Scînteia, octombrie 1971 (Anul 40, nr. 8924-8954)
1971-10-27 / nr. 8950
PAGINA 2 O MĂSURĂ DE DEOSEBITĂ ÎNSEMNĂTATE PURN PERFECŢIONAREA CONDUCERII ÎNTREGII VIEŢI ECONOMICE ŞI SOCIALE Preceptul „la locul potrivit, omul potrivit“ işi va găsi aplicare pretutindeni Chiar şi la o primă lectură îţi dai seama că la baza noii legi ce reglementează încadrarea şi promovarea în muncă a personalului din unităţile socialiste de stat se află profundul democratism ce caracterizează viaţa noastră economică şi socială. Este semnificativ, în această privinţă, că noul act legislativ conferă fiecărui colectiv dreptul să-şi spună părerea deschis în legătură cu activitatea cadrelor, dar mai ales cînd este vorba de promovarea unei persoane într-o funcţie de conducere. Eu am să mă refer, mai concret, la prevederile unui singur subcapitol, cel care stabileşte promovarea in muncă a personalului. Lucrez de aproape 12 ani la uzina „1 Mai" din Ploieşti, astfel incitam posibilitatea să compar sistemul de Încadrare şi promovare a cadrelor de pînă acum cu reglementările noii legi. Evident, şi înainte — cel puţin la noi în unitate — criteriile erau cele principiale. Promovarea unui inginer într-o funcţie de şef de secţie, sau în altă muncă de conducere, se făcea potrivit calităţilor profesionale şi morale. In cele mai multe cazuri se consultau şi oameni din colectivul respectiv, dar această consultare era, aş zice, benevolă şi nu intotdeauna intr-un cadru organizat. Astăzi insă, prin stabilirea unor criterii precise, se evită arbitrariul, subiectivismul, posibilitatea ca în funcţii de conducere să se „strecoare“ vreun cadru necorespunzător. Există depline posibilităţi de a evita acest lucru intrucît se prevede ca la promovarea într-o funcţie de conducere a unei persoane să se ceară părerea colectivului în care aceasta lucrează şi urmează a fi numiţi în aceste funcţii numai acei oameni care au obţinut cele mai bune recomandări din partea colectivului respectiv. Repet, după părerea mea, este forma cea mai judicioasă în care, după cum spuneam, se aplică unele din principiile esenţiale ale democratismului socialist, dîndu-se posibilitatea oamenilor muncii, în calitatea lor de producători şi proprietari ai mijloacelor de producţie, să-şi spună răspicat cuvîntul în privinţa promovării cadrelor în funcţii de conducere, ca unii care cunosc cel mai bine şi pot aprecia obiectiv calităţile şi rezultatele în muncă ale celor ce urmează a fi promovaţi. Mi se pare excelentă, pentru utilitatea ei, şi ideea introducerii unui sistem de apreciere anuală a personalului tehnic, economic şi administrativ, care să oglindească rezultatele obţinute în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nivelul pregătirii profesionale şi de cultură generală, calităţile personale, preocuparea faţă de interesele unităţii, comportarea în cadrul colectivului, în familie şi societate, atitudinea faţă de interesele generale ale patriei. Astfel concepută, această caracterizare ajută mult nu numai la stabilirea, la un moment dat, a unei păreri, dar oferă prilejul de a vedea cum evoluează profesional şi politic un om sau altul. Colectivul are posibilitatea astfel ca, în cunoştinţă de cauză, să intervină, să dea ajutor acolo unde este nevoie, să îndrepte unele lucruri greşite. Mă gindeam, citind paragrafele legii, că uneori o persoană sau alta poate bate pasul pe loc sau, pur şi simplu, nu face faţă îndatoririlor funcţiei respective. Există posibilitatea să fie schimbat ? Da. Pentru că actul normativ a avut în vedere şi o asemenea situaţie prin aceea că aprecierile se finalizează cu calificative de foarte bine, bine, satisfăcător, slab date nu de un singur om, ci de un întreg colectiv. Deci, în cazul cînd se constată că respectivul cadru nu mai poate ţine pasul cu sarcinile postului său se pot restabili lucrurile, după preceptul : „La locul