Scînteia, iulie 1968 (Anul 37, nr. 7750-7780)

1968-07-01 / nr. 7750

în lumina hotărîrilor plenarei C. C. al P. C. R. privind LICHIDAREA URMĂRILOR ECONOMICE ALE SECETEI Le recenta plenară a C.C. al P.C.R., tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia : „In scopul îmbunătăţirii balanţei de plăţi externe, se impun o serie de măsuri pentru creşterea producţiei destinate majorării expor­tului, precum şi reducerea importu­lui, pentru înlocuirea unor produse prevăzute să fie importate cu pro­duse create in interior“. Meditind asupra acestei sarcini, noi vedem atît necesitatea de a exporta cu­ mai multe produse industriale , care să înlocuiască pe cele agroalimentare , dar şi hotărîrea partidului de a nu ceda nici un pas de la înfăptui­rea programului de investiţii al cin­cinalului care, aşa cum se ştie, pre­supune şi importul de utilaje, îndeo­sebi complexe, de înalt nivel tehnic. In lumina acestor indicaţii, la ora ac­tuală cadrele din economia judeţului Bihor se străduiesc să majore­ze producţia destinată exportu­lui şi să diminueze sistematic im­portul , pe această cale aducîndu-şi contribuţia la eforturile întregii eco­nomii pentru realizarea prevederilor planului de stat şi creşterea venitu­lui naţional. Căutînd să îndeplinim cît mai bine această sarcină, în prezent, 35 de în­treprinderi industriale şi unităţi eco­nomice bihorene exportă o gamă va­riată de produse şi sortimente în mai bine de 40 de ţări ale lumii. Maşi­­nile-unelte, produsele chimico-far­­maceutice, blănurile, încălţămintea, articolele de sticlărie, mobila şi alte produse din lemn, împletiturile de papură, conservele — sunt numai cîteva din categoria mărfurilor de-acum, putem spune, „tradiţionale“ care înv . diversat , expiratMÎujL, Be-. - /.uitatul se datorează, desigur, co­lectivelor şi conducerilor de între­prinderi, conduse de Comitetul ju­deţean Bihor al P.C.R. — găsirea de nol posibilităţi pentru a majora exportul şi a reduce importul fiind considerată una dintre sar­cinile importante ale muncii de par­tid. Sporirea producţiei destinate ex­portului a constituit şi constituie nu numai obiectul unor studii şi anali­ze la nivelul comisiei economice ju­deţene, dar şi tema unor dezbateri în organizaţiile de partid, cu partici­parea conducerilor întreprinderilor, soldate cu măsuri bine chibzuite, concrete. Prevederile planului de li­vrare a mărfurilor la export în pri­mele 5 luni au fost realizate, con­­semnîndu-se o depăşire de aproape 35 milioane de lei. Evident, depăşirea amintită merită reţinută. Aceasta nu înseamnă însă că s-ar fi epuizat resursele de a ma­jora şi mai mult exportul. In urma studiilor întreprinse în acest scop, s-au identificat rezerve pentru de­păşirea, în acest an, a planului de export cu peste 70 milioane de lei, din acestea la produse in valoare de 11 milioane de lei fiind supli­mentate contractele. Unităţile econo­mice din judeţ s-au oferit să livreze la export, peste sarcinile iniţiale de plan, 4 000 tone de bitum natural, 10 000 perechi de încălţăminte, 135 bucăţi maşini-unelte, 50 tone de acid salicilic şi alte produse. Anali­zeie arată insă că şi aceste preve­deri pot fi depăşite, ceea ce cores­punde sarcinilor recentei plenare a C.C. al P.C.R. Ce trebuie făcut pentru ca toate posibilităţile de a se livra în plus la export să fie valorificate din plin şi cit mai operativ ? Mai întîi, ne gindim ca realizarea planului de ex­port să aibă loc nu numai pe ansam­blul judeţului, ci şi pe fiecare uni­tate în parte, pe fiecare produs sau sortiment contractat. Din acest punct de vedere, nu se mai poate admite ca întreprinderile forestiere Oradea, Beiuş şi Lunca Vaşcaului să aibă restanţe la cherestea de fag şi alte sortimente, în valoare de peste 