Scînteia, iulie 1969 (Anul 38, nr. 8112-8142)

1969-07-01 / nr. 8112

PAGINA 2 SCINTEIA - marți 1 iulie 1969 R­ELAŢIILE SOCIALE pe temelia trainică a legii „O DEOSEBITĂ ATENŢIE SE VA ACORDĂ IN CONTINUARE ÎNTĂ­RIRII LEGALITĂŢII SOCIALISTE, RESPECTĂRII NEABĂTUTE A LEGILOR ATÎT DE CĂTRE ORGANELE DE STAT ŞI OBŞTEŞTI, CIT ŞI DE CĂTRE FIECARE CETĂŢEAN , ACEASTA FIIND O CONDIŢIE FUNDAMENTALĂ A ÎNTĂRIRII STATULUI, A CIMENTĂRII LEGĂTURILOR SALE CU MASELE POPORULUI. PARTIDUL VA URMĂRI CU CONSECVENȚĂ ÎNLĂTURAREA ORICĂROR MANIFESTĂRI VOLUNTARISTE, A ABUZURILOR ȘI ILEGALI­TĂȚILOR, REGLEMENTAREA STRICTĂ A ACTIVITĂȚII ÎN TOATE COM­PARTIMENTELE VIEȚII SOCIALE PE TEMELIA LEGILOR, PENTRU CA NI­MENI SĂ NU POATĂ ÎNTREPRINDE ACŢIUNI DĂUNĂTOARE SOCIETĂŢII, INTERESELOR CETĂŢENILOR, FĂRĂ A SUFERI RIGORILE LEGII, PENTRU CA FIECARE CETĂŢEAN SĂ SE BUCURE NESTINGHERIT DE DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE GARANTATE DE CONSTITUŢIE". (Din Tezele C.C. al P.C.R. pentru Congresul al X-lea al Partidului) 1 . Perfecţionarea şi întărirea con­tinuă a legalităţii socialiste re­prezintă o necesitate obiectivă ce derivă din însăşi esenţa şi ţelurile fundamentale ale orînduirii noas­tre. Pentru că, după cum se ştie, ca element al suprastructurii, drep­tul este generat de baza economi­că şi trebuie să contribuie la a­­părarea şi întărirea acesteia. Or, a­­cest rol important presupune per­fecţionarea, punerea în concordan­ţă a suprastructurii juridice cu dezvoltarea continuă a structurii e­­conomice şi social-politice a ţării. Numai astfel îşi poate îndeplini dreptul menirea sa de a ajuta la formarea, dezvoltarea şi apărarea orînduirii socialiste, în toate sfe­rele relaţiilor social-economice, po­litice, morale, de familie etc., şi de a împiedica, totodată, tot ceea ce este în contradicţie cu interesele societăţii socialiste, ale cetăţeanu­lui. Este meritul conducerii partidu­lui nostru de a fi iniţiat, după Con­gresul al IX-lea, un ansamblu de măsuri pentru întărirea legali­tăţii socialiste, pentru aşezarea în­tregii vieţi sociale pe principiile profund democratice ale orînduirii noastre. „Legile ţării noastre — re­leva tovarăşul Nicolae Ceauşescu — exprimă voinţa şi interesele între­gului popor, servesc înfloririi patriei, bunăstării celor ce mun­cesc, asigură manifestarea liberă a aptitudinilor şi capacităţilor cetă­ţenilor în viaţa politică, economică şi social-culturală". Trăsătura fundamentală a între­gii activităţi de legiferare ce a urmat după Congresul al IX-lea o constituie, fireşte, apărarea orînduirii noastre socialiste, întări­rea statului, dezvoltarea proprietăţii socialiste, a relaţiilor şi normelor de convieţuire, specifice conştiinţei şi moralei comuniste, a libertăţilor cetăţeneşti. Caracteristica esenţială a mă­surilor legislative din ultimul timp derivă din ţelul lor principal, men­ţionat deja mai sus : reglementa­rea strictă a activităţii in toate compartimentele vieţii sociale pe temelia legilor. Putem spune că, în ţara noastră, în perioada care a trecut de la Congresul al IX-lea, au fost elaborate reglementări me­nite să asigure ca nici o persoană să nu poată întreprinde acţiuni dăunătoare societăţii sau semenilor săi fără a suferi rigorile legii, ca fiecare cetăţean să-şi poată exer­cita totalitatea drepturilor şi li­bertăţilor sale garantate prin noua Constituţie. După cum se ştie, au fost adop­tate o serie de legi şi hotărîri de mare însemnătate pentru organiza­rea pe principii profund de­mocratice a conducerii şi desfăşu­rării activităţii