Scînteia, octombrie 1968 (Anul 37, nr. 7842-7872)

1968-10-01 / nr. 7842

PAGINA 2 AGENDA VIEŢII JUDEŢENE Prezenţa cetăţeanului în activitatea administraţiei locale Dezvoltarea continuă a tuturor o­­raşelor şi comunelor, buna lor gospo­dărire şi înfrumuseţare ocupă un loc primordial pe agenda de lucru a con­siliilor populare. In acţiunile diverse, ce se succed fără încetare în tot cursul anului şi în strînsă legătură cu anotimpurile, cetăţenii localităţi­lor respective joacă un rol foarte activ. Ei sînt de faţă, prin repre­zentanţii lor, la elaborarea hotărî­­rilor care preced declanşarea lucră­rilor de interes obştesc, îşi spun părerea şi contribuie cu experienţa lor la alegerea celor mai avantajoa­se soluţii. Apoi, cetăţenii participă activ pe întreg parcursul realizării celor mai multe dintre lucrările edi­litare. Atragerea maselor la solu­ţionarea treburilor obşteşti a de­venit o metodă de lucru obişnuită a consiliilor populare — expresie vie a democraţiei socialiste. — Contactul direct, stabilit chiar la înfiinţarea consiliilor populare cu locuitorii oraşelor şi comunelor, ne relata tov. Dumitru Bălan, prim­­vicepreşedinte al Comitetului execu­tiv al Consiliului popular judeţean provizoriu Brăila, am căutat prin toate mijloacele să-l dezvoltăm, să-l permanentizăm. Interesul manifestat atunci de fiecare participant la a­­dunările populare ne-a convins că succesul acţiunilor noastre stă în folosirea acestui adevărat tezaur pe care-l reprezintă spiritul gospodă­resc colectiv. Sutele de propuneri făcute cu acel prilej au călăuzit primii paşi ai organelor locale ale puterii de stat spre acţiunile cele mai importante. Membrii comitetu­lui nostru executiv, repartizaţi pe grupe de comune, sprijină în pre­zent consiliile populare comunale în consolidarea legăturilor lor cu ma­sele în vederea realizării obiecti­velor de gospodărire şi înfrumuse­ţare propuse. Interlocutorii noştri ne-au relatat numeroase exemple, care constituie tot atîtea dovezi ale faptului că a­­tunci cînd se cere, din capul locu­lui, părerea şi sprijinul cetăţe­nilor, participarea lor la înfăptuirea lucrării respective este asigurată. În comuna Plopi, din judeţul Brăila, s-au introdus conducte de apă pe uliţe. Plopenii nu s-au lăsat pînă nu au obţinut cele necesare lucră­rii. Şi cei din satul Pribeag au in­sistat asupra necesităţii unui maga­zin în satul lor. După numai două luni de la obţinerea materialelor, magazinul intra în funcţiune. Locui­torii comunei Săpoca din judeţul Buzău s-au sfătuit împreună ce pot face pentru a-şi înfrumuseţa şi mai mult comuna. Au hotărît să în­ceapă prin a face garduri noi şi podeţe de beton în faţa caselor, ceea ce a schimbat intr-adevăr în bine înfăţişarea comunei. Amploarea lucrărilor edilitare din oraşe şi municipii, importanţa lor impun consultarea maselor, a spe­cialiştilor. Uneori este vorba de construcţii a căror valoare se ri­dică la multe milioane. E firesc să se chibzuiască bine înainte de a­­ se pune temelia. — Cit de mult își iubesc brăile­­nii orașul, ne spunea primarul mu­nicipiului Brăila. Constantin Radu, am putut să ne dăm seama cu pri­lejul pregătirilor ce s-au făcut pen­tru aniversarea a 600 de ani de e­­xistenţă. Intr-o adunare la care au participat 2 000 de oameni am în­făţişat întregul ansamblu de lucrări ce intenţionam să-l realizăm. S-a discutat totul în amănunt, iar cînd s-a trecut la fapte, am simţit din plin sprijinul cetăţenilor. Valoarea muncii patriotice se cifrează la cir­ca 40 milioane lei în acest an. La Consiliul popular judeţean pro­vizoriu Buzău am întîlnit aceeaşi preocupare pentru aşezarea măsurilor mai importante pe baza solidă a con­sultării largi a tuturor factorilor inte­resaţi. Tov. Gheorghe Tudor, prim­­vicepreşedinte al comitetului execu­tiv, ne informează că toate lucrările raid - anchetă de salubrizare, de înfrumuseţare au fost stabilite în urma consultării, pe toate treptele, a deputaţilor şi cetăţenilor din circumscripţii Pen­tru lucrările din zonele industriale ale oraşelor s-a solicitat părerea şi sprijinul întreprinderilor, a comitetelor sindicale. Faptul că în toate acţiunile lor