Scînteia, aprilie 1969 (Anul 38, nr. 8022-8051)

1969-04-08 / nr. 8029

E SATISFĂCĂTOARE SITUAŢIA DE ANSAMBLU, NUMAI CÎND IN FIECARE ÎNTREPRINDERE S-AU REALIZAT TOTI INDICATORII - convorbire cu rov. ing. Ioan BORDAŞ, secretar al Comitetului judeţean Braşov al P.C.R. In angajamentul din acest an al colectivelor de întreprinderi din ju­deţul Braşov se precizează printre altele : cu 300 milioane lei va fi de­păşit planul producţiei globale indus­triale ; peste prevederi — 100 mili­oane lei mărfuri exportate ; 1­­800 tone metal economisite ; beneficii su­plimentare de 80 milioane lei. Cifrele şi datele amintite, care se adaugă sarcinilor sporite de plan din acest an, atestă dimensiunea forţei pro­ductive a unităţilor industriale din această parte a ţării şi hotărîrea co­lectivelor lor de a întîmpina a 25-a aniversare a eliberării patriei noastre cu noi şi importante rezultate în toate domeniile activităţii economice. Aşa stînd lucrurile, este deosebit de util şi oportun — acum, la începutul tri­mestrului II — să investigăm modul în care se realizează planul şi an­gajamentele, să estimăm tendinţele pozitive din întreprinderi, lipsurile care­ s-au făcut simţite, precum şi factorii capabili să asigure ridicarea, în continuare, a nivelului eficienţei activităţii productive. — Ca să intru direct în problemă — ne-a relatat la începutul convor­birii tov. ing. Ioan Bordaş, secretar al Comitetului judeţean Braşov al P.C.R. — precizez că pe primul tri-Convorbire realizată de Nicolae MOCANU corespondentul „Scînteii" (Continuare în pag. a IlI-a) * In campania agricolă P . R . A­u bapaimna hotăritoare Confruntare între o scrisoare adresată „Scînteii“, o tele­­conferinţă la Consi­liu! Superior al Agri­culturii şi situaţia reală la cîmp (în pagina a V-a articolul sem­nat de redactorii noştri ing. Ion H2P,ŢEG, Alexandru BRAD şi Gheorghe CÎRSTEA) m . Există un dialog între generaţii ? Evident. Un dialog omniprezent, con­tinuu şi creator. Creator într-un sens larg şi multi­plu, factor al progresului social. Generaţia tînărâ este produsul biologic şi social, material şi spiritual al generaţiei vîrstnice. Dar care sînt valorile pe care i Ie transmitem tineretului în opera de educaţie co­munistă ? Cum sunt ele re­cepţionate şi cristalizate într-o conduită morală şi profesională la nivelul e­­xigenţelor orinduirii noas­tre ? Iată întrebări-premise care sugerează cit de com­plex şi de responsabil este sensul creator al dialogu­lui dintre generaţii, sens pe care îl supunem unui schimb de opinii. Interlo­cutori sunt tovarăşii prof. ing.­ CONSTANTIN A­­VRAM, membru corespon­dent al Academiei, recto­rul Institutului politehnic­ Timişoara, şi prof. dr. do­cent PIUS BRÎNZEU, rec­tor al Institutului de me­­dicină­ Timişoara. — Cred că ar trebui să începem de la însăşi no­ţiunea de generaţie, e de părere prof. ing. Con­stantin Avram. — M-am gîndit la aceas­tă întrebare şi am consul­tat un dicţionar, intervine prof. dr. docent Pius Brîn­zeu. Noţiunea are două accepţii : totalitatea oame­nilor care au cam aceeaşi vîrstă şi trăiesc în aceeaşi perioadă de timp; durata în timp care desparte tatăl de fiu. Prof. ing. C. Avram: De­finiţiile mi se par cam sta­tice. în fond, este vorba de o curgere continuă, atît din punct de vedere bio­logic, cit şi social. De alt­fel, am impresia că ten­dinţa actuală, mă refer la secolul nostru şi, mai ales, la ultimele decenii, este aceea că generaţiile de­vin... mai scurte. Mai scur­te, pentru că mentalităţile se înnoiesc mai repede, în funcţie de înnoirea cunoş­tinţelor, de viteza progre­sului ştiinţific, economic şi social. Este un lucru ştiut că volumul total al cunoştinţelor omeneşti se i­a m Premise­­le transferului de valori etice către tînăra generaţie dublează în aproximativ zece ani. Se produc, deci, mutaţii rapide, puternice. Prof. dr. docent P. Brîn­zeu : Evident, există pro­bleme şi aspecte ale vie­ţii pe care un om de 69 de ani le vede altfel decât u­­nul de 20. De aici pot lua naştere ciocniri de idei, confruntări. Terenul aces­tor conflicte, mai mici sau mai mari, este, de obicei, familia, unde diferenţele între părinţi şi copii pot atinge chiar şi patru de­cenii. In societate, însă, a­­ceste diferenţe sunt frac­ţionate pentru că există o gamă largă de virste la oamenii care se întîlnesc în diverse activităţi. In u­­niversităţi, mai ales, tran­ziţia este caracterizată prin vîrstele foarte apropiate între studenţi şi asistenţi, între aceştia şi lector etc. Deci dialogul este mult u­­şurat prin aceste punţi de legătură. Redactor : Punţi succesi­ schimb de opinii­ le care constituie, de fapt, un pod trainic între gene­raţii şi, chiar, între epoci istorice. Problema este cum se „construieşte“ a­­cest pod, care sunt, mai concret, caracteristicile a­­cestui dialog ? C. A.: Specialitatea mea, ca inginer şi ca profesor, este construcţia, mai exact, betonul armat. Vorbind, deci, în termeni ingine­reşti, aş spune că esenţia­lul este, în mesajul pe care îl transmitem tinerei gene­raţii, armătura de idei. Cu alte cuvinte, între latura informativă şi cea forma­tivă trebuie să dăm întîie­­tate celei din urmă. Pen­tru că, după cum spuneam, volumul de cunoştinţe este atît de mare incit, printr-o selecţie foarte severă e ne­cesar să alegem numai cu­noştinţele fundamentale şi ideile care se degajă din acestea, idei şi direcţii ma­gistrale ale progresului tehnic, ştiinţific, social. P. B. : Aceasta înseamnă, după t­ărerea mea, o ati­tudine activă din partea celui ce se formează, ca­pacitatea de a gîndi, de a reţine datele esenţiale. Red. : Permiteţi-mi să observ că acest lucru e destul de dificil. Poziţia activă trebuie să fie reci­procă. P. B. : Evident. Am por­nit doar de la premisa dia­logului, ori dialog în­seamnă tocmai reciproci­tate. Insist însă în afirma­rea capacităţii de gîndire şi de selecţie a tînărului. De ce ? Pentru că noi, cei mai vîrstnici, suntem­ avan­tajaţi, dar şi dezavantajaţi în acest dialog. Avanta­jaţi în sensul că avem ex­perienţă, o viziune de an­samblu asupra profesiunii şi a vieţii, am ajuns la nişte concluzii, la nişte sinteze... C. A.: ...şi dezavantajaţi pentru că, în activitate­’ şi concepţiile noastre, pot apărea uneori reflexe de conservatorism. P. B. : Exact. Experienţa conţine în ea şi pericole, pericolul ideilor precon­cepute. Tinerii sunt în­deobşte receptivi, dar sînt şi ei pîndiţi de o primej­die, aceea de a adopta, fără rezerve, adică fără o privire critică, lucidă, idei care sunt doar în aparență noi, îmbrăcate, de regulă. Paul DIACONESCU (Continuare în pag. a IV-a) proletar!­o In toate tarile, mnîtî-vâ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXVIII Nr. 8029­­ Marți 8 aprilie 1969 6 PAGINI - 30 DANI PRIMUL PĂTRAR AL ANULUI ECONOMIC S-A ÎNCHEIAT. CE ÎNVĂŢĂMINTE SE IMPUN­E PENTRU ÎNDEPLINIREA INTEGRALĂ A PLANULUI ŞI A ANGAJAMENTELOR PE 1969? ♦ In toate întreprinderile industriale sunt pe cale de a fi încheiate călcâiele privind ,,bilan­ţul“ primului trimestru în realizarea planului şi a angajamentelor. Din­ rezultatele înregis­trate, oamenii fabricilor şi uzinelor desprind nu numai rodnicia eforturilor de pînă acum, dar şi direcţiile în care trebuie acţionat pentru în­deplinirea riguroasă a planului pe întregul an şi de către fiecare unitate industrială în parte. Cu atît mai importantă este aceasta în acele întreprinderi unde realizările din primul tri­mestru sînt inferioare prevederilor planului, nu reflectă intru totul posibilităţile şi re­zervele interne de care dispun. Trăgînd învăţămintele ce se cuvin din neajunsu­rile care s-au făcut simţite, comitetele de di­recţie ale acestor întreprinderi, organele şi or­ganizaţiile de partid, ministerele de resort au îndatorirea