Scînteia, mai 1971 (Anul 40, nr. 8773-8802)

1971-05-01 / nr. 8773

PAGINA 2 Socialismul muncii noastre demnitate şi perspectivă Fiecare societate şi-a avut eroul său, in care s-au întrupat valorile sale de bază, cele fapt însemnate aspiraţii care i-au permis să existe nu numai ca o asociație dar cu adevărat ca o comunitate umană. Pentru socialism eroul, modelul, este cel care lucrează, muncitorul, constructorul, creatorul. El este întruparea idealurilor înaintate şi reprezintă esenţa umană, esenţa unui anumit stadiu, al umanităţii. Mi se pare inutil de stăruit de ce tocmai munca are locul central in întregul sistem de valori al societăţii noastre, pentru că e uşor de dedus din toate idealurile care au vegheat la făurirea ei, din forţele active, esenţiale ce au produs-o, din întreaga ei istorie. Ce altă valoare ar putea preţui o societate a oamenilor muncii, expresie a unei clase ce nu avea altă bogăţie şi altă forţă decit munca ? Veşnic existentă, sursă a valorii, definiţie a speciei noastre, munca nu face decit să iasă din situaţia de cenuşăreasă şi să-şi ocupe locul demn, de frunte, să i se recunoască ceea ce i se datorează, să fie nu descoperită ci repusă in drepturile ei legitime. Numai astfel, socialismul devine nu o orinduire diferită numai, ci una fundamental nouă, care restabileşte un echilibru al existenţei umanităţii. Mai interesant decit a sublinia acest lucru este de a trage consecinţele ce decurg din această poziţie a muncii, de a o vedea ce devine ea însăşi, cum işi schimbă şi va continua să-şi schimbe caracterul, cum bată suita de efecte ce urmează. Şi nu în mod abstract, ci viu, concret. Să medităm, deci, ce importanţi are munca pentru societatea socialistă românească. In această primăvară a anului 1971, cind sărbătorim ziua muncii intr-un timp de mare importanţă. Intil, şi ne gindim că slăvind şi preţuind pe cel ce munceşte, societatea noastră socialistă, spre deosebire de alte societăţi, nu şi Alexandru IVASIUC mai îndreaptă atenţia numai spre excepţie, spre cei care se deosebesc, ci spre marile mase, spre toţi cei care trudind sunt necesari, fără efortul cărora societatea nu este de conceput. Munca este o valoare democratică, ea dă demnitate unui mare număr de oameni, tuturor celor care, văzuţi şi nevăzuţi, împlinesc uriaşele cerinţe sociale. Desigur, şi aici, preţuirea nu ocoleşte pe cei ce lucrează cel mai mult şi cel mai bine, munca işi are eroii şi excepţiile ei, fruntaşii şi pe marii creatori. Dar de la ea se împărtăşesc toţi, nimeni nu este dispreţuit, nimeni nu este de prisos. Eroii sunt pretutindeni, in toate sectoarele, cunoscuţi şi necunoscuţi, eroii colectivi şi eroii individuali, întreaga mare armată a muncii, munca de sus şi munca de jos, creaţia ştiinţifică aleasă ca şi semănatul griului sau ţesutul la război. Dar toţi fiind cinstiţi şi demni de toată cinstea, in aceeaşi măsuri sunt demni de atenţie, de grijă, nu subiecte ale istoriei, ci valuri ale ei. Dacă munca e valoare supremă, atunci atenţia pentru nevoile oamenilor care muncesc este sensul politicii partidului, conducătorul societăţii noastre. Iar continua democratizare a societăţii, atenţia la glasul tuturor celor ce muncesc, dreptul lor de a-şi spune cuvintul, participarea lărgiti la toate treburile societăţii, la conducerea ei,siunt fireşti şi de netăgăduit. In socialism singurul care nu are dreptul la cuvint este parazitul, acela care nu munceşte, care se exclude singur din societate —o societate unită prin efort colectiv. Participarea largă şi conştientă, la locul de muncă, prin muncă şi la conducerea organizării sociale a muncii schimbă caracterul muncitorului, ori unde ar lucra el, şi chiar al acestei activităţi