consiliile populare se bucură de spri­jinul neprecupeţit al concetăţenilor lor este un bun cîştigat. Reprezen­tanţii organelor locale se gîndesc însă la valorificarea pe o scară superioară a cunoştinţelor şi experienţei locuito­rilor din oraşe sau comune. Pînă acum a fost solicitată mai mult forţa braţelor. Cetăţenii au ieşit cu voie bună la săparea de şanţuri sau alte lucrări care nu necesită o calificare specială. Dar în majoritatea oraşelor sunt sute de ingineri, profesori, me­dici etc. al căror aport la rezolvarea treburilor obşteşti poate fi mult mai substanţial. — Intr-adevăr, era de părere şi tov. Clement Şerbănică, vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean provizoriu Buzău, se mai practică uneori sistemul de a-i pune pe deputati şi pe cetăţeni în faţa unui plan dinainte stabilit. Desigur, ei contribuie la realizarea lui. Dar, aşa cum experienţa o do­vedeşte, este mult mai nimerit să li se ceară părerea chiar de la elabora­re. Unele consilii populare mai consideră consultarea maselor ceva facultativ, o formalitate. Cred că o asemenea îndatorire trebuie să aibă caracter de lege. Fireşte, trebuie acţionat şi în di­recţia lichidării unor practici înve­chite. S-a făcut observaţia că une­ori propunerile pe care le fac depu­taţii sau cetăţenii vizează doar inte­resele înguste, ale străzii sau ale cir­cumscripţiei. Aceasta se datoreşte, după opinia primarului Brăilei, fap­tului că cetăţenii nu cunosc preocu­pările de ansamblu ale edililor. „Este firească dorinţa fiecăruia de a ridica, dacă se poate dintr-odată, strada sau cartierul pe cea mai înaltă treaptă de civilizaţie. Sunt convins însă că dacă noi le vom explica oamenilor că sumele destul de mari ce ni se alocă anual din bugetul statului trebuie totuşi eşalonate şi gospodărite cît mai judicios, în raport cu urgenţa lucră­rilor, ei ne vor înţelege şi ne vor ajuta. Avem trei cartiere — Radu Negru, Chercea şi Brăiliţa — care ne pun foarte serioase probleme de urbanizare ; ne gîndim să găsim un loc potrivit pentru noul obor şi pentru alte construcţii comerciale ; vrem să găsim noi elemente decora­tive, mai originale, care să dea stră­zilor frumuseţe. Despre toate acestea intenţionăm să discutăm cu cetăţenii, folosind cele mai diverse forme pen­tru a le afla părerea“. După cum a reieşit dintr-o discuţie cu cadrele de conducere ale direcţiei de gospodărie comunală a judeţului Brăila, printre propunerile cetăţeni­lor sunt unele deosebit de valoroase. Iată şi un exemplu : tehnicianul S. Fiu a lucrat timp de un an, fără ca cineva să-l ceară, la un studiu cu privire la utilizarea aburului de la uzina electrică pentru termoficarea a cîteva mii de apartamente. Specia­liştii din direcţie apreciază propune­rea ca perfect realizabilă şi cu mare eficienţă economică, drept care fac demersurile necesare pentru apli­carea ei. Această propunere nu a venit pe circuitul pe care îl parcurg de obicei propunerile cetăţenilor. Şi e bine că nu s-a întîmplat aşa, deoa­rece acest circuit e cam lung și des­tul de complicat. Astfel, propunerile merg iniţial la comisia orga­nizatorică, de unde sunt tri­mise, după specific, serviciilor de specialitate. Cele privitoare la gos­podăria comunală ajung la secţia de resort a municipiului. După frecvenţa şi importanţa lor, tehnicienii de acolo le selecţionează şi le introduc în planul de lucrări. Acest plan ajunge la comitetul executiv al municipiului, apoi la direcţia de gospodărie comu­nală, care le introduce în planul său şi le repartizează întreprinderilor din subordine. Nu punem la îndoială bu­nele­ intenţii şi priceperea celor care, în momentul de faţă, fac această selecţie. Credem însă că specialiştii din direcţiile judeţene de gospodărie comunală ar putea să facă această operaţie cu mai mult discernămînt dacă, bineînţeles, li s-ar cere pă­rerea, ceea ce ar fi, înainte de toate, în avantajul detaşării elementelor noi, originale, ca şi al operativităţii. Mergînd mai departe, unul dintre Interlocutori afirma că un rol im­portant, pentru valorificarea propu­nerilor, are în primul rînd cel care le colectează. De aceea, legătura cu cetăţenii trebuie