potrivit, omul potrivit". Ing. Gabriel MARINACHE Centrala industrială de utilaj petrolier din Ploieşti Promovarea in muncă după studii şi vechime-un imperativ resimţit in producţie Ca vechi specialist în ramura de celuloză şi hîrtie, consider că legea care reglementează condiţiile de studii, de vechime şi de pregătire politică a cadrelor alese sau numite în funcţii de conducere este deosebit de utilă in stadiul actual de dezvoltare a economiei noastre naţionale ; ea răspunde unei necesităţi fireşti, încadrindu-se organic in ansamblul măsurilor întreprinse de partidul şi statul nostru pe linia continuei perfecţionări a conducerii întregii vieţi economice şi sociale din ţara noastră. Realităţile din întreprinderea în care îmi desfăşor activitatea confirmă pe deplin utilitatea noii legi. Practica a dovedit că acolo unde au fost puşi în fruntea unor colective oameni cu experienţă îndelungată şi cu o temeinică pregătire profesională şi politică, rezultatele obţinute în producţie au fost întotdeauna bune. Din păcate insă mai sunt în unitatea noastră destule cazuri cînd drept conducători ai locurilor de producţie au fost numite cadre fără experienţă, ceea ce a avut efecte negative asupra producţiei. Aşa s-au petrecut lucrurile la secţiile de fabricare a celulozei şi hîrtiei subţiri unde au fost încadraţi ca şefi de secţie tineri ingineri abia veniţi de pe băncile facultăţilor. La fel stau lucrurile şi în momentul de faţă la secţia de fabricare a hîrtiilor speciale (F-5) unde conducerea producţiei a fost încredinţată unui inginer stagiar. Cu toată strădania lui, lipsa de experienţă il împiedică să găsească mijloacele de înlăturare a greutăţilor întîmpinate, ceea ce face ca secţia să nu producă pe măsura capacităţii ei. Iată de ce consider pe deplin îndreptăţită prevederea noii legi că in funcţia de şef de secţie poate fi numit numai acel inginer care are o vechime în specialitate de cel puţin 8 ani, pentru secţiile de gradul I, timp suficient pentru acumularea unei experienţe de muncă necesară conducerii colectivului şi a proceselor tehnologice. Nu încape îndoială că aplicarea prevederilor noii legi va avea efecte pozitive asupra activităţii întreprinderilor noastre, ca şi asupra aceleia a tuturor unităţilor socialiste de stat. Ing. Nicolae MOCANU şeful serviciului tehnic ferm, şi de cercetare la C.C.H. M. bacău Un instrument eficient al aplicării democratismului socialist in viaţa întreprinderilor Pe platforma petrochimică a Piteştiului îşi desfăşoară activitatea multe mii de constructori pentru a fructifica marile investiţii, alocate industriei chimice ; în actualul cincinal se dublează şi se triplează capacităţile existente aici. Cu viu interes am citit legile adoptate recent, între care şi legea cu privire la încadrarea şi promovarea în muncă a personalului din unităţile socialiste de stat. Citind-o rămîi cu imaginea certă, generatoare de optimism şi încredere, că toţi cetăţenii patriei noastre pot deveni utili societăţii în funcţie de chemarea şi pregătirea lor, de nevoile generale ale societăţii şi ale colectivului în care urmează să-şi desfăşoare activitatea. Văd în noua lege un instrument eficient de adîncire a aplicării principiilor democratismului socialist în viaţa unităţilor economice, social-culturale şi administrative. In contrast cu realităţile din ţările capitaliste, la noi dreptul la muncă, participarea membrilor societăţii la întreaga viaţă economică, aşa cum se desprinde din capitolul X al legii, îşi găseşte izvorul în proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie, în faptul că în dubla lor calitate de producători şi proprietari, oamenii muncii au dreptul şi obligaţia să participe nemijlocit la îmbunătăţirea organizării ,şi conducerii unităţilor socialiste de stat. Prevederile legii stabilesc clar drepturile şi obligaţiile personalului încadrat în