Scînteia, octombrie 1968 (Anul 37, nr. 7842-7872)

1968-10-01 / nr. 7842

SCI­NT El A — marți 1 octombrie 1968 NOUL SISTEM DE SALARIZARE $1 MAJORAREA SALARIILOR Salarii şi premii spo­rite corespunzător cantităţii şi calităţii muncii stimulent puternic în Ca o primă şi principală caracteristică se desprinde că în întreprinderile aflate în experimentare, produc­ţia şi productivitatea mun­cii au cunoscut o sensibilă creştere. In luna iulie, de pildă, din cele 53 de întreprinderi la care s-a aplicat noul sistem de salarizare şi majorare a salariilor, 51 au realizat sarcina planificată la pro­ducţia globală­­i la pro­ducţia marfă. Rezultate deosebite au obţinut, în luna august, întreprinde­rea poligrafică Sibiu, care a depăşit planul producţiei globale cu 8,3 la sută, Uzinele Chimice Române din Bucureşti — cu 3,3 la sută, Fabrica de geamuri Tîrnăveni — cu 6 la sută şi altele. Pentru impulsul produc­ţiei industriale şi interesul pe care noile prevederi le-au trezit în rîndul colectivelor de salariaţi sunt edificatoare relatări­le tovarăşei GEORGETA CRISTOLOVEANU, direc­toarea ţesătoriei de relon „Panduri“ din Bucureşti, întreprindere a cărei pro­ducţie a crescut, în ultime­le luni, într-un ritm acce­lerat . — Nu cu mult timp în urmă solicitam, trimestru de trimestru, forului nos­tru tutelar reducerea planului de producţie Cauzele erau mai mult de ordin subiectiv şi, practic, nu se crease acel climat propice stimulării depline a colectivului şi a fiecărui om în parte pentru o mun­că rodnică, mai productivă, pentru îndeplinirea ritmică a sarcinilor de plan. In cele trei luni de ex­perimentare a noului sis­tem de salarizare şi majo­rarea salariilor, atît la re­huncitorii, inginerii, teh­nicienii, celelalte categorii de salariaţi ai combinatului piteştean s-au îngrijit să folosească cu randamente sporite mijloacele tehnice, să organizeze judicios acti­vitatea la locurile de mun­că, ştiind că sporul la pro­ductivitatea muncii şi vo­lumul producţiei se va re­flecta corespunzător în cîş­­tigurile lor. Pe ansamblul întreprin­derilor în experimentare, prin creşterea într-o a­­semenea proporţie a pro­ductivităţii muncii era şi firesc ca salariul mediu realizat de muncitori — în care ponderea determi­nantă o are salariul tarifar — să fie superior celui ob­ţinut in perioadele an­terioare. După datele pe care le avem, se observă că, în luna iulie, pe minis­tere, în întreprinderile in­dustriei alimentare sporu­rile de cîştiguri au fost de 6,6— 17,6 la sută, în cele din industria poligrafică, de 11,6— 43,8 la sută, în unită­ţile industriei materialelor de construcţii, de 8,3—15,7 la sută şi în cele din indus­tria petrolului, de 9—12,8 la sută, în luna august, din totalul muncitorilor unită­ţilor în experimentare, 43 la sută au realizat un sala­riu mediu cu 5—15 la sută mai mare, 26 la sută au obţinut creşteri şi mai sub­stanţiale la veniturile din salarii, din care 13 la sută — cu peste 20 la sută. Bi­neînţeles, la aceste creş­teri au contribuit şi spo­rurile de salariu pentru vechime neîntreruptă în muncă. Se poate spune, deci, că majorarea salariu­lui mediu, în condiţiile spo­ririi neîntrerupte a pro­ductivităţii muncii, reflectă faptul că munca rodnică, mai productivă este răsplă­tită corespunzător. Sondajele întreprinse au scos în relief că, în ca­zul obţinerii unor re­zultate economice deose­bite, dintr-un cuantum de pină la 3 la sută din fon­dul de salarii, unii munci­tori şi salariaţi tehnico­­administrativi au beneficiat şi de premii substanţiale. In luna iulie unii sala­riaţi din industria uşoară, industria alimentară sau cea locală au beneficiat de asemenea premii. La fa­brica de produse cosmetice „Macul roşu“, din Bucu­reşti, s-au plătit substan­ţiale premii unor şefi de sătoria de relon „Pan­duri“, cît şi în cea mai mare parte a unităţilor economice planul de pro­ducţie a fost îndeplinit