încredinţată unor lu­crători cît mai reprezentativi, cît mai competenţi ai consiliilor populare. In concluzie, se poate a­­firma că între consiliile populare şi cetăţeni există relaţii trainice, cărora le stau mărturie cele mai diverse ac­ţiuni, desfăşurate pe planul larg al întregii ţări. Pe de altă parte, sunt îndreptăţite şi demne de tot in­teresul strădaniile ce se de­pun pentru perfecţionarea acestor relaţii, pentru aşezarea lor pe baze noi. Rodica ŞERBAN Legea privind organiza­rea administrativă a teri­toriului precizează noţiu­nea de municipiu ca fiind dată oraşelor care au un număr mai mare de locui­tori, o însemnătate deose­bită în viaţa economică, social-politică şi cultural­­ştiinţifică a ţării sau care au condiţii de dezvoltare în aceste direcţii. La sesi­unea Marii Adunări Naţio­nale, definind locul muni­cipiilor în cadrul noii orga­nizări administrative a ţă­rii, tov. NICOLAE CEAUŞESCU sublinia că „municipiile vor dispune de o autonomie mai mare decit alte centre urbane în utilizarea fondu­rilor materiale şi băneşti puse la dispoziţia lor, în conducerea şi organizarea activităţilor locale econo­mice, edilitar-gospodăreşti şi culturale". Era firesc ca, în cursul aplicării legii, autonomia municipiului, mai mare de­cât a altor centre urbane, să se contureze prin stabilirea unor atribuţii, competenţe şi răspunderi pentru consiliul popular municipal, care să-i asigure condiţiile şi posibilităţile necesare rezolvării opera­tive şi eficiente a multiple­lor probleme pe care viaţa unei astfel de localităţi i le pune în faţă. Acest lucru s-a făcut simţit în mică măsură ; mai mult, au apărut şi unele anoma­lii cu repercusiuni negative în activitatea municipiilor. Am in vedere, în primul rind, faptul că prin crearea automată a direcţiilor la nivelul judeţelor, chiar a­­colo unde acestea îşi des­făşoară aproape întreaga activitate pe raza unui municipiu, s-au limitat excesiv atribuţiile şi com­petenţa acestuia. In cazul municipiului Iaşi, limitarea atribuţiilor se face simţită mai ales în sectoarele de gospodărie comunală, în­­văţămînt, sănătate, comerţ. Felul în care au fost aşe­zate relaţiile direcţiilor ju­deţene cu municipiul şi fe­lul in care aceste direcţii îşi desfăşoară activitatea au dus la situaţia ca pro­blema principală ce trebuie rezolvată în cadrul unui municipiu cu o populaţie numeroasă — aceea a bunei deserviri a cetăţenilor — să fie neglijată. Să luăm, bunăoară, gos­podăria comunală. Toate întreprinderile şi unităţile de gospodărie din munici­piul Iaşi aparţin acum de direcţia judeţeană de gos­podărie comunală. In a­­ceastă situaţie, municipiul a devenit un oarecare con­tractant cu direcţia ju­deţeană. Dar activitatea acestor întreprinderi (în fond, aproape întreaga ac­tivitate a direcţiei judeţene) se desfăşoară la noi acasă, la municipiu. Căci I.G.L.L., de pildă, administrează şi întreţine fondul locativ al municipiului, I.T.S. în­frumuseţează şi întreţine curăţenia cartierelor muni­cipiului, întreprinderea de transporturi deserveşte transportul în comun nu­mai pe raza municipiului ş.a.m.d. Cum poate acţiona comitetul executiv munici­pal în cazul cînd aceste întreprinderi nu execută la timp şi în bune condiţii lucrările şi serviciile de in­teres vital pentru oraş şi cetăţeni ? Nu poate inter­veni decît cu sfaturi şi rugăminţi, deoarece con­ducerea, îndrumarea şi dreptul de control asupra activităţii acestor între­prinderi nu-i aparţin. Ne rezumăm la a face infor­mări şi a aştepta luarea măsurilor de către direc­ţiile judeţene. Acestea însă se iau numai dacă sunt „rentabile“ pentru unităţile respective. Din această cauză se întîmplă ca între­ţinerea clădirilor să se facă, de regulă, la acelea pentru care s-au prevăzut fonduri mari. Spre exem­plu, din cele peste 900 de obiective contractate pen­tru reparaţii în acest an de către I.G.L.L. prin I.R.C. (o altă întreprindere a direcţiei judeţene­ s-au terminat pînă acum doar 251 obiective. La toa­te aceste lucrări valorile sunt însă de la 50 000 lei în sus. Cele pentru ale că­ror reparaţii s-au prevăzut sume mai mici (circa 150 de obiective), nici n-au fost luate în