Scînteia, aprilie 1969 (Anul 38, nr. 8022-8051)
1969-04-01 / nr. 8022
Planul şi angajamentele la încheierea primului trimestru S-a încheiat primul trimestru al acestui an, an hotărîtor al cincinalului. Este un prilej de a efectua un tur de orizont asupra activităţii întreprinderilor şi de a analiza mersul realizării planului, a angajamentelor luate în cadrul întrecerii dintre organizaţiile judeţene de partid. De pe acum, din ştirile sosite la redacţie şi din sondajele întreprinse în diferite întreprinderi şi judeţe se desprinde că majoritatea unităţilor economice au obţinut, în acest răstimp, noi şi consistente realizări în domeniul creşterii producţiei şi productivităţii muncii, a volumului economiilor şi acumulărilor cuvenite statului, întrecerea socialistă declanşată în cinstea celei de-a 25-a aniversări a eliberării patriei şi a Congresului al X-lea al P.C.R., întrecere cu caracter naţional, polarizează întregul potenţial de creaţie, talent şi energie al oamenilor muncii, concentrindu-le eforturile spre fructificarea a noi şi importante resurse de creştere a eficienţei întregii activităţi economice. Satisfacţia ar fi, desigur, deplină dacă, alături de Întreprinderile , cu bune rezultate în îndeplinirea planului şi angajamentelor, nu ar exista altele în care stăruie unele neajunsuri, mai ales de natură organizatorică, neajunsuri ce frînează încă atingerea unor cote tot mai înalte în acest domeniu. în ancheta de față ne-am propus să evidenţiem anumite întreprinderi care se detaşează prin rezultatele lor pozitive obţinute în primul trimestru şi, totodată, să dezvăluim diferite cauze care mai determină în unele unităţi economice rămîneri in urmă în îndeplinirea prevederilor planului şi a angajamentelor asumate în întrecerea socialistă. ÎN JUDEŢUL VÎLCEA investigaţiile le-am început la comisia economică a comitetului judeţean de partid. Aici, din discuţia cu tov. Gheorghe Alboiu am reţinut că — potrivit datelor preliminate — pe trimestrul I urmează să se consemneze următoarele nivele la principalii indicatori ai planului : 104 la sută la producţia globală, 101 la sută la producţia marfă vîndută şi încasată, 101 la sută la productivitatea muncii, realizarea integrală a sarcinilor de livrări la export. Potrivit acestor date preliminate, majoritatea întreprinderilor, printre care C.I.L. Rm. Vîlcea, Uzina de sodă Govora, Combinatul chimic Rm. Vîlcea au îndeplinit si chiar depăşit sarcinile de plan. La Uzina de produse sodice Govora, ne-am notat proporţiile de îndeplinire a planului In primul trimestru : 103,5 la sută la producţia globală şi marfă, 103 la sută la productivitatea muncii, depăşirea prevederilor la beneficii. — încă de la dezbaterea cifrelor de plan pe 1969 — ne spunea ing. Vasile Săvulescu, directorul uzinei — a fost subliniată necesitatea că, pentru înfăptuirea riguroasă a sarcinilor de plan şi a angajamentelor, eforturile trebuie concentrate cu precădere asupra creşterii gradului de folosire a capacităţilor de producţie şi a forţei de muncă. Dar cum, pe ce căi ? S-au ales două direcţii. Mai întîi, elaborarea şi aplicarea a 10 studii în cadrul acţiunii de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, prin care urma să se pună în valoare noi rezerve existente în acest domeniu. Trei din ele, de cel mai mare interes, puteau fi aplicate chiar în primul trimestru. Imediat s-a hotărît devansarea elaborării şi finalizării lor. Rezultatele sunt concludente. Prin aplicarea studiilor referitoare la