Scînteia, aprilie 1970 (Anul 39, nr. 8383-8412)
1970-04-08 / nr. 8390
• COMPETENŢĂ • REALISM • PERSPECTIVĂ condiţii ale eficienţei îndrumării de partid însufleţirea cu care muncesc colectivele unităţilor economice din judeţul Maramureş pentru realizarea sarcinilor planului pe anul 1970 se oglindeşte în faptul că, în primul trimestru al anului, planul producţiei globale a fost îndeplinit în proporţie de 104,5 la sută, sporul de producţie realizat peste prevederi însumînd 53 milioane lei, din care peste 70 la sută s-a obţinut pe seama creşterii productivităţii muncii, iar planul producţiei marfă vindute şi încasate a fost îndeplinit în proporţie de 105 la sută, livrîndu-se peste prevederi mărfuri în valoare de 58,3 milioane lei. La export au fost livrate produse peste plan a căror valoare trece de 27 milioane lei. Aceste rezultate încorporează eforturile colectivelor de întreprinderi, ale organelor şi organizaţiilor de partid în vederea punerii in valoare a rezervelor interne ale producţiei, găsirii unor soluţii realiste, ştiinţific fundamentate, pentru îndeplinirea sarcinilor de plan, a angajamentelor luate in întrecerea socialistă. “Pe utitimul plan al preocupărilo organizaţiilor de partid şi conducerilor de întreprinderi din judeţ se Gheorghe BLAJ, prim-secretar al Comitetului judeţean Maramureş al P.C.R. află deplina valorificare a resurselor şi posibilităţilor fiecărei întreprinderi. Aceasta cu atît mai mult cu cit în cursul anului trecut, într-o serie de unităţi economice — Uzina mecanică de maşini şi utilaje miniere, Uzinele metalurgice pentru minereuri neferoase din Baia Mare, în exploatările miniere etc. — s-au manifestat deficienţe pe linia defalcării planului pe luni şi decade, fixîndu-se un ritm necorespunzător, în care ponderea o avea ultima decadă a lunii. Datorită acestui lucru, în decada a III-a se realiza 40—45 la sută din planul lunar, ceea ce se repercuta negativ asupra livrării şi încasării producţiei, asupra eficienţei economice. De aceea, pornind de la dezbaterea cifrelor de plan în adunările generale ale salariaţilor, am acţionat astfel ca oamenii să cunoască nu numai global, ci în amănunţime, concret, ce sarcini le revin direct, la locul de muncă. Acordăm o deosebită atenţie cunoaşterii temeinice a sarcinilor de plan, întrucît unităţile industriale din judeţ au de realizat în 1970 o producţie globală de 5,2 miliarde lei, cu 146 milioane lei mai mult decît anul trecut. Trebuie, de asemenea, să se asigure o sporire a productivităţii muncii cu 4,4 la sută, precum şi o creştere a livrărilor la export cu 8,9 la sută, in raport cu sarcinile din 1969. Pe linia investiţiilor, avem de materializat 851 milioane lei alocaţi pentru lărgirea şi modernizarea capacităţilor de producţie existente, cît şi pentru construirea unor obiective economice noi. Sînt sarcini mobilizatoare, pe deplin realizabile. Dovadă sunt angajamentele pe care organizaţia noastră judeţeană de partid şi le-a luat în întrecerea dintre organizaţiile judeţene de partid, angajamente care prevăd — în industrie — depăşirea planului pro■ ducţiei - marfă cii -50 milioane lei, s planului de export cu 10 milioane lei, un spor suplimentar de 1 la sută la productivitatea muncii şi 10 milioane lei economii peste plan la preţul de cost, reducerea termenelor de punere în funcţiune la 17 obiective industriale. Am schiţat, aşadar, cîteva elemnte ale celor mai acute preocupări ale noastre tocmai pentru a