muncă, precum şi ale cadrelor de conducere, lucru de mare însemnătate pentru întărirea răspunderii individuale şi colective în îndeplinirea sarcinilor ce revin fiecăruia. Cui nu îi dă un sentiment de siguranţă faptul că lucrează în meseria sa, că este remunerat după rezultate, că participă la conducerea unităţii, că i se asigură posibilitatea de a-şi ridica nivelul de pregătire profesională şi politică. In calitatea de maistru, conducător direct pe locul de producţie, mă angajez să asigur respectarea strictă a prevederilor legii, să veghez ca aprecierea anuală a muncitorilor constructori, precum şi promovarea celor mai buni dintre ei în diferite trepte sau gradaţii să se facă in mod obiectiv, cinstit, in lumina criteriilor stabilite. Sunt încredinţat că, astfel, noua lege va crea condiţii ca toţi cetăţenii ţării să-şi dovedească din plin utilitatea faţă de unitatea de muncă din care fac parte, faţă de societate. Marin DRAGHICI maistru la Trustul de construcţii industriale Argeş ŞEDINŢE COMEMORATIVE Marţi dimineaţa au început la Iaşi lucrările celei de-a 28-a sesiuni ştiinţifice a cadrelor didactice de la universitatea Al. I. Cuza, sesiune dedicată memoriei marelui istoric Nicolae Iorga. In cadrul şedinţei festive, prof. dr. docent Ion Creangă, rectorul universităţii ieşene, a evocat personalitatea marelui istoric şi preocupările sale legate de cercetarea problemelor originii şi formării poporului român. In decursul celor 5 zile, lucrările sesiunii se vor desfăşura în cadrul a 10 secţii de specialitate, în care vor fi prezentate aproape 500 de comunicări şi referate Ştiinţifice. Sub auspiciile Academiei Republicii Socialiste România, marţi a avut loc în Capitală o şedinţă comemorativă consacrată împlinirii a 125 de ani de la naşterea lui Dimitrie Brândză, medic şi naturalist de reputaţie mondială, şi a 100 de ani de la naşterea renumitului naturalist Eugen Botezat. Despre viaţa şi personalitatea profesorului Dimitrie Brândză — reprezentant de seamă al ştiinţei româneşti, care şi-a adus o importantă contribuţie la dezvoltarea botanicii, zoologiei, anatomiei şi a altor discipline — a vorbit acad. Emil Pop. In continuare, prof. dr. doc. Tr. Stefureac s-a referit la cercetările savantului in domeniul botanicii, iar prof. dr. doc. I. Tarnovschi a relevat contribuţia lui Dimitrie Brândză la studiul morfologiei şi la organizarea Grădinii botanice din Bucureşti. Au fost apoi prezentate comunicări privind activitatea ştiinţifică şi didactică a prof. Eugen Botezat, renumit naturalist, cunoscut îndeosebi pentru studiile sale asupra organelor de simţuri ale animalelor vertebrate, asupra vînatului şi ocrotirii acestuia. In acelaşi cadru, prof. R. Codreanu, membru corespondent al Academiei, a vorbit despre cercetările in domeniul fiziologiei ale savantului, prof. C. Motaş a relevat importanţa studiilor de ecologie, efectuate de prof. E. Botezat, iar dr. L. Budescu, membru corespondent al Academiei, a înfăţişat activitatea de pedagog şi îndrumător a numeroase generaţii pe care profesorul comemorat a desfăşurat-o de-a lungul a mai multor decenii. In aceeaşi zi, în incinta Academiei, a fost deschisă o expoziţie documentară care evocă aspecte din viaţa şi activitatea celor doi eminenţi oameni de ştiinţă. (Agerpres) ★ SC1 NT El A - miercuri 27 octombrie 1971 „MICA CIUPEALĂ" pe patru roţi In ultimul timp, In acţiunile de control iniţiate fie direct de către organele de miliţie, fie in colaborare cu reprezentanţi ai unor ministere, se constată — pe lingă alte deficiente — şi numeroase practici prin care maşinile statului sunt transformate de unii in mijloace de satisfacere a unor interese personale. Recent, am însoţit organe ale Inspectoratului General de Miliţie intr-una din acţiunile de control de acest fel. — Ce transportaţi dv. ? Şoferul Alexandru Mache de pe I.M.S.