Scînteia, octombrie 1968 (Anul 37, nr. 7842-7872)
1968-10-01 / nr. 7842
SCINT El A — marți 1 octombrie 1968 NOUL SISTEM DE SALARIZARE $1 MAJORAREA SALARIILOR Salarii şi premii sporite corespunzător cantităţii şi calităţii muncii stimulent puternic în Ca o primă şi principală caracteristică se desprinde că în întreprinderile aflate în experimentare, producţia şi productivitatea muncii au cunoscut o sensibilă creştere. In luna iulie, de pildă, din cele 53 de întreprinderi la care s-a aplicat noul sistem de salarizare şi majorare a salariilor, 51 au realizat sarcina planificată la producţia globalăi la producţia marfă. Rezultate deosebite au obţinut, în luna august, întreprinderea poligrafică Sibiu, care a depăşit planul producţiei globale cu 8,3 la sută, Uzinele Chimice Române din Bucureşti — cu 3,3 la sută, Fabrica de geamuri Tîrnăveni — cu 6 la sută şi altele. Pentru impulsul producţiei industriale şi interesul pe care noile prevederi le-au trezit în rîndul colectivelor de salariaţi sunt edificatoare relatările tovarăşei GEORGETA CRISTOLOVEANU, directoarea ţesătoriei de relon „Panduri“ din Bucureşti, întreprindere a cărei producţie a crescut, în ultimele luni, într-un ritm accelerat . — Nu cu mult timp în urmă solicitam, trimestru de trimestru, forului nostru tutelar reducerea planului de producţie Cauzele erau mai mult de ordin subiectiv şi, practic, nu se crease acel climat propice stimulării depline a colectivului şi a fiecărui om în parte pentru o muncă rodnică, mai productivă, pentru îndeplinirea ritmică a sarcinilor de plan. In cele trei luni de experimentare a noului sistem de salarizare şi majorarea salariilor, atît la rehuncitorii, inginerii, tehnicienii, celelalte categorii de salariaţi ai combinatului piteştean s-au îngrijit să folosească cu randamente sporite mijloacele tehnice, să organizeze judicios activitatea la locurile de muncă, ştiind că sporul la productivitatea muncii şi volumul producţiei se va reflecta corespunzător în cîştigurile lor. Pe ansamblul întreprinderilor în experimentare, prin creşterea într-o asemenea proporţie a productivităţii muncii era şi firesc ca salariul mediu realizat de muncitori — în care ponderea determinantă o are salariul tarifar — să fie superior celui obţinut in perioadele anterioare. După datele pe care le avem, se observă că, în luna iulie, pe ministere, în întreprinderile industriei alimentare sporurile de cîştiguri au fost de 6,6— 17,6 la sută, în cele din industria poligrafică, de 11,6— 43,8 la sută, în unităţile industriei materialelor de construcţii, de 8,3—15,7 la sută şi în cele din industria petrolului, de 9—12,8 la sută, în luna august, din totalul muncitorilor unităţilor în experimentare, 43 la sută au realizat un salariu mediu cu 5—15 la sută mai mare, 26 la sută au obţinut creşteri şi mai substanţiale la veniturile din salarii, din care 13 la sută — cu peste 20 la sută. Bineînţeles, la aceste creşteri au contribuit şi sporurile de salariu pentru vechime neîntreruptă în muncă. Se poate spune, deci, că majorarea salariului mediu, în condiţiile sporirii neîntrerupte a productivităţii muncii, reflectă faptul că munca rodnică, mai productivă este răsplătită corespunzător. Sondajele întreprinse au scos în relief că, în cazul obţinerii unor rezultate economice deosebite, dintr-un cuantum de pină la 3 la sută din fondul de salarii, unii muncitori şi salariaţi tehnicoadministrativi au beneficiat şi de premii substanţiale. In luna iulie unii salariaţi din industria uşoară, industria alimentară sau cea locală au beneficiat de asemenea premii. La fabrica de produse cosmetice „Macul roşu“, din Bucureşti, s-au plătit substanţiale premii unor şefi de sătoria de relon „Panduri“, cît şi în cea mai mare parte a unităţilor economice planul de producţie a fost îndeplinit