cu un număr mediu de sala­riaţi mai mic sau egal cu cel stabilit. Acolo unde s-a depăşit numărul mediu de salariaţi producţia a sporit într-un ritm mai rapid, ceea ce atestă că şi în aceste întreprinderi au fost puse în valoare rezervele de creştere a productivită­ţii muncii. Ritmurile con­semnate la indicatorul spo­rirea productivităţii muncii sunt deosebit de semnifica­tive. în luna iulie, între­prinderea de industrializare a cărnii Ploieşti a depăşit sarcina de creştere a pro­ductivităţii muncii cu 14,3 la sută, întreprinderea fo­restieră Vatra Dornei — cu 12,9 la sută, întreprinderea de cariere şi balastiere Arad — cu 8 la sută. In continuare, în luna au­gust, la 26 întreprinderi din cele aflate în experimenta­re, planul producţiei globa­le a fost îndeplinit şi de­păşit în exclusivitate pe baza creşterii productivi­tăţii muncii. Sarcina pla­nificată la productivitatea muncii a fost realizată la U­­zinele Chimice Române din Bucureşti , în proporţie de 133,5 la sută, la Fabrica de geamuri Tîrnăveni, de 103,8 la sută, la Fabrica de ulei „Muntenia" din Capi­tală de 106,4 la sută, la I.O.I.L. nr. 1-Brăila, de 118,1 la sută. Pentru edifi­care, iată modul în care am evoluat la Combinatul de industrializare a lemnului­ Pitești cantitatea de muncă necesară pentru realizarea unora din principalele pro­duse : brigadă şi muncitori de bază, pentru folosirea în procesul tehnologic a unor materii prime existente, în locul celor din im­port. Aceeaşi recompensa­re promptă a salariaţilor a avut loc şi la Fabrica de sticlă Azuga, întrucît ei au reparat unele instalaţii în­tr-o perioadă cu aproape jumătate mai redusă decit cea planificată, obţinîn­­du-se astfel importante spo­ruri de producţie. In luna august, la 17 întreprinderi din cele 53 aflate în expe­rimentare, unii salariaţi au beneficiat de premiile cu­venite pentru realizarea unor rezultate economice deosebite. Ce atestă datele chiar sumare, în privinţa efecte­lor favorabile pentru pro­ducţie şi veniturile salaria­ţilor declanşate de experi­mentare ? Muncitorii şi celelalte cadre din între­prinderi participă cu mai multă rîvnă şi conşti­inciozitate la îndeplini­rea şi depăşirea pre­vederilor planului de stat, la creşterea produc­tivităţii muncii — activi­tate în slujba căreia îşi pun în valoare întreaga lor pregătire tehnică ,profesio­nală, capacitatea şi iniţia­tiva creatoare. Faptul că, în veniturile totale ale sa­lariaţilor, rolul principal îl ocupă acum salariul tari­far, stimulează in primul rînd ridicarea continuă a calificării oamenilor mun­cii și, pe această bază, rea­lizarea unor rezultate supe­rioare nu numai cantitative dar, mai ales, calitative. S-au eliminat, în bună par­te, acele influente care dădeau naştere la discre­panţe in salarizare, ceea ce asigură o mai mare echi­tate în venituri. în majori­tatea întreprinderilor, co­mitetele de direcţie au vegheat ca noul sistem de salarizare şi majorarea sa­lariilor să fie aplicat potri­vit spiritului prevederilor sale, aşa cum acestea au fost concepute de conduce­rea de partid şi de stat, poate realiza aici şi sunt atestate de gradul scă­zut de folosire a instala­ţiilor şi utilajelor. De pil­dă, în luna august, maca­ralele şi podurile ru­lante, staţia de pre­parare a betoanelor, tipa­rele pentru panouri s-au utilizat — aşa după cum ne spunea tov. ing. OSIAS SCH­AECHTER, mecani­­cul-şef al întreprinderii — doar in proporţie de 70—80 la sută. La baza acestui randament re­dus stau atît unele de­fecţiuni care se produc în funcţionarea utilajelor cît şi neajunsurile ce stăruie în activitatea de aprovizio­nare cu materii prime şi materiale. — Normele sunt bine sta­bilite, ne relata tov. ION ŞELARU, betonist la linia de fabricaţie a pa­nourilor mari. Dar, pentru a le realiza, pentru a ob­ţine o productivitate a muncii mai înaltă — pe baza lor — trebuie com­plet eliminaţi „timpii