Scînteia, aprilie 1969 (Anul 38, nr. 8022-8051)

1969-04-01 / nr. 8022

Planul şi angajamentele la încheierea primului trimestru S-a încheiat primul trimestru al acestui an, an hotărîtor al cincina­lului. Este un prilej de a efectua un tur de orizont asupra activităţii întreprinderilor şi de a analiza mer­sul realizării planului, a angajamen­telor luate în cadrul întrecerii dintre organizaţiile judeţene de partid. De pe acum, din ştirile sosite la redac­ţie şi din sondajele întreprinse în diferite întreprinderi şi judeţe se desprinde că majoritatea unităţilor economice au obţinut, în acest răs­timp, noi şi consistente realizări în domeniul creşterii producţiei şi pro­ductivităţii muncii, a volumului eco­nomiilor şi acumulărilor cuvenite statului, întrecerea socialistă declan­şată în cinstea celei de-a 25-a ani­versări a eliberării patriei şi a Con­gresului al X-lea al P.C.R., întrecere cu caracter naţional, polarizează în­tregul potenţial de creaţie, talent şi­­ energie al oamenilor muncii, concen­­trindu-le eforturile spre fructificarea a noi şi impor­tante resurse de creştere a eficien­ţei întregii acti­vităţi economice. Satisfacţia ar fi, desigur, depli­­nă dacă, alături de Întreprinderile ,­­ cu bune rezultate în îndeplinirea pla­nului şi angajamentelor, nu ar exista altele în care stăruie unele neajun­suri, mai ales de natură organiza­torică, neajunsuri ce frînează încă atingerea unor cote tot mai înalte în acest domeniu. în ancheta de față n­e-am propus să evidenţiem anumite întreprinderi care se detaşează prin rezultatele lor pozitive obţinute în primul trimestru şi, totodată, să dez­văluim diferite cauze care mai de­termină în unele unităţi economice rămîneri in urmă în îndeplinirea prevederilor planului şi a angaja­mentelor asumate în întrecerea so­cialistă. ÎN JUDEŢUL VÎLCEA investigaţi­ile le-am început la comisia econo­mică a comitetului judeţean de par­tid. Aici, din discuţia cu tov. Gheor­­ghe Alboiu am reţinut că — potri­vit datelor preliminate — pe trimes­trul I urmează să se consemneze următoarele nivele la principalii in­dicatori ai planului : 104 la sută la producţia globală, 101 la sută la pro­ducţia marfă vîndută şi încasată, 101 la sută la productivitatea muncii, realizarea integrală a sarcinilor de livrări la export. Potrivit acestor date preliminate, majoritatea întreprinderilor, prin­tre care C.I.L. Rm. Vîlcea, Uzina de sodă Govora, Combinatul chimic Rm. Vîlcea au îndeplinit si chiar de­păşit sarcinile de plan. La Uzina de produse sodice Govora, ne-am notat proporţiile de îndeplinire a planului In primul trimestru : 103,5 la sută la producţia globală şi marfă, 103 la sută la productivitatea muncii, depăşirea prevederilor la beneficii. — încă de la dezbaterea cifrelor de plan pe 1969 — ne spunea ing. Vasile Săvulescu, directorul uzinei — a fost subliniată necesitatea că, pen­tru înfăptuirea riguroasă a sarcinilor de plan şi a angajamentelor, efortu­rile trebuie concentrate cu precăde­re asupra creşterii gradului de folo­sire a capacităţilor de producţie şi a forţei de muncă. Dar cum, pe ce căi ? S-au ales două direcţii. Mai întîi, elaborarea şi aplicarea a 10 studii în cadrul acţiunii de organizare ştiinţi­fică a producţiei şi a muncii, prin care urma să se pună în valoare noi rezerve existente în acest dome­niu. Trei din ele, de cel mai mare interes, puteau fi aplicate chiar în primul trimestru. Imediat s-a hotărît devansarea elaborării şi finalizării lor. Rezultatele sunt concludente. Prin aplicarea studiilor referitoare la func­ţionarea