omeneşti de frunte. Ea nu mai este ca in vechile definiţii „efort pentru satisfacerea nevoilor", ci adevărată creaţie. Omul stăpin pe munca sa, prin înţelegerea rostului şi sensului ei, devine stăpin pe el însuşi, cu adevărat liber, un făuritor de bunuri, un constructor al istoriei, care se realizează pe sine tocmai în procesul muncii. El devine astfel, orice ar face, un adevărat artist, un poet, in sensul vechi, antic al cuvintului, adică un creator. Este de datoria noastră, a tuturor, acum, de a depune toate eforturile ca aceste lucruri de bază, dedusa din principiile și rosturile, adinei ale socialismului, ale politicii partidului nostru comunist, să devină in fiecare zi realitate nemijlocită, impunindu-se cu forţa evidenţei. Şi astfel obidirea, chinul, umilinţa, atit de des asociate muncii in orinduirile bazate pe inechitate şi exploatare, dispar, iar prin demnitatea ei cel ca trudeşte liber, realizindu-şi o necesitate interioară, încadrată intr-un larg context, in timp, istorie, viitor, capătă o lumină şi o libertate superioară cavalerului fără de prihană, al legendei, prin adineimea rostului său. El nu este numai un campion al binelui, ci binele însuşi, nu numai apărătorul, ci făuritorul binelui, al tuturor valorilor civilizaţiei şi al culturii, al moralei care nu poate însemna decit legături intre oameni, solidaritate, respect şi dragoste pentru ceilalţi. Munca liberă implineste aceste deziderate ale moralei. In primăvara aceasta, in România, sub acest înţeles, sărbătorim ziua muncii, ne identificăm existenţele cu liniile esenţiale ale politicii partidului care-şi sărbătoreşte semicentenarul suu semnul eforturilor constructive şi de neîncetată lărgire a democraţiei socialiste, o democraţie a muncii, a aspiraţiilor către un destin luminos, comunist, al patriei. VIRGIL TEODORESCU DIN MAI IN MAI întocmai ca frunzişul aceluiaş copac Şi faliile ploii translucide, E marele inel care ne-nchide, Sunt cercurile care se desfac Intr-o-mplinire unde veşnic fierbe, Ca mii de păsări pe al mării-ntins, Adîncul viu al fiecărui vis In mugurii glorificatei jerbe. Magnific exerciţiu, obîrşie şi sursă, Văzduh înalt şi totodată zbor, Măsură fără greş a tuturor Şi-a gravei ore de lumini parcursă. VASILE NICOLESCU PATRIA De mii de ori într-o secundă mă-ntorn spre tine tulburat: eşti vatră, prund şi cer şi undă, munte de păsări luminat. De mii de ori Intr-o secundă spre tine cintecul mi-ntorn şi In iubirea ta afundă brazdă albastră mă răstorn. WERNER BOSSERT VIAŢĂ ORÎ Te recunosc, patria mea ! Răsare un cosmos nou sub mina truditoare. Din piatră se iveşte drum şi casă, metalul in dogori chip nou visează. Păduri şi iazuri, fructe şi petale îmbie omul trecerilor sale. Oraşe tinere din lut tresaltă , sub munţi, oţel şi piine află vatră. Văd braţe milioane, milioane de inimi nasc lumini contemporane. Deschis nu-i drumul viitor. Zenitul vibrează-n noi. Trăieşte-n noi partidul. In româneşte de Mihai Negulescu / (Urmare din pag. I) Iteresul poporului român, ca o datorie de inaltă responsabilitate faţă de naţiune, şi, totodată, ca o obligaţie faţă de clasa muncitoare internaţională, in interesul cauzei socialismului în lume, al creşterii forţei sale materiale şi a puterii de atracţie. Partidul nostru işi îndeplineşte cu einste aceste îndatoriri, organic conjugate, unitare, imposibil de despărţit. In ce priveşte activitatea internaţională, Partidul Comunist Român, pornind de la realitatea faptului ci socialismul a învins in 14 state ale lumii, a situat statornic In centrul acestei activităţi prietenia frăţească, colaborarea trainică şi multilaterală cu partidele comuniste şi muncitoreşti din toate tăriile socialiste, tovarăşii noştri de