funcţionarea în paralel cu trei grupuri de distilaţie, utilizarea condensului pentru răcitoarele de gaze ale calcinatoarelor la spălarea bicarbonatului de sodiu de filtre, s-a putut obţine o creştere a productivităţii muncii cu 2 la sută şi a producţiei cu 30 tone sodă caustică şi bicarbonat de sodiu lipsit de fier. Apoi, mult s-a cîştigat prin materializarea a 20 măsuri tehnico-organizatorice menite să rezolve „mărunţişurile“. Ele au fost finalizate în întregime în primul trimestru, generînd importante sporuri în domeniul eficienţei economice. Cit priveşte angajamentele, situaţia este la fel de bună. Din sporul anual de 2 milioane lei la producţia globală şi marfă, în primul trimestru s-a realizat 1,5 milioane lei. Din datele preliminate, rezultă însă că în trei unităţi economice — întreprinderea minieră Rm. Vîlcea şi întreprinderile forestiere Brezoi şi Jiblea — se consemnează minusuri în realizarea planului şi angajamentelor. Puteau fi evitate acesteexcepţii" ? Căutăm răspuns la ÎNTREPRINDEREA FORESTIERA JIBLEA. Făcîndu-ne cunoscute angajamentele întreprinderii pe anul în curs, ing. Nicolae Sandu, directorul întreprinderii, a continuat : „Dacă situaţia îndeplinirii planului şi a angajamentelor pe trimestrul I este nefavorabilă, cauza se datorează iernii grele din acest an, care a gîtuit pur şi simplu atît operaţiile de scos apropiat, cit şi transportul masei lemnoase". — Așadar, calamitate ! ? — Calamitate ,, _ nu, dar o situație deosebit de HW cîfeVS"^rtrati^t^-eTfe dectrmină să nu împărtăşim întru totul opinia tovarăşului director. Mai întâi ni s-a spus că „din 56 de parchete, la ora actuală se lucrează din plin în 28“. Ca să ne convingem, am vizitat mai multe parchete din exploatarea Valea Mare. Ajunși în parchetul maistrului Vasile Ivan, nu mică ne-a fost mirarea când am văzut că muncitorii depozitului intermediar, inclusiv sortatorii, stăteau în jurul focului... „Aşa ne trece timpul de două zile, în luna martie puteam să recuperăm restanţele, dacă nu se iveau aceste neajunsuri organizatorice“. La cîteva sute de metri mai jos, un alt parchet. După cine ne dăm seama, aici se lucrează cu adevărat din plin. Tov. Ion Ploscaru, șeful parchetului, are însă un alt necaz : „Ce păcat că tot ce realizăm noi aici este dat peste cap de transportul pînă la depozitele finale , în loc de 20 de curse pe zi, dit. avem nevoie pentru a putea îndeplini planul, abia se fac 10—12“. Directorul ne spunea că rezolvarea acestor probleme depăşeşte posibilităţile întreprinderii. Nu putem crede că o justificare asemănătoare ar putea aduce TRETIL Piteşti sau Ministerul Economiei Forestiere, care tolerează astfel de „scuze obiective“ acestei întreprinderi, deşi, de ani de zile, în primele luni ea îşi realizează doar parţial sarcinile de plan. Nicolae BRUJAN Nistor ŢUICU corespondenţii „Scînteii” ancheta economică (Continuare în pag. a III-a) □ B ■ Primirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu a delegaţiei de activişti ai P.C. din Cehoslovacia Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a primit luni, 31 martie a.c., delegaţia de activişti ai Comisiei Centrale de Control şi Revizie a Partidului Comunist din Cehoslovacia, condusă de tovarăşul Milos Jakes, preşedintele comisiei, care la invitaţia C.C. al P.C.R. face o vizită de schimb de experienţă în ţara noastră. La primire au participat tovarăşii Dumitru Coliu, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., preşedintele Colegiului central de partid, Ioan