în paralel cu trei grupuri de distilaţie, utilizarea condensului pen­tru răcitoarele de gaze ale calcina­­toarelor la spălarea bicarbonatului de sodiu de filtre, s-a putut obţine o creştere a productivităţii muncii cu 2 la sută şi a producţiei cu 30 tone sodă caustică şi bicarbonat de sodiu lipsit de fier. Apoi, mult s-a cîştigat prin materializarea a 20 mă­suri tehnico-organizatorice menite să rezolve „mărunţişurile“. Ele au fost fi­nalizate în întregime în primul tri­mestru, generînd importante spo­ruri în domeniul eficienţei econo­mice. Cit priveşte angajamentele, si­tuaţia este la fel de bună. Din spo­rul anual de 2 milioane lei la pro­ducţia globală şi marfă, în primul trimestru s-a realizat 1,5 milioane lei. Din datele preliminate, rezultă însă că în trei unităţi economice — întreprinderea minieră Rm. Vîlcea şi întreprinderile forestiere Brezoi şi Jiblea — se consemnează minusuri în realizarea planului şi angajamen­telor. Puteau fi evitate aceste­­excep­ţii" ? Căutăm răspuns la ÎNTREPRIN­DEREA FORESTIERA JIBLEA. Fă­­cîndu-ne cunoscute angajamentele întreprinderii pe anul în curs, ing. Nicolae Sandu, directorul întreprin­derii, a continuat : „Dacă situaţia în­deplinirii planului şi a angajamen­telor pe trimestrul I este nefavora­bilă, cauza se datorează iernii grele din acest an, care a gîtuit pur şi simplu atît operaţiile de scos­ apro­­piat, cit şi tran­sportul masei lemnoase". — Așadar, ca­lamitate ! ? — Calamitate ,, _ nu, dar o situa­ție deosebit de HW cîfeVS"^rtrati^t^-eTfe dectr­­mină să nu împărtăşim întru totul opinia tovarăşului director. Mai în­­tâi ni s-a spus că „din 56 de parche­te, la ora actuală se lucrează din plin în 28“. Ca să ne convin­gem, am vizitat mai multe parchete din exploatarea Valea Mare. Ajunși în parchetul maistrului Vasile Ivan, nu mică ne-a fost mirarea când am văzut că muncitorii depozitului in­termediar, inclusiv sortatorii, stăteau în jurul focului... „Aşa ne trece timpul de două zile, în luna martie puteam să recuperăm restanţele, dacă nu se iveau aceste neajunsuri organizatorice“. La cîteva sute de metri mai jos, un alt parchet. După cine ne dăm seama, aici se lucrează cu adevărat din plin. Tov. Ion Ploscaru, șeful parchetului, are însă un alt necaz : „Ce păcat că tot ce realizăm noi aici este dat peste cap de transpor­tul pînă la depozitele finale , în loc de 20 de curse pe zi, dit. avem ne­voie pentru a putea îndeplini planul, abia se fac 10—12“. Directorul ne spunea că rezolvarea acestor probleme depăşeşte posibili­tăţile întreprinderii. Nu putem crede că o justificare asemănătoare ar putea aduce TRETIL Piteşti sau Mi­nisterul Economiei Forestiere, care tolerează astfel de „scuze obiective“ acestei întreprinderi, deşi, de ani de zile, în primele luni ea îşi realizează doar parţial sarcinile de plan. Nicolae BRUJAN Nistor ŢUICU­ corespondenţii „Scînteii” ancheta economică (Continuare în pag. a III-a) □ B ■ Primirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu a delegaţiei de activişti ai P.C. din Cehoslovacia Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Ro­mân, a primit luni, 31 martie a.c., delegaţia de activişti ai Comisiei Centrale de Control şi Revizie a Partidului Comunist din Ceho­slovacia, condusă de tovarăşul Mi­los Jakes, preşedintele comisiei, care la invitaţia C.C. al P.C.R. face o vizită de schimb de expe­rienţă în ţara noastră. La primire au participat tova­răşii Dumitru Coliu, membru su­pleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., preşedintele Co­legiului central de