luptă in edificarea noii societăţi, de care ne simţim legaţi prin comunitatea de orinduire, de ideologie, de aspiraţii şi ţeluri. Dezvoltarea continuă a unor relaţii strânse pe plan politic, pe planul colaborării şi cooperării economico, tehnice şi cultural-ştiinţifice, cu Uniunea Sovietică, cu celelalte ţări socialiste vecine, cu toate ţările socialiste din Europa, cu Republica Populară Chineză şi celelalte ţări socialiste din Asia, cu Cuba — prima ţară socialistă de pe continentul american — ce situează in centrul preocupărilor constante ale partidului şi statului nostru. An de an se dezvoltă relaţiile politice cu aceste ţări — aşa cum a ilustrat, ca una din formele de manifestare a acestui proces — semnarea recentă a Tratatelor de prietenie, alianţă şi colaborare dintre România şi o serie de state socialiste ; cunosc o continuă amplificare şi adîncire legăturile economice, cooperarea în producţie, relaţiile comerciale — care ocupă principala pondere in comerţul exterior al României. In acelaşi timp, se intensifică schimburile culturale, tehnico-ştiinţifice, cunoaşterea reciprocă a diferitelor valori spirituale create de popoare. Toate acestea cimentează necontenit bazele solidarităţii dintre poporul român şi popoarele celorlalte ţări socialiste, prietenia şi frăţia lor internaţionalistă, întilnirile la nivel Înalt, contactele bi şi multilaterale ale reprezentanţilor partidului şi ţârii noastre cu reprezentanţii de partid şi de stat din ţările socialiste s-au dovedit fructuoase pentru discutarea problemelor de interes reciproc, adincirea colaborării pe toate planurile, evidenţierea unor noi posibilităţi de extindere a relaţiilor, în avantajul tuturor părţilor, al sistemului socialist în ansamblu, al promovării cauzei unităţii acestui sistem. In acelaşi timp, P.C.R. înfăptuieşte cu o consecvenţă neabătută linia dezvoltării relaţiilor de colaborare şi solidaritate internaţionalistă cu toate partidele comuniste şi muncitoreşti din celelalte ţări ale lumii, cu alte forţe progresiste, democratice, mişcări antiimperialiste. Ar fi, desigur, dificil de redat un tablou atotcuprinzător al acestor relaţii, în cadrul cărora colaborarea şi solidaritatea îmbracă forme de manifestare de o mare diversitate. Cu toate acestea, chiar rezumindu-ne la formele de colaborare cu caracter de permanenţă, se poate spune că amploarea legăturilor internaţionale ale P.C.R. este ilustrată de faptul că partidul nostru intreţine relaţii sistematice cu aproape 90 partide comuniste şi muncitoreşti, cu circa 20 de partide socialiste şi social-democrate, cu circa 25 de alte partide şi organizaţii democratice, mişcări de eliberare naţională. P.C.R., clasa muncitoare, poporul român îşi manifestă neabătut solidaritatea internaţionalistă cu clasa muncitoare din ţările capitaliste, urmăreşte cu o vie simpatie acţiunile de luptă duse de proletariat împotriva exploatării monopoliste, pentru apărarea sau cucerirea de drepturi şi libertăţi, pentru progres şi o viaţă mai bună ; cuvintul poporului nostru se aude răspicat in apărarea organizaţiilor ei politice, împotriva persecuţiilor la care sunt supuse de forţele reacţiunii, intr-un şir de state. Organizaţiile obşteşti din ţara noastră participă in mod susţinut la activitatea organizaţiilor internaţionale ale clasei muncitoare, ale oamenilor muncii, ale femeilor, tineretului, ale mişcărilor democratice care militează pentru pace şi progres, dezvoltă legături prieteneşti şi de colaborare cu organizaţiile naţionale din ţările socialiste şi nesocialiste afiliate la aceste organizaţii internaţionale, precum şi cu alte organizaţii similare care se pronunţă, intr-o problemă sau alta, in favoarea ţelurilor generale