seamă. Cum se justifică această situaţie ? Direcţia de resort socoteşte că dacă ar executa lucrări de valori mici, şi-ar disper­sa forţa de muncă şi mate­rialele, ceea ce ar duce, chipurile, la scăderea ren­tabilităţii. Or, noi apreciem că trebuie găsite alte căi prin care să se asigure rentabilizarea la I.G.L.L. şi nu prin neglijarea lu­crărilor neapărat necesare, chiar dacă ele au o va­loare mai mică. Un alt caz. Cerinţa pusă de comitetul executiv municipal de a se realiza faţade în soluţie definitivă la imobile, care să se încadreze în noile an­sambluri construite, a fost repede respinsă. Singurul motiv , lucrările nu sunt rentabile pentru I.R.C. Cele relatate pînă aici a­­testă că, fiind pus în situaţia de a rezolva pro­blemele gospodăreşti-edili­­tare ale municipiului prin direcţiile judeţene, comi­tetul executiv municipal nu poate realiza o corelare a lucrărilor şi acţiunilor în interesul general. Subordonarea automată a întreprinderilor din muni­cipiu la direcţiile respec­tive judeţene, chiar şi în cazul Iaşilor, unde direcţia de gospodărire comunală îşi desfăşoară peste 90 la sută din activitatea sa pe raza municipiului, pune comitetul executiv rom­b­i­o­nal in situaţia de a nu pu­ea acţiona direct pentru rezolvarea unor probleme de care răspunde în faţa cetăţenilor. De aceea, pro­punem ca, în asemenea ca­zuri, direcţia respectivă să nu fie la judeţ, ci la municipiu. In acest fel, a­­vînd conducerea, îndruma­rea şi dreptul de control, consiliul popular munici­pal şi comitetul său execu­tiv vor putea coordona în­treaga activitate de gospo­dărire a oraşului, cît şi fondurile necesare lărgirii reţelei stradale, de canali­zare, de apă etc. De a­­semenea, la această direc­ţie municipală să treacă şi oficiul de construire a lo­cuinţelor proprietate per­sonală, deoarece în forma concepută, de a aparţine judeţului, nu se rezolvă just cerinţele care sunt la un municipiu ca al nostru. Dacă oficiul de locu­inţe proprietate perso­nală ar fi la municipiu, unde de fapt îşi duce a­­proape toată activitatea, şi dacă comitetul executiv ar avea competenţa în a­­tribuirea de terenuri şi credite, ar putea satisface mai operativ urgenţele, ştiut fiind că autorizaţia de construcţie o dă municipiul. La Judeţ poate să rămînă un serviciu pen­tru construcţii proprietate personală care să se ocupe de celelalte oraşe şi de co­munele subordonate. In a­cest fel cred că s-ar evita relaţiile birocratice pri­vind rezolvarea cererilor oamenilor muncii. Căci, în actuala situaţie nu o dată s-a întîmplat să ni se tri­mită spre rezolvare sesi­zări ale unor cetăţeni care reclamă oficiul şi între­prinderea constructoare pentru că le-au schimbat ordinea şi timpul execuţiei lucrărilor. Noi am trimis aceste scrisori la judeţ pentru că n-am avut ce răspunde. Nu noi dăm a­­vize pentru construcţii proprietate personală, nu noi aprobăm creditele, nu noi răspundem de execuţia lucrărilor. Municipiul Iaşi este su­bordonat faţă de judeţ şi în domeniul comerţului de stat. Or, direcţia comerci­ală judeţeană îşi desfăşoară circa 90—95 la sută din ac­tivitate pe raza munici­piului. Consiliul popular municipal, deşi cunoaşte cel mai bine cererea de consum a populaţiei, nu poate interveni decît cu sfaturi. Să nu mai vorbim de unele decizii şi instruc­ţiuni privind activitatea unităţilor comerciale, care ar trebui date de organul local al puterii şi adminis­traţiei de stat, dar nu le emitem din cauză că nu avem pe cine obliga. O precizare este nece­sară şi în legătură cu ac­tivitatea unităţilor de în­­văţămînt şi de sănătate. Trecerea acestora în ex­clusivitate în subordinea direcţiei sanitare şi a in­spectoratului şcolar ju­deţean nu mi se pare po­trivită. Pe raza municipiu­lui avem un număr mare de şcoli şi unităţi sanitare. Dar, în cadrul relaţiilor existente, îndrumarea şi controlul acestora de către municipiu sunt pur for­male. Pe de o parte, comi­tetul executiv municipal nu are atribuţii de îndru­mare şi control, dar dis­pune de fonduri pentru gospodărirea şcolilor; pe de altă parte, judeţul are aceste atribuţii, dar pen­tru realizarea lor are ne­voie de fondurile munici­piului. Ce-i