Scînteia, noiembrie 1971 (Anul 40, nr. 8955-8984)
1971-11-27 / nr. 8981
PAGINA 2 FAPTUL DIVERS De o vîrstă cu oraşul Eveniment pionieresc la Motru ! împlinind vîrsta de şapte ani, Dragostin Forlacu, elev în clasa a II-a la una din şcolile generale din oraş, a primit, împreună cu nouă colegi de... generaţie, cravata roşie. Ineditul evenimentului constă însă în faptul că micul pionier nu este altul decît... primul copil născut în oraşul Motru, care numără şi el tot şapte ani de existenţă. De o vîrstă ai oraşul, micul Dragostin a trăit un moment emoţionant pe care, fără îndoială, şi-l va aminti toată viaţa. Fără rate Marcel Berceanu, contabil la cooperativa meşteşugărească „Încălţămintea manuală“ din Bucureşti, manifesta de la o vreme un interes deosebit pentru reţinerile provenite din rate ale cooperatorilor. De aceea, in loc să le expedieze printr-o simplă menţiune în statele de salarii, le nota pe nişte hirtii aparte pe care le înmîna casierilor plătitori. „O evidenţă mai complicată, dar mai sigură" — zicea el. Nu după multă vreme s-a stabilit insă că, prin intermediul acestei „inovaţii“ contabile, dumnealui îşi însuşise 114 000 lei din ratele plătite de salariaţi. In urma acestui fapt, a fost trimis in faţa instanţei de judecată care i-a asigurat, rapid şi... integral, răsplata prevăzută de lege. Prin sentinţa pronunţată de Tribunalul municipiului Bucureşti, M. B. a fost condamnat la 12 ani închisoare şi 10 ani interzicerea unor drepturi. Vînătoare tragică Intr-una din nopţile trecute, şoferul Gheorghe Nicolae, de la C.A.P. Urecheşti (Vrancea), împreună cu alţi doi consăteni au pornit la o vînătoare de iepuri cu farurile maşinii. După ces-au umplut bine tolbere, s-au îndreptat spre casă. La ieşirea pe şosea, cei trei au fost somaţi insă de vînătorii Gheorghe Comănici şi Ştefan Lefter să oprească. Drept răspuns, şoferul a apăsat pe accelerator. Vrînd să spargă unul din cauciucurile maşinii, Gheorghe Comănici a tras un foc, dar l-a lovit mortal pe Gheorghe Nicolae. După cîteva sute de metri, maşina s-a răsturnat în şanţul şoselei. Acum, toţi cei implicaţi în această întîmplare vor suferi consecinţele propriilor lor fapte. Cine-i păgubaşul ? In noaptea de 3 spre 4 noiembrie a.c., pe şoseaua din comuna Scorniceşti (Olt), a fost găsită o ladă în care se afla un întreg stoc de canete pentru războaie automate de ţesut bumbac. Pornindu-se de la însemnele existente pe ladă s-au făcut tot felul de investigaţii pentru identificarea păgubaşului, dar fără folos. Fiecare din cei întrebaţi a răspuns că n-a înregistrat o astfel de pierdere. De aceea, cine crede că ar putea descurca „iţele" acestei lăzi este bine să se adreseze postului local de miliţie. Cu gogoşi Un ofiţer de miliţie din cadrul I.M.M.B. se afla, zilele trecute, într-un magazin alimentar pentru a face cumpărături. în acest timp a observat că un individ a cumpărat nu mai puţin de doi saci de făină. Intrebîndu-1 ce face cu un stoc atit de mare, a aflat că Grigore Voicu, cumpărătorul, era gestionar la o unitate de gogoşerie-patiserie. Avea deci nevoie de „materie primă“ pentru a-şi crea venituri ilicite. După cum s-a stabilit ulterior, la fiecare kilogram de făină cumpărată, G. V. cîștiga 12 lei pe această cale. Acasă i s-au găsit peste 77 000 de lei. întrebat de unde-i are, el a răspuns că „economisea“ cîte 4000—9000 pe lună. Deși lunar cîștigă pe statul de plată în jur de 1 500 lei ! Aceste aspecte vor fi analizate în curînd de comisia pentru controlul veniturilor ilicite. Dar se mai pune o problemă : unitatea comercială unde Grigore Voicu vindea gogoşi, ca şi alte şapte unităţi asemănătoare, aparţine de fabrica de oţet din str. Titu Maiorescu nr. 15. De cînd şi de ce fabricile de oţet s-au profilat pe... gogoşi ? Rubrică redactata de : Dumitru TIRCOB Gheorghe POPESCU cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii". File din istoria luptei pentru făurirea unităţii mişcării noastre muncitoreşti S-a împlinit o jumătate de veac de la Congresul general sindical, desfăşurat la Braşov, la sfirşitul lui octombrie 1921. Congresul s-a înscris ca un moment important în istoria mişcării noastre muncitoreşti prin faptul că, reunind pentru prima oară delegaţi din toate regiunile României, a pus bazele unităţii sindicatelor pe întreaga ţară. Congresul avea loc la o distanţă de 75 de ani de la înfiriparea primelor organizaţii muncitoreşti din ţara noastră sub forma asociaţiilor de ajutor reciproc. In cele trei pătrate de veac, mişcarea noastră muncitorească îşi făurise organizaţii politice şi profesionale bazate pe