ale păcii, democraţiei şi progresului. Premisa fundamentală de la care a pornit şi porneşte P.C.R. este aceea că epoca contemporană — epocă de profunde transformări sociale, de puternică înfruntare a claselor şi ideilor antagoniste — pune in lumină tot mai evident rolul şi răspunderea uriaşă ce revin partidelor comuniste, mişcării muncitoreşti internaţionale in mersul înainte al omenirii, faptul că înfăptuirea cu succes a acestei misiuni măreţe depinde, in măsură hotărîtoare, de unitatea şi coeziunea partidelor comuniste, de lupta lor unită sub steagul marxismleninismului, al internaţionalismului proletar. Cronica luptei de clasă din epoca moderni a confirmat pe deplin aprecierea clasicilor marxismului care, cu un secol in urmă, subliniau că unitatea este arma cea mai de preţ a clasei muncitoare. Unitatea mişcării comuniste este o cerinţă obiectivă a dezvoltării procesului revoluţionar mondial , de trecere a noi ţări şi popoare pe calea socialismului, de creştere a forţelor democratice, progresiste, patriotice, antiimperialiste de pretutindeni , a luptei pentru pace şi progres social. In cadrul eforturilor neobosite in slujba cauzei unităţii mişcării comuniste, P.C.R. acordă o excepţională însemnătate contactelor bilaterale intre partide, intilnirilor şi discuţiilor de la partid la partid, de la conducere la conducere , care dau posibilitatea informării directe, cunoaşterii mai bune a poziţiilor şi clarificărilor reciproce, dezvoltării legăturii internaţionaliste de prietenie şi colaborare. In acelaşi timp, partidul apreciază importanţa Intilnirilor internaţionale multilaterale, participind, după cum se ştie, la consfătuirea de la Moscova, sărbătorirea centenarului naşterii lui Lenin, diferite congrese de partid, simpozioane, conferinţe internaţionale. Atenţia primordială pe care partidul o acordă metodei intilnirilor şi convorbirilor directe între partide porneşte de la făptui, verificat de viaţă, că acestea oferă cadrul cel mai propice pentru o informare directă, veridică, de la sursă, pentru schimbul reciproc de experienţă, pentru discutarea principială, un spirit tovărăşesc, constructiv, de respect şi înţelegere reciprocă, a oricăror probleme. Corespunzător acestui spirit şi acestor principii Partidul Comunist Român a desfăşurat in aceşti ani o activitate de contacte şi intilniri deosebit de bogată şi de intensă, — se poate spune fără precedent în întreaga sa istorie. Se cuvine a fi relevată în acest cadru prodigioasa activitate desfăşurată de secretarul general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, rolul său nu numai in elaborarea politicii de solidaritate internationalistă şi apărare a cauzei unităţii, ci şi in promovarea practică a acestei politici, în dezvoltarea relaţiilor şi contactelor dintre P.C.R. şi celelalte partide comuniste, organizaţii democratice, mişcări antiimperialiste. Dacă ne-am referi numai la intervalul de timp al Ultimului ani şi fără a socoti contactele multilaterale şi bilaterale avute cu prilejul participării la diferitele.. . intilniri internaţionale — tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit la Bucureşti şi a avut convorbiri cu conducători a 30 de partide comuniste şi muncitoreşti, de mişcări democratice, antiimperialiste, în rezultatele rodnice ale acestor intilniri îşi găseşte o nouă confirmare convingerea comuniştilor români că ori de căte ori se pune pe primul plan ceea ce uneşte partidele, şi nu ceea ce le desparte, cînd se porneşte de la comunitatea fundamentală a ţelurilor, unitatea iese întărită. Tocmai datorită unei asemenea abordări principiale şi constructive, întilnirile internaţionale ale partidului nostru, au consemnat, in documentele