Gluvacov, membru al C.C. al P.C.R., membru al Colegiului central de partid, Nicolae Ionescu, adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. A fost de faţă Karel Kurka, ambasadorul Republicii Socialiste Cehoslovace la București, întrevederea s-a desfășurat într-o atmosferă caldă, tovărășească. Biroul de informaţii al Ministerului Comerţului Interior e aşezat undeva, într-un colţ al clădirii, la stingă unei intrări neprietenoase. E o încăpere cu pereţi afumaţi, despărţită în cîteva compartimente prin alcătuiri grosolane din placaj. Obţinem legiuitul bon de intrare şi după ce urcăm pe o scară murdară, cu pereţi coşcoviţi, plină de hîrtii şi de chiştoace, ajungem în biroul (curat şi frumos mobilat) tovarăşului consilier Aurel Dumitriu, care ne spune: — Civilizaţia ? Iată o problemă care ne preocupă în permanenţă. In sta o anchetă socială EXEMPLUL„bun conducător “de civilizaţie struirea personalului din hoteluri şi restaurante reprezintă o sarcină de căpetenie a tuturor celor care lucrăm în acest sector, de la conducerea ministerului şi pînă la responsabil. Ne-am adresat dumneavoastră, doritori să vă cunoaştem opiniile, pentru că, după părerea noastră, Ministerul Comerţului Interior este un factor cu o pondere însemnată în ceea ce numim civilizaţia unei aşezări umane, fie ea municipiul Bucureşti sau numai o simplă comună dintr-un judeţ al ţării. Unităţile comerciale sunt adevărate termometre ce indică, în lumea întreagă, „temperatura“ civilizaţiei în locul respectiv. — Aveţi perfectă dreptate şi, de multă vreme, strădaniile noastre se îndreaptă în această direcţie. Avem cursuri de tot felul care servesc, in ultimă instanţă, această cerinţă înaltă , de vitrinieri, de ospătari, de vinzători, cursuri pentru personalul hotelurilor, pentru responsabilii de unităţi. Aici se acordă o grijă mare servicii civilizate. Am realizat multe, mai avem destule de făcut. — Ce modalităţi folosiţi pentru stimularea spiritului de civilizaţie şi pentru zăgăzuirea opusului său ? — In linii mari, două : recompensarea celor care îşi fac datoria şi sancţionarea celor care nu şi-o fac. In continuare, aş dori să subliniez un aspect foarte important al muncii noastre : gradul de civilizaţie al unui hotel de pildă, şi al personalului său nu este totul. Este vorba şi de gradul de civilizaţie al clientului. Adică, este vorba de relaţia între cel care serveşte şi cel care este servit. Nu este de-ajuns ca vînzătorul să aibă o comportare aşa cum se cuvine, se cade ca aceeaşi comportare s-o aibă şi cumpărătorul. — Aşa este. Dar, fără a nega rolul „celui care este servit“, aş dori să evidenţiez. — sigur că sînt în asentimentul dv. — faptul că el este o persoană, pe cînd cel care serveşte este o Instituţie. El reprezintă, în clipa aceea ministerul : dacă vreţi, vă reprezintă şi pe dv. personal. — Da... Intr-Un fel aşa e.Este cert, gîndeam ulterior, că răspunderea socială este calitativ deosebită de cea individuală ; multe lucruri, mai mult sau mai puţin îngăduite unui om în calitatea sa de persoană pur şi simplu, sînt inacceptabile — la acelaşi om — în cele 8 George-Radu CHIROVICI (Continuare In pag. a 11-a) Telegrame Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a adresat preşedintelui Republicii Arabe Unite, Gamal Abdel Nasser, o telegramă de condoleanţe în legătură cu catastrofa aeriană de la Assuan, transmiţînd totodată profundă compasiune familiilor îndoliate. In răspunsul său, preşedintele Gamal Abdel Nasser, mulţumind pentru condoleanţele