partid, Ioan Gluvacov, membru al C.C. al P.C.R., membru al Colegiului cen­tral de partid, Nicolae Ionescu, adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. A fost de faţă Karel Kurka, am­basadorul Republicii Socialiste Cehoslovace la București, întrevederea s-a desfășurat în­­tr-o atmosferă caldă, tovărășească. Biroul de informaţii al Ministeru­lui Comerţului Interior e aşezat undeva, într-un colţ al clădirii, la stingă unei intrări neprietenoase. E o încăpere cu pereţi afumaţi, despăr­ţită în cîteva compartimente prin alcătuiri grosolane din placaj. Obţi­nem legiuitul bon de intrare şi după ce urcăm pe o scară murdară, cu pereţi coşcoviţi, plină de hîrtii şi de chiştoace, ajungem în biroul (curat şi frumos mobilat) tovarăşului con­silier Aurel Dumitriu, care ne spune: — Civilizaţia ? Iată o problemă care ne preocupă în permanenţă. In­­ s­t­a o anchetă socială EXEMPLUL­„bun conducător “de civilizaţie struirea personalului din hoteluri şi restaurante reprezintă o sarcină de căpetenie a tuturor celor care lu­crăm în acest sector, de la con­ducerea ministerului şi pînă la res­ponsabil.­­ Ne-am adresat dumneavoastră, doritori să vă cunoaştem opiniile, pentru că, după părerea noastră, Ministerul Comerţului Interior este un factor cu o pondere însemnată în ceea ce numim civilizaţia unei aşe­zări umane, fie ea municipiul Bucu­reşti sau numai o simplă comună dintr-un judeţ al ţării. Unităţile comerciale sunt adevărate termo­metre ce indică, în lumea întreagă, „temperatura“ civilizaţiei în locul respectiv. — Aveţi perfectă dreptate şi, de multă vreme, strădaniile noastre se îndreaptă în această direcţie. Avem cursuri de tot felul care servesc, in ultimă instanţă, această cerinţă înaltă , de vitrinieri, de ospătari, de vinzători, cursuri pentru personalul hotelurilor, pentru responsabilii de unităţi. Aici se acordă o grijă mare servicii civilizate. Am realizat multe, mai avem destule de făcut. — Ce modalităţi folosiţi pentru stimularea spiritului de civilizaţie şi pentru zăgăzuirea opusului său ? — In linii mari, două : recompen­sarea celor care îşi fac datoria şi sancţionarea celor care nu şi-o fac. In continuare, aş dori să subliniez un aspect foarte important al muncii noastre : gradul de civilizaţie al unui hotel de pildă, şi al personalului său nu este totul. Este vorba şi de gradul de civilizaţie al clientului. Adică, este vorba de relaţia între cel care serveşte şi cel care este servit. Nu este de-aj­uns ca vînzătorul să aibă o comportare aşa cum se cuvine, se cade ca aceeaşi comportare s-o aibă şi cumpărătorul. — Aşa este. Dar, fără a nega rolul „celui care este servit“, aş dori să evidenţiez. — sigur că sînt în asenti­mentul dv. — faptul că el este o persoană, pe cînd cel care serveşte este o Instituţie. El reprezintă, în clipa aceea ministerul : dacă vreţi, vă reprezintă şi pe dv. personal. — Da... Intr-Un fel aşa e.­­Este cert, gîndeam ulterior, că răspunderea socială este calitativ deosebită de cea individuală ; multe lucruri, mai mult sau mai puţin în­găduite unui om în calitatea sa de persoană pur şi simplu, sînt inaccep­tabile — la acelaşi om — în cele 8 George-Radu CHIROVICI (Continuare In pag. a 11-a) Telegrame Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a adresat preşedintelui Republicii Arabe Unite, Gamal Abdel Nasser, o telegramă de condoleanţe în legătură cu catastrofa aeriană de la Assuan, transmiţînd totodată profundă compasiune familiilor îndoliate. In răspunsul său, preşedintele Gamal Abdel Nasser, mulţumind pentru condoleanţele