principiile luptei de clasă, unităţii şi internaţionalismului, desfăşurase ample bătălii pentru revendicări economice şi politice, afirmindu-se tot mai pregnant ca cea mai înaintată forţă, în cadrul societăţii româneşti. Printre trăsăturile specifice mişcării noastre muncitoreşti se disting permanenta tendinţă spre unitate şi conducere centralizată, precum şi legătura tot mai strînsă dintre organizaţiile politice şi cele profesionale ale oamenilor muncii. Primele încercări de centralizare a organizaţiilor profesionale au avut loc încă în 1872, cind a luat fiinţă Asociaţia generală a tuturor lucrătorilor din România. umanBU In ceea ce priveşte raporturile şi natura relaţiilor dintre organizaţiile profesionale, numite „bresle“ şi organizaţiile politice, numite „cluburi“, este demn de relevat că încă în 1890 ziarul „Munca“ a definit corect raporturile dintre acestea. Grupările politice, adică cluburile, scria „Munca“ din 23 decembrie 1890 „vor forma stegarii ideilor, pe înainte mergătorii, vor forma cadrele revoluţiei viitoare“, iar organizaţia profesională îi va ajuta pe muncitori „să-şi cunoască bine starea lor materială şi-i va deprinde cu lupta zilnică contra burgheziei, ii va oţeri pentru viitor“. De fapt se exprima, într-o formă încă necristalizată, ideea rolului sindicatelor ca şcoală a luptei revoluţionare. La începutul veacului al XX-lea, activitatea sindicatelor a cunoscut o mai puternică dezvoltare, anul 1908 marcînd închegarea unităţii lor organizatorice prin constituirea Comisiei generale a sindicatelor. Anii avîntului revoluţionar, care a urmat primului război mondial, au fost şi anii unei dezvoltări furtunoase a mişcării sindicale, care a ajuns în . „.JtSjJO , si/ suprindă cir«» 300 000 de membri. Sindicatele, aflate sub înmu- ■ ■ rirea ilpolitică a militanţilor revoluţionari, a partidului socialist, au avut un rol din cele mai importante în organizarea marilor lupte sociale, care au culminat cu greva generală , din octombrie 1920. Crearea Partidului Comunist Român, în mai 1921, a constituit un moment deosebit de important în viaţa clasei muncitoare, cu profunde urmări şi asupra sindicatelor. Problema sindicală figurase şi ea pe ordinea de zi a congresului, fiind înscrisă ca un punct special intitulat : „Raporturile dintre sindicat şi partid“. Marea majoritate a delegaţilor la Congres fuseseră învestiţi de către organizaţiile de partid cu împuterniciri de a participa ca delegaţi şi la Congresul sindicatelor ce urma să-şi desfăşoare lucrările în zilele de 12--13 mai 1921. Ei primiseră mandat imperativ de a vota pentru recunoaşterea de către sindicate a conducerii de către partidul comunist. Aceste condiţii erau stipulate şi de articolele 2 şi 4 din proiectul de statut general al sindicatelor din România, pregătit pentru Congresul sindicatelor. Arestarea samavolnică a delegaţilor la congres care votaseră pentru transformarea partidului socialist în partid comunist, a împiedicat întrunirea Congresului general al sindicatelor. Perioada care a urmat creării partidului comunist a cunoscut, insă, o vieintensificare a activităţii politice a clasei muncitoare, o puternică activizare a sindicatelor, în rindurile lor devenind tot mai clar înţeleasă necesitatea ridicării pe o treaptă superioară a nivelului de organizare, a întăririi unităţii de acţiune. Un pas important pe calea reorganizării mişcării sindicale l-a constituit conferinţa sindicală, ţinută la Ploieşti în 26—27 iunie 1921, care a ales o comisie generală provizorie şi a hotărît editarea unui organ de presă sindical, sub denumirea de „Viaţa sindicală“. La scurt timp după aceea, „Viaţa sindicală“ a făcut cunoscută convocarea Congresului sindicatelor şi ordinea de zi. Congresul general al sindicatelor s-a întrunit la 20 octombrie 1921 în sala Teatrului naţional din Braşov. La lucrările lui au participat 94 de delegaţi — reprezentanţi ai Consiliului general provizoriu al Uniunii sindicale, ai celor 81 sindicate cu peste 20 000 de membri — oameni ai muncii români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi. Principala sarcină a congresului era de a pune bazele unei organizaţii sindicale centralizate care să cuprindă sindicatele din toate provinciile şi regiunile ţării. Pe adresa congresului soseau neîntrerupt telegrame, moţiuni, scrisori prin care organizaţii sindicale, muncitori neorganizaţi, militanţi ai mişcării muncitoreşti aflaţi în temniţele burgheziei etc. îşi exprimau încrederea deplină in congres şi năzuinţa fierbinte de a avea o mişcare sindicală unită şi puternică. O problemă de mare însemnătate