primite, a apreciat in modul cel mai înalt bunele sentimente care i-au fost exprimate. PROLETAR/ DÎN TOATE ȚĂRILE. MÎȚÎ-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul XXXVIII Nr. 8022 || Marți 1 aprilie 1969 6 PAGINI - 30 BANI ÎN PAG. A ll-A: Organizaţia de partid — conducător competent şi dinamic al colectivului întreprinderii ÎN CAMPANIA AGRICOLĂ O MUNCĂ PRIN EXCELENŢĂ OPERATIVĂ! După previziunile meteorologilor, timpul se va ameliora, în sensul că în următoarele zile nu va mai ploua decît izolat. Se înregistrează, de asemenea, o creştere simţitoare a temperaturii solului în toate zonele ţării. Ceea ce înseamnă că se creează condiţii pentru intensificarea lucrărilor agricole de primăvară. în aceste zile, trebuie depuse eforturi mai mari pentru a se termina cît mai repede semănatul culturilor din prima epocă şi, îndeosebi, a leguminoaselor, în cadrul teleconferinţei care a avut loc ieri la Consiliul Superior al Agriculturii şi la care direcţiile agricole au raportat cum se desfăşoară lucrările agricole de sezon, s-a făcut, între altele, recomandarea ca semănatul mazării să fie terminat urgent. A întîrzia această lucrare înseamnă ca plantele să fie prinse de căldările din luna mai, care împiedică florile de mazăre să lege. Cu aceeaşi acuitate se pune problema ca, la toate culturile din prima epocă, să se termine semănatul în cel mai scurt timp. In acest scop, specialiştii din fiecare unitate agricolă trebuie să identifice cu maximum de operativitate fiecare porţiune de teren pe care se poate lucra. Aceasta implică prezenţa lor activă la cîmp, unde să verifice starea fiecărei palme de pămînt şi, în funcţie de aceasta, să ia măsuri pentru executarea grabnică a lucrărilor. Nici o activitate de birou nu trebuie să răpească, în aceste zile, pe specialiştii din agricultură de la munca practică pe teren. Fireşte, grăbirea lucrărilor agricole presupune dirijarea operativă a mijloacelor mecanizate şi a forţei de muncă pentru ca, în orele bune de lucru, să se poată însămînţa suprafeţe cît mai mari. In această privinţă, este nevoie ca consiliile de conducere din cooperativele agricole să colaboreze strîns cu şefii secţiilor de mecanizare, pentru a se putea stabili cu cea mai mare precizie locul de muncă al fiecărui tractorist şi cooperator. Numeroase exemple demonstrează că, acolo unde munca a fost bine organizată şi a existat o colaborare strînsă între mecanizatori şi cooperatori, au fost obţinute rezultate bune atît la pregătirea terenului, cît şi la semănat. Trebuie, de asemenea, rezolvate o serie de probleme care apar în cursul desfăşurării lucrărilor agricole de sezon, cum sunt aprovizionarea cu seminţe, combustibil, piese de schimb etc. In judeţele din Transilvania şi Banat, unde s-a desprimăvărat mai repede, au putut fi semănate suprafeţe mai mari. Totuşi există diferenţe în ce priveşte ritmul de desfăşurare a lucrărilor de sezon de la un judeţ la altul. Astfel, în timp ce în judeţul Mureş s-au semănat 17 la sută din culturile din prima epocă, iar în Bistriţa-Năsăud — 14 la sută, în judeţul Cluj lucrarea respectivă s-a făcut numai pe 3 la sută din suprafeţele prevăzute. Aceeaşi diferenţă se constată şi între judeţele Satu Mare şi Maramureş, primul realizînd 46 la sută din suprafeţele prevăzute pentru culturile din prima epocă, iar al doilea — numai 14 la sută. Condiţiile climatice fiind aproximativ aceleaşi, aceste diferenţe sunt determinate de ritmul lent de lucru, de activitatea necorespunzătoare a