primite, a apreciat in modul cel mai înalt bunele sentimente care i-au fost exprimate. PROLETAR/ DÎN TOATE ȚĂRILE. M­ÎȚÎ-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul XXXVIII Nr. 8022 || Marți 1 aprilie 1969 6 PAGINI - 30 BANI ÎN PAG. A ll-A: Organizaţia de partid — conducător competent şi dinamic al colectivului întreprinderii ÎN CAMPANIA AGRICOLĂ O MUNCĂ PRIN EXCELENŢĂ OPERATIVĂ! După previziunile meteorologilor, timpul se va ameliora, în sensul că în următoarele zile nu va mai ploua decît izolat. Se înre­gistrează, de asemenea, o creştere simţitoare a temperaturii solului în toate zonele ţării. Ceea ce înseamnă că se creează condiţii pentru intensificarea lucrărilor agricole de primăvară. în aceste zile, trebuie depuse e­­forturi mai mari pentru a se termina cît mai repede semănatul culturilor din prima epocă şi, îndeosebi, a leguminoaselor, în ca­drul teleconferinţei care a avut loc ieri la Consiliul Superior al Agriculturii şi la care direcţiile agricole au raportat cum se des­făşoară lucrările agricole de sezon, s-a făcut, între altele, recomandarea ca semănatul mazării să fie terminat urgent. A întîr­­zia această lucrare înseamnă ca plantele să fie prinse de căldările din luna mai, care împiedică florile de mazăre să lege. Cu aceeaşi acuitate se pune problema ca, la toate culturile din prima epocă, să se termine semănatul în cel mai scurt timp. In acest scop, specialiştii din fiecare unitate agricolă trebuie să identifice cu maximum de operativitate fiecare porţiune de teren pe care se poate lucra. Aceasta implică pre­zenţa lor activă la cîmp, unde să verifice starea fiecărei palme de pămînt şi, în func­ţie de aceasta, să ia măsuri pentru execu­tarea grabnică a lucrărilor. Nici o activitate de birou nu trebuie să răpească, în aceste zile, pe specialiştii din agricultură de la munca practică pe teren. Fireşte, grăbirea lucrărilor agricole presu­pune dirijarea operativă a mijloacelor me­canizate şi a forţei de muncă pentru ca, în orele bune de lucru, să se poată însămînţa suprafeţe cît mai mari. In această privinţă, este nevoie ca consiliile de conducere din cooperativele agricole să colaboreze strîns cu şefii secţiilor de mecanizare, pentru a se putea stabili cu cea mai mare precizie locul de muncă al fiecărui tractorist şi cooperator. Numeroase exemple demonstrează că, acolo unde munca a fost bine organizată şi a existat o colaborare strînsă între mecaniza­tori şi cooperatori, au fost obţinute rezultate bune atît la pregătirea terenului, cît şi la semănat. Trebuie, de asemenea, rezolvate o serie de probleme care apar în cursul desfăşurării lucrărilor agricole de sezon, cum sunt aprovizionarea cu seminţe, com­bustibil, piese de schimb etc. In judeţele din Transilvania şi Banat, unde s-a desprimăvărat mai repede, au putut fi semănate suprafeţe mai mari. To­tuşi există diferenţe în ce priveşte ritmul de desfăşurare a lucrărilor de sezon de la un judeţ la altul. Astfel, în timp ce în judeţul Mureş s-au semănat 17 la sută din culturile din prima epocă, iar în Bistriţa-Năsăud — 14 la sută, în judeţul Cluj lucrarea res­pectivă s-a făcut numai pe 3 la sută din suprafeţele prevăzute. Aceeaşi diferenţă se constată şi între judeţele Satu Mare şi Ma­ramureş, primul realizînd 46 la sută din suprafeţele prevăzute pentru culturile din prima epocă, iar al doilea — numai 14 la sută. Condiţiile climatice fiind aproximativ aceleaşi, aceste diferenţe sunt determinate de ritmul lent de lucru, de activitatea necorespunzătoare a specialiştilor, a cadre­lor de