pentru viitorul mişcării sindicale, aflată în dezbaterea congresului, era fixarea poziţiei faţă de o lege reacţionară a guvernului, denumită legea Asociaţiilor profesionale, care interzicea activitatea politică în sindicate. Aceasta implica pentru sindicate adoptarea tacticii „autonomiei sindicale“. Deşi autonomia sindicală nu era în concordanţă cu principiile socialismului, militanţii mişcării comuniste şi muncitoreşti s-au declarat pentru acest compromis, întrucât, dată fiind înăsprirea terorii împotriva comuniştilor, a organizaţiilor muncitoreşti revoluţionare, aceasta era singura cale pentru a asigura desfăşurarea activităţii sindicatelor în condiţii de legalitate, a face posibilă reorganizarea şi întărirea lor. Pentru sindicate, autonomia impusă prin lege nu însemna insă nicidecum negarea rolului îndrumător şi a influenţei în sindicate a partidului clasei muncitoare. In raportul prezentat congresului, se arăta că este firesc ca membrii sindicatelor să fie membrii partidului comunist. „Un muncitor conştient nu poate face parte din alt partid“. Referitor la interzicerea prin lege a activităţii politice în sindicate, raportul sublinia, în continuare, că muncitorii puteau găsi „o mie şi unul de mijloace să înlăture în practică părţile rele din lege“... „membrii sindicatelor se vor înscrie un partid şi acolo vor face ceea ce la sindicate este oprit“. Congresul a dezbătut rapoartele privind „reorganizarea şi tactica“, „presa“, „starea economică şi impozitele pe salariu“, „proiectul de statut al mişcării sindicale“. El a consfinţit ca principii fundamentale ale activităţii sindicale, înscrise în statut, lupta de clasă, solidaritatea internaţională, desfiinţarea exploatării muncii sub orice formă, socializarea mijloacelor de producţie. Aceste principii călăuzitoare constituiau elemente definitoriii pentru caracterul revoluţionar al mişcării noastre sindicale.. Declarîndu-se pentru o cit mai deplină centralizare şi o disciplină strictă a organizaţiilor sindicale, congresul a adoptat statutul mişcării sindicale şi a ales un singur organ central pentru organizaţiile din întreaga ţară — Comisia generală a sindicatelor din România , el a stabilit o linie tactică unică care, potrivit momentului politic de atunci, corespundea intereselor reale ale clasei noastre muncitoare. După Congresul general de la Braşov, mişcarea sindicală s-a dezvoltat pe o linie ascendentă. In iunie 1922, la Congresul de la Sibiu, a fost desăvîrşită centralizarea conducerii şi unificarea tuturor organizaţiilor sindicale din România, ale cărei temelii fuseseră puse la Congresul de la Braşov. Din păcate, în septembrie 1923, la Congresul de la Cluj liderii social-democraţi de dreapta au determinat scindarea mişcării sindicale, ceea ce a produs un imens rău mişcării noastre muncitoreşti, divizînd forţele ei în faţa burgheziei. , , înlăturarea sciziunii şi a urmărilor ei, restabilirea unităţiisindicale au devenit, în perioada următoare, un obiectiv principal al activităţii comuniştilor şi a celorlalte elemente înaintate din rindurile clasei muncitoare, în pofida terorii şi a prigoanei dezlănţuite de clasele dominante, a greutăţilor create de linia reformistă a liderilor de dreapta ai P.S.D., militanţii comunişti, sprijiniţi de liderii de stingă din P.S.D., au activat pentru realizarea în fapt a unităţii de acţiune a clasei muncitoare, idee care a cuprins din ce în ce mai mult masele de muncitori şi organizaţiile lor sindicale. Un moment de seamă în procesul de făurire a frontului unic de jos l-au constituit luptele muncitoreşti din ianuarie— februarie 1933, în cursul cărora muncitorii comunişti, social-democraţi sau fără nici o apartenenţă politică s-au convins prin propria experienţă de forţa acţiunilor lor unite. De o imensă însemnătate pentru refacerea unităţii sindicale a fost crearea, în aprilie 1944, în condiţiile grele ale dictaturii militarefasciste şi ale războiului hitlerist, a Frontului Unic Muncitoresc, ca urmare a înţelegerii intre P.C.R. şi P.S.D. Frontul Unic Muncitoresc s-a dovedit nucleul capabil să polarizeze în jurul său toate forţele democratice şi patriotice care au înfăptuit insurecţia naţională antifascistă din august 1944. El a constituit temelia pe care s-a clădit, imediat după eliberare, unitatea mişcării sindicale. In perioada care a urmat, sindicatele, sub influenţa tot mai puternică a P.C.R., s-au afirmat ca o forţă deosebit de activă şi combativa în lupta pentru instaurarea puterii populare, pentru înfăptuirea profundelor transformări revoluţionare cerute de progresul