specialiştilor, a cadrelor de conducere din unităţile agricole. Al. MUREAN Mircea POP (Continuare în pag. a V-a) FIZICIANUL LA RĂSPÎNTIE Dezvoltarea cercetării ştiinţifice în cadrul învăţămîntului superior al fizicii — şi deci perfecţionarea pe această cale a însăşi predării acestei discipline, axate pe obiectivele ei practice — reprezintă o problemă complexă care, în contextul planurilor noastre de largă viziune, merită toată atenţia. Aş vrea să mă refer, în cele ce urmează, la un fenomen mai puţin discutat, dar deloc nesemnificativ. Pînă de curînd, mulţi profesori şi conferenţiari de la Facultatea de fizică din Bucureşti cumulau funcţiile lor didactice cu funcţii de cercetare în institute ale Academiei sau departamentale. Cînd, pentru motive întemeiate, s-a renunţat la cumulul remunerat, cel la care ne referim şi-au prezentat opţiunile lor. Spre deosebire însă de alte specialităţi din Universitate, unde preferinţele s-au manifestat masiv pentru învăţămînt, în fizică curentul a fost mai degrabă contrar. Preferinţa arătată cercetării ar putea trezi oarecare nedumerire. în adevăr, azi ca şi în trecut, poziţia profesorului universitar se situează printre cele cu răspundere, autoritate şi prestigiu în viaţa societăţii şi nu prea mulţi sunt cei care, de-a lungul vremurilor, au renunţat de bună voie la asemenea titlu şi funcţie, totdeauna greu de cucerit. Totuşi, o explicaţie există , în fizică, spre deosebire de alte ramuri, mijloacele materiale şi organizarea muncii, în vederea folosirii eficiente a acestora, sunt hotărîtoare pentru desfăşurarea activităţii ştiinţifice la nivelul preocupărilor actuale , or, aceste condiţii se află realizate acum într-o măsură incomparabil mai mare la institute decit la Universitate. Dacă ştim sau bănuim de ce au procedat cum au procedat persoanele în cauză, nu este mai puţin adevărat că Facultatea de fizică a pierdut în acest fel un număr de cadre foarte calificate. După părerea mea, nu ne putem linişti doar afirmând că ne găsim în faţa unei stări de lucruri tranzitorii. Examinarea atentă a situaţiei generale şi a practicii învăţămîntului superior al fizicii pe plan mondial scoate în evidenţă trei probleme importante care confruntă azi aproape pretutindeni ministerele de resort, organele de conducere ale universităţilor, cadrele didactice, ca şi pe studenţi. Deşi nu toate se referă la cercetare, întrepătrunderea lor este suficient de pronunţată pentru a nu le despărţi. Ele se pot enunţa astfel: Prima, în contrast cu creşterea permanentă a ofertei de posturi de fizicieni pentru Industrie, învăţămînt şi cercetare ştiinţifică, se constată în multe ţări, în ultimii 6—7 ani, o micşorare continuă a numărului studenţilor înscrişi la facultăţile de fizică Scăderea numărului licenţiaţilor în fizică este şi mai marcată. Fenomenul este cu deosebire vizibil în S.U.A., dar tinde să devină aparent şi în unele ţări europene, chiar acolo unde înscrierii« In anul Întîi sînt In creştere, sporul de absolvenţi nu poate acoperi toate nevoile economiei. Fenomenul «st« pu« In legătură fie cu eforturile mari »1 permanente pe care le implică această profesiune încă din anii studenţiei «1 pe care mulţi tineri le refuză ; fie cu lipsa de profesori buni de fizică în învăţămîntul mediu, ceea ce nu permite elevilor dotaţi să-şi descopere din vreme vocaţia ; fie cu insuficienta lămurire a finalităţii practice a cercetărilor de fizică ; fie cu toate aceste cauze împreună. Din păcate, lucrurile nu stau bine nici la noi. De