economice, în do­meniul salarizării, învăţămîntului, ocrotirii sănătăţii şi consolidării fa­miliei ş.a.m.d., care, în ultimă a­­naliză, reprezintă o îmbinare armo­nioasă şi corespund pe deplin inte­reselor statului şi ale tuturor ce­tăţenilor. Un capitol aparte îl ocupă reglementările legislative, pe baza cărora s-a îmbunătăţit activita­tea organului suprem al puterii . Marea Adunare Naţională, a Consiliului de Stat şi a Consiliului de Miniştri, au sporit atribuţiile şi autonomia funcţională a consi­liilor populare. Totodată au fost luate măsuri privind respectarea strictă a legalităţii în activitatea unor organe de stat, cum sunt secu­ritatea, miliţia, procuratura, justi­ţia. O deosebită Însemnătate au avut, în contextul general al acestor pre­ocupări, aprobarea de­ către Ma­rea Adunare Naţională — după o amplă dezbatere publică — a noului cod penal, precum şi a codului de procedură penală, care au devenit puternice instrumente de întărire a legalităţii, de prevenire a abuzuri­lor, de garantare şi apărare a liber­tăţilor şi drepturilor cetăţeneşti, a întregii noastre ordini de drept. Pentru îmbunătăţirea calităţii ac­tivităţii de judecată, în noua lege de organizare judecătorească, s-a prevăzut ca judecătorii de la tri­bunalele judeţene şi de la judecăto­rii, precum şi preşedinţii tribunale­lor judeţene să fie aleşi de consili­ile populare judeţene la propunerea ministrului justiţiei, realizîndu-se astfel, pentru prima oară în ţara noastră, principiul eligibilităţii ju­decătorilor. Tot în acest cadru am putea menţiona şi dreptul acordat ministrului justiţiei de a declara recurs extraordinar împotriva ho­­tărîrilor judecătoreşti definitive, cînd se consideră că prin aceste hotărîri s-a adus o încălcare e­­senţială legii sau că ele sînt vădit netemeinice. In acelaşi scop al în­tăririi legalităţii, al ocrotirii inte­reselor statului şi drepturilor ce­tăţenilor, în sectorul justiţiei au fost luate şi alte măsuri impor­tante cum sunt : organizarea com­pletelor de judecată formate din doi judecători de profesie, în loc de unul, pentru judecarea pricini­lor în prima instanţă, deplasarea competenţei de judecată a procese­lor mai complexe spre instanţele superioare — tribunalele judeţene şi Tribunalul Suprem — învestirea preşedinţilor tribunalelor judeţene cu dreptul de a verifica respecta­rea legalităţii la locurile de deţi­nere. Printr-o lege specială, adop­tată în 1967, a fost lărgită compe­tenţa instanţelor judecătoreşti de a verifica legalitatea actelor ad­ministrative, iar printr-o altă re­glementare s-au creat condiţii pen­tru îmbunătăţirea rezolvării cere­rilor, sugestiilor şi reclamaţiilor ce­tăţenilor. După cum se subliniază, pe bună dreptate, în Teze „Dezvoltarea de­mocraţiei socialiste presupune creş­terea responsabilităţii sociale a fie­cărui cetăţean, a conştiinţei înda­toririi de a acţiona în virtutea im­perativelor supreme ale societăţii, ale naţiunii noastre socialiste. In a­­ceasta îşi găseşte expresia ideea marxist-leninistă potrivit căreia li­bertatea reprezintă necesitatea în­ţeleasă“. Pentru că democraţia şi libertatea sunt de neconceput fără disciplină, fără respectarea legilor de către toţi cetăţenii. Egală pentru toţi, legea în sta­tul socialist ocroteşte drepturile şi libertăţile fiecăruia, cit şi inte­resele comune, încălcarea legii în­seamnă încălcarea intereselor în­tregului popor. Prin reglementarea strictă a acti­vităţii în toate compartimentele vie­ţii sociale pe temelia legilor, şi în viitor se va urmări cu consecvenţă