sublinia cadrul dinamic în care organele şi organizaţiile de partid trebuie să exercite actul conducerii. Este îndeobşte cunoscut că pentru a conduce trebuie să cunoşti nemijlocit, de la sursă, evoluţia producţiei, să ai o imagine clară asupra modului în care se desfăşoară activitatea în industrie, pe şantiere, in toate domeniile şi in toate unităţile, să ştii cu precizie direcţiile în care urmează să acţionezi. Tocmai de aceea comitetul judeţean cere activului, aparatului de partid şi, în primul rind, membrilor biroului să fie prezenţi în cea mai mare parte a timpului de muncă în întreprinderi, pe şantiere. In acest fel, vom reuşi să cunoaştem temeinic şi la timp realitatea — şi aceasta nu atît prin rapoarte, informări, sesizări şi şedinţe, ci prin munca vie cu oamenii, creînd în (Continuare în pag. a III-a) Cintecul cel nou al şoselei Potîcnindu-se în piept tare de stînci, sidită de capriciile văilor şi dealurilor, umilită de potecile de munte, mai drepte, mai subţiri şi în fiecare an mai tinere şi mai proaspete — şoseaua din Cepari-Argeş şi-a croit — tenace în şleau de care şi un pietriş bătucit — calea spre memorie şi cintec. Pentru că cetăţenii din Argeş se revendică şi se legitimează în serie istorică prin mărturisiri străvechi, prin bogăţia şi plasticitatea folclorului născut şi legănat aici şi prin pitorescul aşezării — drept autori ai cunoscutului cintec : „Pe şoseaua din Cepari“. Buclele, bunurile cu care şoseaua ocoleşte viclean şi frumos dealurile, unind în pante dulci piscuri cu poale şi văi, au devenit, deci, unduiri de cintec şi de rime care se cheamă şi se încrucişează, iar ritmul în care cafetele de la potcoavele calului („...care duce doi şi trei / dar pe noi doi porumbei...“) mărunţeau şi mărunţesc ghinda şi alunele căzute pe drumurile învecinate, întovărăşitoare, ritmul acesta deci a devenit cadenţă de melodie. Acum însă potecile care zvâcnesc vesel la soare, tăind culmile fără şovăiri de prisos şi care „năprilesc“ în fiecare primăvară, au de ce să se simtă şi să fie umilite — şi multe din c ele îmbătrânite. Pentru că vechea şi blinda şosea din Cepari trăieşte nu doar o nouă o altă tinereţe ; se află de fapt la începutul unei alte virste şi condiţii. Aceea a asfaltului. Iar asfaltarea prin întinderile proiectate de la poalele munţilor pină jos, aproape de cimpie restituie dimensiunile folclorice ale şoselei, a ceea ce cîntecul a cuprins prin „pe şoseaua din Cepari“. In spatele şcolii de opt ani din centrul comunei, una din cele mai bine gospodărite şi mai aspectuoase de pe Valea Topologului s-a instalat şi a prins contur şi personalitate un şantier cu un profil nou (pînă acum pe aici se întîlneau doar cele forestiere) : „Şantierul Cepari“ al Direcţiei de drumuri şi poduri-Piteşti. Acest şantier are în obiectiv realizarea şi modernizarea unui veritabil nod de drumuri. Reportaj de Nicolae VELEA Cel dintre Curtea de Argeş — Sălătruc — Cîineni va stabili, în sfîrşit, legătura dintre oraşele Curtea de Argeş şi Sibiu. Alt drum este cel dintre Cepari — Vărzaru, care trece prin Tigveni şi Ciofrîngeni. Trebuie neapărat să notez că aici, la acest „nod“, există — ca să spun aşa — un punct „internaţional“. Este vorba de ceea ce localnicii numesc cu stimă curiozitate şi alţii în deplină cunoaştere a amănuntelor — „Uscătorul“. Adică — pretenţios spus — Centrul de deshidratare a legumelor şi fructelor din Tigveni. Aici, dinapoia piramidei alcătuite de 15 000 de