conducere din unităţile agricole. Al. MUREAN Mircea POP (Continuare în pag. a V-a) FIZICIANUL LA RĂSPÎNTIE Dezvoltarea cercetării ştiinţifice în cadrul învăţă­­mîntului superior al fizicii — şi deci perfecţionarea pe această cale a însăşi predă­rii acestei discipline, axate pe obiectivele ei practice — reprezintă o problemă com­plexă care, în contextul planurilor noastre de largă viziune, merită toată aten­ţia. Aş vrea să mă refer, în cele ce urmează, la un fe­nomen mai puţin discutat, dar deloc nesemnificativ. Pînă de curînd, mulţi profesori şi conferenţiari de la Facultatea de fizică din Bucureşti cumulau funcţiile lor didactice cu funcţii de cercetare în institute ale Academiei sau departamen­tale. Cînd, pentru motive întemeiate, s-a renunţat la cumulul remunerat, cel la care ne referim şi-au pre­zentat opţiunile lor. Spre deosebire însă de alte spe­cialităţi din Universitate, unde preferinţele s-au ma­nifestat masiv pentru învă­­ţămînt, în fizică curentul a fost mai degrabă contrar. Preferinţa arătată cerce­tării ar putea trezi oarecare nedumerire. în adevăr, azi ca şi în trecut, poziţia pro­fesorului universitar se si­tuează printre cele cu răs­pundere, autoritate şi pres­tigiu în viaţa societăţii şi nu prea mulţi sunt cei care, de-a lungul vremurilor, au renunţat de bună voie la asemenea titlu şi funcţie, totdeauna greu de cucerit. Totuşi, o explicaţie exis­tă , în fizică, spre deose­bire de alte ramuri, mijloa­cele materiale şi organiza­rea muncii, în vederea fo­losirii eficiente a acestora, sunt hotărîtoare pentru des­făşurarea activităţii ştiin­ţifice la nivelul preocupă­rilor actuale , or, aceste condiţii se află realizate acum într-o măsură incom­parabil mai mare la insti­tute decit la Universitate. Dacă ştim sau bănuim de ce au procedat cum au pro­cedat persoanele în cauză, nu este mai puţin adevărat că Facultatea de fizică a pierdut în acest fel un nu­măr de cadre foarte califi­cate. După părerea mea, nu ne putem linişti doar afirmând că ne găsim în faţa unei stări de lucruri tranzitorii. Examinarea atentă a situa­ţiei generale şi a practicii învăţămîntului superior al fizicii pe plan mondial scoate în evidenţă trei pro­bleme importante care con­fruntă azi aproape pretutin­deni ministerele de resort, organele de conducere ale universităţilor, cadrele di­dactice, ca şi pe studenţi. Deşi nu toate se referă la cercetare, întrepătrunderea lor este suficient de pro­nunţată pentru a nu le des­părţi. Ele se pot enunţa astfel: Prima, în contrast cu creşterea permanentă a o­­fertei de posturi de fizicieni pentru Industrie, învăţă­­mînt şi cercetare ştiinţifică, se constată în multe ţări, în ultimii 6—7 ani, o micşo­rare continuă a numărului studenţilor înscrişi la facul­tăţile de fizică Scăderea numărului licenţiaţilor în fizică este şi mai marcată. Fenomenul este cu deose­bire vizibil în S.U.A., dar tinde să devină aparent şi în unele ţări europene, chiar acolo unde înscrierii« In anul Întîi sînt In creşte­re, sporul de absolvenţi nu poate acoperi toate nevoile economiei. Fenomenul «st« pu« In legătură fie cu eforturile mari »1 permanente pe care le implică această profesiune încă din anii studenţiei «1 pe care mulţi tineri le refuză ; fie cu lipsa de profesori buni de fizică în învăţămîntul me­diu, ceea ce nu permite elevilor dotaţi să-şi des­copere din vreme vocaţia ; fie cu insuficienta lămu­rire a finalităţii practice a cercetărilor de fizică ; fie cu toate aceste cauze îm­preună. Din păcate, lucrurile nu stau bine nici la noi. De cîţiva ani, Facultatea