înlăturarea oricăror manifestări voluntariste, a abuzurilor şi ilega­lităţilor, a oricărei încălcări a po­liticii partidului şi statului. In acest sens putem menţiona că, în afară de îmbunătăţirea legislaţiei în di­ferite sectoare de activitate, în pre­zent se lucrează la definitivarea anteproiectelor codului civil şi co­dului de procedură civilă, lucrări de vastă amploare şi înaltă tehni­citate. Noul cod civil al Republi­cii Socialiste România va reprezen­ta o operă legislativă unitară, care va reflecta relaţiile de producţie noi, socialiste, din ţara noastră. El va stabili regimul juridic al pro­prietăţii socialiste asupra mijloace­lor de producţie sub cele două for­me ale sale — de stat şi coopera­­tistă, precum şi al proprietăţii per­sonale ; va reglementa dreptul de administrare directă şi celelalte drepturi reale, materia obligaţiilor în general şi a diferitelor feluri de contracte, precum şi celelalte ra­porturi patrimoniale dintre organi­zaţiile socialiste, dintre persoanele fizice, va reglementa dreptul pri­vind creaţia intelectuală, dreptul succesoral, precum şi alte instituţii juridice. Noul cod de procedură civilă va consacra principiile fun­damentale şi va stabili normele pro­cesului civil socialist, menite să a­­sigure în toate cazurile o jude­cată dreaptă şi nepărtinitoare. De asemenea, se lucrează la îmbună­tăţirea Codului familiei, în scopul întăririi relaţiilor de familie şi o­­crotirii intereselor copilului , parti­cipăm, totodată, la elaborarea pro­iectului noului cod al muncii. Judecătorii şi întregul personal al organelor justiţiei nu-şi vor pre­cupeţi nici în viitor eforturile pen­tru a apăra, aşa cum prevede Con­stituţia, orînduirea socialistă şi drepturile persoanelor, pentru întă­rirea legalităţii socialiste, contri­buind astfel la înfăptuirea politicii partidului nostru, la ridicarea pe o treaptă şi mai înaltă a democraţiei şi a întregii noastre orînduiri so­cialiste, la progresul României. έn Măsurile promovate din iniţiativa conducerii partidului în perioada de după Congresul al IX-lea au redat legii puterea deplină de a prezida opera de înfăptuire a drep­tăţii. Pentru instanţele chemate să înfăptuiască dreptatea, actele nor­mative elaborate în ultimii ani nu puteau deci să aibă numai valoarea unui instrument perfecţionat de lu­cru, ci ele au pus pe cei ce acti­vează pe tărâmul justiţiei în situa­ţia de a adopta o modalitate nouă de îndeplinire a sarcinilor, prin prisma aplicării cu fermitate şi consecvenţă a principiilor dreptu­lui socialist, creînd condiţiile ma­teriale pentru înfăptuirea unuia dintre cele mai înalte idealuri ale justiţiei socialiste şi anume acela ca împărţirea dreptăţii să se facă într-o deplină concordanţă cu inte­resele societăţii şi ale membrilor ei. In anii care au urmat după Congre­sul al IX-lea s-a creat un cadru ju­ridic menit să asigure — aşa cum în repetate rînduri a subliniat con­ducerea partidului — respectarea în aceeaşi măsură a intereselor sta­tului şi ale cetăţenilor, neadmiţînd nici o ştirbire a acestora. Un ase­menea cadru juridic creează pentru instanţele noastre de judecată obligaţia de a asigura desfă­şurarea oricărui proces în condiţii de perfectă obiectivitate şi echitate. Putem spune că, astăzi, cetăţeanul dispune, intr-adevăr, de toate ga­ranţiile pentru ca interesele lui să nu fie sacrificate, chiar dacă acest lucru se face în dauna unei insti­tuţii de stat cu care el se află în litigiu. Trebuie să spunem în acelaşi timp că reglementările juridice care au permis aşezarea fermă pe un picior de deplină egalitate a drep­turilor cetăţeanului cu interesele statului oferă totodată o protecţie tot atît de eficientă şi a acestora din urmă. în litigiile în care se dă cîştig de cauză cetăţeanului în dau­na unei instituţii sînt puse în miş­care toate acele prevederi legale menite să asigure tragerea la răs­pundere a angajaţilor vinovaţi şi recuperarea prejudiciilor materiale pricinuite de ei. Sensul fundamental al noi­lor acte legislative după care lucrează instanţele noastre de judecată se concentrează în ideea că cetăţeanul va cîştiga cu sigu­ranţă dreptatea cînd aceasta este de partea lui. Lucru esenţial dacă avem în vedere că, în practica nu prea îndepărtată, acest comanda­ment major al justiţiei nu întot­deauna era realizat. In activitatea unor organe de justiţie mai apar lipsuri în ce priveşte stabilirea adevărului şi corecta aplicare a legii, care se răsfrâng negativ în opera de înfăptuire a dreptăţii, de apărare a intereselor sociale. Desi­gur, erorile judiciare pot şi trebuie să fie corectate pe filiera ierarhiei instanţelor de judecată. Tocmai a­­cestui scop îi servesc şi unele îm­bunătăţiri aduse legislaţiei, prin­tre care cele ce fixează cadrul în care se exercită controlul ge­neral asupra activităţii organelor de judecată, cele referitoare la lăr­girea competenţelor Tribunalului Suprem în judecarea recursurilor ordinare în cauzele cele mai im­portante, la asigurarea caracteru­lui unitar al practicii judiciare şi garantarea conformităţii acesteia cu legile, la înfăptuirea neabătută a principiului constituţional al inde­pendenţei judecătorilor prin posi­bilitatea strămutării judecării unor procese la alte instanţe atunci cînd se apreciază că cele deja învestite nu pot asigura obiectivitatea şi im­parţialitatea judecăţii. In acest con­text, sporesc în mod substanţial atribuţiile Tribunalului Suprem, ca forul cel mai înalt în sistemul nos­tru judecătoresc, chemat să exercite, potrivit prevederilor Constituţiei, controlul general asupra activităţii de judecată a tuturor instanţelor şi să emită, în plenul său, decizii de îndrumare în vederea aplicării unitare a legilor. Consider pe de­plin întemeiate măsurile preconi­zate în documentele pregătitoare ale celui de-al X-lea Congres al partidului pentru continua întă­rire a legalităţii socialiste. Acestea se referă, pe bună dreptate, şi la activitatea instanţelor de judecată. Pentru că se ştie cit de mare este responsabilitatea pe care o incumbă actul de împărţire a dreptăţii. Atunci cînd o instanţă nedreptă­ţeşte pe un cetăţean, ea îşi ştir­beşte nu numai autoritatea proprie, ci viciază însăşi esenţa legii, îl poa­te determina pe cel nedreptăţit să creadă că rînduielile sînt strîmbe şi nu judecata propriu-zisă. De a­­ceea instanţele, prin întreaga lor activitate, trebuie să îndeplinească o operă cu largi rezonanţe civice , împărţind dreptatea în fiecare caz în parte, ele au datoria să spo­rească sentimentul de încredere al cetăţeanului în forţa vie a legii, ca scut care apără interesele gene­rale ale societăţii, în contextul preocupărilor actuale din ţara noastră pentru întărirea legalităţii socialiste, factorul deter­minant este, fără îndoială, respectul faţă de lege, manifestat de către toa­te organele de stat şi obşteşti, de că­tre fiecare cetăţean. Aşa cum se a­­rată în Teze, acesta este pilonul de granit pe care se sprijină, în ultimă instanţă, întărirea statului, adînci­­rea democraţiei socialiste. Pentru că respectarea legilor corespunde in­tereselor vitale ale statului, ale fiecărui cetăţean, iar orînduirea noastră socialistă creează garan­ţiile necesare descoperirii şi înlătu­rării ilegalităţilor, sancţionării lor şi luării măsurilor profilactice co­respunzătoare. Practica demons­trează că tocmai un asemenea res­pect, intransigenţa faţă de orice încălcare a legii au dus la crearea unui climat de siguranţă, de încre­dere a cetăţenilor în organele sta­tului, la formarea unei atitudini generale de combatere a oricărei încălcări a legilor, a hotărîrilor de partid şi de stat, a actelor de voluntarism, la prevenirea unor asemenea manifestări. Este de la sine înţeles că în statul nostru so­cialist a apăra drepturile cetăţeanu­lui înseamnă, practic, a apăra inte­resele statului şi invers, deoarece aceste interese se condiţionează re­ciproc. Instrumentul juridic cel mai eficient în această privinţă ni-l o­­feră, desigur, noua legislaţie penală, intrată în vigoare la data de 1 ia­nuarie 1969. Noul cod penal este conceput pe principiul fundamen­tal al legalităţii încriminării şi pe­depsei, potrivit căruia numai legea este aceea care stabileşte faptele antisociale ce constituie infracţiuni şi determină pedepsele şi măsurile educativ-preventive ce urmează să se aplice persoanelor care au comis astfel de fapte. In preocuparea de a asigura toa­te condiţiile ca nici o persoană să nu poată fi arestată ori condam­nată pe nedrept, a fost stabilit con­ţinutul infracţiunilor de arestare nelegală, cercetare abuzivă şi re­presiune nedreaptă, s-au instituit garanţii mai eficiente pentru ca cei ce au săvîrşit infracţiuni să răs­pundă penal şi totodată ca nici o persoană nevinovată să nu sufere rigorile legii. Azi, în desfăşurarea procesului penal se porneşte de la prezumţia de nevinovăţie, pentru prima dată consacrată în mod ex­pres în legislaţia penală din ţara noastră. Potrivit acestei prezumţii, pînă la dovedirea vinovăţiei de către organele de urmărire penală sau instanţa de judecată, învinui­tul sau inculpatul este presupus inocent şi nu are obligaţia de a-şi dovedi nevinovăţia. O importantă garanţie a înfăp­tuirii principiului legalităţii socia­liste o constituie supravegherea de către procuror a respectării legii în cursul urmăririi penale, exerci­tarea atribuţiilor procurorului în cursul judecăţii şi folosirea căilor de atac împotriva soluţiilor date de instanţă, pe care procurorul le consideră nelegale. Procurorul este singurul organ care poate pune în mişcare acţiunea penală şi poate să dispună trimiterea în judecată. Pentru apărarea mai eficientă a libertăţii persoanei, noul cod de procedură penală, reglementînd măsurile restrictive şi privative de libertate ce se pot lua faţă de făp­tuitor, instituie garanţii temeinice în acest scop. Astfel, s-a prevăzut că măsura reţinerii sau arestării preventive se poate lua numai în anumite cazuri stabilite de lege şi numai dacă există probe temeinice că cel care urmează să fie reţinut sau arestat a săvîrşit o faptă pre­văzută de legea penală. In afară de sarcinile ce revin procurorului în efectuarea şi su­pravegherea urmăririi penale, noua lege pentru organizarea şi funcţio­narea procuraturii stabileşte pentru organele acesteia atribuţia de a su­praveghea respectarea legii în ac­tivitatea organelor de executare a hotărîrilor judecătoreşti penale şi a organelor de la locurile de exe­cutare a pedepselor, atribuţia de a veghea la respectarea legii în cau­zele de orice fel ce se judecă la instanţele judecătoreşti şi dă o nouă reglementare activităţii procuroru­lui cu privire la asigurarea respec­tării legii în administraţie şi eco­nomie. Expresie a voinţei întregului po­por, legile şi celelalte acte normati­ve elaborate pe baza şi în aplicarea lor, reglementează activitatea orga­nelor de stat organizaţiilor econo­mice şi obşteşti, prevăd regulile ce trebuie respectate în vederea înde­plinirii sarcinilor ce le revin pentru îmbunătăţirea continuă a activităţii de conducere a societăţii, reglementează conduita oamenilor, stabilesc drepturile fundamentale ale cetăţenilor. Respectul faţă de lege este astfel condiţia esenţială a dezvoltării societăţii noastre, a în­tăririi statului, a adîncirii demo­craţiei socialiste, a creşterii bună­stării materiale şi spirituale a ce­tăţenilor. Dispunem astăzi de un arse­nal juridic complex care poate să asigure combaterea eficientă a încălcării legii şi, desigur, pentru a-şi îndeplini cît mai bine acest rol, el va fi perfecţionat în continuare. Paralel cu aceasta însă, factorii care pot îngusta şi închide terenul ilegalităţii constau în realizarea de către toate organele de stat şi or­ganizaţiile obşteşti a atribuţiilor ce le revin în cît mai bune condiţii, în grija pe care toţi cetăţenii o vor arăta faţă de stricta respectare a dispoziţiilor legii. Procesul vast de legiferare pe care l-a cunoscut societatea noastră în ultimii ani trebuie privit, în mod firesc, prin su­dura lui cu activitatea practică cotidiană a tuturor instituţii­lor de stat, a organizaţiilor obş­teşti şi a cetăţenilor. Tocmai de aceea ne-am propus, în cursul anchetei noastre, să consemnăm alte cîteva aspecte ale acestui proces de lărgire a cercului pro­tector al intereselor societăţii şi ale fiecărui cetăţean. Ne adre­săm mai întîi tovarăşului IULIAN TOADER, secretar al Consiliului popular municipal Arad: — Respectarea legalităţii în sfera oricărei instituţii este, după păre­rea mea, strîns legată de felul cum lucrează ea în mod curent, de modul în care îşi îndeplineşte sar­cinile ce-i revin. De aceea, măsu­rile luate după Congresul al IX-lea pentru îmbunătăţirea activităţii în­tregului aparat de stat au însem­nat, implicit, o lărgire considerabilă a competenţelor organelor locale, o delimitare temeinică a sarcinilor şi atribuţiilor, cu alte cuvinte înte­meierea activităţii administrative şi de conducere pe dimensiunile pre­cise ale legii. Toate acestea au a­­tras după ele în mod firesc modifi­carea prismei prin care este privi­tă activitatea acestor organe, care — aşa cum a arătat tovarăşul Nicolae Ceauşescu — trebuie să demonstreze că ele sunt subordo­nate intereselor cetăţenilor şi nu invers. De aceea, cadrul juridico­­administrativ foarte precis creat prin măsurile menţionate presu­pune neapărat înlăturarea tuturor mentalităţilor învechite, a practi­cilor rutiniere, birocratice, a for­malismului, care se interpun şi dăunează în egală măsură intere­selor statului, cît și ale cetăţeanu­lui. După părerea mea, este impe­rios necesară introducerea, pe toate treptele ierarhiei administra­tive, a unei severe discipline de stat, care înseamnă : executarea exactă a atribuţiilor de serviciu, sancţionarea exemplară a abate­rilor şi încălcărilor legii, crearea unei atitudini noi faţă de muncă. — Este, de fapt, o concluzie fi­rească — subliniază lt. col. ION LUCA, inspector şef al Inspectora­tului Miliţiei judeţene Sibiu — ce derivă din însuşi faptul că orice încălcare a legii devine incompa­tibilă cu însăşi funcţia celor che­maţi să vegheze la aplicarea ei. Partidul şi guvernul au încredin­ţat organelor de miliţie sarcini de mare răspundere în opera de conso­lidare a orînduirii socialiste, între care la loc de frunte se situează a­­părarea avutului obştesc şi personal al cetăţenilor, a drepturilor şi inte­reselor oamenilor muncii. în înde­plinirea acestora miliţia conlu­crează cu celelalte organe de stat, se bizuie pe sprijinul larg al cetă­ţenilor, pe respectarea neabătută a legalităţii socialiste. Este şi fi­resc întrucit miliţia, acţionînd în virtutea intereselor societăţii,­­ tre­buie să dea dovadă de intransigen­ţă faţă de acele elemente certate cu legea, care comit acte antisocia­le, atentează la bunurile cetăţeni­lor, încalcă normele de convieţuire statornicite în societatea noastră, într-un cuvînt, ea trebuie să-şi a­­ducă o contribuţie sporită la apăra­rea cu fermitate a ordinii şi liniş­­tii publice­, conlucrînd cu toa­­te organele de stat şi organizaţiile de masă, cu toţi factorii de influen­ţare obştească. Astfel îşi va putea spori aportul la apărarea interese­lor statului, ale tuturor oamenilor muncii. In sfîrşit, aş vrea să spun că o atenţie deosebită va trebui să acordăm acţiunii de educaţie civică, cultivării în rîndul populaţiei a res­pectului pentru legile statului, a a­­titudinii înaintate în societate. In continuare, ne adresăm tova­răşului GHEORGHE VASU, mem­bru în colegiul de avocaţi al jude­ţului Cluj, care aduce în discuţie încă o componentă a cercului pro­tector al dreptăţii. „ Legea creează condiţii pentru exercitarea dreptului de apărare şi-l garantează în mod efectiv în tot cursul procesului penal, atît în faza de urmărire cît și în cea de judeca­tă. Mai mult, în anumite cazuri (cînd e vorba de minori, militari în termen sau persoană arestată) asis­tența juridică este asigurată din oficiu. Pentru orice nerespectare a dreptului de apărare există posibi­litatea de a sesiza procuratura care supraveghează activitatea de cercetare, iar aceasta are obligaţia ca în termen de 20 de zile să co­munice petiţionarului modul de re­zolvare. In lumina prevederilor cuprinse in Teze pe linia întăririi în conti­nuare a legalităţii socialiste creşte şi rolul social al avocatului. El tre­buie să vadă dincolo de cauza ime­diată pe care o apără interesul ge­neral care se constituie ca un cri­teriu permanent al societăţii noas­tre. — La drept vorbind, aceasta este una dintre cerinţele cele mai strin­gente de la care trebuie să por­nească întreaga activitate pentru respectarea legilor — remarcă GHEORGHE HÎRVU, preşedintele comisiei de judecată de la între­prinderea integrată de lină din Constanţa. Aşa cum se arată cu deplin te­mei în Teze „Pe măsura dezvoltă­rii societăţii, a creşterii conştiin­ţei socialiste a cetăţenilor, organi­zaţiile de masă şi obşteşti, uniuni­le cooperatiste şi uniunile de crea­ţie vor căpăta un rol tot mai mare în înfăptuirea programului de de­­săvârşire a construcţiei socialiste, în întreaga viaţă social-politică a ţă­rii“. Rolul lor este cu atît mai ma­re cu cît lărgirea democraţiei so­cialiste este indisolubilă legată de x*ecpOnoQfcbilitatil fiecărui cetăţean faţă de respectarea stric­tă a legilor. Tocmai de aceea se pune un accent cu totul deosebit pe educaţia civică pe care aceste organizaţii sunt chemate să o desfă­şoare în spiritul respectului faţă de lege. Această conştiinţă a responsa­bilităţii sociale a fiecărui cetăţean, conştiinţa îndatoririi de a acţiona în virtutea im­perativelor supreme ale societăţii, e firesc să fie driblată de cunoaşterea cît mai temeinică a le­gilor ţării, pentru evitarea unor e­­ventuale greşeli şi încălcări