-ul I-PH-904, care aparţine Spitalului din Urlaţi, încearcă să „vireze“ răspunsul. „ Am fost cu treburi pînă la Ploieşti şi-acum, spre seară, ne retragem şi noi acasă. Frumos răspuns , dar ofiţerul de miliţie nu se mulţumeşte cu atît. Cercetează maşina şi, ce să vezi , I.M.S.-ul spitalului transporta un „pasager“ din cale afară de rotofei — un porc. Cumpărătorul era Nicolae Sersea, iar cursa fusese aprobată tacit de o rudă a sa, contabil-șef la spital. Aprovizionarea pentru iarnă este la ordinea zilei , pentru procurarea anumitor provizii ca și pentru diferite alte transporturi — este un lucru știut — mijloacele auto sunt mult solicitate. Cei mai mulţi cetăţeni apelează, când se iveşte o asemenea nevoie de maşini, la serviciile întreprinderilor specializate în efectuarea de transporturi pentru populaţie, plătind tarifele legale. Alţii insă, solicită o „mină de ajutor“ din partea unor conducători auto care — scăpaţi de sub controlul întreprinderilor şi instituţiilor — folosesc maşina statului ca pe un bun personal. — Actele de plată a transportului ! Conducătorul auto Florinei Agherghinei — titular pe autovehiculul 21-BC-4170 al U.M.T.F. Bacău — înalţă din umeri : „N-am“. Autocamionul era încărcat „ochi“ cu lemne pentru un cetăţean pe care-l taxase pe cont propriu (şi nicidecum pe cel al întreprinderii). Exact cu două săptămîni în urmă, acelaşi şofer fusese descoperit de organe ale circulaţiei săvîrşind aceeaşi abatere: transport clandestin ! Recidiva il obligă acum pe afacerist să facă cunoştinţă cu codul penal. ...Pe şoseaua Alexandria-Bucureşti este oprit microbuzul TV 31-B-8620 (şofer : Nicolae Enculescu). — Cui aparţine maşina ? — întreprinderii de industrie a laptelui. Cum in maşină locul cisternelor de lapte il luaseră nişte butoaie (!?), organele de miliţie solicită acte care să justifice transportul. Şoferul nu avea foaie de parcurs pentru efectuarea cursei şi nici acte care să dovedească provenienţa celor 400 de vin pe care-i transporta de la Rm. Vîlcea la Bucureşti. Cercetarea, care se află în curs de desfăşurare, va lămuri cum a ajuns maşina întreprinderii de industrie a laptelui să devină, transportoare de... vis. ...Un camion da Clonet— 22-B-3569 — se chinuie să intre in curtea, cam strimtă, a unui cetăţean din comuna Mogoşoaia. Ofiţerul de miliţie îl controlează şi descoperă înăuntru o „mică bază ambulantă“ de aprovizionare cu materiale de construcţii : nisip, pietriş, var. — Formele de transport ! Conducătorul auto Lica Turnea, de la autobaza nr. 2 Giuleşti, încearcă o explicaţie : — Nu mă notaţi, tovarăşe. In carnet. Am avut şi eu o obligaţie faţă de un coleg de muncă. Să fim oameni (da, dar mai ales, să fim oameni corecţi — n.a.). Vă spun drept, sînt materialele unui mecanic de la garajul nostru (a vorba de Gavrilă Piţu — n.a.). M-a rugat să i le reped pînă aici, şi le-am repezit. — Da, dar „le-ai repezit" fără foaie de parcurs, fără acte care să justifice provenienţa materialelor, fără chitanţă de taxare a transportului , intr-un cuvînt, o afacere „ca sub mină“ ! Ne oprim aici cu relatările, pentru a face loc unor observaţii de ordin mai general. Maşinile, reprezintă , cum sunt folosite MAŞINILE INSTITUŢIILOR ŞI ÎNTREPRINDERILOR POSESOARE DE PARCURI AUTO avuţie importantă a societăţii noastra şi folosirea lor, in modul cel mai chibzuit cu putinţă, ne interesează pe toţi. In ciuda existenţei unor acte normative — care reglementează în mod precis cum trebuie utilizate aceste mijloace — zeci, sute și chiar mii de mașini sunt sustrase uneori de la activitatea lor — destinată intereselor economiei — pentru a fi folosite in cu totul alte scopuri. In perioada 15 mai — 30 septembrie, de exemplu, controalele efectuate de echipaje ale miliţiei şi ale altor organe de control departamentale au depistat circa 23 000 de autovehicule care circulau fără forme legale de transport (fără foi de parcurs, fără