ţării. Făurirea, în februarie 1948, a partidului revoluţionar unic al clasei muncitoare pe temelia marxism-leninismului, a pus capăt pentru totdeauna sciziunii din mişcarea noastră muncitorească, asigurind, în acelaşi timp, un cadru deosebit de favorabil pentru Însăşi activitatea sindicatelor. Reprezentând as- —............4stăzi in ţara noastră cea mai largă organizaţie obştească a clasei muncitoare, sindicatele cuprind peste 4 600 000 de oameni ai muncii — români, maghiari, gerihafti şi de alte naţionalităţi. In noua etapă a făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate, rolul sindicatelor, ca şi al celorlalte organizaţii de masă şi obşteşti, cunoaşte o continuă amplificare. Perfecţionarea activităţii lor, adaptarea acesteia cerinţelor etapei actuale,au format in ultimii ani obiectul unor statornice preocupări, în spiritul acestei orientări, Congresul U.G.S.R. din primăvara acestui an a adoptat un nou statut-cadru, care precizează atribuţiile substanţial sporite ale sindicatelor. După cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la acest Congres, „In orînduirea noastră socialistă oamenii muncii au nevoie de sindicate ca de o organizaţie largă, a lor, în care să-şi unească eforturile şi să-şi poată spune în mod organizat cuvîntul, să participe la adoptarea tuturor măsurilor privind dezvoltarea societăţii româneşti. Pentru a putea îndeplini un rol activ şi eficient în dezvoltarea societăţii, în viaţa oamenilor muncii, sindicatele trebuie să ţină pasul cu schimbările sociale, să-şi adapteze întreaga activitate, întregul mod de lucru cerinţelor noi al® vieţii, cerinţelor oamenilor muncii din România“. Chezăşia sigură a îndeplinirii cu succes de către sindicate a importantelor sarcini ce le revin rezidă în conducerea şi îndrumarea lor permanentă de către avangarda încercată, marxist-leninistă, a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii din ţara noastră, Partidul Comunist Român. Sub steagul glorios al partidului vor dobindi şi de acum înainte sindicatele noi victorii pe drumul luminos al făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Dr. FI. DRAGNE şef de sector N. G. MUNTEANU cercetător principal la Institutul de studii istorice şi social-politice de pe lîngă C.C. al P.C.R. 50 DE ANI DE LA CONGRESUL GENERAL SINDICAL DE LA BRAȘOV (Urmare din pag. I) că atît roşiile (de seră) de calitatea I cit şi cele de a Il-a pot avea un calibru de minimum 40 mm. Cit priveşte condiţiile tehnice de calitate, de asemenea, nu se fac distincţii categorice. Astfel, pentru roşiile de calitatea I se spune că „trebuie să fie tari“, cele de a Il-a „suficient de tari“. La cele de calitatea I „simt excluse fructele care prezintă Crăpături proaspete“, la calitatea a Il-a „nu trebuie să prezinte crăpături proaspete“. Un alt aspect negativ în comerţul cu legume şi fructe din Capitală il constituie insuficienta supraveghere, de către cei în drept, a pieţei neorganizate. Profitînd de lipsa de control, din partea administratorilor de pieţe, în pieţe precum Sudului, Progresul, Berceni, majoritatea producătorilor individuali nu aveau afişate preţurile de vînzare, unii dintre ei practicau preţuri de speculă, în piaţa Piscului, se cerea pe o găină un preţ dublu în raport cu cel afişat nemercurial. In piaţa Sudului, conopida se vindea, de asemenea, la un preţ dublu faţă de cel stabilit. In piaţa Progresul, brînza de vaci se comercializa cu 20 de lei/kg (în loc de 16 lei) etc. Revenim cu aceeaşi întrebare : ce fac primarii sectoarelor, ce fac organele cu atribuţiuni de control în această direcţie, dacă tendinţele de speculă, de „for-1' ţare“ a pungii cumpărătorului se manifestă nestingherit ? BAIA MARE . Organele locale de partid şi de stat analizează sistematic modul cum se desfăşoară, în aceste zile, aprovizionarea populaţiei cu produse de sezon. Periodic, membri ai biroului comitetului judeţean de partid, ai comitetului executiv al consiliului popular judeţean, precum şi reprezentanţii municipalităţii controlează depozitele, magazinele şi pieţele de legume şi fructe, stabilind măsuri operative privind distribuirea corectă a fondului de marfă, onorarea comenzilor lansate de gestionarii magazinelor etc. Faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în prezent există un considerabil spor de produse. La cartofi, de pildă, s-au însilozat cu 900 tone mai mult ca în sezonul trecut , la fructe — cu 120 tone. Se află însilozate sau depozitate apreciabile cantităţi de ceapă, varză albă şi roşie, mere, rădăcinoase, fasole boabe, murături etc. Abundenţa de mărfuri din