cu un număr mediu de salariaţi mai mic sau egal cu cel stabilit. Acolo unde s-a depăşit numărul mediu de salariaţi producţia a sporit într-un ritm mai rapid, ceea ce atestă că şi în aceste întreprinderi au fost puse în valoare rezervele de creştere a productivităţii muncii. Ritmurile consemnate la indicatorul sporirea productivităţii muncii sunt deosebit de semnificative. în luna iulie, întreprinderea de industrializare a cărnii Ploieşti a depăşit sarcina de creştere a productivităţii muncii cu 14,3 la sută, întreprinderea forestieră Vatra Dornei — cu 12,9 la sută, întreprinderea de cariere şi balastiere Arad — cu 8 la sută. In continuare, în luna august, la 26 întreprinderi din cele aflate în experimentare, planul producţiei globale a fost îndeplinit şi depăşit în exclusivitate pe baza creşterii productivităţii muncii. Sarcina planificată la productivitatea muncii a fost realizată la Uzinele Chimice Române din Bucureşti , în proporţie de 133,5 la sută, la Fabrica de geamuri Tîrnăveni, de 103,8 la sută, la Fabrica de ulei „Muntenia" din Capitală de 106,4 la sută, la I.O.I.L. nr. 1-Brăila, de 118,1 la sută. Pentru edificare, iată modul în care am evoluat la Combinatul de industrializare a lemnului Pitești cantitatea de muncă necesară pentru realizarea unora din principalele produse : brigadă şi muncitori de bază, pentru folosirea în procesul tehnologic a unor materii prime existente, în locul celor din import. Aceeaşi recompensare promptă a salariaţilor a avut loc şi la Fabrica de sticlă Azuga, întrucît ei au reparat unele instalaţii într-o perioadă cu aproape jumătate mai redusă decit cea planificată, obţinîndu-se astfel importante sporuri de producţie. In luna august, la 17 întreprinderi din cele 53 aflate în experimentare, unii salariaţi au beneficiat de premiile cuvenite pentru realizarea unor rezultate economice deosebite. Ce atestă datele chiar sumare, în privinţa efectelor favorabile pentru producţie şi veniturile salariaţilor declanşate de experimentare ? Muncitorii şi celelalte cadre din întreprinderi participă cu mai multă rîvnă şi conştiinciozitate la îndeplinirea şi depăşirea prevederilor planului de stat, la creşterea productivităţii muncii — activitate în slujba căreia îşi pun în valoare întreaga lor pregătire tehnică ,profesională, capacitatea şi iniţiativa creatoare. Faptul că, în veniturile totale ale salariaţilor, rolul principal îl ocupă acum salariul tarifar, stimulează in primul rînd ridicarea continuă a calificării oamenilor muncii și, pe această bază, realizarea unor rezultate superioare nu numai cantitative dar, mai ales, calitative. S-au eliminat, în bună parte, acele influente care dădeau naştere la discrepanţe in salarizare, ceea ce asigură o mai mare echitate în venituri. în majoritatea întreprinderilor, comitetele de direcţie au vegheat ca noul sistem de salarizare şi majorarea salariilor să fie aplicat potrivit spiritului prevederilor sale, aşa cum acestea au fost concepute de conducerea de partid şi de stat, poate realiza aici şi sunt atestate de gradul scăzut de folosire a instalaţiilor şi utilajelor. De pildă, în luna august, macaralele şi podurile rulante, staţia de preparare a betoanelor, tiparele pentru panouri s-au utilizat — aşa după cum ne spunea tov. ing. OSIAS SCHAECHTER, mecanicul-şef al întreprinderii — doar in proporţie de 70—80 la sută. La baza acestui randament redus stau atît unele defecţiuni care se produc în funcţionarea utilajelor cît şi neajunsurile ce stăruie în activitatea de aprovizionare cu materii prime şi materiale. — Normele sunt bine stabilite, ne relata tov. ION ŞELARU, betonist la linia de fabricaţie a panourilor mari. Dar, pentru a le realiza, pentru a obţine o productivitate a muncii mai înaltă — pe baza lor — trebuie complet eliminaţi „timpii