Scînteia, aprilie 1971 (Anul 40, nr. 8743-8772)

1971-04-01 / nr. 8743

PAGINA 2 DIALOG CETĂŢENESC MĂSURI BINE GÂNDITE, ÎN INTERESUL SALARIAŢILOR După cum se ştie, de curând a fost dat publicităţii, pentru a fi supus dezbaterii largi, cetăţeneşti, proiectul de lege privind activitatea canti­­nelor-restaurant. Probind interesul deosebit de care se bucură organi­zarea acestor instituţii, pe adresa redacţiei sosesc numeroase scrisori, din partea unor instituţii, unităţi economice, din partea unor oameni de diverse profesii, pensionari etc. In cele ce urmează, spicuim din cuprinsul acestor scrisori propunerile pe care le-am socotit de cel mai acut interes. • Conţinutul acestui proiect de lege reflectă grija partidului nos­tru pentru creşterea nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru economisirea timpului salariaţilor consumat cu procurarea alimente­lor şi prepararea lor in gospodăria personală, pentru folosirea timpu­lui liber în scopul instruirii şi o­­dihnei. Este o treabă foarte bună, care va putea fi realizată numai în condiţia în care cei ce vor fi puşi la conducerea acestor cantine-res­­taurant vor munci cu răspundere. Ei trebuie să fie oameni dintr-o bu­cată, cinstiţi, buni gospodari, har­nici şi conştienţi de menirea aces­tor cantine-restaurant, care trebuie să devină un sistem, bine organizat de alimentaţie a salariaţilor. Pentru aceasta propun ca art. 9 din proiect să fie puţin completat. Acolo se spune că „şeful cantinei-restaurant se numeşte şi se eliberează din funcţie de către comitetul exe­cutiv al consiliului popular, cu avizul conform al comitetului de conducere al cantinei-restau­rant“. Propun ca în continuare să se scrie : „la propunerile sa­lariaţilor care iau masa la can­tina respectivă“. Aceasta va constitui o chezăşie a faptului că omul respectiv va lucra cu mai mult simţ de răspundere, ştiindu-se propus de către masa de salariaţi in faţa că­rora va avea si obligaţia să răs­pundă. De asemenea, aş mai face următoarele propuneri : La art. L — Acolo unde se a­­rată că aceste cantine-restau­­rant se înfiinţează pe lingă „în­treprinderi“, propun să se adau­ge „şi grupuri de întreprinderi“. In anumite zone industria­le, cum ar fi la Bacău cartierul Mărgineni, la Tg. Mu­reş cartierul „Mureşeni“, la Iaşi cartierul „Ţuţora“ etc., sunt grupuri de fabrici pentru care se poate organiza cite o cantină­­restaurant mare , se vor realiza in acest fel condiţii mai bune şi o eficienţă economică mai mare, putindu-se reduce, în acest fel, costul meselor, ceea ce se va re­flecta pozitiv în bugetele sala­riaţilor care iau masa la aseme­nea cantine-restaurant. La art. 5 se arată că „pe lingă masa de prînz, cantinele-restau­­rant să servească micul dejun şi masa de seară“. Propun să se prevadă ca aceste unităţi să pro­ducă şi să vindă semipreparate culinare, produse de cofetărie, de patiserie, salariaţilor. La art. 9 se arată că „şeful cantinei-restaurant conduce in mod operativ întreaga activitate, la măsuri concrete pentru înde­plinirea hotăririlor comitetului de conducere, angajează patri­monial şi răspunde de activita­tea economică-financiară, potri­vit dispoziţiunilor legale“. Pro­pun să se adauge : „ţine cont de sugestiile şi propunerile salaria­ţilor care iau masa la cantina­­restaurant“. Art. 14 să fie completat cu ur­mătoarele : „Piinea şi produsele de panificaţie vor fi aduse de către fabricile care produc aces­te articole. Salariaţii care iau masa la cantinele-restaurant vor putea cumpăra pentru nece­sităţile familiei cantităţile de pâ­ne şi produse de panificaţie de care au nevoie“. Virgil ZAHARESCU Combinatul industrial de morarit şi panificaţie Bucureşti • Am citit, cu deosebit interes, proiectul de lege privind organiza­rea cantinelor-restaurant, apărut recent în presa centrală şi loca­lă. Prevederile din proiectul de lege sunt foarte bune. Propun în.