morţi“ La noi în fabrică, însă, această necesitate de multe ori nu este respec­tată. Ieri (n.r. 18,IX.a.c.) de exemplu, eu, Beisan Con­stantin şi alţii, nu am pu­tut să ne facem norma din cauza lipsei de ciment. Şi cazul nu e izolat. Aceleaşi probleme le avem cu apro­vizionarea ritmică cu car­case. La polul opus se situea­ză — în aceeaşi perioadă — moara „Griul“ din Bucu­reşti, unde normele de muncă s-au îndeplinit în proporţie de 117,3 la sută. Aici, cauzele acestor de­păşiri exagerate trebuie căutate, cu precădere, tot în condiţiile de lucru, in nerespectarea componenţei şi a numărului de munci­tori în formaţiile stabi­lite.­­ La muncitorii acor­­danţi, ne relata tov, ing. DUMITRU CRISTEA, di­rectorul morii „Griul“, în­registrăm perioadă de pe­rioadă o mare fluctuaţie. Ca urmare, formaţiile de lucru nu mai sunt atît de bine organizate, iar nor­mele se îndeplinesc de către cei rămaşi... aşa cum se îndeplinesc. Acest fenomen — o exa­gerată fluctuaţie a munci­torilor — pe care l-am con­statat şi la întreprinderea de prefabricate Braşov nu se poate înlătura , în timpul anchetei noastre, doi muncitori calificaţi, cu o vechime în în­treprinderea braşoveanâ de peste 15 ani, ne-au spus: „comitetul de direcţie mai are multe de făcut pen­tru a asigura condi­ţiile corespunzătoare reali­zării unor sporuri efective la productivitatea muncii, pentru a obţine cele mai bune rezultate în produc­ţie". într-adevăr, atît la în­treprinderea din Braşov, cît şi la cea din Bucureşti problemele transportului intern şi ale protecţiei muncii trebuie urgent rezolvate. Ce înseam­nă a se crea aces­te condiţii optime se desprinde din exemplul Fabricii de sticlă Azuga. Aici nu se poate spune că — anterior — nu se înre­gistra o fluctuaţie ridicată. De la începutul experimen­tării însă, numeroşi munci­tori au cerut să fie repri­miţi şi să lucreze din nou în întreprindere, fiind de­cişi să-şi aducă o contribu­ţie constantă la bunul mers al producţiei. Şi a­­ceasta, pentru că comitetul de direcţie a urmărit îm­bunătăţirea condiţiilor de lucru şi a realizat practic acest deziderat în secţiile întreprinderii. Fiindcă tot vorbim de Fabrica de sticlă din Azu­ga, trebuie relevat şi un alt aspect : aici, în ulti­mul timp, indicele mediu de îndeplinire a normelor a atins niveluri de peste 105 la sută. — Sfînt nivelari, r­idicate, remarca­tov. ing. TEODOR GALBINEANU, directorul întreprinderii. însă trebuie precizat că noi am început pregătirea experimentării — prin aşezarea pe baze ştiinţifice a normelor — încă de la sfîrşitul anului­­1837. Un timp, norme­le de muncă s-au îndepli­nit — firesc — în propor­ţie de sută la sută. Apoi au apărut influenţe care au determinat depăşirile din ultima perioadă. Ce influenţe au interve­nit ? O stabilitate sorti­mentală neîntîlnită ante­rior, care s-a concretizat într-o creştere a speciali­zării şi îndemînării mun­citorilor — deci acea si­tuaţie optimă care permite îmbunătăţirea, în conti­nuare, a normelor de mun­că. De ce nu reflectă nor­mele de muncă aceste con­diţii favorabile de lucru create în întreprindere, a­­vîntul pentru obţinerea u­­nei productivităţi a muncii sporite declanşat în rîn­­dul colectivului ? Era strict necesar ca, imediat ce s-au îmbunătăţit condiţiile de lucru, comitetul de di­recţie de la Fabrica de sti­clă din Azuga să treacă la perfecţionarea normelor, în scopul creşterii cores­punzătoare a productivităţii muncii. Să cercetăm şi o altă si­tuaţie, consemnată la Fa­brica de tricotaje Braşov. Aici, dispersia îndeplinirii individuale a normelor a fost — în luna iulie — destul de ridicată , în timp ce 10 la sută din muncito­rii acordanţi au avut rea­lizări de norme de sub 70 la sută, alţi 8 la sută au obţinut depăşiri mai mari de 30 la sută. Există vreo defecţiune în modul de calculare a normelor de muncă ? — Şi da şi nu, ne-a răs­puns tov. ing. MARIA