspetelui străin, odată cu cei 6 180 metri cubi de apă pe secundă cît mînă Dunărea la Galați. Pe malul celălalt, pînza încă albăstruie a sălciilor, gata să plesnească în verde crud. Pe malul sting, catarge, catarge, cu toate cu­lorile în vîrf. Şi silozurile albe urcate în schela Galaţilor de mintea cutezătoare a savan­tului Anghel Saligny, fiu al Focşanilor, şi, mai în adînc, la mila 80, cargourile româ­neşti, în aşteptarea primelor călătorii pe mări şi oceane. În bazin, macaralele nu mai prididesc (anul trecut au manipulat, între altele, aproa­pe un milion de tone de pro­duse balastiere , pentru com­binat, pentru metaforele de beton şi sticlă ale oraşului). Apoi, miile, zecile de mii de tone de porumb din Insula Mare a Brăilei, însemnele de fertilitate ale unor pămînturi urcate la o nouă existentă, la un nou destin.. Un milion de tone manipu­late... Memoria reînvie chipul unui docher bătrîn, cu o anu­me aură de pitoresc, unul Ve­­lichi, cu cămaşa şi izmenele veşnic pătate de măslinele pe care le fura, un obicei sa­cru al tuturor „poştelor*, veş­nic în conflict cu crîşmarii unde-şi bea săptămînal banii. Striviți de poveri, unii cădeau cu saci cu toi de pe puntea îngustă, Dunărea-i îngropa de­finitiv, ca pe vremea lui Co­­din... Pentru a încărca un barcaz „peştele* sau „ciola­nele* — cum­­i se mai spu­nea acestor oameni chinuiţi — trudeau cite o lună înche­iată, zi şi noapte. — Cu instalaţiile portuare de azi — mă informează in­ginerul D. Pătrăuceanu, direc­tor adjunct al Navromului, putem să operăm încărcarea sau descărcarea unui cargou de circa 6 000 de tone în nu mai mult de 4—5 zile. Anul trecut au acostat un portul Galaji peste 400 de vase sub pavilion străin şi ro­mânesc. Galaji, schelă de ve­che tradiţie, e legat prin mii de tire de tarile lumii, de ţărmuri din nord, din sud, de continente şi porturi îndepăr­tate., Trimitem şi primim măr­furi, iar mecanismul acesta funcţioneaza aici într-o creş­tere continuă, datorită instala­ţiilor portuare moderne, plan­tate în ultimii ani pe malul Dunării — în bazin, la danele de acostare. Profesia de do­cher — sezonieră în trecut — s-a restructurat; oamenii de aici — altădată cu o anume psihologie levantină, dormi­­tînd pe caldarim, în lipsă de lucru, cu preţul la care îşi pierdeau forţa muşchilor scri­să direct, cu creta, pe tălpile crăpate — sînt macaragii, tractorişti, autostivuitori, ele­­vatorişti etc. Un vas de călători, „Tro­­tuş*, îşi vesteşte plecarea în cursă. Imagine obişnuită la desprinderea de ţărm. Flutu­rări de mîini, urări de bine furate de vînt. — Pînă anul trecut — re­marcă inginerul Pătrăuceanu — exista părerea că transpor­tul de pasageri, pe Dunăre, nu poate fi rentabil, în 1967, de pildă, se planificase la a­­cest capitol un deficit de peste trei milioane lei. Ştiţi cum am încheiat anul 1967 ? Cu 18 000 lei beneficii. La o simplă privire, cifra e derizo­rie. Adăugaţi însă şi cele pes­te trei milioane care nu s-au mai irosit. — Cum s-a reuşit? — Simplu. Cu mai mulţi minte. S-a­­Scut media fie-' (Continuare in pag. a H-a) Profil, economic suedez note de drum Pentru Suedia de astăzi, ţară pu­ternic industrializată, cu o econo­mie in plină dezvoltare, ţinerea pa­sului cu cele mai noi realizări ale ştiinţei şi tehnicii moderne consti­tuie o principală şi permanentă pre­ocupare. Această tendinţă este evi­dentă nu numai la Stockholm, ci şi în cele mai îndepărtate localităţi ale ţării. Ea avea să ni se confirme cu prilejul­ vizitelor făcute la Göte­borg şi Västeras, puternice centre economice, unde îşi au sediul cele mai mari grupuri industriale ale Sue­diei : „S.K.F.