cîţiva ani, Facultatea de fizică este obligată să organizeze mai multe concursuri de admitere pentru a-şi completa locurile disponibile pentru anul I, acceptînd adesea şi candidaţi care nu obţin decit nota minimă de trecere. A doua: Cu toate că într-o serie de ţări personalul didactic universitar efectuează cercetări importante în domenii moderne ale fizicii şi contribuie direct, de multe ori cu descoperiri de prim rang, la progresul cunoştinţelor respective, studenţii remarcă adesea spiritul tradiţional, învechit ca formă şi conţinut, în care se desfăşoară diversele activităţi didactice. Ei se pling îndeosebi de faptul că ajung să ştie tot ce s-a acumulat in fizică pînă cu 30—40 ani în urmă şi prea puţin despre problemele fizicii contemporane, la care au acces abia în ultimele semestre ale stagiului lor în facultate. Pe de altă parte, se critică cu vehemenţă insuficienţa activităţilor practice, laboratoarele fiind sau neîncăpătoare, sau insuficient dotate cu aparatură şi utilaje moderne, sau neadecvate din ambele cauze. Cu alte cuvinte, studenţii reclamă mai ales lipsa de atenţie a profesorilor pentru îmbunătăţirea procesului de învăţămînt, aceştia preocupîndu-se în principal de munca lor ştiinţifică, de aceea de experţi sau consilieri ai diverselor organisme de stat sau întreprinderi industriale. De precizat, însă, că munca Ştiinţifică 11 se reproşează numai atunci cînd ea se desfăşoară la mari distanţe de facultăţi sau în institute Inaccesibile studenţilor. Nici aceste aspecte nu ne sunt străine. Fapt este că studenţii au în general puţin de cîştigat direct din activitatea ştiinţifică a profesorilor şi a celorlalte cadre didactice. In sfîrşit, a treia problemă de actualitate a învăţămîntului fizicii a fost ridicată mai ales de reprezentanţi ai industriei şi, în special, ai industriilor ştiinţifice, adică cele al căror progres rămîne în continuare tributar cunoştinţelor noi, furnizate de fizică. Sa enunţă necesitatea ca studenţilor să le devină familiari chiar din universitate (Continuare in pag. a IV-a) de prof. univ. Florin CIORĂSCU membru corespondent al Academiei opinii Insecția de mașini cu inele a întreprinderii textile din Galați Temelii de granit reportat de Mihai CARANFIL Există în Dobrogea un loc mai puţin umblat, mai puţin ştiut. Pînă şi manualele de geografie sunt destul de zgîrcite atunci cînd pomenesc numele lui. Ni se vorbeşte doar despre cei mai vechi munţi din Europa, Hercinici, munţi care şi-au pierdut înălţimea, sălbăticia, semeţia. Istoria nu mai aminteşte, de două mii de ani, despre Munţii Măcinului. După căderea imperiului roman, oraşul Troesmis de pe malul drept al Dunării, de la poalele Pricopanului şi Iacobdealului, centru militar, administrativ şi religios, sediul legiunii a V-a Macedonica, onorat de împăratul Marc Aureliu cu titlul de municipium, sediul consiliului provincial al Moesiei Inferioare (unul din punctele de vîrf ale înfloririi civilizaţiei romane pe teritoriul Dobrogei) s-a năruit, s-a acoperit de pămînt şi uitare. Tot aşa cum uitate au rămas Dinogetia (de la capătul nordic al Munţilor Măcinului) vechea cetate Arrubium (de pe locul actualului oraş Măcin) sau Novîoduntim-ul de pe locul de acum al Isaccei. Multe valuri ale istoriei, capricioase şi pustiitoare, au trecut peste Dobrogea şi nici unul dintre numele strălucitoare de altădată n-a dăinuit. In acest colt de tară si de lume ne întîmpină acum toponimii noi. Există acum un orăşel care se numeşte Măcin şi sate care se