Scînteia, octombrie 1971 (Anul 40, nr. 8924-8954)

1971-10-27 / nr. 8950

SCINTEIA — miercuri 27 octombrie 1971 ea 9 Proiect CAPITOLUL I Producţia viticolă SECŢIUNEA I Dispoziţii generale Art. 1. In Republica Socialistă România, viticultura se dezvoltă potrivit obiectivelor stabilite prin planul de stat. Această dezvoltare se face pe seama zonei colinare, în condiţiile asigurării unei producţii ridicate şi de bună calitate, precum şi a valorificării cit mai eficiente a terenurilor improprii pentru alte culturi. Art. 2. Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Apelor, cu consultarea organelor centrale interesate şi a comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene, organizează efectuarea delimitării teritoriale a culturii viţei de vie şi a arealelor de producere a principalelor categorii de vinuri, pe podgorii, centre viticole şi plaiuri, cu precizarea direcţiilor de dezvoltare a producţiei, a soiurilor şi sortimentelor de soiuri, precum şi a sistemelor de cultură pentru fiecare podgorie, centru viticol şi plai, conform tradiţiei şi rezultatelor cercetărilor de specialitate. Fac obiectul delimitării prevăzute la acest articol : a) terenurile ocupate cu plantaţii de vii roditoare şi pepiniere viticole; b) terenurile din podgorii, rezultate în urma defrişării viilor, aflate în perioada de pregătire, pentru plantări noi, care fac trup comun, completează sau unesc masivele viticole existente. De asemenea, pot fi destinate, pentru plantaţii viticole noi, potrivit prevederilor legii, terenurile în pantă şi cele nisipoase care, ca urmare a condiţiilor naturale, sunt corespunzătoare culturii viţei de vie. Art. 3. Plantaţiile de vii, situate în afara perimetrului delimitat al podgoriilor, centrelor viticole şi plaiurilor, sunt considerate „vii răzleţe“. Art. 4. Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor, cu consultarea organelor centrale şi a comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene interesate, stabileşte podgoriile, centrele și plaiurile viticole, în cadrul cărora se produc vinuri cu denumiri de origine, eliberînd producătorilor certificate de atestare a acestui drept. Art. 5. Rezultatele lucrărilor privind delimitarea teritorială a culturii viţei de vie și de atribuire a denumirii de origine sunt aduse la cunoştinţa celor interesaţi, după caz, prin comunicare scrisă unităţilor socialiste sau prin afişare la sediul consiliului popular comunal, orăşenesc sau municipal, celorlalţi posesori de vii. In termen de 30 de zile de la comunicare sau afişare, cei interesaţi pot face intîmpinare in legătură cu delimitarea şi atribuirea denumirii de origine. Intîmpinarea va fi rezolvată de consiliul popular judeţean prin organele sale de specialitate, în termen de 30 de zile de la depunere. Cei nemulţumiţi se pot adresa, în termen de 15 zile de la comunicare, Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Apelor, care, prin organele sale de specialitate, va rezolva plîngerea în termen de cel mult 60 de zile de la depunere. Lucrările de delimitare și atribuire a denumirii de origine devin obligatorii dacă întîmpinarea nu a fost introdusă în termen sau dacă ea nu a fost rezolvată in favoarea solicitantului. Art. 6. Lucrările de delimitare a podgoriilor, centrelor și plaiurilor viticole, precum și cele privind atestarea dreptului la denumire de origine se evidențiază distinct în cadastrul funciar. Art. 7. Pentru aplicarea măsurilor privind folosirea raţională a fondului viticol, Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor organizează introducerea registrului viticol, obligatoriu pentru toţi deţinătorii de vii, în care vor fi trecute suprafeţele cultivate cu viţă de vie pe categorii de vii, sortimente şi soiuri. Art. 8. Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, prin Institutul de cercetări pentru viticultură şi vinificaţie şi staţiunile sale experimentale, răspunde de crearea de noi soiuri şi selecţii clonale valoroase de struguri pentru masă şi vin, mai productive şi cu însuşiri calitative şi tehnologice superioare. SECŢIUNEA A II-A Producerea şi circulaţia materialului sâditor viticol Art. 9. Producerea materialului săditor viticol se realizează pe baza planului stabilit de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor, numai in pepinierele unităţilor agricole socialiste, autorizate in acest scop. Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, prin Institutul de cercetări pentru viticultură şi vinificaţie şi staţiunile experimentale viticole, va produce material soditor elită, coarde altoi şi butaşi portaltoi, selecţionaţi, pentru înfiinţarea plantaţiilor mamă şi de producţie. De asemenea, va elabora tehnologii îmbunătăţite de producere a butaşilor portaltoi, a viţelor altoite şi pe rădăcini proprii şi va asigura îndrumarea tehnică a unităţilor pepinieristice din raza lor de activitate. Unităţile agricole de stat vor înmulţi materialul biologic valoros şi vor asigura cantităţile necesare de coarde altoi şi butaşi portaltoi, atît pentru nevoile proprii, cit şi pentru unităţile cooperatiste şi pentru export. Cooperativele agricole vor produce material săditor viticol de calitate superioară, din soiurile de viţă roditoare şi de portaltoi, admise la înmulţire. Art. 10. Autorizaţia de înfiinţare şi funcţionare a pepinierei se eliberează de către Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor numai acelor unităţi care îndeplinesc condiţiile prevăzute în normele tehnice, elaborate de către acesta. Unităţile producătoare garantează şi răspund de autenticitatea soiurilor, valoarea biologică, calitatea şi starea de sănătate a materialului săditor viticol produs. In cazul în care se constată că unele unităţi de producere a materialului săditor viticol nu-şi realizează sarcinile cantitative și calitative prevăzute prin plan. Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Apelor va aplica sancţiuni celor vinovaţi şi le va retrage autorizaţia de funcţionare. Art. 11. Comercializarea materialului săditor viticol se efectuează prin centrala de specialitate a Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor, pe baza planului stabilit de către acesta. Livrarea şi transportul de material săditor viticol se fac pe baza certificatului de garantare a autenticităţii soiurilor, valorii biologice şi calităţii, precum şi a buletinului de liberă circulaţie fitosanitară, eliberate de către organele de specialitate. Art. 12. Importul şi exportul de viţe altoite, coarde altoi şi butaşi portaltoi se vor face numai de către întreprinderile de comerţ exterior din subordinea Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor. SECŢIUNEA A III-A înfiinţarea plantaţiilor de vii Art. 13. Plantaţiile de vii şi de portaltoi vor putea fi înfiinţate numai pe baza autorizaţiei de plantare, eliberată de către Direcţia generală judeţeană pentru agricultură, industrie alimentară, silvicultură şi ape, cu respectarea lucrărilor de prevenire şicombatere a eroziunii solului, a normelor tehnice de plantare, a solurilor şi sortimentelor stabilite prin programul de dezvoltare a viticulturii. Art. 14. In vederea satisfacerii cererii de consum a populaţiei şi a pieţei externe cu struguri de masă, soiurile folosite la înfiinţarea plantaţiilor vor trebui să îndeplinească următoarele condiţii : — să alcătuiască un sortiment bogat şi bine eşalonat în timp ; — să fie de calitate superioară, cu însuşiri gustative deosebite, boabe uniforme ca mărime, într-o gamă variată de culori şi forme şi pe cit posibil fără seminţe ; — să asigure un procent ridicat de struguri-marfă şi să fie rezistente la transport şi păstrare îndelungată în depozite. De asemenea, soiurile de struguri pentru vin, destinate pentru înfiinţarea plantaţiilor noi, trebuie : — să corespundă direcţiilor de producţie stabilite pentru fiecare podgorie, centru şi plai viticol ; — să contribuie la creşterea ponderii sortimentului pentru vinuri uşoare, de consum curent ; — să favorizeze extinderea sortimentului pentru vinuri roşii şi roze ; — să asigure sortimentele necesare pentru producerea de vinuri spumante, distilate şi vinuri aromatizate. Art. 15. Plantarea viilor de hibrizi direct producători, precum şi folosirea materialului săditor provenit din viţe de hibrizi direct producători, la completarea golurilor din plantaţiile de vii altoite şi indigene, sunt interzise. Art. 16. Defrişarea oricăror suprafeţe de vii roditoare sau de portaltoi se poate face numai pe bază de autorizaţie eliberată de Direcţia generală judeţeană pentru agricultură, industrie alimentară, silvicultură şi ape, potrivit planului şi normelor tehnice stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor. SECŢIUNEA A IV-A îngrijirea plantaţiilor viticole Art. 17. Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, prin Institutul de cercetări pentru viticultură şi vinificaţie şi staţiunile experimentale viticole, vor elabora, pe baza rezultatelor obţinute în cercetare şi producţie, tehnologii diferenţiate de cultură pentru strugurii de masă şi vin, în funcţie de potenţialul de producţie al plantaţiilor, de particularităţile biologice ale soiurilor şi condiţiile naturale ale fiecărei podgorii. De asemenea, pentru aplicarea în practică a rezultatelor ştiinţifice obţinute, va acorda asistenţă tehnică tuturor unităţilor producătoare din raza lor de activitate. Art. 18. Unităţile socialiste deţinătoare de vii, plantaţii portaltoi sau şcoli de viţă şi persoanele care posedă vii roditoare sunt obligate să execute lucrările de întreţinere pentru a asigura creşterea normală a viţei de vie şi obţinerea de producţii corespunzătoare potenţialului cantitativ şi calitativ al soiurilor şi podgoriei, cu respectarea regulilor agrotehnice. In acest scop, se vor executa : tăierea in uscat, tipizată pe soiuri şi podgorii ; completarea obligatorie a golurilor din vii în primii 3 ani de la plantare ; fertilizarea în funcţie de potenţialul de producţie al solului ; combaterea bolilor şi dăunătorilor, după indicaţiile staţiilor de prognoză şi avertizare ; operaţiuni în verde în toate plantaţiile cu soiuri de masă, precum şi recoltarea strugurilor la maturitatea tehnologică potrivit produsului ce urmează a fi obţinut. CAPITOLUL II Producţia vinicolă . SECŢIUNEA I Vinurile şi produsele pe bază de vin Art. 19. Vinul este lovitura obţinută exclusiv prin fermentarea alcoolică, completă sau parţială, a strugurilor proaspeţi, zdrobiţi sau supuşi unor prelucrări autorizate, ori a mustului de struguri proaspeţi. In funcţie de calitatea şi însuşirii tehnologice, vinurile pot fi : de consum curent, de calitate superioară şi speciale. a) Vinurile de consum curent sunt acelea care se obţin din soiuri sau sortimente de soiuri de mare producţie, în centre viticole sau podgorii specializate in această direcţie de producţie. Din această categorie fac parte şi vinurile ce se obţin din viile răzleţe. Tăria alcoolică minimă a vinurilor de consum curent este de 8 la sută în volume. b) Vinurile de calitate superioară sunt cele care prezintă însuşiri şi caracteristici specifice soiurilor sau sortimentelor de soiuri şi sunt prelucrate după o tehnologie stabilită pentru fiecare podgorie sau centru viticol. Tăria alcoolică a acestor vinuri este de cel puţin 10,5 la sută în volume. Punerea în consum a vinurilor de calitate superioară se face cu indicarea podgoriei sau a centrului viticol, a soiului sau sortimentului de soiuri şi a anului de recoltă. Vinurile produse in podgorii şi centre delimitate, dar care nu îndeplinesc condiţiile pentru vinuri de calitate superioară, vor fi trecute in categoria vinurilor de consum curent şi valorificate ca atare. c) Vinurile speciale sunt cele obţinute din musturi sau vinuri care au fost supuse unor tratamente autorizate, in cursul prelucrării sau după aceea şi ale căror caracteristici sunt determinate de însuşirile tehnologice ale materiei prime şi de tehnologia aplicată la prelucrare. Din categoria vinurilor speciale fac parte : vinurile spumante, obţinute pe cale naturală ; vinurile spumoase, impregnate, obţinute prin adaos de bioxid de carbon ; vinurile aromatizate ; vinurile cu adaos de zahăr, must concentrat, mister sau alcool, cu caracteristicile tehnologice prevăzute în normele tehnice de calitate. Art. 20. Vinul de hibrizi se obţine din strugurii de hibrizi direct producători şi este destinat, în principal, pentru obţinerea alcoolului de vin şi oţetului. Vinul de hibrizi poate fi pus în consum, ca atare, cu condiţia să fie valorificat sub denumirea de „vin de hibrizi". Amestecul de struguri sau de vin provenit de la viţele altoite și indigene, cu cel de hibrizi direct producători in scopul valorificării este interzis. In cazul în care se produce un asemenea amestec, vinul rezultat este considerat „vin de hibrizi" și va fi valorificat în condiţiile prevăzute la alineatul precedent. Art. II. Vinuri proprii consumului sunt vinurile care au fost realizate prin practici şi tratamente autorizate şi se încadrează sub raportul însuşirilor organoleptice şi a compoziţiei chimice in limitele stabilite prin normele tehnice. Art. 22. Vinurile improprii consumului sunt : — vinul care prezintă un început de oțetire și care are aciditatea volatilă de peste 1,00 g/l — exprimat in acid sulfuric — pentru vinul de 10 la sută alcool și cite 0,05 g/1, în plus, pentru fiecare grad alcool, peste 10 la sută ; — vinul care, pe lîngă aspect şi gust defectuos, se caracterizează printr-un conţinut în acid tartric total, exprimat un bitartrat de potasiu, sub 1,25 grame la litru şi prin valoarea raportului dintre acidul tartric total şi potasa totală mai mică de 0,6 ; — vinul bolnav sau cu început de Îmbolnăvire ; — vinul care prezintă gust şi miros de mucegai sau alte gusturi ori mirosuri neplăcute sau străine ; — vinul care conţine componente sau substanţe in exces, provenite din adaosuri neautorizate sau autorizate, în afara limitelor prevăzute prin normele tehnice. Vinurile improprii consumului sunt destinate industrializării, pentru fabricarea alcoolului din vin sau oțetului, fie direct, fie după o prelucrare corespunzătoare. Art. 23. Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Apelor, cu consultarea organelor centrale şi a comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene interesate, stabileşte pentru fiecare podgorie, centru şi plai viticol tipurile de vin şi alte băuturi obţinute din struguri, must sau vin, cu indicarea tehnologiei şi a caracteristicilor de bază prevăzute în normele tehnice de calitate a materiei prime şi a produsului finit. .SECŢIUNEA A II-A Vinurile şi produsele pe bază de vin, cu denumire de origine Art. 24. Vinurile de calitate superioară, care se disting prin originalitatea însuşirilor şi caracteristicilor imprimate de aria de producere strict delimitată, de soiul sau sortimentul de soiuri, de modul de cultură şi de o tehnologie consacrată, vor purta „denumire de origine". Denumirea de origine va putea fi purtată şi de unele vinuri speciale, distilate de vin învechite, precum şi de alte produse vinicole care vor îndeplini condiţiile prevăzute la alineatul precedent. Art. 25. Obţinerea, maturarea, condiţionarea şi îmbutelierea vinurilor de calitate superioară, a vinurilor speciale, a distilatelor de vin învechite, precum și a altor produse vinicole, care poartă denumire de origine, se vor efectua în areale strict delimitate şi în condiţii stabilite prin normele tehnice. Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor va autoriza, pentru unităţile în subordine, in cazuri cu totul excepţionale şi sub control special, ca maturarea, condiţionarea şi îmbutelierea vinurilor şi a produselor pe bază de vin, care poartă denumire de origine, să se efectueze în întreprinderi specializate, din afara podgoriilor de provenienţă. In acest caz, pe etichetă va figura în mod obligatoriu şi locul de îmbuteliere. SECŢIUNEA A III-A Producerea vinurilor şi a produselor pe bază de vin Art. 26. Pentru satisfacerea cerinţelor şi exigenţelor consumatorilor, Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, prin Institutul de cercetări pentru viticultură şi vinificaţie şi staţiunile experimentale viticole, vor stabili măsuri tehnice şi organizatorice menite să asigure îmbunătăţirea calităţii vinurilor şi diversificarea gamei de produse vinicole, potrivit potenţialului natural al podgoriilor din ţara noastră. Art. 27. Producerea vinurilor se face în interiorul podgoriei sau centrului viticol, de către întreprinderile şi organizaţiile economice socialiste, care au asemenea sarcini de plan, iar de ceilalţi cultivatori, numai pentru strugurii din producţia proprie. Art. 28. Producerea vinurilor speciale, cum sunt cele spumante, spumoase, aromatizate sau alcoolizate, a distilatelor de vin şi a altor băuturi pe bază de struguri, de must sau de vin, se face numai în întreprinderi sau unităţi autorizate de către Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor. Art. 29. Tratamentele aplicate mustului şi vinului in scopul pregătirii şi îngrijirii acestora, permise în practica de vinificare şi conservare, sunt cele stabilite prin normele tehnice. Art. 30. Sunt interzise următoarele practici în producerea vinurilor şi a produselor pe bază de vin : a) obţinerea băuturilor fermentate din stafide cu adaos de apă, zahăr, must concentrat sau alte produse ; folosirea stafidelor in procesul de vinificaţie ; b) adăugirea în must sau vin a unor cantităţi de apă, de alcool şi de zaharuri de orice fel, de zaharină şi de orice alte asemenea produse care modifică compoziţia naturală a strugurilor şi vinului ; c) cupajarea vinurilor din podgorii diferite şi de categorii diferite, în afara celor admise in baza normelor tehnice ; d) amestecarea vinurilor sănătoase cu cele improprii consumului ; e) tratarea mustului și vinului cu produse și materiale neautorizate ; f) alte practici, în afara celor stabilite prin normele tehnice, care ar modifica autenticitatea sau naturaleţea mustului și vinului. Art. 31. Obţinerea băuturilor fermentate din alte materii prime decit strugurii ca :mere, coacăze, agrişe sau alte fructe, în scopul comercializării, este permisă numai cu aprobarea Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor. Art. 32. Unităţile producătoare de vin sau care depozitează, condiţionează ori îmbuteliază vinul nu au dreptul să ţină în localurile respective musturi concentrate, misteluri, distilate şi alcool, de orice fel, zahăr şi soluţii zaharoase, siropuri,' băuturi ' şi sucuri care nu provin din struguri sau derivate ale acestora. De asemenea, sunt interzise substanţele care pot da mustului şi vinului gusturi, arome şi culori particulare, altele decât cele legate de natura acestora. SECŢIUNEA A IV-A Valorificarea vinurilor, precum şi a celorlalte produse vinicole Art. 33. Comercializarea vinurilor şi a celorlalte produse vinicole constituie monopol de stat şi se realizează prin organizaţii economice de specialitate. Cooperativele agricole de producţie, membrii cooperatori şi producătorii individuali pot valorifica cantităţile destinate consumului propriu, dacă achită taxele legale şi vînd, din gospodărie, direct consumatorilor. Art. 34. Transportul vinurilor şi al celorlalte băuturi obţinute pe bază de struguri şi vin de la unităţile în care s-au produs, către