de a face totul pentru recuperarea în scurt timp a restanţelor în îndeplinirea unui indicator sau altul de plan. Eforturile oameni­lor muncii, energia lor creatoare trebuie con­centrate asupra realizării planului la produc­ţia marfă vîndută şi încasată, cu respectarea strictă a sortimentelor, asupra creşterii pro­ductivităţii muncii, livrării ritmice a produc­ţiei destinate exportului, realizării sarcinilor de reducere a preţului de cost şi de beneficii, astfel ca pînă la sfirşitul lunii aprilie a.c. sar­cinile de plan pe 4 luni să fie realizate exem­plar, la toţi indicatorii, in toate întreprinderile. Raţiunea oricărei investiţii este de a produce cu maximum de randament Printre întreprinderile industriale din judeţul Alba, care în ultimii ani au beneficiat de importante fonduri de investiţii destinate dezvoltării ca­pacităţilor de producţie, completării şi modernizării „zestrei“ tehnice, se numără şi trei unităţi subordonate Mi­nisterului Industriei Uşoare. Acestea sunt : fabrica de confecţii din piele,şi marochinărie „Căprioara“, fabrica de ciorapi şi tricotaje „Sebeşul“, ambele din oraşul Sebeş, şi fabrica de încăl­ţăminte „Ardeleana“ din Alba Iulia. Lucrările de investiţii respective au fost parţial sau total terminate şi noile capacităţi de producţie s-au dat în funcţiune. în ce ritm s-au integrat noile capacităţi în fluxul general al producţiei din cele trei întreprinderi şi la ce nivel sunt ele folosite ? Să examinăm, din acest punct de vedere, situaţia de la FABRICA „CAPRIOARA" DIN SEBEŞ. Prin proiect, lucrările de extindere execu­tate aici se referă la regruparea şi reconstrucţia secţiilor de confecţii din piele şi din înlocuitori. Suprafaţa totală construită — inclusiv depoziti­tele — măsoară 6 000 mp. Lucrările respective s-au efectuat fără a fi oprit procesul de producţie — con­­strucţial fiind concepută să se mate­rializeze in două tronsoane. De cîtva timp, primul tronson a fost dat în exploatare. La construcţia celuilalt se lucrează şi acum. Tov. Sorin Bucătaru, inginerul-şef al fabricii, ne-a vorbit despre sporul de producţie ce s-a obţinut după ter­minarea lucrărilor la prima etapă a construcţiei : „ Producţia hainelor din piele a crescut de la 500 de bucăţi, în 1967, la 6 000 in 1968. Iar In acest an, prin da­rea în folosinţă a celui de-al doilea tronson, se vor putea confecţiona 12 000 haine de piele, deci dublul pro­ducţiei realizate anul trecut. Va creşte, totodată, şi producţia articole­lor de marochinărie. In această sec­ţie au fost montate, în lunile trecute, două benzi de fabricaţie. Comparativ cu anul 1995, cînd fabrica producea 651 400 bucăţi de poşete etalon,­ în acest an urmează să se realizeze 1 143 800 bucăţi poşete etalon. Notînd aceste date, am intrat, de fapt, în miezul problemei. La „Că­prioara“, capacităţile noi de produc­ţie nu sunt utilizate în întregime în mod curent ; de pildă, una dintre cele două benzi de fabricaţie nu funcţionează. Inginerul-şef ne-a ex­plicat cauza acestei stări de lu­cruri : planul de producţie comunicat de către forul tutelar nu acoperă ca­pacităţile nou construite. „Abia la finele anului 1970 — ne spunea ingi­nerul-şef — se preconizează atinge­rea capacităţii de producţie maxime construite“. Aşadar, pînă la sfîrşitul anului 1970, utilaje pentru procurarea că­rora statul a cheltuit fonduri im­portante vor sta în... repaos relativ. Cea de-a treia bandă de fabricaţie, aflată acum în construcţie, va intra în funcţiune în trimestrul IV 1969 ; după cum am reţinut, nici ea nu va putea fi utilizată la capacitatea maxi­mă. Cum se explică această... preme­ditată diminuare a eficienţei fondu­rilor de investiţii ? Nu putem crede că au fost epuizate posibilităţile de desfacere a articolelor de marochină­rie din piele sau a celor confecţio­nate din înlocuitori. Dincolo de a­­ceste considerente, este