numesc : Greci, Turcoaia, Cerna, Jijila, Garvăn, Carcaliu... Nume proprii si totuşi comune. Ele au împărtăşit soarta atîtor altor localităţi supuse, veacuri în şir, anonimatului, prin aceea că orînduiri potrivnice le-au lăsat pradă exploatării, izolării, paraginii economice şi sociale. Este ţinutul meu natal şi tocmai de aceea tabloul vechi al acestor locuri încă îmi stăruie în minte. O stradă îngustă , cîteva prăvălii mici, cîteva clădiri cu etaj, undeva o biserică, altundeva o geamie , uliţe înguste şi colbuite, căsuţe învelite cu stuf şi rareori cu ţiglă. Ţărani, mici meseriaşi, vinzători ambulanţi de acadele, cîţiva funcţionari aduşi de spate, muncitori la concasoarele de granit, iobagii care încărcau piatra în şlepurile ancorate pe Dunăre — acesta era Măcinul. Două instituţii mai importante ce funcţionau aici se bucurau. Intr-adevăr, de o teribilă afluenţă : judecătoria şi spitalul. Erau, pur şi simplu, asaltate de ţăranii veniţi de la zeci de kilometri. In jurul lor se găseau totdeauna zeci de care cu boii desjugaţi şi o mulţime de oameni ,posaci, abătuţi. Mă intrigau, mă îndurerau feţele lor, ochii lor, trupurile lor nemişcate. Nimic altceva decît boala sau judecata pentru vreun clin de pămînt nu-i aducea la Măcin. De acolo de unde veneau, din cite o aşezare aşternută pe ipovirnişurile dealurilor cărora li se spune Munţii Măcinului ei aduceau întreaga atmosferă, întreaga fizionomiea satului de atunci. Veneau de la Cerna, crescători de oi şi de capre, oameni slăbiti de alergătura pe (Continuare în pag. a V-a) Viitorul buget britanic sub presiunea dificultăţilor economice Imaginea dificultăţilor persistente a devenit atît de familiară în viaţa economică a Marii Britanii. Incit a căpătat circulaţie părerea că o întreagă generaţie de englezi s-au obişnuit să audă vorbindu-se numai despre deficite, instabilitate, restricţii... îngrijorările curente s-au multiplicat pe măsură ce avansează pregătirile pentru alcătuirea noului buget. Este tocmai faza în care autorii bugetului de la 15 aprilie îşi definitivează calculele în funcţie de principalele fenomene şi tendinţe manifestate în diferite sectoare ale vieţii economice. Inevitabil, preocuparea centrală continuă să rămînă echilibrarea ba- CORESPONDENŢA DIN LONDRA DE LA LIVIU RODESCU lanţei de plăţi Au început însă să apară dezamăgiri, a căror sursă primordială se află în recentele date ale comerţului exterior, înregistrarea unui deficit pe luna februarie de 62 milioane lire, după ce cîteva luni la rînd se consemnase o încurajatoare îmbunătăţire a balanţei, a trezit reacţii deprimante in cercurile economiştilor care au si prezis imediat un buget sever, bazat pe noi măsuri restrictive. Micşorarea cifrelor la export şi creşterea celor la import au dus la ipoteza că masurile economice anterioare nu au fost suficient de eficiente pentru a reduce cererea pe piaţa internă şi, ca atare, ar fi de aşteptat o suplimentare a regimului de austeritate. Consumul intern ar constitui deci şi de data asta, ca de altfel în ultimii cîţiva ani, obiectivul cel mai expus sacrificării. Ceea ce ar însemna să se recurgă la tradiţionalul mecanism de majorare a impozitelor directe şi indirecte, de „îngheţare“ a salariilor. Indiferent însă asupra căror mijloace de reglare se vor opri în final autorii bugetului, metoda „descurajării consumului“ este de natură să declanşeze acelaşi carusel consacrat în practica succesivelor guverne postbelice : creşterea impozitelor şi (Continuare în pag. a Vl-a)