Scînteia, martie 1971 (Anul 40, nr. 8712-8742)

1971-03-01 / nr. 8712

PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIJI-VÂÎ PAGINILE IV_V ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Luni 1 martie 1971 6 PAGINI-30 BANI Anul XL Nr. 8712 Prima ediţie O IMPORTANTĂ CERINŢĂ A PROGRESULUI ECONOMIC DEZVOLTAREA ACCELERATĂ A CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE IN ELECTRONICĂ " în expunerea tovarăşului N­icolae Ceauşescu la şedinţa Comitetului Exe­cutiv al C.C. al P.C.R. şi a guvernului din 25 noiembrie 1970 se sublinia necesi­tat­ea imperioasă ca toate compartimentele industriei electronice să se dezvolte intr-un ritm rapid, în noul cincinal. Cum contribuie Institutul de cerce­tări și proiectări pentru electronică și tehnică de calcul la îndeplinirea acestei sarcini ? Pentru a răspunde la o asemenea întrebare am purtat o convorbire cu ing. VALERIU CEOCEONICA, directorul Institutului de cercetări şi pro­iectări pentru electronică şi tehnică de calcul. — Tovarăşe director, am dori să vă referiţi, mai iuţii, la ■principalele rezultate obţinute pină acum şi la direcţiile spre care-şi îndreaptă atenţia colec­tivul institutului.­­ Institutul a luat fiinţă în urmă cu patru ani, atunci cînd s-au sem­nat „actele de naştere“ şi ale altor unităţi de profil, punîndu-se astfel bazele dezvoltării producţiei de apa­ratură electronică la noi în ţară. Sar­cina noastră de început era de a ela­bora documentaţii de construcţie, prototipuri şi tehnologii pentru indus­tria electronică. Ne-am concentrat e­­forturile asupra primelor tipuri de a­­parate menite să constituie baza pro­ducţiei de început a două fabrici spe­cializate în acest domeniu, intrate de curînd in funcţiune. Astfel, au fost elaborate tehnologii de fabricaţie pen­tru voltmetre şi frecvenţometre nu­,­merice, relee tranzistorizate de pro­tecţie a reţelelor miniere la defect de izolaţie, aparatură electronică de măsurat mărimi neelectrice, surse stabilizate, generatoare industriale, ferite şi altele. Numai în cursul anu­lui 1970­ au fost „atacate“ 62 de teme, dintre care 21 au fost finalizate în prototipuri, restul urmînd a fi ter­minate în următorii ani. Cu alte cu­.. vinte, în actualul stadiu de dezvol­tare, Institutul nostru poate furniza producţiei un număr de peste două­zeci de documentaţii anual. In ceea ce priveşte direcţiile prin­cipale de orientare, socotim că­­ un accent deosebit trebuie pus pe spo­rirea eficienţei cercetării, pe îmbu­nătăţirea parametrilor aparatelor, aşa incit în anii care urmează să putem oferi la export aparatură electronică profesională şi ferite. In realizarea acestui deziderat, un obiectiv impor­tant este cel al elaborării prototipu­rilor la nivel superior, folosind so­luţii constructive mai adecvate, ne­­omiţînd criteriul estetic, deoarece a­­ceste elemente condiţionează calita­tea şi implicit competitivitatea apa­ratelor fabricate. Acordăm, totodată, o deosebită atenţie problemei repro­­ductibilităţii şi uzinării aparatelor. — Cum apreciaţi ritmul In care se desfăşoară activitatea de cercetare ? — Acest ritm este determinat de doi factori importanţi : gradul de di­ficultate şi complexitate a temelor şi posibilităţile de aprovizionare cu materiale şi piese. In raport cu a­­ceste condiţii, o cercetare durează in prezent aproximativ 3 ani, timp des­tul de mare, în care se parcurg eta­pele studiu tehnico-economic, studiu de laborator, model experimental, prototip și omologare prototip. Faza hotăritoare o constituie studiul de laborator, la încheierea căruia se conturează parametrii, costul pro­dusului, necesarul de materiale și piese și alte elemente. De a­­bia după încheierea studiului de la­borator se pot întocmi fișele de im­port pentru piese şi materiale, pină la procurarea cărora, prin actuala metodologie, trec in medie încă 2 ani. Adesea, piesele și materialele din