unităţile de depozitare, maturare, condiţionare, îmbuteliere sau comercializare, precum şi către cele de industrializare, va fi însoţit de buletinul de analiză şi de certificatul de atestare a denumirii de origine pentru vinurile îndreptăţite a purta această denumire. Art. 35. Vinurile și celelalte băuturi pe bază de vin, cu denumire de origine, vor fi îmbuteliate în mod obligatoriu și comercializate ca atare. Art. 36. Calitatea vinurilor și a celorlalte băuturi provenite din must și vin, importate, trebuie să fie dovedită prin certificate eliberate de laboratoarele recunoscute în ţara de origine. Certificatul va conţine, în măsura în care convenţia dintre state nu prevede altfel, indicaţii asupra provenienţei, compoziţiei chimice şi confirmarea că acestea corespund prevederilor legii din ţara de origine. Art. 37. Vinurile şi celelalte băuturi provenite din must şi din vin, importate fără a fi îmbuteliate, vor fi comercializate sub denumirea cu care au fost importate ; cele ce se îmbuteliază în ţară vor purta pe etichetă menţiunea „îmbuteliat în România“. CAPITOLUL III Organele de îndrumare şi control Art. 38. In scopul coordonării măsurilor privind dezvoltarea şi apărarea viticulturii şi asigurării unei îndrumări metodologice unitare, în cadrul Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor va funcţiona Oficiul Naţional al Viei şi Vinului, alcătuit din specialişti şi reprezentanţi ai sectoarelor economice interesate. Componenţa Oficiului Naţional al Viei şi Vinului şi modul de funcţionare al acestuia se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, industriei alimentare, silviculturii și apelor. Art. 39. Pentru exercitarea controlului cu privire la îndeplinirea prevederilor Legii viei și vinului, în cadrul Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Apelor va funcționa Inspecția de stat viti-vinicolă. CAPITOLUL IV Dispoziţii finale Art. 40. Definiţiile privind strugurii, produsele obţinute din struguri şi din vin, precum şi băuturile alcoolice casnice sunt cele precizate în anexă, care face parte integrantă din prezenta lege. Art. 41. Condiţiile de delimitare teritorială a culturii viţei de vie ; modul şi condiţiile de eliberare a autorizaţiei de înfiinţare a plantaţiilor de vii şi a pepinierelor, amplasarea şi funcţionarea acestora ; condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească localurile şi vinurile proprii consumului ; condiţiile de atribuire a denumirii de origine şi condiţiile de obţinere, maturare, condiţionare a acestor vinuri ; tratamentele ce se aplică mustului şi vinului ; clasarea vinurilor ; modalităţile de exercitare a controlului şi a constatării abaterilor, precum şi alte măsuri de aplicare a prezentei legi se stabilesc prin normele tehnice elaborate de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Apelor. Art. 42: încălcarea dispozițiilor din prezenta lege atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravențională, materială, civilă sau penală. Nerespectarea prevederilor art. 11 alin. 1 şi art. 31 alin. 1 se pedepseşte potrivit art. 295 litera a. din Codul Penal ; nerespectarea cu ştiinţă sau din neglijenţă a prevederilor art. 20 alin. 2 şi 3 şi art. 22 se pedepseşte, după caz, potrivit art. 248 şi 249 din Codul Penal ; nerespectarea cu ştiinţă a prevederilor art. 30 litera a, b, d, e şi f se pedepseşte potrivit art. 297 din Codul Penal; încălcarea prevederilor art. 7, 9 alin. 1, 11 alin. 2, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 19, litera a, şi b., 25, 27, 28, 31, 32, 34, 35, 36 şi 37 din prezenta lege, precum şi săvîrşirea de alte fapte ce vor fi stabilite şi sancţionate prin hotărîre a Consiliului de Miniştri constituie contravenţie. Prin hotărîre a Consiliului de Miniştri se va putea stabili, pentru unele din contravenţiile de la alineatul precedent, aplicarea de amenzi întreprinderilor și organizațiilor economice socialiste, pînă la 50 000 lei. Dispoziţiile Legii nr. 2/1970 privind asigurarea și controlul calității produselor sunt aplicabile în activitatea viticolă și vinicolă, în măsura în care prezenta lege nu prevede altfel. Constatarea infracțiunilor săvîrșite la prezenta lege se face de către organele de urmărire penală și de specialiști anume împuterniciți de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Apelor. Art. 43. Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la data publicării ei. LEGEA VIEI ȘI VINULUI Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Apelor a elaborat proiectul Legii viei și vinului. Conform Hotărîrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. din 19 octombrie 1971, proiectul de lege este supus dezbaterii publice pentru ca specialiştii din acest domeniu, toţi oamenii muncii sâ-şi poată aduce contribuţia la definitivarea lui. Observaţiile, propunerile şi sugestiile, în legătura cu acest proiect de lege, vor fi înaintate Direcţiilor judeţene pentru agricultură, industrie alimentară, silvicultură şi ape, Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor, presei centrale şi locale. Viticultura are o mare importanţă pentru economia noastră naţională, deoarece viţa de vie pune in valoare la maximum condiţiile naturale de climă şi sol şi îndeosebi terenurile din zona colinară, care nu pot fi folosite pentru alte culturi. Dezvoltarea armonioasă a agriculturii noastre socialiste necesită o grijă deosebită faţă de patrimoniul viticol care are rolul de a satisface cu produse viti-vinicole consumul populaţiei şi de a asigura anumite cantităţi pentru export. In vederea îndeplinirii acestui important rol economic, trebuie să se producă cantităţi tot mai mari de struguri de vin şi de masă intr-un sortiment bine eşalonat în timpul anului, vin şi produse pe bază de vin mai variate, de bună calitate şi la un preţ de cost redus. Numai în acest mod vor fi valorificate cit mai complet condiţiile naturale şi folosite eficient fondurile investite la înfiinţarea plantaţiilor de vii, la dotarea lor tehnică şi la construirea capacităţilor de vinificare, depozitare şi condifiicrare. In scopul realizării obiectivelor de mai sus, Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Institutul de cercetări pentru viticultură şi vinificaţie, staţiunile experimentale viticole vor trebui să-şi intensifice munca privind obţinerea de soiuri noi şi selecţii clonale valoroase, de struguri pentru masă şi vin, cu insuşiri productive şi calitative superioare celor existente in cultură ; verificarea în condiţiile podgoriilor noastre a soiurilor de viţă de vie şi portaltoi din sortimentul mondial şi extinderea în cultură a celor ce prezintă caracteristici de producţie şi calitate deosebite ; stabilirea tehnologiilor moderne la înfiinţarea plantaţiilor de viţă de vie pe terenuri în pantă, care să permită extinderea la maximum a mecanizării lucrărilor ; îmbunătăţirea tehnologiilor de îngrijire a viilor pe rod in vederea realizării unor producţii mari şi de bună calitate la strugurii de masă şi de vin ; perfecţionarea tehnologiilor de obţinere a vinurilor şi a produselor pe bază de vin, precum şi diversificarea sortimentelor ; efectuarea controlului, în toate etapele procesului de producţie, circulaţie şi valorificare. In vederea atingerii acestor ţeluri, Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta Lege. Anexa cuprinzînd definiţiile privind strugurii, produsele obţinute din struguri şi din vin, precum şi băuturile alcoolice casnice . Strugurii sunt fructele viţei de vie ajunse la maturitate. După destinaţie, strugurii pot fi : — pentru vin, acei struguri care datorită caracteristicilor lor tehnologice sunt destinaţi, în principal, vinificării, prin strivire sau presare, cu mijloace obişnuite folosite în vinificaţie şi care generează în mod spontan o fermentaţie alcoolică. Ei pot fi culeşi la maturitate, la supramaturare, la supramaturare cu atac de mucegai nobil (botrytis cinerea), sau la stafidire, determinind o anumită calitate a materiei prime şi respectiv a vinului obţinut. — pentru masă, acei struguri care, datorită caracteristicilor lor, sunt destinaţi, în principal, consumului în stare proaspătă şi sunt obţinuţi din soiuri de viţă specializate în această direcţie de producţie. 2. Stafidele sunt boabele de struguri — cu sau fără seminţe — obţinute din soiurile cultivate în acest scop, deshidratate, în aşa fel încât să nu poată fi zdrobite cu utilajele obişnuite de vinificaţie şi să nu poată fermenta in mod spontan. Stafidele sunt folosite exclusiv în scopuri alimentare, fiind interzis a fi utilizate în obţinerea musturilor ori a vinurilor naturale. 3. Mustuiala de struguri este produsul rezultat prin zdrobirea strugurilor proaspeţi, cu sau fără ciorchini. 4. Mustul este produsul lichid rezultat exclusiv din zdrobirea strugurilor, scurgerea săvacului, presarea mustuielii sau din presarea strugurilor proaspeţi. Mustul poate fi : proaspăt, tăiat şi concentrat. Must tăiat este mustul oprit din fermentaţie alcoolică prin unul dintre procedeele oenologice autorizate şi al cărui conţinut in alcool nu depăşeşte 1 la sută în volume. Must concentrat este produsul obţinut prin eliminarea unei părţi a apei din mustul proaspăt sau tăiat, şi al cărui conţinut in zaharuri este de cel puţin 650 g/l. Concentrarea mustului se poate face la presiune normală sau sub vacuum. 5. Mustul spumant este produsul obţinut din fermentaţia parţială a mustului de struguri, căruia i s-au aplicat tratamentele de stabilizare autorizate. Mustul spumant este destinat exclusiv alimentaţiei şi nu poate fi utilizat în scopuri oenologice. Acesta poate avea maximum 3 la sută alcoole în volume. 