2,5 milioane de lei, ca şi IPROFIL „Bi­horul“ la mobilă in valoare de 471 000 de lei , pe 5 luni din acest an. Unele dificultăţi întîmpinate de aceste unităţi în aprovizionarea cu materii prime şi materiale, cu care încearcă conducerile lor să „justi­fice“ nerealizările la export, nu pot şi nu trebuie să constituie motive de scuze şi tânguială. Constatările fă­cute la faţa locului arată că printr-o preocupare mai intensă şi aceste uni­tăţi se puteau alinia alături de în­treprinderile cu sarcinile la export realizate. Se impune însă un sprijin mai eficient şi din partea întreprin­derii „Export-Lemn“ Bucureşti, care nu o dată, ci de mai multe ori a în­­tirziat asigurarea cu frachte şi co­menzi pentru produsele respective. Până acum, îndeplinind prevede­rile planului la export, unele fabrici de încălţăminte ca „Solidaritatea" şi ..­.Crişul“-Oradea, fabrica de mase plastice „Viitorul“, fabrica de con­­" st' î\8 viuirt'"' --*1 atcete 'aa ractti propuneri suplimentare. Sî, totuși, ele mai au resurse de a oferi în plus produse la export. Sub posibilităţi pot fi considerate și angajamentele întreprinderilor de industrie locală, ale cooperaţiei meşteşugăreşti şi de consum care, avînd experienţă şi tradiţie în realizarea unor produse de bună calitate, trebuie să ofere pe pieţele externe cantităţi suplimen­tare de mărfuri. Inspectoratul silvic judeţean şi întreprinderea de plante medicinale au, de asemenea, posibi­lităţi să valorifice în plus, la export peste cantităţile propuse, noi şi noi produse. Acţiunea de a găsi, în con­tinuare, noi resurse pentru majora­rea exportului trebuie privită cu maximă răspundere în fiecare uni­tate economică. Activizarea exportului presupune însă acordarea celei mai mari aten­ţii calităţii mărfurilor, pentru ca a­­cestea să fie competitive şi să cores­pundă întocmai clauzelor contrac­tuale. In acest domeniu, deşi au fost făcute progrese însemnate, există încă unele neajunsuri. Practic, in pe­rioada care a trecut din acest an, filiala Oradea a Inspectoratului ge­neral de stat pentru controlul cali­tăţii produselor de export a respins pentru remedieri unele produse rea­lizate la întreprinderile „înfrăţirea“, „Solidaritatea“, IPROFIL „Biho­rul“ şi de Fabrica de confecţii Oradea. Aceste fenomene negative evidenţiază necesitatea de a ne ocupa în permanenţă, cu cea mai mare a­­tenţie, de îmbunătăţirea calităţii produselor cu destinaţie la export, sporind continuu exigenţa controlu­lui de calitate şi făcînd din aceasta o problemă de responsabilitate, de renume si prestigiu. In activitatea lor, de realizare şi depăşire a sarcinilor la export, în­treprinderile au nevoie şi de spriji­nul forurilor tutelare, al Ministeru­lui Comerţului Exterior. Nu puţine au fost cazurile cînd „Românoex-Nicolae PANTEA şef de sector la comisia economică a Comitetului judeţean Bihor al P.C.R. (Continuare in pag. a II a­­ dieri, elevi ai liceelor Re şantierul Petreşti — Dîmboviţa tinerii brigadieri amenajeaza acostamentele de-a lungul viitoarei magistrale Foto : M. D ioc I SPORT • Barajul a decis : PROGRESUL BUCUREŞTI CRIŞUL ORADEA - în divizia A • SEZONUL CICLIST IN PLINA DESFĂŞURARE (campionatul de semifond pe circuit­ „Cupa Bucureştiului" pe velodromul Dinamo; cinci țări străine au confirmat participarea la „Cupa Voinţa") • ATLETISM: Lia Manoliu - un nou record­­ • CAIAC-CANOE: Ver­nescu-Sciotnic învin­gători la Tampere • Alte știri din țară și de peste hotare Ieri pe circuitul cursei de semifond (Foto : S. Cristian) PROLETARI DIN TOATE T­RILE, UNITI-VA! A • ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXVII Nr. 7750 Luni 1 iulie 1968 4 PAGINI — 30 BANI IN ZIARUL DE AZI: —­----------------------------------­ • Actualitatea culturală — Concertul celor mai tineri inter­preţi — Caleidoscop — Spectacole tea­trale • I. C. R.