­.ă ca, pe lingă fiecare cantină­­restaurant, să funcţioneze şi o secţie cu pregătirea meniurilor dietetice, iar dacă unele calcule economice nu permit realizarea acestui lucru, cred că este ab­solut necesar să se înfiinţeze in fiecare oraş măcar o cantină­­restaurant cu profil dietetic, la care vor putea să ia masa toţi aceia cărora medicul le-a pre­scris regim alimentar. Mă gîndesc că, şi in ceea ce priveşte preţurile meniurilor — atit pentru bolnavi, cit şi pentru cei sănătoşi — trebuie să se a­­ducă unele îmbunătăţiri proiec­tului de lege pus în discuţie. Propun ca preţurile meniurilor să se stabilească diferenţiat, pentru ca salariaţii să aleagă în funcţie de posibilităţile pe care le au. Aceasta va fi în avantajul salariaţilor cu venituri mai mici, va asigura pe deplin condiţii mai bune pentru servirea mesei tu­turor categoriilor de oameni ai muncii. Nichita NICOLAE str. Republicii nr. 6 ap. 34 Galaţi • Uzina de utilaj de morărit To­­pleţ se află in comuna Topleţ, ju­deţul Caraş-Severin. Aproviziona­rea se face foarte greu, deoarece ne aflăm la o distanţă de 140 km de centrul judeţean, intr-o zonă de munte. Consiliul popular comunal nu poate satisface în totalitate ce­rinţele salariaţilor de la uzină. In multe cazuri, în cadrul adunărilor salariaţilor, s-a ridicat problema a­­provizionării defectuoase cu legu­me, fructe şi produse alimentare. Am intervenit la conducerile O.C.L., I.J.L.F., precum şi la Direcţia co­mercială judeţeană, pentru a ne sprijini în aprovizionarea locali­tăţii Topleţ , arătîndu-le că o parte din cadrele de bază ale uzi­nei părăsesc locul de muncă, pie­rind la diferite uzine din alte ora­şe — insă situaţia se prezintă în continuare deficitară. In proiectul de lege, la capit. I art. 1, privind înfiinţarea cantine­lor-restaurant, care se organizează prin decizii ale comitetelor execu­tive ale consiliilor populare orăşe­neşti, municipale sau judeţene, la cerere şi pe lîngă întreprinderile, organizaţiile economice sau insti­tuţii de stat, nu sunt cuprinse şi întreprinderile economice ce-şi des­făşoară activitatea în comune izo­late. In consecinţă, propunem ca, la capit. III, articolul 28 să aibă următorul conţinut : „Rămîn în subordinea între­prinderilor, desfăşurindu-şi ac­tivitatea în condiţiile prezentei legi, cantinele pentru salariaţii întreprinderilor agricole de stat, ale întreprinderilor pentru me­canizarea agriculturii, cantinele care funcţionează pe lîngă şan­tierele de construcţii-montaj şi exploatările forestiere şi între­prinderile economice de pe raza comunelor care nu au condiţii de preluare (în cazul în care condiţiile locale permit, comite­tele executive ale consiliilor populare pot lua măsuri şi pen­tru preluarea acestora­“. Semnează : ing. Gh. NUŢĂ, director Gh. NEMEŞ, din partea comitetului de partid Costică AVRAM, din partea comitetului sindical și R. PREDESCU, din partea comitetului U.T.C. de la Uzina de utilaj de morărit Topler Referitor la proiectul de lege pri­vind activitatea cantinelor-restau­rant pentru salariaţi, propunem să se adauge la art. 23 — un alineat nou : „Unităţile care se aprovizio­nau cu alimente de la fostele cantine, cum ar fi creşele, că­minele de copii, staţionarele medicale şi internatele pentru şcolile profesionale, vor