morţi“ La noi în fabrică, însă, această necesitate de multe ori nu este respectată. Ieri (n.r. 18,IX.a.c.) de exemplu, eu, Beisan Constantin şi alţii, nu am putut să ne facem norma din cauza lipsei de ciment. Şi cazul nu e izolat. Aceleaşi probleme le avem cu aprovizionarea ritmică cu carcase. La polul opus se situează — în aceeaşi perioadă — moara „Griul“ din Bucureşti, unde normele de muncă s-au îndeplinit în proporţie de 117,3 la sută. Aici, cauzele acestor depăşiri exagerate trebuie căutate, cu precădere, tot în condiţiile de lucru, in nerespectarea componenţei şi a numărului de muncitori în formaţiile stabilite. La muncitorii acordanţi, ne relata tov, ing. DUMITRU CRISTEA, directorul morii „Griul“, înregistrăm perioadă de perioadă o mare fluctuaţie. Ca urmare, formaţiile de lucru nu mai sunt atît de bine organizate, iar normele se îndeplinesc de către cei rămaşi... aşa cum se îndeplinesc. Acest fenomen — o exagerată fluctuaţie a muncitorilor — pe care l-am constatat şi la întreprinderea de prefabricate Braşov nu se poate înlătura , în timpul anchetei noastre, doi muncitori calificaţi, cu o vechime în întreprinderea braşoveanâ de peste 15 ani, ne-au spus: „comitetul de direcţie mai are multe de făcut pentru a asigura condiţiile corespunzătoare realizării unor sporuri efective la productivitatea muncii, pentru a obţine cele mai bune rezultate în producţie". într-adevăr, atît la întreprinderea din Braşov, cît şi la cea din Bucureşti problemele transportului intern şi ale protecţiei muncii trebuie urgent rezolvate. Ce înseamnă a se crea aceste condiţii optime se desprinde din exemplul Fabricii de sticlă Azuga. Aici nu se poate spune că — anterior — nu se înregistra o fluctuaţie ridicată. De la începutul experimentării însă, numeroşi muncitori au cerut să fie reprimiţi şi să lucreze din nou în întreprindere, fiind decişi să-şi aducă o contribuţie constantă la bunul mers al producţiei. Şi aceasta, pentru că comitetul de direcţie a urmărit îmbunătăţirea condiţiilor de lucru şi a realizat practic acest deziderat în secţiile întreprinderii. Fiindcă tot vorbim de Fabrica de sticlă din Azuga, trebuie relevat şi un alt aspect : aici, în ultimul timp, indicele mediu de îndeplinire a normelor a atins niveluri de peste 105 la sută. — Sfînt nivelari, ridicate, remarcatov. ing. TEODOR GALBINEANU, directorul întreprinderii. însă trebuie precizat că noi am început pregătirea experimentării — prin aşezarea pe baze ştiinţifice a normelor — încă de la sfîrşitul anului1837. Un timp, normele de muncă s-au îndeplinit — firesc — în proporţie de sută la sută. Apoi au apărut influenţe care au determinat depăşirile din ultima perioadă. Ce influenţe au intervenit ? O stabilitate sortimentală neîntîlnită anterior, care s-a concretizat într-o creştere a specializării şi îndemînării muncitorilor — deci acea situaţie optimă care permite îmbunătăţirea, în continuare, a normelor de muncă. De ce nu reflectă normele de muncă aceste condiţii favorabile de lucru create în întreprindere, avîntul pentru obţinerea unei productivităţi a muncii sporite declanşat în rîndul colectivului ? Era strict necesar ca, imediat ce s-au îmbunătăţit condiţiile de lucru, comitetul de direcţie de la Fabrica de sticlă din Azuga să treacă la perfecţionarea normelor, în scopul creşterii corespunzătoare a productivităţii muncii. Să cercetăm şi o altă situaţie, consemnată la Fabrica de tricotaje Braşov. Aici, dispersia îndeplinirii individuale a normelor a fost — în luna iulie — destul de ridicată , în timp ce 10 la sută din muncitorii acordanţi au avut realizări de norme de sub 70 la sută, alţi 8 la sută au obţinut depăşiri mai mari de 30 la sută. Există vreo defecţiune în modul de calculare a normelor de muncă ? — Şi da şi nu, ne-a răspuns tov. ing. MARIA DATCU, directoarea