6. Sucul de struguri este produsul obţinut direct din mustul de struguri proaspeţi, căruia i s-au aplicat tratamente de stabilizare admise prin lege. De asemenea, sucul poate fi obţinut din sucul sau mustul concentrat cu adaos de apă plină la concentraţia de zahăr normală pentru sucul de struguri. Se admite cel mult 1 la sută alcoole în volume. 7. Mistelul este mustul, sau mustuiala de struguri, neintrate în fermentaţie, alcoolizate. Mistelul este destinat în principal ca materie primă pentru prepararea unor vinuri speciale. S. Boştina este produsul obţinut din mustuiala de struguri din care mustul răvac s-a scurs gravitaţional fără folosirea vreunui mijloc de presare. 9. Tescovina este produsul realizat după scurgerea mustului sau vinului, ca urmare a presării baştinei sau mustuielii. 10. Vin tulburel este vinul in faza de fermentaţie lentă. 11. Vinul spumant este vinul special obţinut după tehnologia tradiţională şi autorizată, care la destuparea buteliei perlează şi produce o spumă persistentă, datorită degajării anhidridei carbonice de origine exclusiv endogenă. Vinul spumant din buteliile în capacitate mai mare de 0,759 1 are o presiune de minimum 3,5 atmosfere la temperatura de 20 grade Celsius, iar cele de 0,375 1 de minimum 3,0 atmosfere peste presiunea atmosferică. 12. Vinul spumos (gazeificat) este vinul special care la destuparea buteliei degajă o spumă de anhidridă carbonică, de origine total sau parţial exogenă. Acesta are o presiune în butelii, la temperatura de 20 grade Celsius, de minimum 2,5 şi maximum 3,5 atmosfere peste presiunea atmosferică. 13. Vinul aromatizat este vinul special obţinut din vin, din must proaspăt sau concentrat, peste care s-a adăugat distilat de vin sau alte alcooluri alimentare, precum şi alte vinuri speciale. Proporţia mustului, a vinului natural sau special, folosite la prepararea vinului aromatizat trebuie să fie de cel puţin 70 la sută din produsul finit. Aroma caracteristică are la bază ingrediente, preparate din plante admise de către legislaţia sanitară. 14. Vinul alcoolizat este vinul obţinut din mustuiala de struguri sau din must, parţial fermentate, ori din vin. Vinul alcoolizat are o concentraţie de 14—23 la sută alcool — în volume La prepararea lui este admis adaosul de distilat de vin sau alte alcooluri alimentare. 15. Distilatul de vin este produsul obţinut prin distilarea vinului cu caracteristici specifice acestui scop și care are o tărie alcoolică cuprinsă între 60—70 la sută — în volume. 16. Distilatul de tescovină și distilatul de drojdie de vin sunt produse provenite din distilarea tescovinei fermentate, a lichidului rezultat din difuzia tescovinei, a drojdiei de vin și a lichidurii obţinut din presarea drojdiei. Punerea în consum a acestor distilate se face cu arătarea, în mod obligatoriu, a materiei prime din care au rezultat. 17. Băuturi alcoolice casnice sunt băuturile obţinute din subproduse şi rezidii de la vinificare sau distilare, din fructe proaspete, uscate sau industrializate, ori alte asemenea produse, supuse fermentării cu sau fără adaos de apă, zahăr sau alte produse îndulcitoare. * Băuturile alcoolice casnice nu pot fi comercializate sub nici o formă, ele fiind destinate, în exclusivitate, consumului propriu. PAGINA 3 Cadru legislativ pentru organizarea activităţii economice • (Urmare din pag. I) în mecanismul economiei, atribuţiile ce le revin în domeniul cercetării şi proiectării, investiţiilor şi construcţiilor, organizării producţiei şi a muncii, aprovizionării tehnico-materiale şi desfacerii , laturi ale activităţii precizate cu claritate în articolele legii. Dar, indiferent de diversitatea şi de sfera lor de cuprindere, prevederile din lege respectă neabătut principiul conducerii unitare a economiei pe bază de plan, îmbinată cu acordarea de largi atribuţii unităţilor economice. Se desprinde din aceasta spiritul realist al politicii partidului, conştiinţa clară a faptului că nici un program, nici o măsură nu pot fi elaborate numai de sus, în toate amănuntele, astfel încît să corespundă cît mai bine necesităţilor şi posibilităţilor economiei. Legea stabileşte, printre altele, că principala atribuţie a întreprinderilor şi a organelor sale de conducere colectivă constă în elaborarea planului propriu, ca parte integrantă a planului de stat, şi în stabilirea măsurilor care să asigure îndeplinirea prevederilor sale. Este în aceasta o concretizare legală a principiului fundamental al planificării economiei : elaborarea planului de jos în sus, îmbinarea strînsă a studiilor şi propunerilor unităţilor economice cu cele ale organelor centrale de conducere, care au viziunea de ansamblu a dezvoltării economice şi sociale. După cum este cunoscut, în vederea valorificării cît mai depline a capacităţilor şi iniţiativei maselor, a creşterii rolului lor în viaţa economică a ţării partidul