sau declaraţiile comune adoptate, identitatea sau caracterul apropiat al poziţiilor şi, totodată, exprimarea dorinţei comune de a se acţiona pentru adincirea continuă a relaţiilor reciproce, pentru dezvoltarea prieteniei şi solidarităţii tovărăşeşti, aducînd astfel contribuţii la întărirea reală a unităţii şi coeziunii comuniştilor de pretutindeni. Faptul că Partidul Comunist Român întreţine relaţii tovărăşeşti normale, de prietenie şi solidaritate cu toate partidele comuniste şi muncitoreşti este o grăitoare ilustrare a justeţei şi eficienţei liniei sale politice îndreptată spre întărirea unităţii mişcării comuniste şi, totodată, o contribuţie concretă, materială, la dezvoltarea acestei unităţi. Viaţa, practica relaţiilor internaţionale demonstrează nu un abstract ci „pe viu" că este posibil ca intre partidele comuniste, indiferent de anumite deosebiri de vederi, să se dezvolte raporturi prieteneşti, de frăţie şi solidaritate tovărăşească. Concepţia în cadrul căreia se desfăşoară eforturile partidului nostru pentru întărirea unităţii mişcării comuniste se bazează pe realitatea obiectivă a faptului că partidele comuniste îşi desfăşoară activitatea intr-o mare — şi tot mai mare — diversitate de condiţii social-istorice ; chiar şi intre ţări cu aceeaşi structură social-politică există mari deosebiri de condiţii, determinate de nivelurile diferite de dezvoltare economică, socială, culturală, de varietatea particularităţilor naţionale. Această mare diversitate generează, în cadrul obiectivelor fundamentale comune, sarcini politice distincte. Este absolut evident că această diversitate de sarcini specifice nu este contrapusă unităţii — intrucit nici interesele naţionale legitime, care se cer soluţionate, nu pot veni în contradicţie cu internaţionalismul. Cauza internaţionalismului proletar este cu atît mai puternică cu cit se bazează pe forţa fiecărui detaşament al mişcării comuniste, ceea ce depinde tocmai de modul in care acesta rezolvă cu succes problemele sale concrete, specifice, ale luptei revoluţionare, corespunzător intereselor fundamentale ale clasei muncitoare, ale poporului. Una din realităţile pregnante ale lumii contemporane o constituie intrarea în arena luptei sociale a noi şi noi forţe, creşterea şi diversificarea enormă a curentelor care se pronunţă şi militează pentru transformarea vechii societăţi, împotriva politicii imperialismului de agresiune, dominaţie şi dictat, pentru democraţie, progres şi pace. Faţă de aceste procese, noi, pozitive, cauza unităţii reclamă in primul rind întărirea solidarităţii, a unităţii de acţiune cu toate partidele şi organizaţiile muncitoreşti. In acest sens, o mare însemnătate are dezvoltarea contactelor, a legăturilor de colaborare principială cu partidele socialiste, social-democrate, cu alte organizaţii democratice, progresiste. Dezvoltarea legăturilor cu partidele socialiste din diferitele ţări reprezintă, totodată, un sprijin dat partidului comunist din ţara respectivă, în vederea creării de fronturi unice, consolidării unităţii de acţiune a clasei muncitoare — chezăşia obţinerii unor succese de amploare. Pornind de la aceste realităţi, P.C.R. Îşi îndeplineşte o datorie internaţionalistă acţionind pentru dezvoltarea colaborării cu un mare număr de partide socialiste, din ţările Europei occidentale, din ţările scandinave, America Latină, Japonia etc. cu alte organizaţii şi mişcări democratice din ţările capitaliste. In acelaşi context se înscriu sprijinul acordat de partidul nostru, de România socialistă mişcărilor de eliberare naţională, luptei pentru independenţă a tuturor popoarelor, eforturilor noilor state de a-şi consolida bazele economice ale independenţei, de a se afirma pe arena internaţională ca militante ale luptei antiimperialiste, ale cauzei progresului şi păcii. Legăturile dintre P.C.R. şi forţele sociale conducătoare din aceste ţări, relaţiile reciproce de stat au ca miez germinativ, fecund, tocmai aceste idei ale solidarităţii internaţionaliste. Aşa cum este cunoscut, solidaritatea ţării noastre cu lupta şi eforturile acestor popoare îmbracă multiple forme de manifestare — prin dezvoltarea unor relaţii economice realizate în spiritul strictei respectări a principiilor egalităţii şi avantajului reciproc, ca una din formele de contracarare a încercărilor cercurilor colonialiste de a-şi perpetua vechile poziţii pe calea menţinerii acestor state în dependenţă economică , prin sprijinul direct acordat de specialiştii români in vederea valorificării resurselor lor naţionale in propriul lor interes, corespunzător necesităţilor lichidării stării de subdezvoltare, a grelei moşteniri lăsate de dominaţia colonială ; acelaşi scop l-au avut diferitele rezoluţii iniţiate de ţara noastră şi aprobate în Organizaţia Naţiunilor Unite in sprijinul eforturilor pentru întărirea suveranităţii asupra resurselor şi bogăţiilor naţionale, promovarea industrializării, accesul larg la cuceririle revoluţiei tehnicoştiinţifice. Esenţa, miezul internaţionalismului, cerinţa sa majoră a fost Întotdeauna unirea, coeziunea tuturor forţelor mişcării muncitoreşti, revoluţionare mondiale, solidaritatea cu lupta popoarelor pentru libertate. Astăzi, pe plan primordial se impune solidaritatea activă cu eroicul popor vietnamez, sprijinirea multilaterală a luptei sale, ca și a celorlalte popoare ale Indochinei, in vederea respingerii agresiunii imperialiste, pentru respectarea dreptului acestor popoare de a fi stăpine pe propria soartă. Alături de toate forţele progresiste şi democratice, poporul român a urmărit şi urmăreşte cu profundă admiraţie şi simpatie dîrzenia, curajul şi eroismul cu care poporul vietnamez, precum şi popoarele cambodgian şi laoţian s-au ridicat in apărarea păminturilor lor, a dreptului la o viaţă liberă şi independentă. România s-a situat şi se situează neabătut de partea acestor popoare, manifestind cea mai deplină solidaritate cu cauza lor dreaptă Ajutorul acordat consecvent de partidul nostru, de statul şi poporul nostru pe toate planurile — material, politic şi diplomatic — este o expresie vie a internaţionalismului in acţiune. Susţinînd cu fermitate poziţiile R.D. Vietnam şi Guvernului Revoluţionar Provizoriu al Republicii Vietnamului de Sud, programele acestora In vederea rezolvării problemei vietnameze, P.C.R., guvernul român, întregul nostru popor îşi reafirmă convingerea că poporul vietnamez, celelalte popoare din Indochina vor obţine victoria şi vor putea să-şi hotărască viitorul aşa cum il doresc. Evoluind istoriceşte, avînd, ca orice concept social, un conţinut determinat, in funcţie de condiţii!« epocii, internaţionalismul In zilele noastre — cînd există un sistem mondial de state socialiste, partide comuniste şi muncitoreşti în mai toate ţările globului, cind evantaiul forţelor sociale care păşesc in arena luptei politice pentru progres social, democraţie, pace s-a diversificat enorm, când există posibilităţi pentru făurirea unui front antiimperialist de amploare fără precedent — are ca un criteriu fundamental, ca un imperativ categoric grija pentru apărarea şi dezvoltarea unităţii şi solidarităţii tuturor acestor forţe şi, in primul rînd, a mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, întreprinderea de acţiuni şi măsuri concrete in această direcţie, dezvoltarea largă a relaţiilor de prietenie şi solidaritate cu toate detaşamentele mişcărilor