lăzi se adună, se selectează, şi pleacă spre ale ţări — căpşuni, vişine, cireşe, prune şi mere — recoltate de pe văile Topologului şi Vilsanului. St. Petrescu, un om de o energie parcă explozivă, dar permanent disciplinată şi într-un fel reprimată — conducătorul centrului „Uscătorului“, adică, îmi spune exact, cu hîrtiile pe masă că planul pentru primul trimestru 1970 a fost îndeplinit la 20 februarie , că s-au livrat pentru export peste plan 100 tone de mere proaspete. Şi deoarece maşina de scris, aflată într-un „birou“ care noaptea este dormitorul şoferilor, nu are nici o literă lipsă ca în orice reportaj rural tradiţional şi nu pot să fac ironii pe seama ei, bat la ea cifre ridate care mărturisesc activitatea prodigioasă a „Uscătorului“ din Tigveni. De asemenea, va sprijini amenajarea drumurilor comunale Cărpiniş, Urlueşti şi alte ramificaţii ale drumurilor judeţene în curs de modificare, precum şi construirea de poduri dinbeton. Inginerul Florea Dezideriu, şeful şantierului, se află chiar acolo, pe malul Topologului — atit de firav acum — unde maşinile, „masticatoarele“ pe care le supraveghează, ademenesc, macină şi amestecă pietriş, nisip, apă limpede de rîu şi smoală. Şi apare asfalt. E un om tînăr, robust, bine legat — impresia primă, ultimă şi definitivă a fost de seriozitate, temeinicie şi tenacitate. Faţa largă, de cele mai multe ori impasibilă, pe care poposeşte rar surisul, cheamă parcă prea lesnicios — dată fiind îndeletnicirea inginerului — apropierea de severitatea şi liniştea betonului. Florea Dezideriu are — profesional — virsta şantierului din Cepari şi a noii condiţii a şoselei. După terminarea facultăţii a venit direct aici. — Şi după ce terminaţi „nodurile“ de aici, încotro plecaţi ? — îl întreb. . Faţa i se destinde puţin şi parcă, vinovat, un zimbet flutură timid . — Nu ştiu. Pe drumuri... Apoi, obrazul i se închide brusc, la loc, se „betonează“. — Pentru drumuri. (Continuare în pag. a IV-a) PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXIX Nr. 8390 Miercuri 8 aprilie 1970 __________________________ . . 8 PAGINI-40 BANI Pe Valea Lotrului constructorii au adus freamătul marilor șantiere. In fotografie , lucrări subterane la centrala electrică Ciunget Foto Agerpres NU ORICE FLOARE LEAGĂ ROD Referindu-mă la vastul domeniu al artelor, mă gindesc la cite false prevestiri şi inutile alarmări nu mi-a fost dat să asist de-a lungul vieţii. In anii următori primului război mondial, cind cinematografia a cunoscut o dezvoltare mai mare, s-a profetizat că filmul va înlocui spectacolul teatral. Cînd s-au perfecţionat patefoanele şi înregistrările pe discuri sau, mai tîrziu, s-a introdus radioul ori au apărut magnetofoanele, s-a prevestit că acestea vor goli sălile de concert. Nimic adevărat din aceste prevestiri. Noile invenţii au îmbogăţit existenţa oamenilor, desfătarea estetică, educaţia maselor. Nici una dintre arte nu a sucombat, ci dimpotrivă. In domeniul artelor plastice s-au făcut, de asemenea, profeţii şi aici mi se pare că lucrurile s-au încurcat pină la absurd — profeţiile sau prevestirile devenind prejudecăţi. Nu asistăm şi astăzi la teorii emise de unii artişti şi critici, prin care se susţine că nu mai este nevoie de portrete pictate şi nici de figuri statuare . Nu ne este dat să auzim profetizări ale dispariţiei picturii de şevalet şi înlocuirii ei cu o artă obiectuală ? Mai de curind, odată cu apariţia maşinilor de calcul electronice, a