-ul 86 ascunde • Re­uniunea O. N. U. de la Bucureşti • însemnări de călătorie — Sec­venţe citadine canadiene — Po­pas în savana somaleză ! i­nete şi insigne de briga­­­­dier. Cei 200 de briga­d­e­ PE ŞANTIERELE NAŢIONALE ALE TINERETULUI Ştafeta a fost predată celei de-a doua serii .­ De două săptămâni, pe şantierele naţionale () ale tineretului de la­­ Bumbeşti — Livezeni, Petreşti, Ciorogirla, Co­­u­marnic şi Baia Sprie ia- « «iind din nou „Hel­« rup'-ul simbolic al bri­­‚› gadierilor. Continulnd « tradiţia primelor şan­­›› tiere naţionale ale tine­­›› retului, de acum 20 de­­› ani, mii de tineri — e­­levi­ţi etudenţi — îşi fac­­ ucenicia la şcoala mun­­­ cii, aduclndu-şi contri­­­­buţia la înflorirea pa-^ ’ triei noastre.­­ 30 iunie 1968. Pe cele › cinci şantiere naţionale­­ ale tineretului, ştafeta a­­› fost predată seriei a doua. )› Bumbeşti — Livexeni. ›› Moment solemn. Stoica ^ Aurelian, comandantul V) brigăzii I, Tg. Jiu, frun­te lasă pe şantier, predă ›y ştafeta comandantului '› brigăzii de la Liceul­­, nr. 2 Tg. Jiu, Ion Cio­­it­elea. S-au înmînat car­­şi şcolilor profesionale de pe meleagurile Gor­­jului, au fost primii care au deschis lucrările de construcţii la şoseaua modernă ce va însoţi, de-a lungul defileului Jiului, calea ferată — nouă arteră dintre Olte­nia şi Valea Jiului. Bi­lanţul muncii depuse de ei in cele două săptă­­mtui e grăitor. Au fost executate săpături la piatră, dislocări de pia­tră etc., ce însumează 2 400 mc, s-au manipu­lat aproape 6 000 tone materiale etc., iar va­loarea producţiei­ reali­zate se ridică la aproa­pe 400 000 1*1. Prin con­tribuţia lor lucrările la construcţia drumului na­tional 66 sunt in avans cu 15 zile. ...La Baia Sprie, bri­gadierii au început băr­­băteşte bătălia cu mun­tele. De aici, din acest punct, şoseaua naţiona­lă va sparge masivul muntos, pentru a ajun­ge la Sighetul Marma­­ţiei. Mii de metri cubi de pămînt transportat, mii de tone de stîncă, spartă, zeci de mii de ore de eforturi, sute de mii de lei economisiţi­­pentru patrie, iată apor­,­tul brigadierilor sosiţi in prima serie, din cei­ 800 care vor lucra in cursul verii la construi­rea acestui important o­­biectiv. Sunt printre ei elevi ai căror părinţi sau fraţi au făcut par­te, cu 20 de ani in urmă, din rindul brigadierilor maramureşeni. Dănuţ Vancea, viitor strungar, al cărui tată — Ştefan Vancea — a lucrat pe şantierul Salva-Vişeu, Cotu Dorotei şi alţii sunt numai cîţiva dintre, aceştia. Dar mai presus de realizările măsurate în tone şi metri cubi, sunt cele pe planul conştiin­ţei, al educaţiei în spi­ritul dragostei faţă de muncă, faţă de realiză­rile poporului nostru. E­­levul Sergiu Butucaru, şef­ de echipă in briga­da I de la Liceul din Motru, ne-a declarat in legătură cu aceasta : „Am lucrat pentru pri­ma data la construcţii. La început­ ne-a fost mai greu, iar elevii de la şcolile profesionale ne o luau înainte. După citeva zile de eforturi insă­­ am ajuns. Aceas­ta a constituit pentru noi Încă un prilej de a trage învăţăminte că ni­mic nu se poate obţine fără muncă intensă, fără strădanie’. Şi pe şantierele naţio­nale ale tineretului de la Petreşti şi Ciorogirla, — puncte de lucru ale autostrăzii Bucureşti — Piteşti — pe şantierul noii şosele naţionale Comarnic se lucrează cu Însufleţire, cu elan tineresc. Tinerii sunt ho­­tărîţi să ducă mai de­parte, cu cinste, stea­gul brigăzilor de mun­că patriotică, să obţină noi succese in con­strucţia României so­cialiste. Vasile MIHAI AVATARURI CRONICE ŞI ÎN EDIŢIA 1968 A MANUALELOR ŞCOLARE Cu mai mulţi ani în urmă, zilei de 31 iulie i s-a atribuit o semnificaţie pre­cisă în calendarul şcolar. Ea a fost fixată