nostru a ridicat principiul conducerii colective la rangul unui principiu suprem al activităţii în toate verigile economiei. Constituirea incă din anul 1968 a comitetelor de direcţie din întreprinderi, iar mai tîrziu a consiliilor da administraţie din centralele industriale, instituţionalizarea adunărilor generale ale salariaţilor au dat rezultate pozitive, contribuind la ridicarea la un nivel mai înalt a muncii de conducere, la adîncirea democraţiei socialiste în activitatea unităţilor socialiste. Acum, prin Legea privind organizarea şi conducerea unităţilor socialiste de stat se legiferează cadrul organizatoric, atribuţiile şi modul de funcţionare a acestor organe de conducere, ca şi a adunărilor generale, ca forme superioare de conducere colectivă. Reţine atenţia că, prin noua lege, organele de conducere colectivă s-au transformat în comitete ale oamenilor muncii — în întreprinderi — şi consilii ale oamenilor muncii — în centralele industriale, iar adunările generale ale salariaţilor au căpătat denumirea de adunări generale ala oamenilor muncii. Se cuvine subliniat că nu este vorba de o simplă schimbare de nume, ci de una dre fond, aceste organe de conducere colectivă reflectând mai bine esenţă" lor democratică, socialistă, rolul deosebit de important ce revine oamenilor muncii în conducerea unităţilor economice. După cum se precizează în lege, colectivul de muncă al fiecărei unităţi poartă răspunderea pentru gospodărirea patrimoniului încredinţat şi pentru rezultatele economice obţinute de unitate. Merită relevat, în mod deosebit, faptul că organele de conducere colectivă din întreprinderi şi centrale, cu o sporită participare muncitorească, trebuie să dovedească o înaltă responsabilitate în fundamentarea temeinică a hotărîrilor, prin confruntarea opiniilor şi fructificarea experienţei factorilor de răspundere, a specialiştilor din diferite compartimente ale unităţţii, ca şi a maselor de oameni ai muncii, care participă prin reprezentanţii lor la adoptarea deciziilor. Comitetele şi consiliile oamenilor muncii trebuie să fie, aşa cum se degajă din spiritul legii, organe active de lucru, care să simtă pulsul întregii activităţi productive, să cunoască şi să valorifice intens rezervele interne existente în întreprinderi, să aibă o largă viziune de perspectivă, să rezolve problemele in contextul intereselor generale ale economiei. în mod cu totul aparte se cuvine subliniat că, refiectind puternic procesul de adîncire a democraţiei socialiste în viata economică. Legea cu privire la organizarea şi conducerea unităţilor socialiste de stat consfinţeşte instituţionalizarea adunărilor generale ale oamenilor muncii, care constituie forma superioară de conducere colectivă, formă prin care clasa muncitoare, masele de oameni ai muncii participă, în mod organizat, la conducerea activităţii economico-sociale. La dezbaterea şi soluţionarea problemelor legate de îndeplinirea programelor de producţie, exercită controlul asupra organelor de conducere. Investită cu largi prerogative, adunarea generală a oamenilor muncii reprezintă un mijloc de dezvoltare a conştiinţei socialiste a oamenilor muncii, de întărire a disciplinei şi responsabilităţii lor sociale. Concepţia partidului nostru privind rolul adunărilor generale ale oamenilor muncii se defineşte prin această lege în raport cu importanţa atribuţiilor încredinţate, dintre care se cuvin subliniate în primul rînd : dezbaterea planurilor anuale şi de perspectivă, ca şi a măsurilor menite să asigure realizarea lor ; aprobarea contractului colectiv de muncă şi a formelor de remunerare a muncii utilizate în unităţi, analiza modului în care s-au înfăptuit sarcinile de plan şi prevederile contractului colectiv , aprobarea dării de seamă prezentată de organul de conducere asupra activităţii unităţii şi a modului de utilizare a beneficiilor, alegerea şi revocarea reprezentanţilor oamenilor muncii în organele de conducere colectivă. Cu alte cuvinte, toate problemele activităţii unităţilor socialiste, atît cele referitoare la definitivarea şi realizarea planului, cit şi cele care privesc condiţiile de muncă şi de viaţă ale lucrătorilor, intărind, astfel, răspunderea oamenilor muncii în conducerea şi buna funcţionare a fiecărei întreprinderi sau centrale industriale. Totodată, adunarea generală a oamenilor muncii are dreptul de control asupra organului de conducere colectivă, inclusiv dreptul de a considera ca nesatisfăcătoare activitatea acestuia. Elaborată pe baza realităţilor şi a experienţei proprii, în urma unei largi consultări şi dezbateri publice, noua reglementare constituie un cadru juridic superior, de mare însemnătate in viaţa noastră economică, menit să asigure ridicarea calitativă a întregii munci de organizare şi conducere a activităţii unităţilor socialiste de stat.