import sescic după ce cercetarea s-a încheiat, după ce în prototip s-au introdus alte piese şi materiale decit cele ce figurau in necesarul iniţial. Ca să putem acoperi nevoile interne si să ieşim în competiţie pe piaţa ex­ternă, e necesar deci „să mărim pa­sul“. — Care socotiţi că sunt cau­zele care îngreunează obţinerea unor rezultate corespunzătoare in termene mai scurte ? — Am să mă refer, desigur, la cele mai importante. In primul rind, acti­vitatea de cercetare suferă din cauza nivelului tehnologic scăzut din indus­tria noastră electronică. Mă refer la lipsa elementelor semiconductoare cu siliciu, a circuitelor integrate, a cir­cuitelor multistrat, a pieselor pasive profesionale, în general, la sortimen­tul restrîns de laminate neferoase şi în special de aluminiu, de profile u­­şoare, la confuzia în folosirea pro­duselor chimice mai noi, a adezivi­lor. Pe de altă parte, dotarea insufi­cientă cu aparatură şi utilaje a sec­ţiilor Institutului ne obligă să execu­tăm cea mai mare parte a lucrărilor noastre in colaborare cu alte unităţi, ceea ce, evident, lungeşte şi scum­peşte cercetarea, fără să avem ga­ranţia obţinerii calităţii necesare, în final. De altfel, nici nu avem încă un local propriu, în prezent fiind împrăştiaţi în şase puncte din în­treaga Capitală. In fine, dar nu în ultimul rind, o sursă importantă de întîrzieri o con­stituie lipsa cataloagelor produselor fabricate in ţară. Adesea sintem mai bine informaţi asupra produselor fir­melor străine... — Ce propuneţi pentru depă­şirea in timp util a acestor im­pedimente ? — N-aş vrea să fiu greşit înţeles. Adevărul este că am obţinut unele succese de necontestat, mai ales dacă avem in vedere faptul că în dome­niul electronicii profesionale se rea­lizase destul de puţin înainte de În­fiinţarea institutului. Dar dacă dorim ca această ramură importantă a in­dustriei noastre, care este electronica, să-şi aducă din plin contribuţia la procesul de modernizare a producţiei, e clar că mai sunt multe de făcut. In primul rind, aprovizionarea cu materiale şi piese profesionale de calitate. De asemenea, socotesc că sunt necesare acte normative şi me­todologii care să asigure cadrul şi condiţiile potrivite unei cercetări e­­ficiente asupra unor produse, care trebuie să ajungă în cel mai scurt timp in competiţie. Colectivul institutului îşi va a­­duce o contribuţie sporită la realiza­rea sarcinilor complexe trasate de conducerea de partid şi de stat pen­tru ramura industriei electronice în cincinalul 1971—1975. Convorbire consemnata de ing. Troian SAVA COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI POPULAR REVOLUŢIONAR MONGOL ULAN BATOR Dragi tovarăşi, Cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la crearea Partidului Popular Revoluţionar Mongol, Comitetul Central al Partidului Comunist Român adresează Comitetului Central al partidului dv., tuturor comuniştilor­­şi poporului frate mongol, calde felicitări şi cele mai bune urări. Comuniştii, întregul popor român se bucură sincer de prefacerile înnoitoare înfăptuite, după victoria revoluţiei populare, de oamenii muncii din Republica Populară Mongolă, de succesele importante do­­bîndite în dezvoltarea economiei socialiste, învăţămîntului, ştiinţei şi culturii. Aceste succese sunt indisolubil legate de activitatea desfăşurată de Partidul Popular Revoluţionar Mongol de-a lungul celor 50 de ani de existenţă în fruntea maselor populare, pentru transformarea revoluţio­nară a societăţii, pentru făurirea orînduirii socialiste. Ne exprimăm convingerea că relaţiile de prietenie şi colaborare to­vărăşească dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Popular Revo­luţionar Mongol, dintre Republica Socialistă România şi Republica Popu­lară P­ongolă se vor dezvolta continuu, pe baza principiilor marxism­­leninismului şi internaţionalismului socialist, a respectării independen­ţei şi egalităţii în drepturi, întrajutorării tovărăşeşti şi stimei reciproce. In interesul popoarelor român şi mongol, al unităţii ţărilor socialiste, al mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, al cauzei socialismu­lui şi păcii în lume. Cu ocazia acestui jubileu, vă urăm din inimă dumneavoastră, dragi tovarăşi, Partidului Popular Revoluţionar Mongol şi tuturor oamenilor muncii noi şi mari succese în opera de construire a socialismului, în activitatea consacrată progresului patriei dumneavoastră. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Tovarăşului FAM VAN DONG Prim-ministru al Guvernului Republicii Democrate Vietnam HANOI Cu ocazia celei de-a 65-a aniversări a zilei dumneavoastră de naş­tere, vă adresez felicitări cordiale şi cele mai bune urări de sănătate şi succes în îndeplinirea înaltelor responsabilităţi cu care aţi fost în­vestit de eroicul dumneavoastră popor. Urăm poporului frate vietnamez să obţină noi succese, sub conducerea Partidului celor ce muncesc din Vietnam, în opera de construire a socialismului, în lupta împotriva a­­gresiunii imperialiste americane, pentru înfăptuirea idealurilor de liber­tate, independenţă şi unificare a patriei. Reafirmînd şi cu acest prilej solidaritatea internaţionalistă a po­porului român cu lupta dreaptă a poporului vietnamez, ne exprimăm convingerea că prietenia şi colaborarea frăţească româno-vietnameză se vor dezvolta continuu, spre binele popoarelor noastre, în interesul unităţii ţărilor socialiste şi al forţelor antiimperialiste, al cauzei­ pro­gresului şi păcii în lume. ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România Cincinalul 1966-1970 in imagini JUDEȚUL MUREȘ In pagina A ll-fl: Actualitatea culturala Pe şantierul naval din Turnu-Severin Foto : Gh. Vintilă „N-ai decit să închizi ochii şi poţi rememora re­lativ uşor majoritatea con­servelor de legume pe care le găseşti curent la „Alimentara“. In general, produse clasice : mazăre­boabe, fasole, roşii, vi­nete... Sunt fireşte necesare în gospodărie, e bine că se produc, dar idealul ar fi să găsim în magazine o gamă mult mai largă de legume conservate, să poţi realiza din ele rapid un meniu complet, să te poţi aproviziona cu uşurinţă pentru voiaj, pentru ex­cursie ş.a.m.d. Nu credem că din bogăţia legumelor şi fructelor pe care le pro­duc grădinile şi livezile ţării noastre nu se pot rea­liza sortimente de conser­ve mai multe, de calitate mai bună. Dv. ce credeţi ?“ Rîndurile pe care le-aţi ci­tit s­unt reproduse dintr-o scrisoare semnată de un grup de cititori al ziarului nostru, salariaţi la uzinele ,,Semănătoarea“. Este adevărat că sorti­mentul legumelor şi fruc­telor conservate este încă restrîns. Dar şi in acest sector, ca in toate celelal­te, au fost realizate, totuşi, o sumă de produse noi. Faţă de 1960, de pildă, nu­mărul sortimentelor s-a dublat. Fireşte, chiar In aceste condiţii, încetineala cu care apar sortimente noi in industria conserve­lor e pe drept cuvint cri­ticabilă. Prin urmare , de ce apar atît de greu nou­tăţile în acest sector 7 O scurtă convorbire, pe care am avut-o cu şefa pro­ducţiei de la fabrica „Fib­ra" din Bucureşti, a arun­cat un prim fascicul de lumină asupra situaţiei in discuţie. Am aflat cu stu­pefacţie că oamenii care lucrează de ani de zile di­rect in fabrici, cei mai ca­pabili si mai îndreptăţiţi să creeze noi produse, combinaţii culinare de tot felul, sa ocupă da aceste probleme doar in... prin­cipiu. Atunci, cine se o­­cupa cu lansarea pe piaţă a noutăţilor ? Am aflat că un centru de creaţie.