ca dată când procesul anual de ti­părire a manualelor pen­tru milioanele de elevi ai ţării urmează să se încheie. Este o zi frecvent intilnită în documentele mai multor instituţii răspunzătoare de elaborarea, tipărirea şi di­fuzarea la timp a cărţilor şcolare. in raport cu ea se întocmesc şi se discută planuri de muncă, se con­semnează propuneri şi su­gestii, se întreprind diferi­te demersuri, în sfîrşit toată lumea o invocă ca pe cel mai redutabil argument în favoarea bunei organi­zări a elaborării şi tipări­rii manualelor. De mai mulţi ani încoace, însă, scadenţa fixată la 31 iulie nu a fost niciodată res­pectată. Am în faţă aproape toate materialele pe această temă apărute în ultimii ani în presă. De fiecare dată in­­tilneşti cam aceiaşi interlo­cutori, cam aceleaşi expli­caţii amănunţite însoţite cam de aceleaşi argumente, de fiecare dată tot atît de adevărate. Şi atunci de ce nu se întreprind măsuri pentru preîntâmpinarea lor ? întrebarea, pe cît de elementară, pe atît de di­ficilă pare, cînd este adre­sată forurilor de resort. De la Editura didactică şi pe­dagogică am aflat că în a­­cest an activitatea de ela­borare a manualelor a în­registrat un ritm ceva mai bun decît în anii prece­denţi. Astfel, din cele 701 de titluri de manuale pen­tru învăţămîntul de cul­tură generală, licee, şcoli profesionale şi tehnice, ce se vor edita intr-un tiraj de peste 25 milioane de e­­xemplare, 427 de titluri sunt în prezent, cu unele excep­ţii, apărute, alte 247 de ti­tluri se găsesc în lucru in tipografii, dar restul de 27 de titluri nu erau încă de­finitivate la data de 22 iu­nie şi după toate probabili­tăţile cîteva dintre acestea au toate şansele să nu vadă lumina tiparului pină la în­ceputul noului an şcolar. Manuscrisele nepredate la timp, sau predate insufi­cient elaborate de autori, unele întîrzieri în definiti­varea unor programe de învăţămint şi alte aseme­nea cauze nemijlocite ale rămînerilor în urmă sint apreciate aici — mărturisim că nu am înţeles de ce — ca probleme in soluţiona­rea cărora editura, forurile de învăţămint în general pot interveni prea puţin. — De fapt — nu se argu­menta la Trustul indus­triei poligrafice — în pri­vinţa elaborării la timp a manuscriselor, editura stă ceva mai bine decît în trecut, dar în raport cu planurile şi graficele în­tocmite pentru acest an de comun acord cu tipogra­fiile, nu este deloc la înăl­ţime. Potrivit acestor acor­duri, la 31 martie editura era obligată să expedieze manuscrisele tuturor ma­nualelor planificate să a­­pară în acest an, şi totuşi, la această dată avea o res­tanţă de circa 160 de ma­nuscrise, la 30 aprilie aş­teptam încă aproximativ 120 de manuscrise, iar la 31 mai erau încă de expediat manuscrisele a 72 de ti­tluri. „Predarea la timp a manuscriselor este in­tr-adevăr o problemă, dar greutatea esenţială în elaborarea la timp si în condiţii corespunză­toare a manualelor ne-o provoacă cel mai adesea hirtia primită intr-un ritm neuniform şi de o calitate prea puţin corespunzătoare — a continuat ing. Cons­tantin Tronam, directorul general al trustului. De ani de zile asemenea lipsuri se repetă cu o precizie mate­matică şi din această cauză de ani de zile suntem­ con­­strînşi să facem compro­misuri de la A la Z. Tri­mestrul 1 l-am încheiat cu o restanţă de 677 tone de hîrtie, neexpediată de Mi­nisterul Industriei Chimi­ce. La jumătatea lunii mai restanta ajunsese la 702 tone. Si asta în legătură doar cu un aspect al pro­blemei — cantitatea hîrtiei. Atîta vreme cît asemenea lipsuri esenţiale persistă în verigile de care depinde direct activitatea de edi­tare a manualelor, este a­­proape inutil să mai discu­tăm de alte cauze ale în­­tîrzierilor“. Mihai IORDANESCU (Continuare în pag. a IlI-a) Telegramă Excelenţei Sale Dr. ABDIRASHID ALI SHERMARKE Preşedintele Republicii Somalia MOGADISCIO Cu prilejul celei de-a VIII-a aniversări a proclamării independenţei Republicii Somalia, în numele Consiliului de Stat al Republicii Socia­liste România, al poporului român şi al meu personal, adresez Exce­lenţei Voastre călduroase felicitări şi urări de sănătate personală, de prosperitate şi pace poporului somalez prieten. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Grădina pămîntu­­rilor arse de milenii In tic­at „cordonul Havanei“ avea o semnificaţie mai mult geo­grafica, întrucît prin el se înţelegea centura de pămînt, de cîteva zeci de mii de hectare, care înconjoară în formă de evantai capitala cuba­neza — de la litoralul de nord-vest, spre sud şi, de aici, spre ţărmul de nord-est. Cea mai mare parte a terenului, pămînt pustiu ars de soare, era nefolosită şi nelocuită. Proprietarii de pămînt speculau a­­ceste zone, dată fiind imediata lor vecinătate cu ceea ce ei denumeau .,Habana Metropolitana“. Ici şi colo mai lăsarea un „rancho", o „granja“ sau o „finea“ — ferme a­­gricole cu denumiri diferite in funcţie de mărimea lor. Cele mai multe dintre eie nu erau însă desti­nate producţiei agricole şi cu atît mai puţin aprovizionării capitalei. Erau mai degrabă locuri de petre­cere pentru „înalta societate“, sălaş al diferitelor „cluburi“ selecte. Doar în partea de răsărit a cor­donului, cîteva sute de ţărani se ocupau cu cultivarea pămîntului, cu creşterea vitelor, cu pomicultura şi avicultura. Ei practicau însă o a­­gricultură rudimentară. Gospodă­riile lor nu reprezentau decît în in­ CORESPONDENŢA DIN HAVANA DE LA VE­ST AM­AT E­fimă măsură o sursă de aprovizio­nare pentru populaţia de aproape două milioane de locuitori ai Hava­nei şi suburbiilor sale. La Havana totul se aducea „din interior“, din celelalte provincii ale ţării.­ Această situaţie contrastantă s-a menţinut in mare măsură pină anul trecut, cînd guvernul revoluţionar a trecut în mod hotârît la înfăptui­rea unui plan de dezvoltare inten­sivă şi multilaterală a agriculturii­ în zonele din jurul capitalei, menit cu precădere să rezolve aprovizio­narea cu alimente a oraşului. Aşa a luat naştere Planul Cordon al Ha­vanei, obiectiv de importanţă ma­joră pentru economia ţării, deoa­rece dincolo de rezolvarea unei pro­bleme stringente, ca aceea a aprovi­zionării, el reprezintă o formulă considerată etalon,­ o linie direc­toare pentru dezvoltarea agriculturii întregii ţări. Cordonul Havanei a devenit în scurt timp un adevărat şantier al construcţiei agricole, un laborator şi o şcoală a agriculturii tropicale. Am vizitat recent cordonul Hava­nei şi prima impresie dominantă a fost aceea a efortului ce se depune aici pentru a transforma această zonă într-o grădină înfloritoare. Am fost invitat, mai întîi, la cen­trul de comandă al Planului Cordon, amenajat într o vilă construită din bîrne de lemn de caoba. De aici se dirijează întreai­ activitate pe teri­toriul cordonului și tot aici se cen­tralizează toate datele privind în­deplinirea planului pe zile, pe sec­toare, pe obiective şi mai ales cele pri­n­d f*.­rţa de muncă voluntară. Un mare panou de raclă comple­tat la zi arată contribu’ia fiecărui minister sau instituţie din Havana (căci trebuie spus că fiecare îşi are repartizat un teritoriu proporţional cu numărul de salariaţi de care dis­pune), în cadrul realizărilor de an­samblu. Am putut afla, de pildă, că pină la sfîrşitul lunii mai au fost plantaţi peste 15 000 000 de puieţi de cafea din totalul de 36 de milioane cît prevede planul pe anul acesta. Şeful serviciului de centralizare, Eustaque Acosta, îmi arată o mapă cu hărţi suprapuse, confecţionat* (Continuare în pag. a IV-a)

Next