fabricii. Introducerea noului sistem de salarizare şi majorarea salariilor presupune înainte de orice stabilirea unor norme de muncă tehnice, realizate pe baza unei atente pregătiri tehnico-organizatorice în sectoarele de fabricație. Or, la noi, aceste condiţii prealabile, absolut necesare, nu au fost cele optime, cauza constînd în calitatea necorespunzătoare a materiei prime primite de la furnizori " — ■ în ’principal, Filatura de lînă pieptănată din Bucureşti. Deficienţele din aprovizionarea întreprinderii braşovene pot fi aduse ca justificare pentru a folosi cu potenţial scăzut mijloacele tehnice şi forţa de muncă ? Şi cum au reuşit cei 8 la sută dintre muncitori să depăşească normele, cu peste 30 la sută, dacă acestea nu s-ar fi situat în urma condiţiilor reale de lucru din fabrică ? Tov. ION ROTH, şeful serviciului de normare a muncii din întreprinderea braşoveană, ne-a spus că de vină ar mai fi necorelarea planului de producţie cu necesarul de forţă de muncă. Adică, forul de resort, pentru a realiza, pe totalul întreprinderilor în subordine, niveluri ridicate la productivitatea muncii, recurge la o stratagemă , obligă unităţile tutelare să nu înregistreze corect orele efectuate de unii muncitori peste programul normal de lucru, adică să se presteze ore suplimentare nedeclarate, ceea ce conduce la depășirea exagerată a normelor de muncă. Ajungem, deci, la următoarea dilemă : ori normele nu sunt bine fundamentate, ori necorelarea dintre planul de producţie şi cel de forţă de muncă se menţine cu adevărat. Răspunsul corect trebuie dat, fără întîrziere, de forul tutelar al fabricii braşovene, întrucît — fie spus — în domeniul acesta se constată o nepotrivire greu de descurcat. Investigaţiile anchetei au relevat următorul fapt pozitiv, valabil pentru ,multe din întreprinderile în experimentare , deşi normele de muncă se realizează în proporţie de 100 la sută, totuşi, nivelul producţiei şi al productivităţii muncii a crescut simţitor faţă de perioada anterioară, când gradul de îndeplinire a normelor se ridica la 120—130 la sută, muncitorii obţinînd la ora actuală sporuri de salarii corespunzătoare. Explicaţia constă în aşezarea pe baze realiste, ştiinţifice, a majorităţii normelor de muncă. Iar acolo unde se consemnează depăşiri de norme — în cazul cind ele sunt bine stabilite şi se respectă prescripţiile tehnologice — acestea se datoresc aptitudinilor şi îndemînării deosebite ale muncitorilor, care le permit să obţină în procesul producţiei o productivitate a muncii în continuă creştere. Este şi firesc ca asemenea realizări să fie răsplătite cu cîştiguri băneşti stimulatorii, pensarea deosebită pentru rezultate cît mai bune în muncă, in creşterea producţiei şi productivităţii, trebuie să acţioneze şi răspunderea materială a fiecărui salariat în cazul nerealizării sarcinilor de plan sau de serviciu, provocării de pagube patrimoniului întreprinderii şi avuţiei naţionale. Acest principiu nu poate să funcţioneze unilateral, fiindcă ar fi nejust şi inechitabil ca societatea, întregul popor, recompensînd rezultatele pozitive, să treacă cu vederea daunele produse de cei ce nu-şi realizează cu conştiinciozitate sarcinile ce le revin, lucrează superficial, nu respectă disciplina tehnologică şi de muncă, dau produse de slabă calitate. Iată de ce neîndeplinirea prevederilor de plan atrage după sine diminuarea salariilor într-o anumită proporţie, determinată pe baza unor criterii bine stabilite. Aceste măsuri sunt valabile nu numai la nivelul întreprinderii, ci şi al secţiilor sau al altor compartimente. Cum se aplică aceste prevederi în întreprinderile cuprinse în experimentare ? La atelierul de produse de tîmplărie pentru export de la I.I.L. „Chimica“ — Cluj, în luna iulie s-a lucrat un timp la remedierea produselor refuzate la recepţie, din cauza calităţii necorespunzătoare. Iar la o serie de unităţi de morărit din cadrul întreprinderilor de industrie locală, sau la o secţie a întreprinderii de cariere şi balastiere — Arad nu s-au realizat sarcinile de producţie planificate. Ca urmare — conform prevederilor legale — atît şefilor secţiilor respective, celorlalţi salariaţi tehnico-administrativi, cît şi muncitorilor salarizaţi în regie şi celor auxiliari, li s-au redus salariile tarifare. De asemenea, în luna august, la întreprinderea de încălţăminte „Dîmboviţa“ din Bucureşti unui brigadier, care a indus în eroare conducerea secţiei cu privire la rezultatele obţinute în îndeplinirea planului de producţie, salariul tarifar i s-a diminuat cu 3 la sută. Aceeaşi sancţiune s-a aplicat altui brigadier pentru proasta organizare a atelierului ce-l conduce, iar la unii controlori tehnici de calitate care au efectuat un control necorespunzător li s-a redus salariul cu 3,6 la sută. La fel s-a acţionat şi pentru degradarea unor produse, abateri disciplinare, care au generat greutăţi în desfăşurarea normală a procesului de producţie. Din aceste motive, la I.I.L. „Victoria“ Bucureşti, în iulie, au fost diminuate salariile tarifare unor muncitori salarizaţi în regie şi la 5 salariaţi tehnicoadministrativi, ce au dovedit neglijenţă în serviciu. — Evitarea disproporţiilor între răsplata muncii şi rezultatele obţinute — ne spunea tov. DUMITRU CONSTANTIN, muncitor betonist la întreprinderea de prefabricate Braşov — precum şi asigurarea unui cîştig care să oglindească cît mai real şi să stimuleze contribuţia fiecăruia în realizarea sarcinilor de plan ne mobilizeaz.e în activitatea noastră, însă o îndatorire revine şi comitetelor de direcţie din întreprinderi... Despre ce îndatorire este vorba ? Să manifeste grijă pentru ca sancţiunile să vizeze într-adevăr numai pe salariatul implicat în crearea unui neajuns sau a unei deficienţe. Numai în acest fel sancţiunea îşi va atinge scopul, îşi va dovedi caracterul ei stimulatoriu şi educativ. In timpul anchetei noastre am întîlnit acest caz : la o fabrică din Braşov, doi muncitori rebutaseră o comandă în valoare de circa 1 500 de lei. Cercetările făcute au arătat că ei respectaseră prescripţiile tehnologice şi, unul din ei, înainte de a executa comanda, chiar avea îndoieli asupra rigurozităţii, preciziei acestor indicaţii. Totuşi, produsele s-au executat. Neadîncind cercetarea faptelor, conducerea secţiei a hotărît: daunele să fie recuperate de la cei doi muncitori. Pe bună dreptate, comitetul de direcţie nu a fost de acord cu o asemenea decizie. De vină s-a dovedit a fi şi tehnologul care „creionase“ superficial prescripţiile respective. Ca urmare, mai ales el a fost pus să suporte pagubele. In acest mod, sancţiunea a fost apreciată favorabil şi a servit ca un exemplu pentru ceea ce înseamnă ca salariaţii să răspundă material pentru calitatea muncii lor în sectorul de producţie în care lucrează. creşterea productivităţii muncii şi imbunătăţirea activităţii economice Implicaţiile unei normări superficiale (în procente) înainte de în timpul experimentării Produsul experimentare (iunie) (iulie) (august) Placaj 100 97,6 92,7 Binale 100 80,3 87,0 Plăci fibro-lemnoase 100 100 90,9 Condiţiile tehnice de lucru - criteriul cheie al dimensionării sarcinilor îndeplinind sarcinile de producţie sporite, marea majoritate a salariaţilor primesc salarii sensibil mai mari. Dar, această producţie suplimentară trebuie realizată printr-o consistentă creştere a productivităţii muncii. Ştiut fiind că la îndeplinirea în proporţie de 100 la sută a sarcinii de sporire a productivităţii muncii, indicele mediu de realizare a normelor trebuie să se situeze — cu mici, foarte mici abateri — în jurul cifrei 1, iată că ajungem la problema„cheie“ a aplicării sistemului îmbunătăţit de salarizare şi majorare a salariilor : normarea muncii. Cum se îndeplinesc şi, mai ales, cum au fost calculate normele de muncă ? Au ele, într-adevăr, un caracter ştiinţific, sunt bine fundamentate din punct de vedere tehnic încît să asigure punerea largă în valoare a posibilităţilor de creştere a productivităţii muncii din întreprinderi ? Revenim asupra situaţiei consemnate în luna iulie, în acea perioadă, în cele 53 întreprinderi cuprinse în experimentare. Indicele mediu de îndeplinire a normelor de muncă a fost de 99,7 la sută. Deci, o situaţie oarecum corespunzătoare. Dar, aceasta nu e decit o medie. Pentru că, la unele unităţi economice, indicele de îndeplinire a normelor a marcat rezultate cu mult sub sau peste medie. Din prima categorie face parte şi întreprinderea de prefabricate Braşov. Aici, în luna iulie proporţia de realizare a normelor a fost de 95,6 la sută. Şi-au spus cuvîntul nivelul scăzut de calificare a unor muncitori, dar şi neasigurarea efectivă a tuturor condiţiilor tehnice, tehnologice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă îmbunătăţite. Era necesar ca fiecare muncitor şi loc de muncă să fie asigurat cu scule, dispozitive, materii prime şi materiale, cu alte cuvinte, cu tot ceea ce se impunea pentru menţinerea unui ritm de muncă susţinut, propice îndeplinirii normelor — dar aceste premise nu s-au realizat. Aceste deficienţe organizatorice au impietat asupra nivelului productivităţii muncii care se Acţionează cu promptitudine mecanismul răspunderii materiale ? Prin noul sistem de salarizare şi majorarea salariilor se asigură nu numai stimularea muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor la realizarea ireproşabilă a sarcinilor de plan, împletind interesele personale ale fiecăruia cu interesele întreprinderii, dar şi răspunderea materială faţă de cantitatea şi calitatea muncii, în sensul că acordarea salariului tarifar integral este condiţionată de îndeplinirea sarcinilor programate în perioada respectivă. Prin aplicarea acestei prevederi se traduce, de fapt, în viaţă cealaltă cerinţă imperioasă a principiului cointeresării materiale , o dată cu recom Ancheta noastră nu a reliefat decît unele aspecte ale experimentării noului sistem de salarizare și majorare a salariilor în cele 53 de întreprinderi. Deocamdată, nu se pot trage concluzii definitive asupra experimentării. Cele trei luni care au trecut arată că întreprinderile în experimentare au obţinut rezultate pozitive, superioare faţă de perioadele anterioare. Unele lipsuri care se mai constată în acest domeniu se datoresc fie neînţelegerii de către toate comitetele de direcţie a sensului major al noului sistem de salarizare şi majorarea salariilor, fie sprijinului insuficient din partea unor ministere ţi organe centrale ţi locale. Este stringent necesar ca noul sistem de salarizare ţi majorarea salariilor să fie aplicat riguros, fără deformări, iar prevederile sale să fie cunoscute în profunzime de fiecare muncitor, tehnician şi inginer, de toţi salariaţii întreprinderilor in experimentare. Problema fundamentală, factorul „cheie" al succesului experimentării este reconsiderarea pe baze ştiinţifice a normării muncii, pentru ca normele de muncă să ducă la creşterea necontenită a productivităţii muncii, să reflecte condiţiile tehnice, tehnologice şi organizatorice reale, în care se desfăşoară activitatea întreprinderilor. Totodată, de o atenţie sporită trebuie să se bucure modul de formare şi de recuperare a fondurilor destinate aplicării noului sistem de salarizare şi de majorare a salariilor. Stă în puterea fiecărei întreprinderi industriale să realizeze economii şi beneficii în continuă creştere şi aceasta prin mobilizarea tuturor rezervelor latente, a acelor posibilităţi interne puse în valoare de organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii. Aşa cum se desprinde din practică, trebuie să crească preocuparea colectivelor de întreprinderi pentru a mări necontenit productivitatea muncii şi, implicit, volumul economiilor şi al beneficiilor. Ele trebuie să fie conştiente că de mărimea economiilor și beneficiilor depinde formarea acumulărilor socialiste, înfăptuirea programului de dezvoltare a economiei — bază sigură pentru ridicarea in continuare a nivelului de trai al oamenilor muncii. Anchetă realizată de Dan MATEESCU PAGINA 3 în centrul creşterea rentabilităţii şi a economiilor preţul de cost In ultimă instanţă, asigurarea unei mai juste stabiliri a salariului în funcţie de cantitatea, calitatea şi răspunderea socială a muncii, trebuie să ducă la amplificarea substanţială a eficienţei activităţii economice. La majoritatea întreprinderilor aflate în experimentare a crescut gradul de rentabilitate. Beneficiile planificate pe luna iulie au fost depăşite, pe totalul a 20 întreprinderi cuprinse într-un sondaj, cu cîteva milioane de lei, iar în lunile următoare, aceste acumulări au înregistrat de asemenea cote ridicate. Aceste rezultate au o semnificaţie deosebită, deoarece tocmai din creşterea productivităţii muncii, din volumul beneficiilor realizate, al economiilor suplimentare la preţul de cost se face recuperarea fondurilor alocate pentru majorarea salariilor, cu ocazia experimentării noilor măsuri în acest domeniu. Dat fiind că „secretul" salariilor ridicate constă în nivelul mereu crescut al productivităţii şi al economiilor suplimentare la preţul de cost, era de aşteptat ca ministerele şi consiliile populare judeţene respective să acorde cea mai mare atenţie acestei probleme. în realitate, lucrările au trenat, iar unele întreprinderi nu au manifestat interesul cuvenit pentru recuperarea, prin efort propriu, a fondurilor suplimentare de salarii. Sondajul de care aminteam, efectuat în 30 de întreprinderi, a relevat că, în iunie, numai 9 dintre ele au întocmit planuri de măsuri pentru realizarea de economii, iar în luna iulie din 30 de unități economice verificate, doar în 16 se trecuse la stabilirea de măsuri menite să conducă la recuperarea cheltuielilor suplimentare cu salariile. De neînțeles este optica întîlnită la unele unități economice, printre care întreprinderea de prefabricate Brașov. Aici, după cum ni s-a spus, recuperarea în cadrul întreprinderii a celor 145 000 lei, cit reprezintă în fiecare lună fondul suplimentar de salarii, ar fi imposibil de realizat. — Tovarăşii din conducerea întreprinderii nu cunoşteau problema — ne-a relatat tov. ŞTEFAN TOFAN, şef de serviciu în direcţia plan economic din Ministerul Industriei Construcţiilor. O recentă analiză, pe care am întreprins-o la întreprinderea din Brașov, a arătat că pe baza unor măsuri adecvate și larg cuprinzătoare, în cea de a doua parte a acestui an — deci, în perioada cuprinsă în experimentare — se vor putea economisi, în mod suplimentar, aproape 850 000 lei, recuperîndu-se integral fondul bănesc necesar majorării salariilor. După părerea specialiștilor, valoarea deosebită a hotărîrii partidului și guvernului, privind noul sistem de salarizare și majorarea salariilor, constă tocmai în capacitatea fiecărui colectiv de întreprindere în experimentare, a comitetelor de direcţie respective, de a asigura prin forţe proprii valorificarea mai judicioasă a rezervelor interne şi, pe această cale, formarea fondurilor necesare stimulării suplimentare a salariaţilor; în aceste condiţii, aplicarea noului sistem de salarizare şi majorarea salariilor trebuie să ducă la creşterea şi mai accentuată a productivităţii muncii, a volumului de economii, la sporirea rentabilităţii întreprinderilor.