acte de justificare a provenienţei mărfurilor, fără boniere de taxare a călătorilor etc.). Să prezentăm şi o statistică pe deţinători de parcuri : unităţile din Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor aveau, în total, în neregulă 9 770 de autovehicule ; din Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor — 2 010 ; din Ministerul Construcţiilor Industriale — 2 384. Urmează, în ordine, Unităţile din Ministerul Minelor, Geologiei şi Petrolului (1012 autovehicule), Ministerul Energiei Electrice (822), Ministerul Chimiei (560) etc., etc. Pentru fiecare din aceste transporturi fără forme legale s-a băgat mina in buzunarul statului , pentru salarii, benzină, ulei, pentru piese de schimb. Ne întrebăm atunci : de ce mai există, în schemele anumitor întreprinderi, șefi de garaje, dispeceri, ori întreg aparat de control, dacă, in atitea cazuri, șoferii folosesc maşinile după cum poftesc ? De ce permit ministerele şi celelalte instituţii in cauză persistenţa unei asemenea situaţii ruşinoase, de bun plac şi debandadă ? Să facem un calcul sumar : dacă admitem, de pildă, că unul singur dintre aceste transporturi ar fi costat, in medie, 1 000 lei — cheltuială minimă pentru plata salariilor, costul lubrifianţilor şi altor materiale — ajungem la concluzia că economia era păgubită, nici mai mult nici mai puţin, decit cu 2,5 milioane lei ! (Şi e vorba doar de cazurile depistate). Calculul este, repetăm, ipotetic, dar el dezvăluie ce consecinţe pot avea transporturile clandestine, plimbările pe banii statului, folosirea neraţională a maşinilor. Nu mai insistăm asupra faptului că asemenea transporturi contribuie mult la uzura prematură a irmaşinilor; sunt atâtea instituţii care ştiu foarte bine să se văicărească pe motivul că n-au primit maşini noi sau piese de schimb, dar trec sub tăcere cu cit s-a grăbit îmbătrânirea celor existente prin asemenea curse frauduloase. Curse care, trebuie adăugat, sunt nu rareori în legătură cu alte acte de necinste, cu sustrageri de bunuri. Cum se explică aceste practici ? Ce cauze credeţi că le generează ? —l întrebăm pe tovarăşul colonel Laurian Voinea, adjunct al şefului Direcţiei circulaţiei din Inspectoratul General de Miliţie. „Cauzele nu trebuie căutate prea departe — ne spune dînsul. Ele îşi au originea în slaba disciplină din garajele unor întreprinderi şi instituţii, în lipsa unui control permanent şi exigent din partea conducerilor asupra felului cum sunt utilizate maşinile aflate în dotarea propriului parc. Legea nr. 1 din 1970 privind asigurarea disciplinei în unităţile socialiste stabileşte că „organele de conducere răspund în faţa statului şi a colectivelor de salariaţi pentru organizarea judicioasă a întregii activităţi, pentru integritatea avutului obştesc şi buna gospodărire a fondurilor materiale şi băneşti“. Atîta vreme cit se petrec fapte cum sunt cele relatate, cit avem de-a face cu încălcări flagrante ale legii, este necesar ca, pe lingă sancţiunile date de organele de miliţie, conducerile întreprinderilor şi departamentelor posesoare de parcuri auto să acţioneze cu mai multă hotărire pentru întărirea disciplinei, pentru respectarea legalităţii transporturilor. Am vrea să atragem atenţia şi asupra unui alt fapt. Pe lingă pagubele materiale pe care le aduc economiei — consum de benzină, de cauciucuri, de alte materiale — folosirea maşinilor în mod nelegal constituie şi un pericol social : obsedaţi de ilegalitatea transportului, conducătorii auto fac exces de viteză, sunt nervoşi, se găsesc permanent în faţa pericolului de a comite accidente“. Datoria neîntîrziată a forurilor de resort — ministere, departamente, conduceri de centrale şi întreprinderi — este de a analiza cu toată răspunderea cum sunt folosite mijloacele de transport, de a stabili, în spiritul legii, măsuri radicale pentru întronarea unui control permanent şi