silozuri şi depozite se resimte şi în magazinele de desfacere, în pieţe. Oricine intră in unităţile C.L.F. nr. 3, 21, 30, ca şi in multe altele, rămîne plăcut impresionat de modul de prezentare a produselor, de operativitatea cu care sunt onorate comenzile cumpărătorilor. Urmărim ca pretutindeni să se practice o servire corectă, civilizată a cumpărătorilor — ne spunea Victor Pop, directorul C.L.F. Baia Mare. Am primit, nu de mult, sesizări de la cetăţeni, de la echipele de control obştesc, precum că, în magazinele nr. 4 şi 6 din cartierele Săsar şi Valea Roşie, şefele de unităţi Maria Sabău şi Ecaterina Petra nu respectă orarul de funcţionare, nu se îngrijesc de buna aprovizionare a magazinelor, neglijînd cerinţele îndreptăţite ale cetăţenilor. întrucit sesizările au fost juste, cele două şefe de unităţi au fost schimbate din funcţie. Aşa e necesar, aşa e bine ! Nu aceleaşi lucruri, privind buna servire şi aprovizionarea corespunzătoare a populaţiei, se pot spune şi despre unităţile specializate ale I.A.S. Maramureş şi cele ale asociaţiei intercooperatiste din Baia Mare. La unităţile din piaţa de alimente, sîmbătă 20 noiembrie, rafturile erau aproape goale ; cartofii, perele, roşiile etalate erau depreciate. Chioşcul asociaţiei intercooperatiste se afla în... inventar. BOTOŞANI In aceste zile de debut ale sezonului alb, piaţa municipiului Botoşani este bine aprovizionată. Se găsesc, în cantităţi îndestulătoare, cartofi, ceapă, varză, morcovi, pătrunjel, sfeclă roşie ş.a. Raidul-anchetă, întreprins in zilele de 20 şi 21 noiembrie, a relevat insă şi unele deficienţe în aprovizionarea populaţiei cu produse alimentare. Circuitul produselor de la depozit la magazin este uneori anevoios. La magazinul de legume-fructe nr. 1 (gestionară — Aurica Midoschi), rafturile sunt aproape goale, nu există nici un kilogram de cartofi, ceapă, fasole, morcovi. De ce? „In zilele de 19 și 20 noiembrie, depozitul nu ne-a onorat comenzile“ — ne lămureşte gestionara. O situaţie asemănătoare am întîlnit şi la magazinul nr. 4. In zilele de 19 şi 20 noiembrie n-au fost onorate nici comenzile făcute de gestionarul magazinului nr. 2. în plus, aici am găsit circa 80 kg ceapă, sosită de curînd de la depozit, dar de calitate necorespunzătoare. Discutînd despre deficienţele semnalate cu Dumitru Andrieş, adjunct al şefului centrului de legume şi fructe, acesta — in locul unor răspunsuri la obiect — a început să se plingă că nu are beneficiari pentru circa 690 tone de ceapă, aflată în depozit. Şi, în mod paradoxal, în acest timp, în magazine se vinde ceapă căzută la sortare, necorespunzătoare. Profitînd de asemenea defecţiuni ale mecanismului aprovizionării, producătorii individuali din pieţele oraşului vind marfa la preţuri de speculă. Deşi mercurialul precizează, de exemplu, că ouăle trebuie să se vîndă cu 1,50 lei buc., Maria Aciobaniţei din Cristeşti la vindea cu 1,70 lei/buc., Maria Militeanu din Botoşani vindea pătrunjelul cu 5 lei/kg, în timp ce un mercurial preţul era de 2,25 lei. La fel procedau şi alţi producători individuali, care comercializau fasole şi fructe. Atîta vreme cit salariaţii aparatului comercial nu se deplasează permanent in reţea pentru a cunoaşte evoluţia aprovizionării de la o zi la alta, pentru a lua măsuri operative, atîta vreme cit primarii nu cunosc ei înşişi „pulsul“ pieţei, mecanismul aprovizionării va cunoaşte — în continuare — în ciuda existenţei unui fond de marfă abundent — dereglări artificiale. Iată de ce am insistat şi insistăm asupra necesităţii ca aprovizionarea populaţiei să stea în primul rînd în atenţia primarilor. CRAIOVA In zilele de 20 şi 21 noiembrie, în pieţele oraşului Craiova am constatat o situaţie bună in ce priveşte asigurarea fondului de marfă cu legume şi fructe. In unităţile şi punctele de desfacere ale I.L.F. din Piaţa Centrală, Piaţa „23 August“, Piaţa Veche, în magazinele de prezentare din centrul Cum controlaţi pieţele? oraşului se găseau, din abundenţă, cartofi, varză proaspătă şi murată, ceapă, usturoi, rădăcinoase, un bogat sortiment de conserve, de fructe. In magazine, cumpărătorii găseau, de asemenea, trufandale, spanac proaspăt, salată verde, roşii de seră, în silozurile I.L.F. au fost deja puse la păstrare cantitățile necesare pentru consumul de iarnă. In Piața „23 August“ însă, pe lingă aspectele pozitive, am sesizat unele mai puțin plăcute. Gestionarul unității nr. 28 pusese în vinzare cartofi sortaţi necorespunzător. La magazinul Gostat, din aceeaşi piaţă (gestionar Gheorghe Bîgiu), cartofii nu corespundeau preţului afişat. Aspecte