fi in continuare aprovizionate de că­tre cantinele-restaurant, la pre­ţul cu amănuntul al mărfurilor, la care se va adăuga cota parte a cheltuielilor de transport şi de aprovizionare“. Semnează : ing. Constantin CIUREA directorul general al Combinatului poligrafic „Casa Scînteii" • In legătură cu proiectul de lege privind activitatea cantinelor restaurant, propun următoarele : La art. 19 — Adunările ge­nerale ale salariaţilor să anali­zeze şi act­ivi­tatea personalului de la cantină. La art. 21 — Contribuţia sa­lariaţilor şi a membrilor de fa­milie care iau masa la cantina­­restaurant, pentru cheltuielile de regie, să nu depăşească 15 la sută din valoarea alimentelor. Economist Gh. POPESCU • La proiectul legii privind ac­tivitatea cantinelor-restaurant pen­tru salariaţi, am de făcut o sin­gură propunere şi anume ca şi pen­sionarii, inclusiv membrii lor de fa­milie, să aibă dreptul să ia masa la noile cantine-restaurant, în aceleaşi condiţii ca şi salariaţii, aceasta pen­tru două motive : 1) Pensionarii fiind proveniţi din salariaţi sunt asimilaţi sa­lariaţilor in ce priveşte dreptu­rile sociale. 2) Majoritatea pensionarilor, oameni vîrstnici sau bolnavi, sunt în imposibilitate să se de­plaseze pentru aprovizionarea zilnică. Trebuie să adaug că sunt unii sa­lariaţi — şi, mai ales, pensionari — suferinzi, astfel că fiecare can­­tină-restaurant ar trebui să ser­vească mîncăruri de regim. V. IONESCU pensionar • Proiectul legii privind activi­tatea cantinelor-restaurant pentru salariaţi conţine dispoziţii bineve­nite in privinţa îmbunătăţirii ali­mentaţiei în cantine, creînd tot­odată înlesniri pecuniare. Socot că îmbunătăţirile şi înlesnirile ar tre­bui să fie acordate şi pensionarilor. De aceea propun ca art. 21 să fie completat cu încă un alineat, care să aibă următorul cuprins : „In aceleaşi condiţii se vor bucura de drepturile prevăzute în alineatul 1 şi pensionarii de ori­ce fel, proveniţi din rîndu­­rile salariaţilor unităţii respec­tive, dacă şi-au menţinut după pensionare calitatea de membru de sindicat şi cotizează ca a­­tare“. Vasile WERNER pensionar str. Maria II Sighetul Marmaţiei • O dificultate pe care o întîmpină în prezent cantinele din întreprin­deri constă în lipsa unei regle­mentări legale a finanţării cheltu­ielilor pentru aprovizionări curen­te, pentru susţinerea gospodăriilor anexe, îndeosebi a crescătoriilor de animale şi păsări. Aceste cheltu­ieli nu sunt creditate de bănci, iar fondurile respective nu se pot procura în toate cazurile şi pe mă­sura necesităţilor pe calea avan­surilor de la abonaţi. Actualmente aceste cheltuieli sunt avansate de întreprinderi din fon­durile lor. Pentru cantine, între­prinderile nu primesc normative de la Ministerul Finanţelor, sumele respective fiind scoase din ga­ranţia creditelor acordate de Ban­ca Naţională şi trecute la credite volante, unele suportă dobînzi pe­nalizatoare de 12 la sută. Intrucît aceste cheltuieli apar ca urmare a unor necesităţi reale şi trebuie să li se asigure o bază legală cores­punzătoare, propun să se facă ur­mătoarele completări la proiectul de lege : — la art. 17, alin. 1 să se ada­uge la sfîrșit cuvintele : „şi pentru formarea unui fond de rulment necesar aprovizionări­lor curente“. — la art. 19, alin. 1 să se a­­dauge la sfîrșit cuvintele „şi pentru formarea unui fond de rulment necesar aprovizionărilor curente“. — la art. 25 să se precizeze că băncile pot acorda credite atit pentru nevoile de aprovi­zionări curente, pină la forma­rea unui fond de rulment co­respunzător unei normale func­ţionări, cit