sistematic asupra folosirii parcului auto, în aşa fel incit toate autovehiculele să servească exclusiv interesele economiei, ale statului nostru. Constantin PRIESCU CINE SĂ MEARGĂ PE TEREN? (Urmare din pag. I) „golurile" de aprovizionare ivite la un moment dat, nu sunt evitate, automat, cele viitoare. Pentru asemenea deficienţe nu sunt răspunzători numai gestionarii magazinelor şi depozitelor, ci şi merceologii, ceilalţi lucrători ai aparatului comercial. Respectarea cu stricteţe a regulilor de comerţ şi, deci, buna aprovizionare a cumpărătorilor nu se pot asigura decit înţelegînd întreaga responsabilitate ce revine tuturor salariaţilor din comerţ. Din păcate, însă, chiar unii directori de întreprinderi comerciale ignoră această cerinţă. Directorul O.C.L. Alimentara Arad, de pildă, nu-şi poate explica de ce nu se livrează din depozit mărfurile existente. Cum să-şi explice acest lucru, dacă află abia de la noi că există numeroase note de comandă neonorate de către depozite şi care așteaptă de 4—12 zile. — Am aflat că termenul maxim de onorare a comenzilor este de 3 zile... — precizăm noi. — Asta am stabilit-o noi — ni se răspunde — dar nicăieri nu scrie că termenul trebuie respectat. Este mai mult decit evident că, atunci cînd conducerea unei întreprinderi își consideră facultative propriile dispoziţii, deficienţele de ordin organizatoric, abaterile de la regulile de comerţ îşi fac loc , lucrătorii din aparatul comercial, şefii de unităţi trec — la rindul lor — cu destulă uşurinţă peste unele prevederi ale actelor normative în vigoare, care reglementează activitatea in acest sector. Adesea, neregulile săvirşite de lucrătorii comerciali se răsfrîng direct, materialiceşte, asupra unor cumpărători. Neafişînd toate preţurile, de pildă, la magazinul nr. 113 din Reşiţa, conservele de carne de porc se vindeau cu 12,75 lei (în loc de 10 lei) ; la restaurantele Podgoria și Zahana din Arad, preparatele culinare erau preluate de la bufet, bar sau bucătărie, fără a se elibera bonuri de marcaj, iar listele de meniu nu erau completate la zi cu toate datele necesare pentru a identifica sortimentele existente şi preţul lor ; urmarea era că notele de plată pentru consumatori nu erau întocmite, sau se completau formal. Asemenea „omisiuni“ sunt menite să ascundă — atit organelor de control, cit şi consumatorilor — elementele care ar permite identificarea unui produs, a preţului perceput şi a cantităţii livrate. Referitor la asemenea acte, H.C.M. 2003 menţionează : lipsa etichetelor sau listelor-meniu, neeliberarea de bonuri de vînzare sau note de plată completate cu toate datele, neemiterea bonurilor de marcat pentru ridicarea produselor sau preparatelor de la secţii în unităţile de alimentaţie publică sunt contravenţii la regulile de comerţ. S-a încercat să se acrediteze ideea că organele comerciale — însărcinate, prin natura atribuţiilor, cu funcţii de control — nu au personal suficient pentru a cuprinde întreaga reţea . „Nu mai ştim ce să facem nici noi mai intîi" — ni s-au prins coordonatorii comerţului reşiţean. „Argumentul“ nu rezistă însă nici celei mai sumare analize. Am cerut, de pildă, nu de mult, tuturor merceologilor de la O.C.L. Alimentara- Reşiţa şi de la Direcţia comercială judeţeană să ne comunice în ce a constat programul uneia dintre zilele lor de muncă, aleasă la intîmplare. Răspunsul a fost acelaşi : „lucrări de birou, corespondenţă, diverse situaţii“. Desigur, sunt şi zile în care merceologii îşi fac cu adevărat datoria, se deplasează la magazine, impulsionează aprovizionarea. După cum ne-am putut da seama însă, munca de birou este incă, în mod inexplicabil, preponderentă faţă de activitatea vie, eficientă de teren. Sunt şi alte situaţii : la Bacău, de exemplu, după ce controalele întreprinse de aparatul comercial sunt şi aşa destul de rare, efectul lor este diminuat de modul