democratice. Solidaritatea Internaţională a oamenilor muncii, a tutore-, forţelor democratice şi progresiste este o mare forţă a progresului social contemporan. Ea răspunde atit intereselor naţionale, căci favorizează şi sprijină lupta şi eforturile celor ce muncesc pentru propăşirea propriei ţări, cit şi intereselor generale ale dezvoltării societăţii umane către o lume eliberată de plăgile exploatării, asupririi şi războiului. Aşa cum sublinia tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, „pornind de la răspunderea faţă de propriul nostru popor, faţă de popoarele din alte ţări socialiste, faţă de mişcarea comunistă şi muncitorească, faţă de forţele antiimperialiste, Partidul Comunist Român şi guvernul ţării vor milita şi un viitor pentru unitatea ţărilor socialiste, a mişcării comuniste, pentru dezvoltarea colaborării cu toate popoarele, pentru Întărirea unităţii tuturor forţelor antiimperialiste, pentru triumful politicii de securitate şi pace in lume. Noi vedem in aceasta calea spre dezvoltarea şi Înflorirea fiecărei naţiuni, spre triumful socialismului pe plan mondial. Avem deplina încredere in capacitatea de luptă a forţelor înaintate ale omenirii şi suntem convinşi că, peste greutăţile de astăzi, ele vor şti să acţioneze tot mai unite, să asigure victoria in lume a păcii şi socialismului“. In această zi sărbătorească a clasei muncitoare din întreaga lume, comuniştii români, în pragul semicentenarului Partidului Comunist Român, adresează un salut fierbinte de solidaritate tovarăşilor de luptă pentru socialism, pentru libertate, paca şi progres de pretutindeni, mîndri da fermitatea şi consecvenţa cu care partidul ţine neabătut gloriosul stindard al internaţionalismului proletar. , FORŢA SOLIDARITĂŢII INTERNAŢIONALISTE t t . GEORGE CHIRILĂ ÎNCREDERE Balade vii se rostuiesc sub munte Din muri ies nuntind privighetori, Viaţa-ne adine se-ntrepătrunde Cu-a fiecărui om zorind in zori. Cerul in aripi, gîndul mai stăpin, Timpul acesta ni-l înscrie marea incredere-n Partidul Comunist Român. Prin el începem visul și lucrarea. SClNTEIA - sîmbâtâ I mai 1971 GRIGORE HAGIU IMN De cind îţi bat, cintînd prin timp, măsura, fidel cu jumătatea ta de veac, de-un tainic tei mi-e înflorită gura şi norii spre albastrul lor m-atrag-Un singe mult mai spornic mă inundă, tot roşul pur în steaguri a urcat şi ploaia, pe la tîmple, mai căruntă binecuvîntă cheagul lui sărat. Să-ţi spun, o, inimă, înţelepciune, să te numesc ţinutul meu de dor, cu arborii spre nord sclipind de rune, vorbind un alfabet numai al lor? Mă dezvelesc aceloraşi cuvinte, legendei caut spaţiu şi temei, din clonţ de rultin, din rărunchi fierbinte, rubinul pe rubin mai dă scintei. Un imn înalt în patrie se-aude, pămîntul pe trei sferturi incă-n vis, crestat de-arsura dulce-a frunzei crude un ochi imens spre soare a deschis. Cuprinde-mă-n-această înnoire, la nobili, anii tăi, mereu mai vii, inele de logodnă și mărire în trunchiul sfînt al celor două mii. FLORENTIN POPESCU COLOANE Se luminează sufletul şi zarea la sărbătoarea muncii lungile coloane pe braţe şi pe umeri şi-n priviri în gîndul şi în mersul de bărbaţi duc imnul de-mplinire şi lumină pe-acest hotar de glorii din Carpaţi; se umplu pieţele de purpura din steaguri de hohotul de roade din livezi de aurul crescind, în veri, pe bărăgane şi de un sunet de victorii şi balade pe care-n gloria-i vestită, semicentenară. ... ca un stejar pe culmi de munţi crescut l-a înălţat partidul — arc de triumf — pe ţară ! Se luminează sufletul şi zarea la sărbătoarea muncii vin coloane şi dincolo de ele parcă aud cum ritmuri noi şi noi victorii cresc in Zborul către zările Comunei pe-acest pămînt de glorii, românesc!