­­ lată-ne la locul indicat. Centrul e de fapt o grupă de ingineri, de altfel , oa­meni cu foarte bune in­tenţii, dar puşi in imposi­bilitate de a cunoaşte gus­turile cetăţenilor din toata judeţele, de a „revoluţio­na“ efectiv industria con­servelor Ei lucrează Insă cit pot şi au realizat in ultimii doi ani o sumă de­­ produse. Ne defilează prin faţa ochilor conserve care — bizar ! — n-au văzut niciodată... „lumina raftu­lui" : ţelină cu carne de vită, iahnie de cartofi cu carne, musaca de vinete, varză călită, creme de le­gume, de mazăre, rădăci­­noase, fasole, zacuscă de iarnă, ghiveci de Dobro­­gea. Apoi : borş cu carne de vită, supă de tomate cu orez, de tomate cu zarza­vat, supă de paste făinoase, de mazăre, suc de gutui, de carlote, de mere ş.a.m.d. Amabile, gazdele ne-au pregătit pe loc şi o de­gustare. Ni s-a părut că unele dintre produsele oferite au un gust cam îndoielnic, dar in acelaşi timp am gă­sit și ‘cele mai apetisante conserve pe care le-am in­­tilnit vreodată. Salata de legume „Bucureşti", pasta (aperitiv) de vinete şi cea de gogoşari — de pildă — sunt veritabile delicii. — Ni se pare absurd câ ţineţi aci, fără nici un rost, toate bunătăţile acestea. E munca dv. de ani de zile ! Ne-a răspuns şefa gru­pei de cercetători : — Dar noi nu dorim să te ţinem aici. Doar nu le-am creat pentru noi, ci pentru public Produsele respective nu sint insă o­­mologate. — De ce nu sunt omolo­gate ? —■ s-a apucat să se în­trunească comisia. Iată, foarte pe scurt, ri­tualul omologării produse­lor noi (în unele sectoare respectivul ritual a decedat de mult) : dacă un produ­cător, indiferent care — în cazul nostru, centrul de creaţie — realizează un sortiment nou, trebuie în­­tr-o primă etapă să-i sta­bilească reţeta, modul de întrebuinţare şi să obţină preţul informativ de la serviciul preţuri. Apoi se fac in colectivele producă­torului aşa-zisele degustări de tatonare. Dacă trece de această degustare, produ­sul e prezentat la omolo­gare. Comisia (dacă se în­truneşte) este formată din reprezentanţi ai producă­torilor, comerţului, organe­lor sanitare şi ai Comite­tului de Stat pentru Pre­ţuri. De fapt, aici ce se face ? Tot o degustare. In plus, produsului nou i se stabileşte şi preţul. Inter­vine insă şi un factor care poate complica mai mult lucrurile : dacă la omolo­­ gînd în locul milioanelor de consumatori ce hotărăsc cîţiva „specialişti în gusturi şi arome Conservele de legume fac coadă la... omologare gare uneia dintre părţi — deci, unul sau cîţiva oa­meni, care pot greşi şi ei în materie de gust sau miros — nu-i place, con­serva respectivă intră în imperiul vetoului şi merge înapoi la producător pen­tru retuşare. Pe urmă vine din nou la comisie — tre­­cind, fireşte, iar prin toate canoanele iniţiale. La ce bun atita risipă de timp ? Mai ales că mirosul sau gustul membrilor din co­misia mixtă şi... bucureş­­teană nu se potrivesc în­totdeauna preferinţelor ar­delenilor, bănăţenilor sau moldovenilor. Inutilitatea actualei for­me de omologare mai reie­se şi din următorul fapt paradoxal : cei de la cen­tru, care omologhează pro­dusele, n-au nici o legătu­ră cu contractarea, iar cel din judeţe, care le contrac­tează, nu participă la omo­logare. Se trezesc la con­tractări cu nişte produse de care habar n-au ! Poate că tocmai de aceea s-a căutat şi s-a­­ găsit o cale mai lesnicioasă şi mai co­rectă de lansare pe piaţă a noutăţilor , s-a dat posibi­litatea producătorilor să stabilească preţul produsu­lui şi să obţină avizele ne­cesare şi pe plan local (judeţean sau interjude­­ţean). E mai convenabilă a­­ceastă metodă, dar ea nu se prea foloseşte. Producăto­rii preferă, în virtutea inerţiei, coada care se for­mează la omologarea cen­trală. E o tevatură inuti­lă. Mai ales că formalităţi­le pentru scoaterea „acte­lor de naştere" ale produ­selor noi au putut fi nu numai teoretic, ci şi prac­tic simplificate. Multe în­treprinderi („Dîmboviţa“, Gh. GRAURE (Continuare în pag. a II-a) ŞTIRI DE PE ŞANTIERELE NOILOR CENTRALE TERMOELECTRICE BRĂILA (corespon­dentul „Scinteii"). Pe şantierul termocentra­lei de la Brăila-Chiş­­cani lucrările se des­făşoară în ritm in­tens. S-a