similare ara întîlnit şi la unităţile Gostat din Piaţa Centrală : aici se vindea usturoi de calitate a II-a la preţ de calitatea I. La punctul de desfacere intercooperatist (gestionar Predica Iulian) cumpărătorilor li se lua peste preţul normal cite 0,10 lei la fiecare kilogram de cartofi. La o altă unitate intercooperatistă, din aceeaşi piaţă, pragul oferit cumpărătorilor era depreciat. O serie de aspecte negative am întîlnit şi la magazinele şi raioanele de desfacere a produselor lactate. La magazinul nr. 198, din cartierul Brazda lui Novac, gestionara Veronica Diaconescu, de la raionul de lactate, reţinuse 75 kg telemea pentru... o nuntă, în timp ce, în unitate, cumpărătoarelor li se spunea că nu mai există asemenea marfă. La unitatea 233 de pe Calea Severinului — aceeaşi situaţie : erau dosite 150 kg de telemea. ★ Constatările raidului de faţă duc la citeva concluzii de ordin mai general. Abundenţa actuală de legume şi fructe din depozite, din silozuri şi magazine este o garanţie a faptului că sunt create premisele unei satisfaceri corespunzătoare a cerinţelor de consum ale populaţiei. Important este deci, în momentul de faţă, să se asigure , pe baza unui control riguros asupra mersului aprovizionării, efectuat de către cadrele cele mai autorizate, primari, vicepreşedinţi ai consiliilor populare d o gospodărire judicioasă a fondului de marfă, să se regleze mecanismul aprovizionării în aşa fel incit in toate unităţile de desfacere, în toate cartierele şi localităţile ţării să existe un sortiment variat de produse, de un nivel calitativ corespunzător şi în concordanţă cu preţurile stabilite de stat. Sunt cerinţe cărora trebuie să le răspundă, cu toată seriozitatea şi competenţa, conducerile consiliilor populare, întregul aparat comercial, organismele locale de specialitate. Acolo unde se semnalează unele neajunsuri organizatorice — şi faptele prezentate arată că, în anumite cazuri, ele sunt incă destul de numeroase — este necesară o intervenţie promptă, autoritară, pentru readucerea lucrurilor pe un făgaş normal. La fel de stringente sunt însă şi perfecţionările ce se cer aduse în procesul de desfacere a mărfurilor. Persistă — aşa cum s-a putut vedea şi din constatările raidului de faţă — o serie de grave abateri de la normele generale de comerţ. Pentru preîntîmpinarea şi excluderea unor asemenea fenomene se impune impulsionarea muncii de control şi aceasta, în primul rînd, printr-o intensificare, printr-o creştere continuă a eficienţei controlului din partea inspecţiei comerciale, a celorlalte organe CU atribuţiuni în această direcţie, a controlului obştesc. A lăsa activitatea de supraveghere doar la nivelul organismelor specializate inseamnă a-i diminua puterea de pătrundere, de prevenire. Cetăţenii au nu numai dreptul dar şi datoria de a interveni ei insist prompt, de a lua poziţie faţă de orice încercare a lucrătorilor din comerţ de a încălca regulile bunei serviri, de a sesiza organele competente și in primul rind pe primarii localităților respective. SCÂNTEIA — sîmbâta 27 noiembrie 1971 teatreCOMUNISTUL I (Urmare din pag. I) muncii OMULUI PENTRU EL ÎNSUŞI, posibilitatea unei munci care să se bizuie pe toate cuceririle tehnicii şi ale culturii moderne". Comunistul este şi trebuie să fie un muncitor exemplar, înaintat, pentru că el înţelege în toată complexitatea lor aceste imperative ale prezentului şi viitorului, se dăruie pasionat luptei pentru îndeplinirea lor. întruparea exemplului moral, muncitorul comunist reprezintă un model de înaltă înţelegere a responsabilităţii sociale, apreciată, în primul rînd, potrivit cuantumului faptelor concrete, năzuinţei continue spre perfecţionare, potrivit efortului pentru afirmarea cât mai deplină a capacităţilor creatoare puse în slujba colectivităţii. Partidul este, fapt recunoscut, forţa de avangardă a clasei muncitoare, a întregului popor în construcţia noii societăţi ; dar partidul este format din oameni vii, şi acest fapt semnifică şi că fiecare comunist trebuie să fie un om de avangardă, un om înaintat ; iar cum munca de edificare a noii orînduiri este principalul teren de acţiune a partidului, Se cuvine ca fiece comunist să fie un muncitor de avangardă. Şi să ne gîndim ce forţă imensă, ce generator de energii, ce uriaş factor de progres reprezintă, în România socialistă, un detaşament de două milioane de muncitori de avangardă ! Programul dezvoltării spirituale a poporului nostru elaborat de partid a definit magistral chipul omului nou, trăsăturile morale ale omului înaintat al orînduirii noastre. Exemplele oferite