de fizică este obligată să or­ganizeze mai multe con­cursuri de admitere pentru a-şi completa locurile dis­ponibile pentru anul I, ac­­ceptînd adesea şi candidaţi care nu obţin decit nota minimă de trecere. A doua: Cu toate că într-o serie de ţări perso­nalul didactic universitar efectuează cercetări im­portante în domenii mo­derne ale fizicii şi contri­buie direct, de multe ori cu descoperiri de prim rang, la progresul cunoş­tinţelor respective, studen­ţii remarcă adesea spiritul tradiţional, învechit ca formă şi conţinut, în care se desfăşoară diversele ac­tivităţi didactice. Ei se pling îndeosebi de faptul că ajung să ştie tot ce s-a acumulat in fizică pînă cu 30—40 ani în urmă şi prea puţin despre problemele fi­zicii contemporane, la care au acces abia în ultimele semestre ale stagiului lor în facultate. Pe de altă parte, se critică cu vehe­menţă insuficienţa activi­tăţilor practice, laboratoa­rele fiind sau neîncăpă­toare, sau insuficient dota­te cu aparatură şi utilaje moderne, sau neadecvate din ambele cauze. Cu alte cuvinte, studenţii reclamă mai ales lipsa de atenţie a profesorilor pen­tru îmbunătăţirea procesu­lui de învăţămînt, aceştia preocupîndu-se în princi­pal de munca lor ştiinţi­fică, de aceea de experţi sau consilieri ai diverselor organisme de stat sau în­treprinderi industriale. De precizat, însă, că munca Ştiinţifică 11 se reproşează numai atunci cînd ea se desfăşoară la mari distanţe de facultăţi sau în insti­tute Inaccesibile studenţi­lor. Nici aceste aspecte nu ne sunt străine. Fapt este că studenţii au în general pu­ţin de cîştigat direct din activitatea ştiinţifică a profesorilor şi a celorlalte cadre didactice. In sfîrşit, a treia proble­mă de actualitate a învă­­ţămîntului fizicii a fost ri­dicată mai ales de repre­zentanţi ai industriei şi, în special, ai industriilor ştiin­ţifice, adică cele al căror progres rămîne în conti­nuare tributar cunoştinţelor noi, furnizate de fizică. Sa enunţă necesitatea ca stu­denţilor să le devină fami­liari chiar din universitate (Continuare in pag. a IV-a) de prof. univ. Florin CIORĂSCU membru corespondent al Academiei o­pinii In­secția de mașini cu inele a întreprinderii textile din Galați Temelii de granit reportat de Mihai CARANFIL Există în Dobrogea un loc mai puţin umblat, mai puţin ştiut. Pînă şi manualele de geografie sunt destul de zgîrcite a­­tunci cînd pomenesc nu­mele lui. Ni se vorbeşte doar despre cei mai vechi munţi din Europa, Hercinici, munţi care şi-au pierdut înălţimea, sălbăticia, semeţia. Istoria nu mai aminteşte, de două mii de ani, despre Munţii Măcinului. După căderea imperiului ro­man, oraşul Troesmis de pe malul drept al Dună­rii, de la poalele Prico­­panului şi Iacobdealului, centru militar, adminis­trativ şi religios, sediul legiunii a V-a Macedo­­nica, onorat de împăratul Marc Aureliu cu titlul de municipium, sediul con­siliului provincial al Moesiei Inferioare (unul din punctele de vîrf ale înfloririi civilizaţiei ro­mane pe teritoriul Do­­brogei) s-a năruit, s-a acoperit de pămînt şi uitare. Tot aşa cum ui­tate au rămas Dinogetia (de la capătul nordic al Munţilor Măcinului) ve­chea cetate Arrubium (de pe locul actualului oraş Măcin) sau Novîo­­duntim-ul de pe locul de acum al Isaccei. Multe valuri ale isto­riei, capricioase şi pus­tiitoare, au trecut peste Dobrogea şi nici unul dintre numele străluci­toare de altădată n-a dăinuit. In acest colt de tară si de lume ne în­­tîmpină acum toponimii noi. Există acum un oră­şel care se numeşte Mă­cin şi sate care se