“, „Volvo“, „A.S.E.A.“ şi altele. In timp ce vizitam marele grup industrial A.S.E.A. din Văsteraş, spe­cializat în fabricarea maşinilor e­­lectrice, şeful departamentului de export al firmei, dl. Ştefan Schwarcz, care ne însoţea, ne-a spus : „In Sue­dia sunt puţine întreprinderi vechi, de peste 50 de ani. Dar, şi acestea au trecut prin mai multe perioade de reutilare. Vedeţi, în stingă, hala aceea ? Este o construcţie solidă, din beton armat. De cîţiva ani, însă, am renunţat, la astfel de construcţii. Ri­dicăm numai hale din prefabricate, pe care le putem adapta uşor la cerinţele noilor utilaje. Concurenţa ne presează să folosim instalaţiile cele mai moderne şi să schimbăm, uneori, chiar Unii tehnologice com­plete la intervale scurte de timp". A face produsele suedeze cît mai competitive pe pieţele externe con­stituie intr-adevăr o problemă centra­lă. Prin structura economiei sala Suedia este strins legată de expor­turi. In ultimii ani însă ea se loveşte de o concurenţă din partea industrii­lor vest-europene ca Anglia şi R. F. a Germaniei. Suedia industrială nu are decit circa patru decenii. Concentrat de la început, capitalul industrial sue­dez, la fel ca şi cel japonez, a de­butat cu o tehnică foarte avansată. Azi, peste 40 la sută din venitul na­ţional este dat de industrie, numai 7 la sută de agricultură, restul pro­venind din alte sectoare, în special comerţ. Industria suedeză este, în general, specializată, producţia diferitelor ramuri fiind de serie mică. De aici şi talia relativ redusă a întreprin­derilor. Raportat la normele inter­naţionale chiar şi cele mai impor­tante grupuri industriale suedeze au dimensiuni medii. Activitatea in­dustrială se sprijină pe patru pi­loni : minereul de fier, pădurile, că­derile de apă şi aşa-numitul „Know­­how“ (corpul tehnic, specialiştii din diferite domenii). Nici un zăcămînt important de cărbune sau petrol nu a fost descoperit; tocmai de aceea, a­­tenţia autorităţilor rămîne concen­trată asupra dezvoltării energiei e­­lectrice. Suedia posedă mai puţin de unu la sută din resursele mondiale de e­­nergie hidroelectrică, dar produce 6 la sută din producţia totală a lumii capitaliste , ceea ce înseamnă circa 47 000 milioane kWh anual. Consumul total de energie electrică a sporit cu 6—7 la sută pe an, în ultima de­cadă, și se apreciază că ritmul de Gh. CERCELESCU Nicolae N. LUPU (Continuare în pag. a IV-a) Telegramă Tovarăşului GHEORGHI TRAIKOV Preşedintele Prezidiului Adunării Populare a Republicii Populare Bulgaria SOFIA Stimate tovarăşe Traikov, Cu prilejul celei de-a 70-a aniversări a zilei dv. de naştere, în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România şi al meu personal vă adresez cele mai călduroase felicitări, urări de sănătate şi noi succese in activitatea dv., consacrată bunăstării şi fericirii poporului frate bulgar, cauzei socialismului şi păcii. îmi exprim convingerea că relaţiile de prietenie frăţească şi cola­borare multilaterală dintre Republica Socialistă România şi Republica Populară Bulgaria vor cunoaşte o continuă dezvoltare, în interesul popoarelor noastre, al unităţii ţărilor socialiste, al păcii şi colaborării internaţionale. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România

Next