stringent ne­cesar ca forurile de resort din Minis- Ştefan DINICA corespondentul „Scînteii ” (Continuare în pag. a IlI-a) Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe ministrul justiţiei in Republica Tunisiană­­­ Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a primit luni la amiază pe Mongi Slim, minis­trul justiţiei din Republica Tuni­siană, care se află în vizită în ţara noastră. La primire a luat parte Adrian Dimitriu, ministrul justiţiei. A fost de faţă Mahmoud Maamouri, ambasadorul Tunisiei la Bucu­reşti. In cursul întrevederii, care s-a desfăşurat într-o atmosferă cor­dială, au fost abordate probleme privind dezvoltarea relaţiilor din­tre cele două ţări, în interesul am­belor popoare, al păcii, precum şi unele aspecte ale situaţiei inter­naţionale actuale. PAGINA A ll-A Controlul continuu, exigent al îndeplinirii hotărîrilor sporeşte eficienţa muncii de partid Pe şantierul Centralei termoelectrice de la Constanta (Foto : Gh. Vintilă) PRIMIRI LA PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI, ION GHEORGHE MAURER !­­ Delegaţia parlamentară japoneză Preşedintele Consiliului de Mi­niştri al Republicii Socialiste Ro­mânia, Ion Gheorghe Maurer, a primit, luni la amiază, delegaţia parlamentară japoneză, condusă de Fukunaga Kenji, membru al Dietei Japoneze, aflată în vizită în ţara noastră. La primire, care a decurs într-o atmosferă cordială, a luat parte Stanciu Stoian, membru al Grupu­lui parlamentar pentru relaţii de prietenie România-Japonia. A fost de faţă Toshio, Mitsudo, ambasadorul Japoniei la Bucu­reşti. (Agerpres) Ambasadorul Republicii Cuba Luni după-amiază, preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheor­ghe Maurer, a primit pe ambasa­dorul extraordinar şi plenipoten­ţiar al Republicii Cuba, Jesus Bar­­reiro Gonzalez, în vizită protoco­lară de prezentare. La întrevedere, care a decurs într-o atmosferă cordială, a parti­cipat Mihai Marin, adjunct al mi­nistrului afacerilor externe. (Agerpres) — — — Person®­litate® unui festival s­aturat Calda adeziune din partea pu­blicului, ecoul stîrnit în viaţa oraşului constituie, după opinia mea de participant nemijlocit, rezultatul cel mai demn de re­marcat al Festivalului cultural „Primăvara arădeană“. „A fost o acţiune reuşită, aşteptăm cu interes ediţia viitoare“, sunt cu­­vinte pe care, într-un fel sau al­tul, le-am auzit rostite adesea. Vedem în această solicitudine infirmarea unor păreri relativ la blazarea spectatorului mo­dern, aflat zice-se în criză de timp, atras de mirajul televizo­rului sau de manifestări de di­vertisment. Dimpotrivă — aşa cum s-a dovedit şi cu alte pri­lejuri — atunci cînd o acţiune culturală, cu caracter mai am­plu, desfăşurată zile de-a rîndul, a fost bine concepută, reuşind să devină ceea ce numim un „eve­niment“, această acţiune stîrneş­­te, in ciuda unor servituţi şi rezistenţe, afluxul oamenilor. La Arad, această solicitudine a publicului are ca temei specific nu numai interesul pentru inedi­tul unei inaugurări, dar şi do­rinţa adîncă de a afirma perso­nalitatea culturală a oraşului, după cum în domeniul industrial personalitatea lui şi-a dobîndit un recunoscut prestigiu. Şi in a­­cest sens prima ediţie a festiva­lului — care şi-a propus, în cel de-al 25-lea an de la eliberarea ţării, să scoată in evidenţă po­tenţialul arădean in crearea de bunuri spirituale — constituie un prilej stimulator, efervescent, cu condiţia ca, bineînţeles, ceea ce s-a cîştigat acum să fie con­tinuat şi îmbogăţit cu consec­venţă. Iată de ce, plasîndu-ne con­cret în loc şi timp, găsim în programul foarte bogat şi divers al manifestărilor cultural-artis­­tice un merit al organizatorilor, chiar dacă pe alocuri această di­versitate a putut apărea oare­cum amalgamată. Dar în ciuda, acestor deficienţe, inerente unui început, prezentarea paletei largi de valori arădene a