şi pentru aprovi­zionări sezoniere. Gheorghe NEDELCU salariat la Banca Națională a Republicii Socialiste Ro­mânia — Centrala direcţiei executării de casă a buge­tului de stat • Aş vrea să sugerez fabricilor noastre de vase emailate ideea de a lua din timp măsuri să producă sufertaşe, pentru una şi două per­soane. Din păcate, asemenea o­­biecte, absolut utile, nu se găsesc în comerţ. Din diferite motive, mulţi salariaţi nu vor putea lua masa la cantină şi vor trebui s-o transporte la domiciliu. Cu ce s-o transporte însă dacă n-au sufer­taşe ? ■ Acest neajuns ar putea fi înlăturat dacă resoartele amintite ar lua urgent măsurile ce se im­pun. Prof. Censionar M. GHIRINDAC str. Bucovinei 35, Tulcea , In dezbatere proiectul LEGII PRIVIND ACTIVITATEA CANTINELOR-RESTAURANT IN­DIN­BIraiu­ Metamorfoze arhitectonice în citadela aurului negru — imagine din cartierul Ploieşti-Nord Foto : Gh. Vintilă UN SOCRU, O MOTO­CICLETA ŞI MAI MULŢI BIROCRAŢI Mihai Hincu e din comu­na Havrina, Botoşani, lu­crează ca flotant la un şan­tier de construcţii din Bra­şov şi in 1964 şi-a cumpărat o motocicletă. — Şi vreţi s-o daţi pe-o pereche de tenişi . — Nici pe­­ două perechi de bascheţi. Am alt of. Avind acte de Botoşani, am înregistrat motocicleta in comuna mea, iar taxele le plătesc aici unde fac servi­ciul, adică in Braşov. — Şi trimiteţi chitanţele... — Desigur, de fiecare dată. Cu toate astea, socrul meu este ameninţat cu se­chestrul. — Dacă li trimiţi chitan­ţele de ce îl mai ameninţă . — Cică să plătesc acolo. Pretind că altfel nu-şi fac planul la încasări. Tovarăşe Hincu, te rog din suflet trimite celor din satul dumitale mulţumirile mele. Numai datorită „riv­­nei“ cu care „muncesc“ îmi fac şi eu planul la secto­rul... birocraţi. Mulţumesc. CARUL ŞI MĂCIUCĂ Mai mulţi cititori, printre care şi tovarăşul Vasile Tonu, din comuna Coteana- Olt, mă întreabă : — Ce să facem cu sticlei o fi borcanele goale ? — Duceţi-le la centrul de valorificare şi cu banii pe care-i luaţi cumpăraţi ma­şini. — Dar in comună nu avem un astfel de centru şi aproape că ne sufocăm, că­mările sunt pline, podurile la fel... Tovarăşe Toni, dacă co­merţul nu rezolvă această problemă, am să intervin eu pe undeva să ne dea a­­probare pentru modificarea, pe o perioadă de timp, a proverbului: „ajunge o mă­ciucă la un car de oaie“, n „ajunge o măciucă la un car cu sticle şi borcane goale". Dv. faceţi rost de car. De măciucă, iată, mă ocup eu. 0 POLICLINICA POATE „ÎMBOL­NĂVI" NISTE OA­MENI? Pe strada Maşina de Pii­­ne-Colentina, există o poli­clinică de copii, iar in jurul ei vreo 9 blocuri cu circa 2 000 de locatari. Împuterni­citul Gheorghe Anghel, in numele acestor 2 000 de lo­catari zice că : — Această policlinică ne îmbolnăvește. — Mi-e imposibil să cred. — D-lor încălzesc policli­nica cu combustibil lichid și neavind filtre aruncă pe cele două coşuri numai fu­ningine. Nu putem deschi­de ferestrele, nu putem ieşi pe balcon... Am reclamat peste tot dar... funingine. Tovarăşe împuternicit, ce­reţi sectorului 2 din care faceţi parte să vă schimbe denumirea străzii din „Ma­şina de piine“ in „Maşina de funingine“. Ascultaţi-mă pe mine, e mai uşor de fă­cut o policlinică să nu mai scoată funingine, decit schimbarea denumirii unei străzi. încercaţi şi această variantă, n-aveţi de pierdut decit... funinginea. UN COCOŞ PENTRU TREI CEASURI Un indescifrabil susţine că la Lugoj nu există o oră exactă. Ceasul electric, cu patru cadrane, din centrul oraşului arată patru ore diferite. Ceasurile din turle­le celor două biserici bat ele orele, dar