de comunişti in procesul muncii de toate zilele subliniază importanţa calităţilor social-politice şi etice proprii omului înaintat. A fi comunist, a fi muncitor exemplar înseamnă şi a statornici în jur, acolo unde acţionezi, un asemenea climat incit pentru toţi munca să devină suprema onoare, încît toţi să capete sentimentul responsabilităţii pentru ea, pentru roadele ei, un climat în care indolenţa, lenea, parazitismul, lucrul de mîntuială, indiferenţa să nu prolifereze. La întărirea acestui climat făcea apel secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cînd spunea la plenara din noiembrie : „Să educăm pe toţi cetăţenii, şi în special tineretul, în spiritul cultului faţă de muncă, faţă de munca liberă, despovărată de exploatare din societatea noastră, singura sursă a progresului şi prosperităţii poporului nostru, a naţiunii noastre socialiste, mijlocul principal de afirmare a talentului şi forţei creatoare a cetăţenilor, de manifestare a personalităţii, de autoperfecţionare morală a fiecăruia“. Muncitorul comunist nu-i un „pasager de opt ore“ în uzină, ci este responsabil pentru sarcina încredinţată în procesul muncii şi este responsabil pentru tot ceea ce se petrece în jurul său. De aici pasiunea cu care se dăruie muncii şi generozitatea cu care oferă altora din experienţa sa ; de aici fervoarea cu care luptă pentru a întrona peste tot disciplina conştientă ; de aici fervoarea cu care luptă pentru ritmuri superioare ale muncii, pentru o înaltă productivitate, pentru calitate, pentru o eficienţă sporită. Munca noastră devine an cu an tot mai complexă ; tot mai multe cuceriri, ale revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane devin un „bun curent“ al producţiei ; gradul de dotare tehnică a producţiei devine tot mai înalt, mai complex ; înaintăm pe calea ce duce la ştergerea deosebirilor dintre munca fizică şi intelectuală. Toate acestea ne cer tuturor acumularea continuă de noi cunoştinţe profesionale, o ridicare necontenită a competenţei, o permanentă îmbunătăţire a stilului de muncă. Noul se cere intimpinat cu nou. In aceste condiţii, comunistul trebuie să fie in rîndul întîi al bătăliei pentru perfecţionare şi autoperfecţionare. Şi aici, el trebuie să fie un exemplu. „Cuvintele te învaţă, exemplele te pun în mişcare“ — spune un dicton. In raportul om-muncă, exemplul de muncă comunist este cel care imprimă reala vigoare operei de perfecţionare nu numai a relaţiilor stricte de producţie, dar şi perfecţionării şi autoperfecţionării fiecărui membru al colectivităţii socialiste. Forţa educativă a exemplului de muncă comunist constă tocmai în caracterul lui viu, imediat, în faptul că este izvorît din convingeri puternice şi se materializează permanent în fapte. Prestigiul nu se clădeşte pe vorbe, oricît de frumoase ar fi aceste vorbe ; prestigiul comunist este prestigiul faptei durabile, exigente, responsabile. Această tulburătoare vocaţie a faptei — în fond, a muncii — este cea care dă drept de apartenenţă la PARTIDUL MARE MUNCITOR — partidul nostru comunist. Idealul Înfloririi patriei, suprem ideal căruia li este subordonată munca de zi cu zi a comuniştilor, are darul să insufle noi şi noi avînturi tuturor. Prin exemplul lor, prin dăruire şi pasiune in procesul muncii, exercitîndu-şi din plin această nobilă vocaţie a faptei comuniştii sint cei care fac — primii pe întinderea istoriei, după ce multe milenii ea a fost proclamată drept un blestem — ca MUNCA să fie o NECESITATE organică a omului, o PLĂCERE. I • Filarmonica de stat „George 7 Enescu" (la Ateneul Român) : 4 . Concert dat de Orchestra de ca-meră „Bucureşti“. Dirijor şi sollist : Ion Voicu — 20. 1 • Teatrul de operetă : Plutaşul 4 de pe Bistriţa — 19.30. 1 • Teatrul Naţional „I. L. Cara- 4 giale“ (sala Comedia) : Camera de 74 alături — 20. (sala Studio) : Cine 4 i ești tu ? — 20. I 4 • Teatrul de comedie : Interesul ] / general — 20. i 4 • Teatrul „Lucia Sturdza Bulan- t ldra“ (sala din Bd. Schitu Măgu- 7 4 reanu) : Play Strindberg — 20. t 7 (sala din str. Alex. Sahia) : Po- I 4 vestiri din pădurea vieneză — 20. t 7 • Teatrul „C. I. Nottara“ (sala I 4 Magheru) : Și eu am fost în Ar- 1 7 cadia — 19,30; (sala Studio) : Vi- 4 ziuni flamande — 20. I 7 • Teatrul Mic : Pisica sălbatică 4 1 —20. 1 1 • Teatrul Giulești : Geamandura 4 — 19,30; (la Sala Palatului) : Co- ’ i medie cu olteni — 19,30. i 1 • Teatrul „Ion Creangă“ : Co* z i moara din insula piraţilor — 18. 1 1 • Teatrul evreiesc de stat : Pe 7 4 placul tuturor — 19,30. 4 * • Teatrul de revistă și comediei „Ion Vasilescu" : Minijaz cu maxi- t I haz — 19,30. 4 4 • Teatrul satiric-muzical „C. Tălnase“ (sala Savoy) : Bimbirică — ’ V 19,30; (sala din Calea Victoriei nr. 1 174) : Vox Boema — 19,30. 4 • Ansamblul artistic „Rapsodia 4 I română" : Legendă și dor — 19,30. 7 4 • Circul Globus : Parada uisului 1 4 — 19,30. 7 cinema 4 • Nu te Întoarce : CENTRAL — 4 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15. ) i « Saltul : LUCEAFĂRUL — 9, 4 1 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21. 4 • Mihail Strogoff : BUCUREȘTI 1 1 — 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21, FA- 4 VORIT — 9,15; 11,30; 13,45; 16; 1 1 18,15; 20.30, FEROVIAR — 8,45; 1 4 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21. 4 7 • Un amanet ciudat : DOINA — \ 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30. 4 4 • Oliver (ambele serii) : PATRIA 70 — 9,30; 13; 16,30; 20, CAPITOL — 14 10; 13,30; 16,45; 20, MODERN — 7 ) 9,30; 12,30; 16,30; 19,30. 4 a Piața Rosie : BUZESTI — 16, 1 ; 19,15. 11 • Ania celor o mie de zile (am- 4bele serii): SCALA — 9,30; 13; I I 16,30; 20, FESTIVAL — 8,30; 11,30; 4 7 14,30; 17,30; 20,30. ’ \ • Poveștile piticului Bimbo — 4 4 9—17 în continuare ; Program de 7 1 filme documentare — 18,45—20,15 4 1 în continuare : TIMPURI NOI. 7 I • Castanele sunt bune i GLORIA ) 4 — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30, 1 I VICTORIA — 9; 11;15; 13,30; 16; 44 10,30; 20.45, TOMIS — 9; 11,15; 4 ; 13,30; 16; 18,15; 20,30. 7 4 • Mihai Viteazul : MOȘILOR — 1 / 15; 19. 4 4 Marele premiu : LUMINA — ) ' 9,30—19,30 în continuare: EXCEL- 7 4 SIOR — 9,30; 13; 18,30; 20, MELO- ) ’ DIA — 9; 12,30; 16; 19,30. L 4 a Vinovatul este în casă : GIU- / ILESTI — 15.30; 16; 20,15. 4 4 a Floarea de cactus : GRIVIȚA 7 7—9; 11,15; 13,30; 16; 18.15; 20,30. 4 4 VOLGA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 7 7 18,15; 20,30. 4 4 A Nicholas Nickleby — 10. 12; 7 14.15, Navigatorul — 16.30; 18.45, 4 ) Maclovia — 21 ; CINEMATECA. 7 4 a Așteptarea: PACEA — 15,45; 4 1 18; 20. 4 4 • Steaua de tinichea: BUCEGIU V —, 15,451 18. 10.15, . 1 l a Brigada Diverse în alertă : TI J ! NÎPVA — 15.30; 18. 20;15. 4 a R.D. Intră In acțiune : Briga- 1 * da Diverse In alertă : MUNCA — 4 4 15,15; 19. 1 A Aeroportul : DRUMUL SĂRII 4 4 — 16; 19.30, POPULAR — 16; 19. 1 " a Scoate-ți nătăria cînd săruți : 4 4 ART — 15.30; 18; 20.30. / a Tick, Tick, Tick : CRINGASI 4 4 — 15.30; 18; 20,15. ’ [ a Vis de dragoste : MIORITA — 4 4 10; 16; 19,30. 7 I a N-am cintat niciodată nentru 4 4 tata : FLOREASCA — 15,30; 18; 7 7 20,30. 4 4 a Soarele alb al pustiului : IN- 4 7 FRATIRFA INTRE POPOARE — 1 4 15,30; 17,45; 20. 4 4 A Hello Dolly 1 : VIITORUL — 16; 4 19; RAHOVA — 15,30; 19. 4 4 a Voi sări din nou peste băl- 1 ! toace : COSMOS — 15,30; 18, 20,15. 4 a Ritmuri spaniole : AURORA. — 1 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18, 20,15, FLA- 4 4 MUTRA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 1 ’ 20,30. ^ i tv 16.15 Deschiderea emisiunii. Emisiune în limba germană • Perspectivele cincinalului : Judeţul Braşov • Comentariul săptămînii de Ernst Breitenstein • Ancheta TV în judeţul Timiş . Sensurile muncii . Melodie şi ritm. Cîntă orchestra Gerhard Römer • 175 de ani de la naşterea lui Stephan Ludwig Roth — un remarcabil militant şi om de cultură • Cărţi şi autori . Prezintă criticul literar Gerhard Csejka • Profil : W. Doggendorf, directorul întreprinderii pentru mecanizarea agriculturii din comuna Orţişoara, judeţul Timiş • Melodii celebre. Interpretează Ilona Schwarz, acompaniată de formaţia „Karpatenshow“, sub conducerea lui Emil Franz. 18.00 Bună seara, fete ! Bună seara băieţi ! 19.15 PUBLICITATE. 19,20 1001 de seri. 19,30 Telejurnalul de seară. 20.00 Săptămîna internaţională. 20,15 Tele-enciclopedia. 21.00 Film serial : „Invadatorii“ (II). In rolul principal Roy Thimes. 21.50 Teledivertisment. Dicţionar muzicial-distractiv — Litera „G“. Ediţie specială de Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu. Cu : Miluţă Gheorghiu, Al. Giugaru, N. Gărdescu, Elvira Godeanu, Nineta Gusti, Ion Popescu-Gopo, Emil Gavriş, Valeria Gaglalov, Monica Ghiuţă, Aurel Giurumia, Giga, Ruxandra Ghiaţă, Gabriel Gheorghiu, Dan Gherasim, Aurel Giroveanu, Juliette Grecu, Tudor Gheorghe, George Gershwin. Prezintă : Angel, Cezar şi George Grigoriu. Redactor : Ioana Bogdan. Regia de emisie : Mircea Dan. 22:50 Telejurnalul de noapte » Sport. 23:05 Un cîntec de demult. Seară de romanţe cu Doina Badea, Ileana Sărăroiu, Nicolae Niţescu. Conducerea muzicală Nicuşor Predescu. Emisiune de Dumitru Cihodaru şi Virgil Comşa.