fost convin­gătoare. Reprezentaţii folclorice (Tîrgul sărutului, Nunta din Al­mas), expoziţia de artă popu­lara au arătat că vechile vetre ale judeţului continuă a fi crea­toare de robuste frumuseţi. Con­certele Filarmonicii din Arad (dirijor N. Brînzeu) ne-au do­vedit disponibilitatea de a exe­cuta muzică de cameră, dar şi lucrări de mare anvergură, ca Simfonia a 9-a de Beethoven. Pictorii locali, organizaţi intr-o filială, au prezentat o expoziţie de artă plastică şi o altă expo­ziţie, în colaborare cu Teatrul de stat, de scenografie. Alte ex­poziţii au prilejuit rememorări ale trecutului istoric prin inter­mediul monumentelor sau al vechilor periodice locale. Repre­zentaţii de teatru, recitaluri fi V. NICOROVICI (Continuare în pag. a IV-a) ZIARUL DE AZI © în construcţia de uti­laj pentru industria chi­mica şi rafinării RISIPA DE METAL PERSISTĂ © CONSIDERAŢII ASU­PRA IOR EXPOZIŢII PERSONALE © SPORT © MARŞURILE DE PRI­MĂVARĂ DIN ANGLIA I CANADA ŞI N.A.T.O. ! O decizie salutară Hotărîrea guvernului canadian de a reduce efectivele sale armate sta­ţionate în Europa occidentală, hotă­­rîre pe care premierul Trudeau a anunţat-o, în urmă cu cîteva zile, în cadrul unei conferinţe de presă, con­tinuă să suscite vii reacţii, atît la Washington, cit şi într-o serie de ca­pitale vest-europene. Iniţiată în preajma aniversării a 20 de ani de la crearea N.A.T.O. şi a sesiunii jubi­liare care urmează să înceapă în zi­lele următoare la Washington, deci­zia canadiană a provocat o evidentă nemulţumire în rîndul promotorilor şi susţinătorilor fervenţi ai atlantis­­mului (care se străduiesc să revi­­talizeze alianţa), mai ales datorită consecinţelor sale politice. După cum scrie „Washington Post“, iniţiativa canadiană nu corespunde intenţiilor S.U.A. „de a da o aparenţă de uni­tate alianţei atlantice în ajunul îm­plinirii a două decenii de existenţă“. In primul rînd, hotărîrea Ottawei a fost apreciată la Washington, după cum releva agenţia „Associated Press“, ca „o reflectare a unui senti­ment larg răspîndit în rîndurile membrilor alianţei atlantice că ţelu­rile iniţiale ale N.A.T.O. s-au peri­mat“, şi de aceea se manifestă tot mai multe cereri în favoarea unei revizuiri fundamentale a pactului. In cercurile apropiate de Departamen­tul de Stat se au,, totodată, în vedere şi consecinţele pe care măsura amin­tită le-ar putea avea pe planul poli­ticii interne americane, curentul unei ample reevaluări a politicii S.U.A. faţă de N.A.T.O. cîştigînd, se ştie, mult teren în Congresul american. Acest curent în fruntea căruia se afla li­derul minorităţii democrate, senato­rul Mike Mansfield, scoate în evi­denţă că N.A.T.O. este o instituţie depăşită şi cere reducerea trupelor americane staţionate în Europa oc­cidentală. Este cunoscut că guvernul de la Ottawa anunţase încă de mai mult timp că îşi va preciza poziţia faţă de relaţiile viitoare ale Canadei cu alianţa nord-atlantică încă înainte de 10 aprilie, ca urmare a proce­sului de revizuire a politicii exter­ne început anul trecut. Discuţiile pe care primul ministru Trudeau le-a avut la Washington cu preşedintele Nixon, recomandările Comitetului parlamentar canadian pentru apăra­re şi afaceri externe, ca şi nume­roasele presiuni externe, în special din partea Londrei, lăsau să se în­ţeleagă că menţinerea statu quo-ului în ansamblul său va fi soluţia la care vor trebui să recurgă autori­tăţile canadiene. Dar lucrurile nu s-au petrecut aşa. Dacă Canada a hotărît pînă la urmă să rămînă un N.A.T.O., totodată ea a ajuns la concluzia reducerii efectivelor tru­pelor sale din Europa occidentală. De asemenea, premierul Trudeau a făcut cunoscut că ţara sa va con­tinua să acţioneze în scopul reali­zării unei destinderi in Europa, al îmbunătăţirii relaţiilor cu ţările membre ale Tratatului de la Varşo-Radu BOGDAN (Continuare în pag. a V-a)

Next