le bat fără nici un motiv concludent. Iar ceasul de la gară, cică, e dat in grija unui frînar care-şi face meseria con­ştiincios. Stimate indescifrabil, nu ştiu cum aş putea veni in ajutorul dv. in ceea ce pri­veşte ora exactă. Dacă m-aş duce să le repar, n-ar mai arăta nici orele, le-aş face să arate săptăminile, ori anii bisecţi. Dacă nu le repară nimeni, rugaţi-i pe edili să le vindă şi să cum­pere nişte cocoşi. Dar să a­­leagă din acei care cintă şi pe gardul altora. La Bucureşti acum e joi, iar ora exactă e 13, 13 mi­nute şi 13 secunde... BA-I AICI, BA NU-I AICI Veni o scrisoare şi din Dolj. E semnată de Victor Mandache din comuna Bra­­bova şi in cuprinsul ei zice: — Anul trecut veni in sa­tul Urdiniţa, sat ce aparţine de comuna noastră... — Ce veni in satul Ur­­diniţa ? — O comisie care stabili locul unde să fie ridicată o nouă şcoală. Se aprobară şi fondurile, veniră şi con­structorii, dar primarului Constantin Marinescu nu-i conveni locul pe care-l sta­bili comisia şi neconvenin­­du-i ii puse pe constructori să sape in altă parte. Să­­pară ce să pară constructorii in altă parte, turnară şi fundaţia care se ridică la o valoare de mii de lei şi lu­crarea stagna. — De ce stagna 7 — Veni iar comisia, opri lucrarea și-i puse pe con­structori să sape dincolo, unde stabilise ea. După dumneatale, cam cine ar trebui să plătească cele ci­­teva mii de lei . Eu, tovarăşe Mandache, in nici un caz nu. Pentru că nu eu am pus pe alţii să facă săpături şi să toarne beton degeaba. AM PRIMIT SCRISOAREA DV.­ de Nicuţă TĂNASE SCINTEIA - joi 1 aprilie SECVENȚE EDILITARE Privire spre viitor CONSTANŢA (c° respondentul „Scînteii”,­­Radu Apostol). In sălile galeriilor de artă din Constanţa s-a deschis o interesantă expoziţie de studii şi machete privind siste­matizarea oraşului. Ex­poziţia reţine atenţia vizitatorilor, cu precă­dere, asupra dezvoltării zonei industriale „Pa­las“, a portului şi şan­tierului naval, unităţi care vor cunoaşte o puternică dezvoltare în actualul cincinal, asu­pra modernizării cen­trului civic al oraşului, construcţiei unor mari ansambluri de locuinţe în zonele Tomis şi Fili­­mon Sîrbu, precum şi asupra unor obiective social-culturale de ma­re însemnătate în zona litoralului. Unele din­tre schiţele şi mache­tele prezentate au şi început să se materiali­zeze pe şantiere. Vizi­tatorii sunt invitaţi, prin mijlocirea unui chestionar, să formuleze opinii cu privire la am­plasarea unor obiective social-edilitare, dotările noilor cartiere, la trafi­cul rutier-urban. Podoabe de primăvară ploieşti pendentul „Scînteii”, C. Căpraru). In acest an, zonele verzi şi flo­rale, parcurile munici­piului Ploieşti vor fi extinse, ca suprafaţă, a­­jungînd la peste 250 ha. Grădinarii de la admi­nistraţia parcurilor muncesc, cu febrilitate, pentru pregătirea răsa­durilor de flori, a ar­borilor şi arbuştilor or­namentali. După cum ne informează ing. Beatrice Burcescu, în Ploieşti se vor planta, in această primăvară, aproape două milioane şi jumătate fire de fiori — panseluţe, pă­răluţe, petunii, crăiţe etc. — 1600 de tran­dafiri, 120 000 de ar­buşti pentru gard viu, 75 000 de arbori — tei, plopi, arţari, sălcii In acest an, Ploieş­­tiul se va îmbogăţi cu un nou parc al tinere­tului, care va avea o suprafaţă de 25 ha. Pentru deservirea populaţiei ZALĂU (corespon­dentul „Scînteii“, Va­sile Rusu), Cehul­ Silva­­niei, cel mai tinăr oraş al judeţului Sălaj, este supus unor ample trans­formări înnoitoare. A­­lături de noile blocuri de locuinţe date în fo­losinţă în ultima vreme, anul acesta va începe