terminat pilotajul la funda­ţiile clădirii principa­le (sala de maşini şi sala de cazane) afe­rentă primului grup de 200 megawaţi, la care s-au folosit 1 400 piloţi beton precom­­primat. S-au bătut, de asemenea, piloţii afe­renţi fundaţiei primei turbine de 200 mega­waţi şi este terminată in întregime fundaţia cazanului nr. 1, con­stituit din două cor­puri. In prezent, se lucrează intens la betonarea fundaţiei de rezistenţă a clădirii principale. Colectivul şantieru­lui este mobilizat pen­tru a preda in func­ţiune cazanul nr. 1 cu toate anexele princi­pale pentru montaj, cu şase luni înainte de termenul stabilit in graficul coordona­tor. ★ Succese deosebite au înregistrat şi con­structorii centralei ter­moelectrice de la Ro­vinari. Ei au reuşit să pună în operă, de la începutul lunii februa­rie, aproape 11000 mc de betoane, can­titate ce întrece­­a 1,4 ori pe cea înregis­trată in ianuarie. Rezultate asemănă­toare au înregistrat şi montorii. In cele 11 luni ce s-au scurs de la data cînd au sosit pe acest mare şantier al ţării, ei au asamblat 8 500 tone de utilaje şi agregate, din care 7 700 tone la agregatul ter­­moenergetic nr. 1, care urmează să furnizeze energie electrică în a­­cest an. SPORT • SCHI: Primii campioni ai anului • HOCHEI: Echipa României la „mondialele" (gru­pa C) din Olanda • VOLEI: Penicilina­ Iași spre un nou titlu • ALTE ȘTIRI SPORTIVE DIN ȚARĂ Șl DE PESTE HO­TARE — în pag. a lll-a." '^WWWWWSAAAA^WVWWWWNA^WVWW' a Preşedintele Germaniei, Republicii Federale Gustav Heinemann, va face o vizită oficială in România La Invitaţia preşedintelui Consi­liului de Stat­ al Republicii Socia­liste România,­ Nicolae Ceauşescu, şi a soţiei sale, Elena Ceauşescu, preşedintele Republicii Federale a Germaniei, Gustav Heinemann, și doamna Heinemann vor face o vi­zită oficială în Republica Socialistă România, în perioada 17—19 mai 1971. V Arhitecţii din Ro­mânia îşi desfăşoară activitatea în nume­roase institute şi orga­nizaţii de proiectare din diferite sectoare ale economiei naţio­nale, în organele ad­ministraţiei locale, pe şantiere şi in învăţă­­mintul de diverse gra­de. Uniunea Arhitec­ţilor, organizaţie ob­ştească de creaţie, nu­mără circa 2 000 mem­bri, reprezentînd cam trei pătrimi din nu­mărul total al arhitec­ţilor din ţara noastră. Prin activitatea sa multilaterală, U. A. a contribuit, alături de organele de stat, la mobilizarea arhitecţi­lor în vederea realiză­rii importantelor o­­biective ale anilor de măreţe realizări care au caracterizat cinci­nalul trecut. Prin sti­mularea gindirii crea­toare, a schimbului de idei şi de experienţă, prin acţiuni de infor­mare şi orientare a activităţii profesiona­le, ea a sprijinit dez­voltarea activităţii ar­hitectural - urbanistice la noi in ţară. Privind lucrurile cu un real simt de răs­pundere, nu putem să deprindem activi­tatea Uniunii noas­tre, în această ul­timă perioadă de e­­xistenţa unor lacune in domeniul arhitec­turii şi urbanismului, a unor lipsuri în acti­vitatea arhitecţilor, a unor relaţii defectuoa­se cu unele organisme ale administraţiei de stat, fapte care au a­­tras justificate critici. Consider că apropiata noastră Conferinţă va trebui să analizeze profund, sincer şi o­­biectiv aceste situaţii. Căci, în cadrul uria­şii­ Puncte de vedere anticipînd Con­ferinţa Uniunii Arhitecţilor din România lui proces de edificare a societăţii socialiste, activitatea arhitecţilor reprezintă nu numai o intervenţie profe­sională în rezolvarea diverselor probleme puse de viaţă, ci şi o mare răspundere so­cială. Prin caracterul său de organizaţie ob­ştească. Uniunea Ar­hitecţilor poate şi tre­buie să devină o tri­bună a schimbului de idei şi experienţă, un centru de difuzare a concepţiilor înaintate, un for de exprimare sintetică a opiniei profesionale a arhi­tecţilor. Ea trebuie să devină un factor activ, viu, să aibă un