superficial în care sunt realizate. „Vizitele merceologilor sunt mai mult de... curtoazie — ne spunea şeful unităţii nr. 29. Le-am sesizat în repetate rânduri modul defectuos în care magazinul este aprovizionat, lipsa unor sortimente, dar nu ne-au ajutat cu nimic“. Din toate aceste motive, controalele sunt adeseori inoperante, iar măsurile se aplică cu întîrziere sau chiar niciodată. Ineficienta controlului Întreprins de organele de specialitate este, credem, una dintre cauzele menţinerii şi perpetuării deficienţelor de ordin organizatoric în reţeaua comercială. Aceasta determină, la unii, apariţia atitudinii formale faţă de obligaţia de a respecta regulile bunei serviri a cumpărătorilor. Făcînd apel la o anumită experienţă, acumulată în ultimul timp — ne referim la acţiunea desfăşurată, cu câteva luni în urmă, de brigăzi ale Consiliului Economic — devine limpede că nu s-a ţinut cont în suficientă măsură de recomandarea ca efectuarea controlului să fie tratată ca o obligaţie esenţială, pentru toţi cei cu atribuţii în acest sector, de la primar şi pînă la ultimul inspector. De aceea, considerăm necesar să se iniţieze măsuri hotărîte pentru revizuirea metodelor de lucru, a concepţiei de îndrumare şi control, care să ducă la dezvoltarea spiritului de răspundere, a seriozităţii şi a exigenţei tuturor lucrătorilor, atît a celor din magazine, cit şi a celor din aparatul comercial. La C E. I. L. Oradea Mobilă modernă, de calitate In cadrul Combinatului de exploatare şi industrializare a lemnului din Oradea există două fabrici de mobilă. Cea mai tînără se numeşte „Alfa“. Se numeşte aşa pentru că este prima fabrică construită după înfiinţarea combinatului. Ea a început să producă in primăvara anului 1969 şi s-a impus de la început atît prin calitatea mobilei, cit şi prin modelele realizate. Este elocventă afirmaţia inginerului Cornel Cornea, director tehnic al combinatului : „Fabrica noastră a adus pe piaţă noi tipuri de mobilă, noi atît prin concepţie, cit şi prin realizare. Ele sint moderne, frumoase, îngrijit lucrate şi bine lustruite. Lacul, care le dă un luciu deosebit, este dintr-un material pe care apa nu-1 pătează, iar ţigara nu-1 arde". In vederea conceperii unor tipuri de mobilă cit mai moderne şi adecvate noilor locuinţe, specialiştii de la C.E.I.L. Oradea şi cei de la întreprinderea judeţeană de proiectări, împreună cu constructorii, se consultă de nenumărate ori. Recent, în cadrul combinatului a fost elaborat un număr de 12 planşe care reprezintă diferite tipuri de locuinţe şi modul cum se pot ele mobila. Primele sufragerii s-au numit „Dacia“. Acum se vorbeşte despre „Dacia 2“. Noul tip de mobilă „s-a născut“ în urma sugestiilor făcute de numeroşi cumpărători, care au venit cu propuneri pe care conducerea combinatului le-a luat în consideraţie. La cel de-al V-lea pavilion de mostre de bunuri de consum de la Bucureşti această mobilă a întrunit aprecieri atît din partea specialiştilor, cit şi a vizitatorilor. Mobila fabricată în unităţile C.E.I.L. Oradea este tot mai căutată în ţară şi pe piaţa internaţională. Ea se exportă în 34 de ţări, printre care Anglia, Franţa, U.R.S.S., S.U.A., R.F. a Germaniei, Olanda, Suedia, Norvegia, R.P. Polonă, R.P. Bulgaria, Italia, R.P. Ungară. Aurel POP corespondentul „Scînteii" I n faptul1 DIVERS între foc şi apă Aflat pe cîmp la o depărtare de 25 km de sat, Ion Bălan, paznic la cooperativa agricolă de producţie din Fîntinele (Bacău) avea sarcina să păzească porumbul depozitat în arioaie. După o vreme, stînd în faţa colibei, a făcut foc să se încălzească. Şi după ce s-a încălzit bine, i s-a făcut sete. A plecat după apă, lăsind focul aprins. Rămase in seama vintului, flăcările s-au extins repede, cuprinzind mai Intîi cocenii din apropiere şi apoi arioaiele cu ştiuleţi. Pînă să anunţe satul, pînă să sosească pompierii de la Bîrlad, focul