calculatoarelor electronice, s-au făcut încercări de a se programa opere de artă (nu numai poezii, ci şi picturi, opere de sculptură şi arhitectură etc.) dar pină acum rezultatele sunt dezamăgitoare, deoarece maşinile nu pot reda şi dezvolta accentele sau trăsăturile pe care artistul Ie obţine prin sufletul său, prin sensibilitatea ce asigură substanţa ori semnificaţia creaţiei artistice. Calculatoarele pot ajuta preocupările intelectuale ale omului, ii pot fi — pînă la un anumit grad — colaboratoare intelectuale, dar ele nu vor putea înlocui adevărata creaţie intelectuală sau artistică. In aceste schimbări, „mutaţii“, transformări, ce vor face mai lesnicioasă, mai ,,inteligentă“ viaţa umană, rolul artelor plastice va putea fi sporit, iar nu sărăcit.. Acestea sunt pentru noi, iubitorii de artă, marile probleme şi vitalele deziderate : îmbogăţirea artei, iar nu sărăcirea ei ; înnobilarea vizualităţii şi, în genere, a senzorialitaţii, iar nu meschinizarea şi trivializarea lor ; spiritualizarea percepţiei cu ajutorul sentimentelor şi gindirii adine umane. Datorită progresului ştiinţific, al tehnologiei contemporane, s-au lărgit mult posibilităţile percepţiei, cunoaşterea vizibilului şi a ceea ce multă vreme a fost invizibil. Datorită fizicii, chimiei, matematicii, geometriei s-au realizat progrese uriaşe, care au influenţat şi domeniul artelor plastice. Arta abstractă, arta optică (op-art), arta cinetică (sculpturile mobile sau obiectele în mişcare), precum şi puţinele şi nereuşitele picturi obţinute cu ajutorul calculatoarelor electronice sunt, desigur, numai in parte, rezultatul influenţei exercitate de ştiinţă, de noua tehnologie, de imaginaţia inspirată de zborul interplanetar, de sondarea mărilor şi oceanelor, de flora şi fauna acvatică etc. De asemenea, constructivismul, cubismul, futurismul au legături cu maşinismul modern, cu geometria spaţială, cu noua arhitectură. Nu e locul să insistăm asupra variatelor forme pe care le-au luat, ori le iau, aceste curente sau procedee. Unele forme au lărgit şi dinamizat percepţia, au îmbogăţit imaginaţia, pe cînd altele din cadrul aceluiaşi curent — au sărăcit contactul cu cele trăite, gîndite, simţite. Nu trebuie uitat că ştiinţa e una, iar arta e alta. Oricum ar fi efervescenţa şi soluţiile artei contemporane, un fapt ne apare bizar. In timp ce literatura, scena şi filmul — şi acestea în transformare — nu se rezumă, in genere, la abstracţii, ci reprezintă, chiar dacă uneori cu metode cerebralizate, lipsite de vitalitate, viaţa concretă, episoade din istoria omenirii, fapte semnificative, dimpotrivă artele plastice par a se depărta de realitatea trăită în favoarea unor forme abstracte ori a unor obiecte şi „happeninguri“ lipsite de semnificaţie ori de o frumuseţe cît de cît înnobilatoare. Fără a tăgădui că este nevoie şi de soluţii şi experimente, care explorează realitatea în spiritul ştiinţei şi tehnologiei contemporane, trebuie să mărturisim că restrîngerea la abstracţii, la un geometrism sec, la viziuni din atelierele de proiectări inginereşti sau arhitecturale constituie o tristă sărăcire a posibilităţilor şi cerinţelor artei şi esteticii. Mai de curind, sub numele de pop-art, de artă obiectuală şi artă de ambianţă (environment) se fac tot felul de obiecte, sculpturi, picturi, adesea lipsite de orice poezie, ba chiar şi de funcţionalitate — uneori urmărind desensibilizarea şi surprinzînd printr-o inventivitate, ce ţine