de făcut ? Aş propune să se studieze posibilitatea înfiinţării unor inspectorate şcolare muni­cipale cu inspectori de la actualul inspectorat ju­deţean, care să primească sarcini în raport cu numărul şcolilor existente în raza municipiului. în domeniul sănătăţii, constatăm că în prevede­rile pentru anul viitor nu s-au mai prevăzut fonduri bugetare la municipiu. S-a trecut totul la direcţia sanitară judeţeană, deşi foarte multe unităţi sani­tare activează pe raza municipiului, iar pentru re­zolvarea unor probleme gospodăreşti şi chiar de dezvoltare a unităţilor sanitare, se apelează în continuare tot la consiliul popular municipal. Iată de ce consider că măsurile luate în legătură cu lărgirea atribuţiilor şi competenţa consiliilor populare sunt susceptibile de îmbunătăţiri, că trebuie să se respecte, în aplica­rea acestor măsuri, indica­ţiile partidului cu privire­­ la lărgirea autonomiei municipiilor. Soluţia nu este alta decît aceea ca, ţinîndu-se seama de răs­punderea ce revine con­siliilor populare munici­pale, ca organe locale ale puterii de stat, faţă de ce­tăţeni şi de organele supe­rioare de partid şi de stat, să li se atribuie ceea ce le lipseşte în momentul de faţă , organismele şi ca­drele, pîrghiile economice şi organizatorice necesare conducerii şi organizării competente a activităţii lo­cale economice, edilitar­­gospodăreşti şi social-cul­­turale. Desigur că pro­punerile făcute suportă încă analize şi precizări. De aceea, cred că ar fi bine ca şi Comitetul pen­tru problemele administra­ţiei locale să organizeze consfătuiri la nivel re­publican cu cei ce lucrează în organele locale ale pu­terii şi administraţiei de stat, pentru un schimb de păreri, util atît activităţii municipiilor, cît şi a jude­ţelor. Prerogative municipale monopolizate de judeţ Gheorghe CAMBOSE prim-vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular municipal Iaşi SClNT El A — marți 1 octombrie 1968 PRINCIPIILE BUNEI GOSPODĂRIRI ŞI PRACTICA EDILITARĂ Cadrul nou de organizare admi­nistraţi­v-teritorială a judeţului Mu­reş — cuprinzind două municipii, 4 oraşe, 91 de comune, din care 5 suburbane — întruneşte toate ele­mentele necesare dezvoltării lor multilaterale. După cum se subli­niază însă în documentele de partid şi de stat, elaborarea celor mai bune forme de organizare nu reprezintă un scop în sine, nu asigură prin ele însele succesul; hotăritor este nive­lul activităţii ce urmează a fi des­făşurată, folosind cadrul favorabil care a fost creat. Tocmai de aceea, chiar de la constituirea sa, comi­tetul executiv al consiliului popular judeţean se străduieşte să aplice cu fermitate principii­le de bază ale vie­ţii noastre sociale, între care mun­ca colectivă şi întărirea răspunderii personale faţă de atribuţiile ce-i re­vin ocupă un rol primordial. Dez­baterile din şedinţele lunare de co­mitet executiv sunt menite să îm­bunătăţească activitatea curentă şi de perspectivă în toate domeniile — economic, social-cultural, edilitar­­gospodăresc — să ducă la valorifi­carea mai deplină a potenţialului uman şi material. „In întreaga sa activitate — a spus tovarăşul Nicolae Ceauşescu la re­centul miting din Timişoara — partidul comunist porneşte de la necesitatea îmbunătăţirii continue a nivelului de trai al celor ce muncesc in România. Ţelul suprem al poli­ticii noastre este omul, bunăstarea materială şi spirituală a omului". Aceste principii, pe care partidul le-a afirmat cu consecvenţă de-a lungul tuturor acestor ani, ne călăuzesc în permanenţă. Una din multele dovezi în această direcţie o constituie însăşi alegerea temelor dezbătute în ultimul timp de către comitetul nostru executiv: înfrumu­seţarea şi buna gospodărire a ora­şelor, aprovizionarea populaţiei cu produse agroalimentare, modul de soluţionare a scrisorilor, cererilor şi sesizărilor cetăţenilor, activitatea di­recţiei de industrie locală, a admi­nistraţiei financiare, realizarea lu­crărilor de întreţinere şi moderni­zare a drumurilor. La aceste şe­dinţe, vicepreşedinţii informează co­mitetul executiv asupra problemelor care s-au ivit între două şedinţe, modul în care ele au fost