a mistuit 4 arioaie, in care se aflau peste 10 vagoane de porumb. Desigur, neglijenta îl va costa scump pe Ion Bălan. Dar întîmplarea lui poate constitui acum, în plină toamnă, cînd pe cîmp se află o bună parte din recoltă, un avertisment pentru cei ce cred că se pot juca cu focul. Cursa fatală Intr-una din nopţile trecute, conducătorul auto Grigore Mirus din Domneşti (Argeş) s-a urcat la volanul autocamionului 21—AG—726 — proprietatea I.M.T.F. Piteşti — şi, împreună cu consăteanul său Constantin Bădilă, în virstă de 22 de ani, a plecat la o nuntă în comuna Corbi. Obosit probabil de alte drumuri, făcute în ziua precedentă, şoferul a adormit în timp ce maşina se afla în plină viteză. Autocamionul a părăsit şoseaua şi a intrat în şanţ. In urma acestui accident, Constantin Bădilă a decedat. La primele cercetări, s-a stabilit că şoferul care-l conducea nu lucra în mod obişnuit pe acest autocamion. Desigur, el va suporta acum consecinţele de rigoare. Dar cei de sub nasul cărora a dispărut autocamionul ce vor păţi oare ! Un joc oprit la timp După ce şi-au făcut lecţiile, elevii Gheorghe Capră, Viorel Caşica şi alţi ciţiva colegi de-ai lor, toţi din oraşul Piatra Neamţ, au ieşit într-o după-amiază la joacă pe malul rîului Bistriţa. Aici, împărţiţi în grupe de „specialişti“, ei au început să execute săpături „arheologice“. După numai citeva zgîrieturi in pămînt, spre surprinderea lor, au scos la iveală mai multe cartuşe neexplodate. Dîndu-şi seama că acestea nu sunt obiecte de joacă, micii arheologi au hotărît să pună punct curiozităţii care începea să-i încerce şi să suspende imediat orice fel de săpături pe un teren atît de primejdios. A fost o renunţare binevenită pentru toţi. La scurt timp după aceea, ei au semnalat „descoperirea“ organelor de miliţie, pentru ca acestea să o ducă pînă la capăt cu mijloacele adecvate. Cărţi rare Renumite pentru cărţile de rară valoare aflate in depozitele lor, Arhivele Statului s-au îmbogăţit recent cu patru noi volume care au aparţinut unor personalităţi celebre. Este vorba de două volume din biblioteca personală a lui Cristian Tell, referitoare la Unirea Principatelor, şi de alte două care poartă autografele scriitorilor Anatole France şi Alexandru Vlahuţă. „Doctoriţa“ venea de la... penitenciar Intr-una din zilele trecute, oficiantul sanitar Florea Dulcă din comuna Plosca (Teleorman) era un al nouălea cer. Norocul ii scosese în cale pe noul medic, picat in dispensar pe nepusă masă, iar el se grăbise să-i facă cea mai bună impresie. Şi, pentru că noua sa cunoştinţă, Maria Pirvu, din comuna Leu (Dolj), dorea să intre imediat in exerciţiul funcţiunii, i-a predat cheia de zi cabinetul medical şi s-a oferit să o prezinte oficialităţilor locale. O dată terminate toate formalităţile de prezentare (cu care prilej, in paranteză fie spus, oficiantul sanitar, in calitatea sa de viitor subaltern, nu îndrăznise să-i ceară nici buletin, nici repartiţie, iar oficialităţile comunei se declaraseră satisfăcute de garanţiile oferite de... recomandarea lui), Maria Pirvu s-a apucat de treabă, fără a se sinchisi dacă va fi sau nu trecută pe statele de plată. A început să dea consultaţii, să elibereze reţete şi... să facă dispărute diverse obiecte din casele pe care le vizita. După 5 zile insă, cînd a primit din partea direcţiei sanitare judeţene invitaţia de a veni la Alexandria, Maria Pirvu s-a decis... să-şi caute post în altă parte ! Intrucit, după cum s-a constatat ulterior, dumneaei nu venise la dispensar direct de pe băncile facultăţii, ci de la... penitenciar ! In curmă, ea se va întoarce în acelaşi loc cu o nouă „diplomă“. Cit despre cei ce i-au pus dispensarul la dispoziţie, sperăm că organele de resort le vor pune şi lor... diagnosticul de rigoare ! Rubrică redactată de Dumitru TIRCOB Gheorghe DAVID cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii".