Scînteia, aprilie 1970 (Anul 39, nr. 8383-8412)

1970-04-08 / nr. 8390

• COMPETENŢĂ • REALISM • PERSPECTIVĂ condiţii ale eficienţei îndrumării de partid însufleţirea cu care muncesc co­lectivele unităţilor economice din ju­deţul Maramureş pentru realizarea sarcinilor planului pe anul 1970 se oglindeşte în faptul că, în primul tri­mestru al anului, planul producţiei globale a fost îndeplinit în propor­ţie de 104,5 la sută, sporul de produc­ţie realizat peste prevederi însumînd 53 milioane lei, din care peste 70 la sută s-a obţinut pe seama creşterii productivităţii muncii, iar planul producţiei marfă vindute şi încasate a fost îndeplinit în proporţie de 105 la sută, livrîndu-se peste pre­vederi mărfuri în valoare de 58,3 milioane lei. La export au fost li­vrate produse peste plan a căror va­loare trece de 27 milioane lei. Aces­te rezultate încorporează eforturile colectivelor de întreprinderi, ale or­ganelor şi organizaţiilor de partid în vederea punerii in valoare a rezer­velor interne ale producţiei, găsirii unor soluţii realiste, ştiinţific funda­mentate, pentru îndeplinirea sarci­nilor de plan, a angajamentelor luate in întrecerea socialistă. “Pe u­titimul plan al preocupărilo­ organizaţiilor de partid şi conduce­rilor de întreprinderi din judeţ se Gheorghe BLAJ, prim-secretar al Comitetului judeţean Maramureş al P.C.R. află deplina valorificare a resurselor şi posibilităţilor fiecărei întreprin­deri. Aceasta cu atît mai mult cu cit în cursul anului trecut, într-o serie de unităţi economice — Uzina mecanică de maşini şi utilaje minie­re, Uzinele metalurgice pentru mine­reuri neferoase din Baia Mare, în exploatările miniere etc. — s-au ma­nifestat deficienţe pe linia defalcă­­rii planului pe luni şi decade, fixîn­­du-se un ritm necorespunzător, în care ponderea o avea ultima decadă a lunii. Datorită acestui lucru, în de­cada a III-a se realiza 40—45 la sută din planul lunar, ceea ce se reper­cuta negativ asupra livrării şi încasă­rii producţiei, asupra eficienţei eco­nomice. De aceea, pornind de la dez­baterea cifrelor de plan în adunările generale ale salariaţilor, am acţionat astfel ca oamenii să cunoască nu nu­mai global, ci în amănunţime, concret, ce sarcini le revin direct, la locul de muncă. Acordăm o deosebită atenţie cu­noaşterii temeinice a sarcinilor de plan, întrucît unităţile industriale din judeţ au de realizat în 1970 o produc­ţie globală de 5,2 miliarde lei, cu 146 milioane lei mai mult decît anul tre­cut. Trebuie, de asemenea, să se a­­sigure o sporire a productivităţii muncii cu 4,4 la sută, precum şi o creştere a livrărilor la export cu 8,9 la sută, in raport cu sarcinile din 1969. Pe linia investiţiilor, avem de mate­rializat 851 milioane lei alocaţi pen­tru lărgirea şi modernizarea capaci­tăţilor de producţie existente, cît şi pentru construirea unor obiec­tive economice noi. Sînt sarcini mobilizatoare, pe deplin realizabile. Dovadă sunt angajamentele pe care organizaţia noastră judeţeană de par­tid şi le-a luat în întrecerea dintre organizaţiile judeţene de partid, an­gajamente care prevăd — în in­dustrie — depăşirea planului pro­­■ ducţiei - marfă cii -50­ milioane lei,­ s planului de export cu 10 milioane lei, un spor suplimentar de 1 la sută la productivitatea muncii şi 10 milioa­ne lei economii peste plan la preţul de cost, reducerea termenelor de pu­nere în funcţiune la 17 obiective in­dustriale. Am schiţat, aşadar, cîteva elemn­­te ale celor mai acute preocupări ale noastre tocmai pentru a sublinia cadrul dinamic în care organele şi organizaţiile de partid trebuie să e­­xercite actul conducerii. Este în­deobşte cunoscut că pentru a conduce trebuie să cunoşti nemijlocit, de la sursă, evoluţia producţiei, să ai o imagine clară asupra modului în care se desfăşoară activitatea în industrie, pe şantiere, in toate domeniile şi in toate unităţile, să ştii cu precizie di­recţiile în care urmează să acţionezi. Tocmai de aceea comitetul ju­deţean cere activului, aparatului de partid şi, în primul rind, mem­brilor biroului să fie prezenţi în cea mai mare parte a timpului de muncă în întreprinderi, pe şantiere. In acest fel, vom reuşi să cunoaş­tem temeinic şi la timp realitatea — şi aceasta nu atît prin rapoarte, informări, sesizări şi şedinţe, ci prin munca vie cu oamenii, creînd în (Continuare în pag. a III-a) Cintecul cel nou al şoselei Potîcnindu-se în piept tare de stînci, sid­ită de capriciile văilor şi dealurilor, umilită de potecile de munte, mai drepte, mai subţiri şi în fieca­re an mai tinere şi mai proaspete — şo­seaua din Cepari-Argeş şi-a croit — te­nace în şleau de care şi un pietriş bătucit — calea spre memorie şi cintec. Pentru că cetăţenii din Argeş se revendi­că şi se legitimează în serie istorică prin mărturisiri străvechi, prin bogăţia şi plasti­citatea folclorului năs­cut şi legănat aici şi prin pitorescul aşeză­rii — drept autori ai cunoscutului cintec : „Pe şoseaua din Ce­pari“. Buclele, bunurile cu care şoseaua ocoleşte viclean şi frumos dea­lurile, unind în pante dulci piscuri cu poale şi văi, au devenit, deci, unduiri de cintec şi de rime care se cheamă şi se încrucişează, iar ritmul în care cafetele de la potcoavele calu­lui („...care duce doi şi trei / dar pe noi doi porumbei...“) mărun­­ţeau şi mărunţesc ghinda şi alunele că­zute pe drumurile în­vecinate, întovărăşi­­toare, ritmul acesta deci a devenit cadenţă de melodie. Acum însă potecile care zvâcnesc vesel la soare, tăind culmile fără şovăiri de prisos şi care „năprilesc“ în fiecare primăvară, au de ce să se simtă şi să fie umilite — şi multe din c ele îmbă­­trânite. Pentru că ve­chea şi blinda şosea din Cepari trăieşte nu doar o nouă o altă tinereţe ; se află de fapt la începutul unei alte virste şi condiţii. Aceea a asfaltului. Iar asfaltarea prin întin­derile proiectate de la poalele munţilor pină jos, aproape de cimpie restituie dimensiunile folclorice ale şoselei, a ceea ce cîntecul a cuprins prin „pe şo­seaua din Cepari“. In spatele şcolii de opt ani din centrul comunei, una din cele mai bine gospodărite şi mai aspectuoase de pe Valea Topologului s-a instalat şi a prins contur şi personalitate un şantier cu un pro­fil nou (pînă acum pe aici se întîlneau doar cele forestiere) : „Şan­tierul Cepari“ al Di­recţiei de drumuri şi poduri-Piteşti. Acest şantier are în obiectiv realizarea şi modernizarea unui ve­ritabil nod de drumuri. Reportaj de Nicolae VELEA Cel dintre Curtea de Argeş — Sălătruc — Cîineni va stabili, în sfîrşit, legătura dintre oraşele Curtea de Ar­geş şi Sibiu. Alt drum este cel dintre Cepari — Văr­­zaru, care trece prin Tigveni şi Ciofrîngeni. Trebuie neapărat să notez că aici, la acest „nod“, există — ca să spun aşa — un punct „internaţional“. Este vorba de ceea ce lo­calnicii numesc cu sti­mă curiozitate şi alţii în deplină cunoaştere a amănuntelor — „Us­­cătorul“. Adică — pre­tenţios spus — Cen­trul de deshidratare a legumelor şi fructelor din Tigveni. Aici, dinapoia pira­midei alcătuite de 15 000 de lăzi se adu­nă,­­ se selectează, şi pleacă spre ale ţări — căpşuni, vişine, cireşe, prune şi mere — re­coltate de pe văile Topologului şi Vil­­sanului. St. Petrescu, un om de o energie parcă ex­plozivă, dar permanent disciplinată şi într-un fel reprimată — con­ducătorul centrului „Uscătorului“, adică, îmi spune exact, cu hîrtiile pe masă că planul pentru primul trimestru 1970 a fost îndeplinit la 20 februa­rie , că s-au livrat pentru export peste plan 100 tone de mere proaspete. Şi deoarece maşina de scris, aflată într-un „birou“ care noaptea este dormito­rul şoferilor, nu are nici o literă lipsă ca în orice reportaj rural tradiţional şi nu pot să fac ironii pe seama ei, bat la ea cifre ri­date care mărturisesc activitatea prodigioasă a „Uscătorului“ din Tigveni. De asemenea, va sprijini amenajarea drumurilor comunale Cărpiniş, Urlueşti şi alte ramificaţii ale drumurilor judeţene în curs de modificare, precum şi construirea de poduri din­­beton. Inginerul Florea De­­zideriu, şeful şantie­rului, se află chiar a­­colo, pe malul Topo­logului — atit de fi­rav acum — unde ma­şinile, „masticatoare­­le“ pe care le supra­veghează, ademenesc, macină şi amestecă pietriş, nisip, apă lim­pede de rîu şi smoa­lă. Şi apare asfalt. E un om tînăr, robust, bine legat — impresia primă, ultimă şi defi­nitivă a fost de serio­zitate, temeinicie şi tenacitate. Faţa largă, de cele mai multe ori impasibilă, pe care poposeşte rar surisul, cheamă parcă prea lesnicios — dată fiind îndeletnicirea ingine­rului — apropierea de severitatea şi liniştea betonului. Florea Dezideriu are — profesional — vir­­sta şantierului din Ce­pari şi a noii condiţii a şoselei. După terminarea fa­cultăţii a venit direct aici. — Şi după ce termi­naţi „nodurile“ de aici, încotro plecaţi ? — îl întreb. . Faţa i se destinde puţin şi parcă, vino­vat, un zimbet flutură timid . — Nu ştiu. Pe dru­muri... Apoi, obrazul i se închide brusc, la loc, se „betonează“. — Pentru drumuri. (Continuare în pag. a IV-a) PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXIX Nr. 8390 Miercuri 8 aprilie 1970 __________________________ . .­­ 8 PAGINI-40 BANI Pe Valea Lotrului constructorii au adus freamătul marilor șantiere. In fotografie , lucrări sub­terane la centrala electrică Ciunget Foto­­ Agerpres NU ORICE FLOARE LEAGĂ ROD Referindu-mă la vastul domeniu al artelor, mă gin­­desc la cite false prevestiri şi inutile alarmări nu mi-a fost dat să asist de-a lungul vieţii. In anii următori pri­mului război mondial, cind cinematografia a cunoscut o dezvoltare mai mare, s-a profetizat că filmul va în­locui spectacolul teatral. Cînd s-au perfecţionat pa­tefoanele şi înregistrările pe discuri sau, mai tîrziu, s-a introdus radioul ori au apărut magnetofoanele, s-a prevestit că acestea vor goli sălile de concert. Nimic adevărat din aceste prevestiri. Noile invenţii au îmbogăţit existenţa oameni­lor, desfătarea estetică, e­­ducaţia maselor. Nici una dintre arte nu a sucombat, ci dimpotrivă. In domeniul artelor plas­tice s-au făcut, de aseme­nea, profeţii şi aici mi se pare că lucrurile s-au în­curcat pină la absurd — profeţiile sau prevestirile devenind prejudecăţi. Nu asistăm şi astăzi la teorii emise de unii artişti şi critici, prin care se sus­ţine că nu mai este nevoie de portrete pictate şi nici de figuri statuare . Nu ne este dat să auzim profetizări ale dispariţiei picturii de şeva­let şi înlocuirii ei cu o artă obiectuală ? Mai de curind, odată cu apariţia maşinilor de calcul electronice, a cal­culatoarelor electronice, s-au făcut încercări de a se programa opere de artă (nu numai poezii, ci şi picturi, opere de sculptură şi arhitectură etc.) dar pină acum rezultatele sunt deza­măgitoare, deoarece maşi­nile nu pot reda şi dezvol­ta accentele sau trăsăturile pe care artistul Ie obţine prin sufletul său, prin sensibilitatea ce asigură substanţa ori semnificaţia creaţiei artistice. Calcula­toarele pot ajuta preocupă­rile intelectuale ale omului, ii pot fi — pînă la un anu­mit grad — colaboratoare intelectuale, dar ele nu vor putea înlocui adevărata creaţie intelectuală sau ar­tistică. In aceste schimbări, „mu­taţii“, transformări, ce vor face mai lesnicioasă, mai ,,inteligentă“ viaţa umană, rolul artelor plastice va putea fi sporit, iar nu să­răcit.. Acestea sunt pentru noi, iubitorii de artă, marile probleme şi vitalele dezide­rate : îmbogăţirea artei, iar nu sărăcirea ei ; înnobila­rea vizualităţii şi, în ge­nere, a senzoriali­taţii, iar nu meschinizarea şi trivia­lizarea lor ; spiritualizarea percepţiei cu ajutorul sen­timentelor şi gindirii adine umane. Datorită progresului ştiin­ţific, al tehnologiei contem­porane, s-au lărgit mult po­sibilităţile percepţiei, cu­noaşterea­­ vizibilului şi a ceea ce multă vreme a fost invizibil. Datorită fizicii, chimiei, matematicii, geo­metriei s-au realizat pro­grese uriaşe, care au influ­enţat şi domeniul artelor plastice. Arta abstractă, arta optică (op-art), arta cine­tică (sculpturile mobile sau obiectele în mişcare), pre­cum şi puţinele şi nereuşi­tele picturi obţinute cu aju­torul calculatoarelor elec­tronice sunt, desigur, numai in parte, rezultatul influen­ţei exercitate de ştiinţă, de noua tehnologie, de imagi­naţia inspirată de zborul in­terplanetar, de sondarea mărilor şi oceanelor, de flora şi fauna acvatică etc. De asemenea, constructivis­mul, cubismul, futurismul au legături cu maşinismul modern, cu geometria spa­ţială, cu noua arhitectură. Nu e locul să insistăm a­­supra variatelor forme pe care le-au luat, ori le iau, a­­ceste curente sau procedee. Unele forme au lărgit şi dinamizat percepţia, au îm­bogăţit imaginaţia, pe cînd altele d­in cadrul aceluiaşi curent — au sărăcit contac­tul cu cele trăite, gîndite, simţite. Nu trebuie uitat că ştiinţa e una, iar arta e alta. Oricum ar fi efervescenţa şi soluţiile artei contempo­rane, un fapt ne apare bi­zar. In timp ce literatura, scena şi filmul — şi acestea în transformare — nu se rezumă, in genere, la ab­stracţii, ci reprezintă, chiar dacă uneori cu metode ce­­rebralizate, lipsite de vita­litate, viaţa concretă, epi­soade din istoria omenirii, fapte semnificative, dimpo­trivă artele plastice par a se depărta de realitatea trăită în favoarea unor for­me abstracte ori a unor o­­biecte şi „happeninguri“ lipsite de semnificaţie ori de o frumuseţe cît de cît înnobilatoare. Fără a tăgădui că este ne­voie şi de soluţii şi experi­mente, care explorează rea­litatea în spiritul ştiinţei şi tehnologiei contemporane, trebuie să mărturisim că restrîngerea la abstracţii, la un geometrism sec, la vi­ziuni din atelierele de pro­iectări inginereşti sau arhi­tecturale constituie o tris­tă sărăcire a posibilităţilor şi cerinţelor artei şi esteti­cii. Mai de curind, sub nu­mele de pop-art, de artă o­­biectuală şi artă de am­bianţă (environment) se fac tot felul de obiecte, sculp­turi, picturi, adesea lipsite de orice poezie, ba chiar şi de funcţionalitate — uneori urmărind desensibilizarea şi surprinzînd printr-o inven­tivitate, ce ţine mai curind de absurd. Se readuce ba­nalitatea ca un şoc, aşa cum se întîmplă cînd vizitezi un pod sau o pivniţă cu lucruri deteriorate, cu un bric­ă­­brac (vechituri aşezate a­­landala). Dacă unele cu­rente şi procedee urmă­resc îmbogăţirea percep­ţiei şi mai ales a vizua­­lităţii, altele merg la o să­răcire şi banalizare a celor trăite, la o dezamăgitoare (Continuare în pag. a IV-a) Petru COMARNESCU PAGINA A VI-A CALCULUL ELECTRONIC „nerv dinamizator" al economiei moderne PAGINA A V-A OMUL FAŢĂ IN FAŢĂ CU EL ÎNSUŞI... Destine la înalta tensiune a răspunderii sociale Aviaţia utilitară în sprijinul creşterii producţiei agricole. La I.A.S. Belciugatele, judeţul Ilfov, se împrăştie îngră­şăminte chimice pentru cultura de grîu Reîntoarcerea la izvoare Nu, nu greşeşte bătrinul adagiu : ne întoarcem me­reu la iubirile dinţii. Şi au atitea chipuri primele iu­biri ! Mi-e şi teamă să numesc numai cineva pentru ca nu cumva, reeditind povestea Ucenicului-vrăjitor, să le dezlănţuie pe toate — şi toate, adunate la un loc, încetează să mai fie nişte nostalgice şi romantice a­­mintiri, devenind o singură, fără sfîrşit şi de neîn­chipuit patimă. Şi totuşi... Aşezarea natală, locul unde, deschizîjid ochii, totul ni s-a părut fabulos, dar de o măreţie simplă şi dreap­tă care ne aţîţa necontenit să întrebăm, să întrebăm, să întrebăm... Şcoala unde am făcut epoca la descope­rire că, pe ger şi arşiţă, la Ecuator şi Polul Nord, cu o perseverenţă diabolică, dar şi cu o incăpăţînare de copii ce nu vor să doarmă după masa, unu şi cu unu fac doi, indiferent dacă suntem­, sau nu, de acord... Lo­cul unde am avut prima revelaţie a muncii, cînd ne-a apărut in palmă cea dinţii bătătură lăsată de coada secerei sau de minerul ciocanului şi am alergat feri­ciţi s-o arătăm tuturor, ca pe cel mai omenesc semn de nobleţe... Aleea pe care, recitind din Eminescu, descopeream tăcerea şi fericirea aşteptării... PICĂTURA DE CERNEALĂ Incurabilul reporter din mine îmi dă ghes să scriu­­ ş.a.m.d. Evident, totul continuă pentru că totul a în­ceput undeva, într-o matcă fertilă şi formativă, acolo unde ne întoarcem mereu ca să regăsim primele iu­biri. Credeam însă că acest superb sentiment este apa­najul strict al unei virste mature şi, fără să pot ex­plica de ce, mă durea că este aşa : invidiind tinere­ţea fiilor mei şi a altora. îi reproşam vîrstei de aur imperfecţia, faptul că este străină de aceste întoar­ceri la izvoare. Iată insă că, spre surpriza, dar şi spre bucuria mea nedisimulată, numeroşi tineri mă con­trazic. Au devenit, în ultimul timp, tradiţionale,­in multe sate şi comune, acele zile de „exod“ ale tinerilor spre casele părinteşti, reîntilnirile unor proaspeţi munci­tori şi intelectuali, proveniţi din mediul rural şi sta­biliţi la oraş, cu dascălii lor, cu bătrînii înţelepţi şi plini de omenie, care le-au călăuzit paşii dinţii, cu tot ce poate fi demn de o afecţiune perenă şi s-a zămislit sub cerul spre care s-au înălţat zmeiele colo­rate ale copilăriei. Aproape ci n-a trecut o săptămînă ca să nu citesc că, pe undeva, în Maramureş sau în Deltă, pe plaiuri moldovene ori bănăţene, într-un că­tun „de două lulele“, cum i-ar fi zis Hogaş, sau într-o comună gospodărească, cochetind de pe acum cu vre­mea deloc depărtată cînd va deveni un oraş înflori­tor, zeci şi sute de tineri au venit să sărute miinile părinţilor, să-şi aplece fruntea în faţa învăţătorilor, să afle ce s-a mai petrecut in absenţa lor, să poves­tească ce fac ei şi să le mulţumească celor care i-au învăţat ce înseamnă munca şi modestia, ambiţia şi cutezanţa, cinstea şi demnitatea. Sentimentul acesta care însoţeşte reîntoarcerea la izvoare, la primele iu­biri se numeşte la oraş gratitudine ; mai mult, mulţi dintre aceşti tineri ştiu chiar că el vine din latinescul gratitudo şi, probabil, a ajuns la noi din franţuzescul gratitude, dar se simt atît de emoţionaţi şi de onoraţi să-l rostească aşa cum l-au deprins întîia oară in vatra părintească: recunoştinţă. Octav PANCU-IAŞI ÎN ZIARUL DE AZI: © DUPĂ CERINȚELE Șl GUSTUL SĂTEANULUI • FAPTUL DIVERS © PRODUSE ALIMENTARE LA OMOLOGARE... Şl DUPĂ © CONTRASTE © ARTA DE IDEI, ARTĂ DE PUBLIC • Cronica literară: „PRINS" © SPORT PROFILURI INDUSTRIALE pe cărările vechilor caravane Gîndurile şi sentimentele de com­pasiune ale întregii naţiuni turce se îndreaptă în aceste zile spre vilaietul Kutahya. Pe măsură ce se desfă­şoară lucrările de degajare, urmările seismului ce a zguduit cu o săptă­­mină în urmă oraşele şi satele ţinu­tului vapor în dimensiuni sporite. Po­trivit datelor oficiale, 90 000 de oa­­­meni au rămas fără adăpost. Lovind una din cele mai bogate regiuni ale Anatoliei, seismul a perturbat grav şi activitatea economică a ţării. Po­porul turc a acţionat intr-un impre­sionant spirit de solidaritate, venind în ajutorul populaţiei sinistrate. În oraşe şi la sate, în întreprinderi, in­stituţii, şcoli şi universităţi au fost iniţiate cheie, în timp ce avioanele şi camioanele continuă să transporte la faţa locului cele mai diverse bu­nuri materiale de care are nevoie populaţia. Guvernul s-a mutat în a­ CORESPONDENJA DIN ANKARA DE LA AL. CMPEANU ceste zile in regiunea respectivă. E­­xaminind posibilităţile de a se urgen­ta revenirea la viaţa normală, auto­rităţile, cu concursul a numeroşi spe­cialişti, au luat măsuri pentru con­struirea imediată de case şi şcoli din prefabricate. Este prevăzută începerea urgentă a lucrărilor de restaurare a hidrocentralei de la Kayaköy, sursa de lumină a oraşelor şi satelor din ţinut, care a fost avariată. Pentru a urmări lucrările de reconstrucţie şi a examina la faţa locului cerinţele populaţiei, simbătă a plecat în re­giunea Kutahya preşedintele repu­blicii, Cevdet Sunay. Pe plan politic, problema aflată în discuţie publică este aceea a alegeri­lor parţiale pentru Senat, prevăzute iniţial pentru începutul lunii iunie. Principalele partide sunt pe cale de a ajunge­ la un acord prevazind a­­minarea consultării electorale. Intre timp, guvernul şi-a concentrat efor­turile in încercarea de a recupera timpul pierdut în aplicarea bugetului pe anul in curs, ca urmare a situa­ţiei ce s-a creat in luna februarie in Adunarea naţională. Au fost elabo­rate măsuri privind accelerarea fi­nanţării unor obiective industriale în vasta regiune agricolă din estul ţării. S-a acordat o serie de priori­tăţi importului de utilaje şi instalaţii pentru dotarea acestor obiective. Turcia aspiră intens la crearea unei economii avansate, pe măsura posibilităţilor ce i le oferă solul şi subsolul ei bogat, poporul ei harnic. La capătul unei îndelungate dispute cu privire la căile de dezvoltare a ţării, principalele forţe politice turce au­ ajuns la un consens asupra nece­sităţii creării unei industrii puter­nice, ca bază pentru modernizarea întregii vieţi economice şi sociale. Pe această cale se înregistrează re­zultate importante. Primii paşi au fost făcuţi în domeniul energe­tic. In regiuni in care singu­(Continuare in pag. a VII-a)

Next