construcţia de noi spa­ţii comerciale şi uni­tăţi de deservire. Tot în această localitate, nu peste mult timp, va începe construcţia unui complex de alimentaţie publică cu mai multe nivele, alcătuit dintr-un hotel cu restaurant, cofetărie, bufet-express şi laboratoare de cofe­tărie, carmangerie și produse răcoritoare. Hotel turistic TÎRGOVIŞTE respondentul „Scînteii“, C. Soci). Dezvoltarea puternică a municipiu­lui, ca şi interesul cres­­cînd al turiştilor din ţară şi străinătate de a cunoaşte vestigiile vechii cetăţi de scaun, au impus construirea, la Tîrgovişte, a unui modern hotel turistic. Prevăzut cu şase nivele şi o capacitate de 200 de locuri, hotelul va oferi oaspeţilor o găz­duire confortabilă. Noul hotel va avea două restaurante, un bar, o modernă centrală tele­fonică, o centrală ter­mică proprie, spaţii de garare a autoturismelor. Spiritul gospodăresc în acţiune ARAD (coresponden­tul „Scînteii“, G. Goia). Fondul locativ al Ara­dului va spori — pină la sfîrşitul acestui an — cu 1 750 de aparta­mente construite din fondurile statului şi ale cetăţenilor. Arădenii s-au angajat, de aseme­nea, ca prin contribuţia voluntară, să realizeze lucrări gospodăreşti de circa 60 milioane de lei. Primele obiective sunt deja atacate. Se amena­jează o bază sportivă , în cartierul Gai se ter­mină lucrările de con­strucţie a unui nou ştrand pe malul Mure­şului, iar bulevardul Re­publicii, „coloana ver­tebrală" a municipiului, îşi va schimba aproape complet înfăţişarea. Nici Mureşul, rîul care de atiţia ani a devenit un atribut nelipsit al Aradului, n-a fost ui­tat. Se lucrează intens la amenajarea parcuri­lor de pe maluri şi a falezei. In anul 1971 se vor aduce îmbunătă­ţiri substanţiale şi in alimentaţia cu apă a o­­raşului. Noi obiective sociale BRAŞOV (corespon­dentul „Scînteii“, N. Mocanu). In zona de est a Braşovului, care cunoaşte o puternică dezvoltare, a început construcţia unui spital­­policlinică, cu o capaci­tate de 666 de paturi. Corpul principal, cu parter plus 6 nivele, va adăposti spitalul propriu-zis cuprinzînd secţii de chirurgie, de interne, de pediatrie, de obstetrică şi ginecolo­gie. El va dispune de o staţie de oxigen, de instalaţie de recondiţio­­nare a aerului şi al­te amenajări necesare funcţionării unui spital modern. Noul spital ur­mează să fie dat in fo­losinţă în trimestrul al doilea 1973. Un alt o­­biectiv social important, aflat în construcţie, la Braşov, este noua poli­clinică a feroviarilor. In aceeaşi zonă se mai află în construcţie şi clădirea celei de-a doua centrale telefonice automate a oraşului, cu o capacitate finală de 10 000 de linii. Clădirea va adăposti şi un oficiu poştal. Centrala termi­că, ce se construieşte în aceeaşi zonă, va fur­niza aburi şi apă caldă, atit pentru spital, cen­trala telefonică, cit şi pentru viitoarele blocuri care se vor construi în acest perimetru. PROMPT, DAR DELOC CONŞTIINCIOS Tovarăşul Aristide Ma­­nasterschi s-a mutat anul trecut din Timişoara pe str. Victoriei nr. 12 din Oraviţa — Caraş-Severin. Mutîndu-se dintr-un judeţ in altul a cerut şi mutarea pensiei. Foarte amabili to­varăşii de la Oficiul de pensii l-au servit prompt dar deloc conştiincios. Pen­tru că in loc de Manaster­­schi cum figura la Timişoa­ra, la Oraviţa a fost înre­gistrat Manasterescu. Cină vine ziua pensiei e vai şi amar, încep alergăturile... Tovarăşe Aristide eu ii cunosc pe birocraţi mai bi­ne decit cunoaşte Dumi­­trache spaţiul porţii şi de aceea îndrăznesc să vă dau un sfat. Vreţi să scăpaţi de încurcătura cu pensia . Mutaţi-vă la Timişoara.

Next