DATCU, directoarea fabri­cii. Introducerea noului sistem de salarizare şi ma­jorarea salariilor presu­pune înainte de orice sta­bilirea unor norme de muncă tehnice, realizate pe baza unei atente pregătiri tehnico-organizatorice în sectoarele de fabricație. Or, la noi, aceste condiţii prealabile, absolut necesa­re, nu au fost cele optime, cauza constînd în calitatea necorespunzătoare a mate­riei prime primite de la furniz­ori " — ■ în ’principal, Filatura­ de lînă pieptăna­tă din Bucureşti. Deficienţele din aprovi­zionarea întreprinderii bra­şovene pot fi aduse ca jus­tificare pentru a folosi cu potenţial scăzut mijloace­le tehnice şi forţa de mun­că ? Şi cum au reuşit cei 8 la sută dintre muncitori să depăşească normele, cu peste 30 la sută, dacă a­­cestea nu s-ar fi situat în urma condiţiilor reale de lucru din fabrică ? Tov. ION ROTH, şeful ser­viciului de normare a muncii din întreprinderea braşoveană, ne-a spus că de vină ar mai fi necore­­larea planului de produc­ţie cu necesarul de forţă de muncă. Adică, fo­rul de resort, pentru a realiza, pe totalul între­prinderilor în subordine, niveluri ridicate la produc­tivitatea muncii, recurge la o stratagemă , obligă u­nităţile tutelare să nu în­registreze corect orele e­­fectuate de unii muncitori peste programul normal de lucru, adică să se pres­teze ore suplimentare ne­declarate, ceea ce conduce la depășirea exagerată a normelor de muncă. Ajun­gem, deci, la următoarea dilemă : ori normele nu sunt bine fundamentate, ori ne­­corelarea dintre planul de producţie şi cel de forţă de muncă se menţine cu adevărat. Răspunsul co­rect trebuie dat, fără în­­tîrziere, de forul tutelar al fabricii braşovene, întrucît — fie spus — în domeniul acesta se constată o nepo­trivire greu de descurcat. Investigaţiile anchetei au relevat următorul fapt pozitiv, valabil pen­­tru ,­­multe din între­prinderile în experimen­tare , deşi normele de muncă se realizează în pro­porţie de 100 la sută, to­tuşi, nivelul producţiei şi al productivităţii muncii a crescut simţitor faţă de pe­rioada anterioară, când gradul de îndeplinire a nor­melor se ridica la 120—130 la sută, muncitorii obţi­­nînd la ora actuală sporuri de salarii corespunzătoare. Explicaţia constă în aşeza­rea pe baze realiste, ştiin­ţifice, a majorităţii norme­lor de muncă. Iar acolo unde se consemnează depă­şiri de norme — în cazul cind ele sunt bine stabilite şi se respectă prescripţiile tehnologice — acestea se datoresc aptitudinilor şi în­demînării deosebite ale muncitorilor, care le per­mit să obţină în procesul producţiei o productivitate a muncii în continuă creş­tere. Este şi firesc ca ase­menea realizări să fie răs­plătite cu cîştiguri băneşti stimulatorii, pensarea deosebită pentru rezultate cît mai bune în muncă, in creşterea pro­ducţiei şi productivităţii, trebuie să acţioneze şi răs­punderea materială a fie­cărui salariat în cazul ne­­realizării sarcinilor de plan sau de serviciu, provocării de pagube patrimoniului întreprinderii şi avuţiei naţionale. Acest principiu nu poate să funcţioneze unilateral, fiindcă ar fi nejust şi inechitabil ca so­cietatea, întregul popor, recompensînd rezultatele pozitive, să treacă cu ve­derea daunele produse de cei ce nu-şi realizează cu conştiinciozitate sarcinile ce le revin, lucrează super­ficial, nu respectă disci­plina tehnologică şi de muncă, dau produse de slabă calitate. Iată de ce neîndeplinirea prevederi­lor de plan atrage după sine diminuarea salariilor într-o anumită proporţie, determinată pe baza unor criterii bine stabilite. A­­ceste măsuri sunt valabile nu numai la nivelul între­prinderii, ci şi al secţiilor sau al altor compartimente. Cum se aplică aceste prevederi în întreprinderile cuprinse în experimen­tare ? La atelierul de pro­duse de tîmplărie pentru export de la I.I.L. „Chi­mica“ — Cluj, în luna iulie s-a lucrat un timp la remedierea