ale legii săvîrşite pur şi simplu din cauza ne­cunoaşterii ei. Mi se pare deci normal ca unei asemenea­ pre­ocupări să i se acorde o mai mare atenţie, investigîndu-se noi soluţii de popularizare a legilor pentru a se asigura cunoaşterea lor de către toţi cetăţenii. Este o cerinţă care nu se rezumă doar la cadrul atît de important al propagandei juridice, ci se conjugă totodată cu impera­tivele creşterii rolului opiniei pu­blice, factorilor obşteşti în apăra­rea legalităţii. Din experienţa mea de preşedinte al unei comisii de judecată, m-am convins că jude­cata obştească îşi demonstrează o eficienţă uneori chiar mai mare decit intervenţia organelor penale. Şi este firesc. Pentru că cei ce săvîrşesc abateri de la litera legii sunt judecaţi de colectivul lor de muncă, al cărui obiectiv este, după cum se ştie, nu simpla administra­re de sancţiuni, ci îndreptarea e­­fectivă a celor în cauză, educarea lor în spiritul eticii socialiste. _în aceasta rezidă, de fapt, ca­racterul educativ şi preventiv, al legii în societatea noastră — relevă ILA BIRIŞ, preşedintele Judecăto­riei locale din Alba Iulia. Individul sancţionat prin lege de societate are garantate, la ispăşirea pedep­sei, toate condiţiile pentru a se integra conduitei generale. Tocmai de aceea în numeroasele îmbunătă­ţiri aduse legislaţiei după Congre­sul al IX-lea, cetăţeanul vede un lucru demn de menţionat : apararea legalităţii socialiste, a normelor de convieţuire sociala, a devenit o sar­cină a întregii colectivităţi. Avînd în vedere ampla di­mensiune în timp pe care se clădesc asemenea transformări în conştiinţa juridică, firesc, discuţia cu prof. dr. I. BENDI­­TER, de la Facultatea de drept a Universităţii „Al. I. Cuza“, a gravitat în jurul problemei pre­gătirii cadrelor. _Tezele Comitetului Central al P.C.R. pentru Congresul al X-lea, hotărârile ce se vor adopta pe baza lor deschid un vast cîmp de activitate tuturor celor chemaţi să înfăptuiască şi să apere legalitatea în viaţa societăţii noastre. Mi se pare deosebit de importantă în acest context preocuparea ce tre­buie s-o manifestăm faţă de pre­gătirea viitoarelor cadre de jurişti. Desigur, dat fiind caracterul de strictă specialitate al acestei per­fecţionări introduse în organizarea şi funcţionarea facultăţilor de drept, îndeosebi după elaborarea şi adoptarea noii legi a învăţămîntu­­lui, nu voi intra­ în probleme de amănunt. Aş dori doar să consem­nez cîteva dintre atributele pregă­tirii studenţilor noştri. Aş menţiona mai întîi lărgirea orizontului­ lor de pregătire, realizată în primul rînd printr-o stabilire mai judici­oasă a ponderii diferitelor discipli­ne în noile planuri de învăţămînt şi printr-o mai strînsă colaborare în­tre colectivele de catedră. Este un proces conceput pe asemenea di­mensiuni incit permite continuita­tea activităţii viitorilor absolvenţi, adică adaptarea lor permanentă la noile sarcini care vor apărea şi in domeniul legislativ, date fiind suc­cesivele perfecţionări ale vieţii noastre socialiste. miiiinii» ii mn.il nhifiiaiiiwwnwiwiTiiw«rbt, --------------1 A ACȚIONA IN virtutea Adr.~ SUPREME ale societății—înaltă îndatorire ----------------1 a fiecărui cetățean M r—-----------1 MĂSURILE PROMO­­­­S AL IX-LEA AL P. C. R. CONFERĂ LEGII PUTERE ----------------1 DEPLINĂ IN ÎNFĂPT « ---------------1 0 REALITATE IZVORÎTĂ DIN ESENȚA ORÎNDUIRII U,,WZT' NOASTRE, APĂRïND ----------------1 APĂRAM INTERESELE STATULUI RESPECTUL PENTRU LEGE SUB REFLECTORUL OPINIEI PUBLICE Suprem al procurorului general , 3­­­4 .

Next