mai curind de absurd. Se readuce banalitatea ca un şoc, aşa cum se întîmplă cînd vizitezi un pod sau o pivniţă cu lucruri deteriorate, cu un bricăbrac (vechituri aşezate alandala). Dacă unele curente şi procedee urmăresc îmbogăţirea percepţiei şi mai ales a vizualităţii, altele merg la o sărăcire şi banalizare a celor trăite, la o dezamăgitoare (Continuare în pag. a IV-a) Petru COMARNESCU PAGINA A VI-A CALCULUL ELECTRONIC „nerv dinamizator" al economiei moderne PAGINA A V-A OMUL FAŢĂ IN FAŢĂ CU EL ÎNSUŞI... Destine la înalta tensiune a răspunderii sociale Aviaţia utilitară în sprijinul creşterii producţiei agricole. La I.A.S. Belciugatele, judeţul Ilfov, se împrăştie îngrăşăminte chimice pentru cultura de grîu Reîntoarcerea la izvoare Nu, nu greşeşte bătrinul adagiu : ne întoarcem mereu la iubirile dinţii. Şi au atitea chipuri primele iubiri ! Mi-e şi teamă să numesc numai cineva pentru ca nu cumva, reeditind povestea Ucenicului-vrăjitor, să le dezlănţuie pe toate — şi toate, adunate la un loc, încetează să mai fie nişte nostalgice şi romantice amintiri, devenind o singură, fără sfîrşit şi de neînchipuit patimă. Şi totuşi... Aşezarea natală, locul unde, deschizîjid ochii, totul ni s-a părut fabulos, dar de o măreţie simplă şi dreaptă care ne aţîţa necontenit să întrebăm, să întrebăm, să întrebăm... Şcoala unde am făcut epoca la descoperire că, pe ger şi arşiţă, la Ecuator şi Polul Nord, cu o perseverenţă diabolică, dar şi cu o incăpăţînare de copii ce nu vor să doarmă după masa, unu şi cu unu fac doi, indiferent dacă suntem, sau nu, de acord... Locul unde am avut prima revelaţie a muncii, cînd ne-a apărut in palmă cea dinţii bătătură lăsată de coada secerei sau de minerul ciocanului şi am alergat fericiţi s-o arătăm tuturor, ca pe cel mai omenesc semn de nobleţe... Aleea pe care, recitind din Eminescu, descopeream tăcerea şi fericirea aşteptării... PICĂTURA DE CERNEALĂ Incurabilul reporter din mine îmi dă ghes să scriu ş.a.m.d. Evident, totul continuă pentru că totul a început undeva, într-o matcă fertilă şi formativă, acolo unde ne întoarcem mereu ca să regăsim primele iubiri. Credeam însă că acest superb sentiment este apanajul strict al unei virste mature şi, fără să pot explica de ce, mă durea că este aşa : invidiind tinereţea fiilor mei şi a altora. îi reproşam vîrstei de aur imperfecţia, faptul că este străină de aceste întoarceri la izvoare. Iată insă că, spre surpriza, dar şi spre bucuria mea nedisimulată, numeroşi tineri mă contrazic. Au devenit, în ultimul timp, tradiţionale,in multe sate şi comune, acele zile de „exod“ ale tinerilor spre casele părinteşti, reîntilnirile unor proaspeţi muncitori şi intelectuali, proveniţi din mediul rural şi stabiliţi la oraş, cu dascălii lor, cu bătrînii înţelepţi şi plini de omenie, care le-au călăuzit paşii dinţii, cu tot ce poate fi demn de o afecţiune perenă şi s-a zămislit sub cerul spre care s-au înălţat zmeiele colorate ale copilăriei. Aproape ci n-a trecut o săptămînă ca să nu citesc că, pe undeva, în Maramureş sau în Deltă, pe plaiuri moldovene ori bănăţene, într-un cătun „de două lulele“, cum i-ar fi zis Hogaş, sau într-o comună gospodărească, cochetind de pe acum cu vremea deloc depărtată cînd va deveni un oraş înfloritor, zeci şi sute de tineri au venit să sărute miinile părinţilor, să-şi aplece fruntea în faţa învăţătorilor, să afle ce s-a mai petrecut in absenţa lor, să povestească ce fac ei şi să le mulţumească