rezolvate şi fac propuneri pentr­u uniunea de viitor. Incetăţenirea unui asemenea stil de muncă, avînd la bază un permanent schimb de păreri şi in­formare reciprocă, fac ca şedinţele comitetului executiv să fie bogate în conţinut, să-i antreneze pe toţi membrii săi la realizarea sarcinilor ce le revin, să contribuie la întă­rirea disciplinei şi a răspunderii. Una din primele măsuri luate a fost delimitarea atribuţiilor şi re­partizarea sarcinilor pe salariaţi. In acest scop, am elaborat proiecte de regulament de funcţionare a direc­ţiilor şi serviciilor din aparatul pro­priu, cum sunt direcţia tehnică, ad­ministraţia locală de stat, planifica­re, salarizare şi preţuri, serviciul secretariat administrativ, corpul de inspectori. Desigur că aceste proiec­te de regulament, luate separat sau în totalitate, au carenţe, necesită îmbunătăţiri, concretizări, comple­tări, rezultate din practică şi din cerinţele activităţii de zi cu zi. Le considerăm însă ca o bază de ple­care. Eforturile noastre în această direcţie nu sunt însă suficiente, fiind necesare precizări din partea unor foruri centrale. Bunăoară, sunt sec­toare al căror profil nu ne-a per­mis să le repartizăm într-un mod cît de cît judicios unei direcţii sau unui serviciu din aparatul propriu. Ioan BENKŐ prim-vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean provizoriu Mureş Avem în vedere, de exemplu, gos­podărirea fondului silvic comunal, asigurarea materialelor necesare lu­crărilor de electrificare, a celor din contribuţia voluntară etc. întărirea spiritului de răspundere şi ridicarea nivelului de competen­ţă sunt condiţionate şi de atenţia pe care comitetul executiv o acor­dă informării şi îmbogăţirii cunoş­tinţelor salariaţilor, laturii educati­ve a aparatului. Deşi în prezent nu­mărul lucrătorilor este mult redus, aceştia, avînd o pregătire politică şi profesională corespunzătoare funcţiilor pe care le ocupă, sunt in măsură să contribuie mai substan­ţial la rezolvarea operativă şi co­rectă a sarcinilor. Atenţia pe care am acordat-o selecţionării aparatului şi preocuparea permanentă pentru instruirea lui a făcut posibil ca în­tr-un timp relativ scurt să formăm salariaţi care să nu fie simpli în­registratori ori transmiţători de sar­cini, ci oameni capabili să propună şi să se pronunţe în cunoştinţă de cauză asupra unei soluţii pentru re­zolvarea oricărei probleme în discu­ţie. In urma controalelor efectuate, aparatul nostru de teren prezintă o serie de propuneri temeinic gîndi­­te, urmărind îmbunătăţirea muncii, eliminarea practicilor învechite şi rezolvarea unor probleme concrete la nivelul judeţului. Am menţiona, între altele, propunerile privind jus­ta folosire a păşunilor comunale date în folosinţa cooperativelor agri­cole de producţie, pornindu-se de la constatarea că unele din aceste păşuni — cum s-a întîmplat la Cu­­cerdea, Bogata, Lunca şi în alte locuri — au fost transformate în terenuri arabile, fapt ce poate avea consecinţe defavorabile asupra dez­voltării şeptelului. Sfaturile populare comunale erau obişnuite ca, zilnic, să fie vizitate de delegaţii raionali, iar probleme­le lor să fie rezolvate cu aparatul şi potrivit indicaţiilor acestora. Se încetăţenise, în multe privinţe, o tutelă care a lipsit organele comu­nale şi de competenţă, dar şi de răspundere. In noua structură a administraţiei, lucrurile s-au mo­dificat esenţial. In acelaşi timp, nu mai este posibil ca un dele­gat din aparatul consiliului popu­lar judeţean să fie prezent per­manent în fiecare comună. Pînă cînd însă aparatul consiliilor populare co­munale se va „reda“, pînă cînd va intra pe făgaşul unei activităţi bine puse la punct — şi considerăm că metoda va trebui folosită în conti­nuare — este necesar şi posibil ca deplasarea oricărui reprezentant al consiliului judeţean în comune să reprezinte pentru acestea un spri­jin concret, efectiv. O asemenea practică a început, de altfel, să in­tre în obişnuit. Disciplina şi punctualitatea sunt condiţii esenţiale ale eficienţei în­tregii activităţi, atribute care ridică prestigiul organelor locale în ochii cetăţenilor, ai tuturor celor ce li se