produselor re­fuzate la recepţie, din cauza calităţii necorespun­zătoare. Iar la o serie de unităţi de morărit din ca­drul întreprinderilor de industrie locală, sau la o secţie a întreprinderii de cariere şi balastiere — Arad nu s-au realizat sarcinile de producţie pla­nificate. Ca urmare — con­form prevederilor legale — atît şefilor secţiilor respec­tive, celorlalţi salariaţi teh­­nico-administrativi, cît şi muncitorilor salarizaţi în regie şi celor auxiliari, li s-au redus salariile tari­fare. De asemenea, în luna august, la întreprinderea de încălţăminte „Dîmbo­viţa“ din Bucureşti unui brigadier, care a indus în eroare conducerea secţiei cu privire la rezultatele obţinute în îndeplinirea planului de producţie, sala­riul tarifar i s-a diminuat cu 3 la sută. Aceeaşi sanc­ţiune s-a aplicat altui bri­gadier pentru proasta or­ganizare a atelierului ce-l conduce, iar la unii contro­lori tehnici de calitate care au efectuat un control necorespunzător li s-a re­dus salariul cu 3,6 la sută. La fel s-a acţionat şi pentru degradarea unor produse, abateri disciplinare, care au generat greutăţi în des­făşurarea normală a pro­cesului de producţie. Din aceste motive, la I.I.L. „Victoria“ Bucureşti, în iulie, au fost diminuate salariile tarifare unor muncitori salarizaţi în re­gie şi la 5 salariaţi tehnico­­administrativi, ce au dove­dit neglijenţă în serviciu. — Evitarea disproporţii­lor între răsplata muncii şi rezultatele obţinute — ne spunea tov. DUMITRU CONSTANTIN, muncitor betonist la întreprinderea de prefabricate Braşov — precum şi asigurarea unui cîştig care să oglindească cît mai real şi să stimuleze contribuţia fiecăruia în rea­lizarea sarcinilor de plan ne mobilizeaz.e în activitatea noastră, însă o îndatorire revine şi comitetelor de direcţie din întreprinderi... Despre ce îndatorire este vorba ? Să manifeste grijă pentru ca sancţiunile să vizeze într-adevăr numai pe salariatul implicat în crearea unui neajuns sau a unei deficienţe. Numai în acest fel sancţiunea îşi va atinge scopul, îşi va do­vedi caracterul ei stimula­­toriu şi educativ. In timpul anchetei noas­tre am întîlnit acest caz : la o fabrică din Braşov, doi muncitori rebutaseră o comandă în valoare de circa 1 500 de lei. Cerce­tările făcute au arătat că ei respectaseră prescrip­ţiile tehnologice şi, unul din ei, înainte de a executa comanda, chiar avea în­doieli asupra rigurozităţii, preciziei acestor indicaţii. Totuşi, produsele s-au executat. Neadîncind cer­cetarea faptelor, conduce­rea secţiei a hotărît: daunele să fie recuperate de la cei doi muncitori. Pe bună dreptate, comitetul de direcţie nu a fost de acord cu o asemenea decizie. De vină s-a dovedit a fi şi tehnologul care „creio­nase“ superficial prescrip­ţiile respective. Ca ur­mare, mai ales el a fost pus să suporte pagubele. In acest mod, sancţiunea a fost apreciată favorabil şi a servit ca un exemplu pentru ceea ce înseamnă ca salariaţii să răspundă material pentru calitatea muncii lor în sectorul de producţie în care lucrează. creşterea productivităţii muncii şi imbunătăţirea activităţii economice Implicaţiile unei nor­mări superficiale (în procente) înainte de în timpul experimentării Produsul experimen­tare (iunie) (iulie) (august) Placaj 100 97,6 92,7 Binale 100 80,3 87,0 Plăci fibro-lem­noase 100 100 90,9 Condiţiile tehnice de lucru - criteriul cheie al dimensionării sar­cinilor îndeplinind sarcinile de producţie sporite, marea majoritate a salariaţilor primesc salarii sensibil mai mari. Dar, această produc­ţie suplimentară trebuie realizată printr-o consis­tentă creştere a productivi­tăţii muncii. Ştiut fiind că la îndeplinirea în proporţie de 100 la sută a sarcinii de sporire a productivităţii muncii, indicele mediu de realizare a normelor tre­buie să se situeze — cu mici, foarte mici abateri — în jurul cifrei 1, iată că ajungem la problema­­„cheie“ a aplicării sistemu­lui îmbunătăţit de salari­zare şi majorare a salarii­lor : normarea muncii. Cum se îndeplinesc şi, mai ales, cum au fost calculate normele de muncă ? Au ele, într-adevăr, un caracter ştiinţific, sunt bine fun­damentate din punct de vedere tehnic încît să a­­sigure punerea largă în valoare a posibilităţilor de creştere a productivităţii muncii din întreprinderi ? Revenim asupra situaţiei consemnate în luna iulie, în acea perioadă, în cele 53 întreprinderi cuprinse în experimentare. Indicele mediu de îndeplinire a normelor de muncă a fost de 99,7 la sută. Deci, o si­tuaţie oarecum corespunză­toare. Dar, aceasta nu e decit o medie. Pentru că, la unele unităţi economice, indicele de îndeplinire a normelor a marcat rezul­tate cu mult sub sau peste medie. Din prima categorie face parte şi întreprinde­rea de prefabricate Bra­şov. Aici, în luna iulie pro­porţia de realizare a nor­melor a fost de 95,6 la sută. Şi-au spus cuvîntul nivelul scăzut de calificare a unor muncitori, dar şi neasigu­­rarea efectivă a tuturor condiţiilor tehnice, tehno­logice şi organizatorice avute în vedere la elabora­rea normelor de muncă îmbunătăţite. Era nece­sar ca fiecare munci­tor şi loc de muncă să fie asigurat cu scule, dis­pozitive, materii prime şi materiale, cu alte cuvin­te, cu tot ceea ce se impunea pentru menţine­rea unui ritm de muncă susţinut, propice îndepli­nirii normelor — dar a­­ceste premise nu s-au realizat. Aceste deficienţe organizatorice au impietat asupra nivelului produc­tivităţii muncii care se Acţionează cu prom­ptitudine mecanismul răspunderii mate­riale ? Prin noul sistem de sala­rizare şi majorarea salarii­lor se asigură nu numai stimularea muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor la realizarea ireproşa­bilă a sarcinilor de plan, împletind interesele perso­nale ale fiecăruia cu intere­sele întreprinderii, dar şi răspunderea materială faţă de cantitatea şi calitatea muncii, în sensul că acor­darea salariului tarifar in­tegral este condiţionată de îndeplinirea sarcinilor pro­gramate în perioada respec­tivă. Prin aplicarea acestei prevederi se traduce, de fapt, în viaţă cealaltă ce­rinţă imperioasă a prin­cipiului cointeresării ma­teriale , o dată cu recom­ Ancheta noastră nu a reliefat decît unele aspecte ale experi­mentării noului sistem de salarizare și majorare a salariilor în cele 53 de întreprinderi. Deocamdată, nu se pot trage concluzii definitive asupra experimentării. Cele trei luni care au trecut ara­tă că întreprinderile în experimentare au obţinut rezultate po­zitive, superioare faţă de perioadele anterioare. Unele lip­suri care se mai constată în acest domeniu se datoresc fie ne­înţelegerii de către toate comitetele de direcţie a sensului ma­jor al noului sistem de salarizare şi majorarea salariilor, fie spri­jinului insuficient din partea unor ministere ţi organe centrale ţi locale. Este stringent necesar ca noul sistem de salarizare ţi majora­rea salariilor să fie aplicat riguros, fără deformări, iar prevederi­le sale să fie cunoscute în profunzime de fiecare muncitor, teh­nician şi inginer, de toţi salariaţii întreprinderilor in experimen­tare. Problema fundamentală, factorul „cheie" al succesului expe­rimentării este reconsiderarea pe baze ştiinţifice a normării mun­cii, pentru ca normele de muncă să ducă la creşterea ne­contenită a productivităţii muncii, să reflecte condiţiile tehnice, tehnologice şi organizatorice reale, în care se desfăşoară acti­vitatea întreprinderilor. Totodată, de o atenţie sporită trebuie să se bucure modul de formare şi de recuperare a fondurilor desti­nate aplicării noului sistem de salarizare şi de majorare a sala­riilor. Stă în puterea fiecărei întreprinderi industriale să realizeze economii şi beneficii în continuă creştere şi aceasta prin mobili­zarea tuturor rezervelor latente, a acelor