celor care i-au învăţat ce înseamnă munca şi modestia, ambiţia şi cutezanţa, cinstea şi demnitatea. Sentimentul acesta care însoţeşte reîntoarcerea la izvoare, la primele iubiri se numeşte la oraş gratitudine ; mai mult, mulţi dintre aceşti tineri ştiu chiar că el vine din latinescul gratitudo şi, probabil, a ajuns la noi din franţuzescul gratitude, dar se simt atît de emoţionaţi şi de onoraţi să-l rostească aşa cum l-au deprins întîia oară in vatra părintească: recunoştinţă. Octav PANCU-IAŞI ÎN ZIARUL DE AZI: © DUPĂ CERINȚELE Șl GUSTUL SĂTEANULUI • FAPTUL DIVERS © PRODUSE ALIMENTARE LA OMOLOGARE... Şl DUPĂ © CONTRASTE © ARTA DE IDEI, ARTĂ DE PUBLIC • Cronica literară: „PRINS" © SPORT PROFILURI INDUSTRIALE pe cărările vechilor caravane Gîndurile şi sentimentele de compasiune ale întregii naţiuni turce se îndreaptă în aceste zile spre vilaietul Kutahya. Pe măsură ce se desfăşoară lucrările de degajare, urmările seismului ce a zguduit cu o săptămină în urmă oraşele şi satele ţinutului vapor în dimensiuni sporite. Potrivit datelor oficiale, 90 000 de oameni au rămas fără adăpost. Lovind una din cele mai bogate regiuni ale Anatoliei, seismul a perturbat grav şi activitatea economică a ţării. Poporul turc a acţionat intr-un impresionant spirit de solidaritate, venind în ajutorul populaţiei sinistrate. În oraşe şi la sate, în întreprinderi, instituţii, şcoli şi universităţi au fost iniţiate cheie, în timp ce avioanele şi camioanele continuă să transporte la faţa locului cele mai diverse bunuri materiale de care are nevoie populaţia. Guvernul s-a mutat în a CORESPONDENJA DIN ANKARA DE LA AL. CMPEANU ceste zile in regiunea respectivă. Examinind posibilităţile de a se urgenta revenirea la viaţa normală, autorităţile, cu concursul a numeroşi specialişti, au luat măsuri pentru construirea imediată de case şi şcoli din prefabricate. Este prevăzută începerea urgentă a lucrărilor de restaurare a hidrocentralei de la Kayaköy, sursa de lumină a oraşelor şi satelor din ţinut, care a fost avariată. Pentru a urmări lucrările de reconstrucţie şi a examina la faţa locului cerinţele populaţiei, simbătă a plecat în regiunea Kutahya preşedintele republicii, Cevdet Sunay. Pe plan politic, problema aflată în discuţie publică este aceea a alegerilor parţiale pentru Senat, prevăzute iniţial pentru începutul lunii iunie. Principalele partide sunt pe cale de a ajunge la un acord prevazind aminarea consultării electorale. Intre timp, guvernul şi-a concentrat eforturile in încercarea de a recupera timpul pierdut în aplicarea bugetului pe anul in curs, ca urmare a situaţiei ce s-a creat in luna februarie in Adunarea naţională. Au fost elaborate măsuri privind accelerarea finanţării unor obiective industriale în vasta regiune agricolă din estul ţării. S-a acordat o serie de priorităţi importului de utilaje şi instalaţii pentru dotarea acestor obiective. Turcia aspiră intens la crearea unei economii avansate, pe măsura posibilităţilor ce i le oferă solul şi subsolul ei bogat, poporul ei harnic. La capătul unei îndelungate dispute cu privire la căile de dezvoltare a ţării, principalele forţe politice turce au ajuns la un consens asupra necesităţii creării unei industrii puternice, ca bază pentru modernizarea întregii vieţi economice şi sociale. Pe această cale se înregistrează rezultate importante. Primii paşi au fost făcuţi în domeniul energetic. In regiuni in care singu(Continuare in pag. a VII-a)