adresează. Iar una din condiţiile în­cetăţenită lor pe scară largă — exercitarea unui control ferm, exi­gent. Pentru a ilustra modul cum aplicăm noi aceste principii, putem arăta că am controlat prin colecti­ve formate din specialişti, conduse de către vicepreşedinţi şi, în majo­ritatea cazurilor, chiar de către pre­şedintele comitetului executiv, acti­vitatea în domeniul investiţiilor, construcţiilor şi al respectării dis­ciplinei financiare. Asemenea con­troale, soldate cu analize temeini­ce, făcute la faţa locului, s-au ţi­­nut în municipiile Tg. Mureş şi Si­ghişoara, în oraşele Tîrnăveni, Lu­duş şi altele, finalizîndu-se în gă­sirea unor soluţii corespunzătoare îndeplinirii obiectivelor economice ale fiecărui sector. Realizarea sarcinilor revenind or­ganelor locale ale administraţiei de stat este condiţionată de atragerea maselor largi de oameni ai muncii la rezolvarea treburilor obşteşti. Fe­lul în care este înţeleasă impor­tanţa acestui deziderat se reflectă, între altele, şi în aspectul estetic şi edilitar-gospodăresc, „cartea de vi­zită" a localităţilor noastre. Fără nici o exagerare, putem afirma că avem realizări frumoase în muni­cipiile Tg. Mureş şi Sighişoara, în oraşul Luduş, în comunele Bălău­­şeri, Sîngeorgiul de Mureş, Păsă­­reni, Adămuş, Vînători şi multe al­tele, unde comitetele executive ale consiliilor populare, sub îndruma­rea organelor locale de partid, au reuşit să pună în valoare munca creatoare şi spiritul de iniţiativă al cetăţenilor. Un alt deziderat major, ce stă in faţa comitetelor executive ale con­siliilor populare este acela de a mi­lita pe toate căile pentru respec­tarea cu stricteţe a legalităţii socia­liste, pentru aducerea la îndeplinire a tuturor sarcinilor ce le revin din legi, decrete, hotăriri. Iată însă că această obligaţie este doar parţial înţeleasă de către unele comitete e­­xecutive ale consiliilor populare co­munale. Deşi s-a accentuat, în re­petate rînduri, că legea nr. 6 din 1957 este în vigoare, unele comite­te executive nu s-au îngrijit de ţinerea lunară a sesiunilor consilii­lor populare şi nici nu au sprijinit comisiile permanente pentru ca a­­cestea să aibă continuitate în mun­că. Nu în toate locurile s-au înde­plinit sarcinile legale care asigură legătura firească dintre deputaţi şi alegători. Conducerea partidului şi statului nostru au subliniat cu toată tăria obligaţiile ce revin comitetelor exe­cutive ale consiliilor populare în rezolvarea operativă a cererilor, se­sizărilor, reclamaţiilor şi propune­rilor cetăţenilor. O analiză temei­nică, făcută de comitetul nostru e­­xecutiv la ultima sa şedinţă, a sta­bilit că organele executive ale con­siliilor populare din oraşele şi co­munele judeţului nostru sunt con­ştiente de sarcinile în acest dome­niu. Majoritatea comitetelor execu­tive organizează, potrivit unui gra­fic, deplasări în satele care le apar­ţin, cu care ocazie primesc şi, pe cît posibil şi rezolvă, cererile oa­menilor muncii. Iată, aşadar, trecute în revistă cîteva din principalele componente ale stilului nostru de muncă, ale modului cum se reflectă ele în re­zultatele activităţii. La cele spuse pînă aici, am vrea să adăugăm că nu putem trece nici peste unele as­pecte, la prima vedere de mai mică importanţă, cum ar fi folosirea in­tegrală a timpului de lucru, ţinu­ta demnă a lucrătorilor consiliilor populare în relaţiile de serviciu şi întocmirea unor lucrări care să co­respundă întru totul exigentelor ad­ministrației socialiste de stat. Toate acestea vor constitui pentru noi o­­biective permanente de urmărit, convinși fiind că ele sînt hotărî­­toare pentru realizarea sarcinilor complexe ce revin organelor locale. Mă fac că te prind... (Urmare din pag. I) Ştefan Niculescu era contabil-şef la Staţiunea experimentală Caracal. El trebuia deci să vegheze la gestionarea corectă a tutu­ror valorilor materiale si băneşti ale unităţii. Departe insă de el asemenea preo­cupări. De exemplu, evi­denta debitelor de la can­tină a fost inexistentă. La fel şi verificarea debitelor de reţineri prezentate de către gestionari. Mai mult, după ce prin totala neîn­­deplinire a atribuţiilor