posibilităţi interne puse în valoare de organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii. Aşa cum se desprinde din practică, trebuie să crească preocuparea colectivelor de întreprinderi pentru a mări necon­tenit productivitatea muncii şi, implicit, volumul economiilor şi al beneficiilor. Ele trebuie să fie conştiente că de mărimea economi­ilor și beneficiilor depinde formarea acumulărilor socialiste, în­făptuirea programului de dezvoltare a economiei — bază sigură pentru ridicarea in continuare a nivelului de trai al oamenilor muncii. Anchetă realizată de Dan MATEESCU PAGINA 3 în centrul creşterea rentabilităţii şi a economiilor preţul de cost In ultimă instanţă, asi­gurarea unei mai juste sta­biliri a salariului în func­ţie de cantitatea, calitatea şi răspunderea socială a muncii, trebuie să ducă la amplificarea substanţială a eficienţei activităţii econo­mice. La majoritatea între­prinderilor aflate în ex­perimentare a crescut gradul de rentabilitate. Beneficiile planificate pe luna iulie au fost depăşite, pe totalul a 20 întreprin­deri cuprinse într-un son­daj, cu cîteva milioane de lei, iar în lunile următoa­re, aceste acumulări au în­registrat de asemenea cote ridicate. Aceste rezultate au o semnificaţie deosebi­tă, deoarece tocmai din creşterea productivităţii muncii, din volumul bene­ficiilor realizate, al econo­miilor suplimentare la pre­ţul de cost se face recupe­rarea fondurilor alocate pentru majorarea salariilor, cu ocazia experimentării noilor măsuri în acest do­meniu. Dat fiind că „secretul" salariilor ridicate constă în nivelul mereu crescut al productivităţii şi al econo­miilor suplimentare la pre­ţul de cost, era de aştep­tat ca ministerele şi consi­liile populare judeţene res­pective să acorde cea mai mare atenţie acestei proble­me. în realitate, lucrările au trenat, iar unele întreprin­deri nu au manifestat in­teresul cuvenit pentru re­cuperarea, prin efort pro­priu, a fondurilor supli­mentare de salarii. Son­dajul de care amin­team, efectuat în 30 de în­treprinderi, a relevat că, în iunie, numai 9 dintre ele au întocmit planuri de măsuri pentru realizarea de economii, iar în luna iulie din 30 de unități eco­nomice verificate, doar în 16 se trecuse la stabilirea de măsuri menite să con­ducă la recuperarea chel­tuielilor suplimentare cu salariile. De neînțeles este optica întîlnită la unele unități e­­conomice, printre care în­treprinderea de prefabri­cate Brașov. Aici, după cum ni s-a spus, recupe­rarea în cadrul întreprin­derii a celor 145 000 lei, cit reprezintă în fiecare lună fondul suplimentar de sa­larii, ar fi imposibil de realizat. — Tovarăşii din condu­cerea întreprinderii nu cu­noşteau problema — ne-a relatat tov. ŞTEFAN TO­­FAN, şef de serviciu în direcţia plan economic din Ministerul Industriei Con­strucţiilor. O recentă ana­liză, pe care am întreprin­s-o la întreprinderea din Brașov, a arătat că pe baza unor măsuri adecvate și larg cuprinzătoare, în cea de a doua parte a acestui an — deci, în perioada cu­prinsă în experimentare — se vor putea economisi, în mod suplimentar, a­­proape 850 000 lei, recupe­­rîndu-se integral fondul bănesc necesar majorării salariilor. După părerea specia­­liștilor, valoarea deose­bită a hotărîrii partidu­lui și guvernului, privind noul sistem de salarizare și majorarea salariilor, constă tocmai în capacita­tea fiecărui colectiv de în­treprindere în experimen­tare, a comitetelor de di­recţie respective, de a a­­sigura prin forţe proprii valorificarea mai judicioa­să a rezervelor interne şi, pe această cale, formarea fondurilor necesare stimu­lării suplimentare a sala­riaţilor; în aceste condiţii, aplicarea noului sistem de salarizare şi majorarea sa­lariilor trebuie să ducă la creşterea şi mai accentuată a productivităţii muncii, a volumului de economii, la sporirea rentabilităţii între­prinderilor.

Next