nu­mesc : Greci, Turcoaia, Cerna, Jijila, Garvăn, Carcaliu... Nume proprii si totuşi comune. Ele au împărtăşit soarta atîtor altor localităţi supuse, veacuri în şir, anonima­tului, prin aceea că orîn­­duiri potrivnice le-au lă­sat pradă exploatării, izo­lării, paraginii economice şi sociale. Este ţinutul meu natal şi tocmai de aceea ta­bloul vechi al acestor locuri încă îmi stăruie în minte. O stradă îngustă , cîte­va prăvălii mici, cîteva clădiri cu etaj, undeva o biserică, altundeva o geamie , uliţe înguste şi colbuite, căsuţe învelite cu stuf şi rareori cu ţi­glă. Ţărani, mici mese­riaşi, vinzători ambu­lanţi de acadele, cîţiva funcţionari aduşi de spate, muncitori la con­­casoarele de granit, io­­bagii care încărcau pia­tra în şlepurile ancorate pe Dunăre — acesta era Măcinul. Două instituţii mai importante ce func­ţionau aici se bucurau. Intr-adevăr, de o teribilă afluenţă : judecătoria şi spitalul. Erau, pur şi simplu, asaltate de ţăra­nii veniţi de la zeci de kilometri. In jurul lor se găseau totdeauna zeci de care cu boii desjugaţi şi o mulţime de oameni ,posaci, abătuţi. Mă intri­gau, mă îndurerau feţele lor, ochii lor, trupurile lor nemişcate. Nimic altceva decît boala sau ju­decata pentru vreun clin de pămînt nu-i adu­cea la Măcin. De acolo de unde veneau, din cite o aşezare aşternută pe ipovirnişurile dealurilor cărora li se spune Munţii Măcinului ei aduceau întreaga atmosferă, în­treaga fizionomie­­a sa­tului de atunci. Veneau de la Cerna, crescători de oi şi de capre, oameni slăbiti de alergătura pe (Continuare în pag. a V-a) Viitorul buget britanic sub presiunea dificultăţilor economice Imaginea dificultăţilor persistente a devenit atît de familiară în viaţa economică a Marii Britanii. Incit a căpătat circulaţie părerea că o în­treagă generaţie de englezi s-au obiş­nuit să audă vorbindu-se numai des­pre deficite, instabilitate, restricţii... îngrijorările curente s-au multiplicat pe măsură ce avansează pregătirile pentru alcătuirea noului buget. Este tocmai faza în care autorii bugetului de la 15 aprilie îşi definitivează calcu­lele în funcţie de principalele feno­mene şi tendinţe manifestate în dife­rite sectoare ale vieţii economice. Inevitabil, preocuparea centrală continuă să rămînă echilibrarea ba- CORESPONDENŢA DIN LONDRA DE LA LIVIU RODESCU lanţei de plăţi Au început însă să apară dezamăgiri, a căror sursă pri­mordială se află în recentele date ale comerţului exterior, înregistrarea unui deficit pe luna februarie de 62 milioane lire, după ce cîteva luni la rînd se consemnase o încurajatoare îmbunătăţire a balanţei, a trezit reacţii deprimante in cercurile eco­nomiştilor care au si prezis imediat un buget sever, bazat pe noi măsuri restrictive. Micşorarea cifrelor la ex­port şi creşterea celor la import au dus la ipoteza că masurile economice anterioare nu au fost suficient de eficiente pentru a reduce cererea pe piaţa internă şi, ca atare, ar fi de aşteptat o suplimentare a regimului de austeritate. Consumul intern ar constitui deci şi de data asta, ca de altfel în ultimii cîţiva ani, obiecti­vul cel mai expus sacrificării. Ceea ce ar însemna să se recurgă la tra­diţionalul mecanism de majorare a impozitelor directe şi indirecte, de „îngheţare“ a salariilor. Indiferent însă asupra căror mij­loace de reglare se vor opri în final autorii bugetului, metoda „descura­jării consumului“ este de natură să declanşeze acelaşi carusel consacrat în practica succesivelor guverne postbelice : creşterea impozitelor şi (Continuare în pag. a Vl-a)

Next