sale de serviciu produce sta­ţiunii o pagubă de 82 000 lei, el încearcă să introducă în contul centrului şcolar a­­gricol o factură falsă în valoare de 98 000 lei. A pri­mit şi el o pedeapsă pe mă­sura faptelor. Alteori, semnătura „gos­podarului“ unităţii o în­tâlnim pe foaia de angajare pentru funcţii de gestio­nar sau pentru alte funcţii care oferă — unor indivizi incorecţi, evident — posi­bilitatea păgubirii unităţii cu sume importante, prin falsificarea de acte etc., a unor persoane cu o sub­stanţială listă de antece­dente penale. Angajat în­­tr-o asemenea funcţie, de exemplu, Kötő Iosif, de la Cooperativa „Deservirea“ din Turda, avea la activul său, nici mai mult, nici mai puţin decît... 11 condam­nări. Ne îndoim că ar mai putea exista un om de bună credinţă care să apeleze la serviciile unui asemenea gestionar. Dar, uneori, atitudinea conducătorilor unor unităţi de producţie este de-a drep­tul incredibilă. Se constată lipsă din gestiune, se trece imediat la recuperarea pa­gubei, se face adresă către organele de miliţie, încep cercetările, începe judeca­rea procesului, dar delapi­datorul este lăsat şi pe mai departe în funcţie. Este ca­zul O.C.L. „Alimentara" din Bacău (director — Ion Cîrnu, contabil-şef — Lupu Klein) , delapidatorului Ni­­colae Lungu nu i-a fost luată gestiunea pînă cînd organele de miliţie nu l-au arestat. La nici o lună după a­­ceasta, acelaşi director şi acelaşi contabil-şef vin să se plîngă organelor de mi­liţie, printr-o nouă adresă, că Nicolae Lungu a dela­pidat şi după sesizare , adică pe perioada în care domnia lor nu au binevoit să-l suspende din funcţie. Mai mult, ei solicită orga­nelor de cercetare penală să facă lumină „cu privire la cauzele care au determi­nat lipsa în gestiune“. De parcă Nicolae Lungu nu datorită lor rămăsese în funcţie, ci cu de la sine putere. Apărarea proprietăţii so­cialiste este o sarcină care se poate realiza numai prin respectarea tuturor actelor normative, prin acţiuni în strictă conformitate cu le­gea, prin emiterea de dispo­­ziţiuni avînd la bază litera şi spiritul legii. La produ­cerea pagubelor suferite de Combinatul pentru in­dustrializarea lemnului din Brăila — pagube care se ridică la aproximativ 400 000 lei — a contribuit însuşi fostul director, Ion Cursaru. Pentru menţine­rea în cadrul limitelor ca­litative admise, I. C. a dat o serie de dispoziţiuni ile­gale. S-au livrat de ase­menea gratuit, către dife­rite persoane particulare, importante cantităţi de ma­terial şi s-au trecut drept deşeuri anumite livrări că­tre beneficiari. In loc să creeze premisele prevenirii oricăror risipe, înlăturării oricăror atingeri aduse pa­trimoniului întreprinderii, descoperirii infractorilor şi trimiterii lor în judecată directorul a fost acela care a lovit primul în avutul obştesc. Şi s-au găsit aici cîţiva care să-l acompanie­ze. In primul rînd contro­lorii. ★ La apărarea avutului ob­ştesc sînt chemate atît uni­tăţile socialiste, cît şi or­ganele specializate : miliţia justiţia, forurile tutelare Banca Naţională şi Minis­terul Finanţelor. Răspunde­rea deosebită a conducerii întreprinderii pentru inte­gritatea şi buna gospodări­re a patrimoniului încre­dinţat derivă din atribu­ţiile pe care le are în ce priveşte folosirea valorilor materiale şi băneşti, din posibilitatea pe care o are ca, utilizînd toate instru­mentele legale de care dis­pune, să-i asigure protecţia necesară. Actul gospodăririi nu se poate concepe distinct, rupt de actul conservării acelei părţi încredinţate între­prinderii din avuţia naţio­nală. Aici este izvorul drep­tului pe care îl are socie­tatea de a cere conducerii­ întreprinderii să răspundă pentru întreaga gestiune e­­conomică a unităţii. Aceas­ta cu atît mai mult cu cît, aşa cum a arătat tovară­şul NICOLAE CEAUŞESCU la Plenara Comitetului Central al P.C.R. din 19 iunie a.c. : „Una din cele mai importante Îndatoriri ale partidului şi statului, ale fiecărui cetăţean este apărarea avutului obştesc, păstrarea integrităţii patri­moniului nostru socialist — singura bază a bunăstării materiale, a progresului şi civilizaţiei naţiunii noastre socialiste.“

Next