rol ni£i important şi di-­­ rect în viaţa noastră 7 profesională. Indica­­ţ­­iile date în aceste­­ privinţe de tovarăşul I Nicolae Ceauşescu, la­­ întîlnirea din iunie I 1970 cu reprezentanţii­­ Uniunii, arată clar că­­ această organizaţie tre-­­ buie să-şi facă simţită 7 prezenţa în toate do- ţ meniile care privesc­­ activitatea arhitecţi- ' lor. Iar aceste do- i menii sunt foarte nu- 7 meroase, pentru că,­­ de fapt, ele însumează­­ o sferă largă de acti-­­ vităţi, conlucrind la­­ conturarea şi defini- , rea cadrului material­­ de viaţă a societăţii­­ noastre. Acordînd o ’ atenţie deosebită mo- I dului in care este or­­­ ganizată activitatea­­ profesională, ar trebui­­ găsite soluţii pentru ’ înlăturarea formalis-­­ mului şi birocraţiei în * munca noastră ; o­ * rientarea principală a­­ eforturilor spre asigu- 7 rarea unei eficienţe t mereu sporite a pro-­­­iectelor şi studiilor ce * stau la baza concreţi- i zării marilor investiţii­­ necesare dezvoltării­­ economiei noastre na-­­ ţionale ar fi de maxi- * mă însemnătate. ( Evoluţia tehnico-­­ ştiinţifică pa de o par- t te, volumul mare de­­ construcţii şi ritmul lor rapid de realizare (Continuare în pag. a III-a) RESPONSABILITATEA SOCIALĂ A ARHITECTULUI prof. dr. arh. Cezar LĂZĂRESCU membru în biroul U.A. „CERBUL DE AUR" la cea de-a IV-a ediţie Convorbire cu Valeriu RAPEANU preşedintele Juriului şi al Comitetului de organizare al Concursului şi Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur" Jean Claude­ Pascal şi şansone­­tele sale, ritmurile Ricei Pavo­­ne, intonaţiile vibrante ale Ewei Demarczyk... Ţinem minte rit­mul viu al competiţiilor. Ca pre­şedinte al actualei ediţii şi ca vicepreşedinte al Comitetului de radio şi televiziune, credem că sînteţi în măsură a ne spune ■ prin ce va duce ea la consoli­darea tradiţiei de pină acum... — Festivalul şi concursul de teatru sau muzică constituie una din realităţile artei moderne. Confruntare şi întrecere, afirma­rea a ceea ce este nou şi a ceea ce şi-a dovedit perenitatea, a­­ceastă formă de manifestare spi­rituală reprezintă, în fond, o ex­presie a artei de for, menită să întrunească adeziunea unui pu­blic numeros căruia i se adresează cu o patetică dăruire. La „Cerbul de aur", seară de seară, specta­tori şi telespectatori se vor simţi solidari cu emoţiile, vor trece prin aceleaşi încercări cu concu­renţii, aşteptînd glasul final al crainicului cu aceeaşi înfrigurare ca şi ei. Totul, de la melodia concurentului care păşeşte încă neliniştit şi poate stîngaci pe scenă, pină la recitalul vedetei încărcată de gloria recunoaşteri­lor internaţionale, se va desfă­şura sub semnul acestui transfer afectiv, sub semnul acestei bucurii pe care cintecul adevărat o propagă. Din această perspec­tivă a fost şi este conceput „Cer­bul de aur“. Chemind la această întrecere tineri ucenici ai cîntu­­lui din continentul nostru (trei­zeci şi unu de concurenţi şi-au anunţat pină acum prezenţa), „Cerbul de aur" va configura o adevărată geografie artistică eu­ropeană. Vom avea materializată acea imagine a lui Herder „Gla­surile popoarelor in cîntec“, „Cerbul de aur“ devenind astfel una din reverberaţiile năzuinţei româneşti de astăzi — aceea de a propaga ideea înţelegerii Intre popoare, de a contribui prin artă la apropierea Intre oameni, la consolidarea acelor punţi de cu­noaştere reciprocă Intre cei ce trăiesc pe acest continent. Fap­tul că mesagerii acestei idei sunt, In primul rind, tinerii, fap­tul că de la un an la altul noi ţări (şi trimit reprezentanţii la acest concurs, faptul că pentru multe radioteleviziuni străine selecţia concurenţilor a devenit o preocupare reprezintă o con- Smaranda OŢEANU (Continuare în pag. a II-a) . Miine seară vom asculta semnalul de deschidere al celei de-a 4-a ediţii a Festivalului şi Concursului Internaţional „Cer­bul de Aur“. Nu l-are uitat pe

Next