Scînteia, noiembrie 1971 (Anul 40, nr. 8955-8984)

1971-11-27 / nr. 8981

PAGINA 2 FAPTUL DIVERS De o vîrstă cu oraşul Eveniment pionieresc la Mo­­tru ! împlinind vîrsta de şapte ani, Dragostin Forlacu, elev în clasa a II-a la una din şcolile ge­nerale din oraş, a primit, îm­preună cu nouă colegi de... ge­neraţie, cravata roşie. Ineditul evenimentului constă însă în fap­tul că micul pionier nu este al­tul decît... primul copil născut în oraşul Motru, care numără şi el tot şapte ani de existenţă. De o vîrstă ai oraşul, micul Dra­gostin a trăit un moment emo­ţionant pe care, fără îndoială, şi-l va aminti toată viaţa. Fără rate Marcel Berceanu, contabil la cooperativa meşteşugărească „Încălţămintea manuală“ din Bucureşti, manifesta de la o vre­me un interes deosebit pentru reţinerile provenite din rate ale cooperatorilor. De aceea, in loc să le expedieze printr-o simplă menţiune în statele de salarii, le nota pe nişte hirtii aparte pe care le înmîna casierilor plăti­tori. „O evidenţă mai complica­tă, dar mai sigură" — zicea el. Nu după multă vreme s-a stabi­lit insă că, prin intermediul a­­cestei „inovaţii“ contabile, dum­nealui îşi însuşise 114 000 lei din ratele plătite de salariaţi. In urma acestui fapt, a fost trimis in faţa instanţei de judecată care i-a asigurat, rapid şi... inte­gral, răsplata prevăzută de lege. Prin sentinţa pronunţată de Tri­bunalul municipiului­ Bucu­reşti, M. B. a fost condamnat la 12 ani închisoare şi 10 ani inter­zicerea unor drepturi. Vînătoare tragică Intr-un­a din nopţile trecute, şoferul Gheorghe Nicolae, de la C.A.P. Urecheşti (Vrancea), îm­preună cu alţi doi consăteni au pornit la o vînătoare de iepuri cu farurile maşinii. După ce­­s-au­ umplut bine­ tolbere, s-au îndreptat spre casă. La ieşirea pe şosea, cei trei au fost somaţi insă de vînătorii Gheorghe Co­­mănici şi Ştefan Lefter să o­­prească. Drept răspuns, şoferul a apăsat pe accelerator. Vrînd să spargă unul din cauciucurile maşinii, Gheorghe Comănici a tras un foc, dar l-a lovit mortal pe Gheorghe Nicolae. După cî­­teva sute de metri, maşina s-a răsturnat în şanţul şoselei. Acum, toţi cei implicaţi în acea­stă întîmplare vor suferi conse­cinţele propriilor lor fapte. Cine-i păgubaşul ? In noaptea de 3 spre 4 noiem­brie a.c., pe şoseaua din comuna Scorniceşti (Olt), a fost găsită o ladă în care se afla un întreg stoc de canete pentru războaie automate de ţesut bumbac. Por­­nindu-se de la însemnele exis­tente pe ladă s-au făcut tot fe­lul de investigaţii pentru iden­tificarea păgubaşului, dar fără folos. Fiecare din cei întrebaţi a răspuns că n-a înregistrat o astfel de pierdere. De aceea, cine crede că ar putea descurca „iţele" acestei lăzi este bine să se adreseze postului local de mi­liţie. Cu gogoşi Un ofiţer de miliţie din cadrul I.M.M.B. se afla, zilele trecute, într-un magazin alimentar pen­tru a face cumpărături. în acest timp a observat că un individ a cumpărat nu mai puţin de doi saci de făină. Intrebîndu-1 ce face cu un stoc atit de mare, a aflat că Grigore Voicu, cumpă­rătorul, era gestionar la o unitate de gogoşerie-patiserie. Avea deci nevoie de „materie primă“ pentru a-şi crea venituri ilicite. După cum s-a stabilit ulterior, la fiecare kilogram de făină cumpărată, G. V. cîștiga 12 lei pe această cale. Acasă i s-au gă­sit peste 77 000 de lei. întrebat de unde-i are, el a răspuns că „economisea“ cîte 4000—9000 pe lună. Deși lunar cîștigă pe statul de plată în jur de 1 500 lei ! Aceste aspecte vor fi analizate în curînd de comisia pentru con­trolul veniturilor ilicite. Dar se mai pune o problemă : unitatea comercială unde Grigore Voicu vindea gogoşi, ca şi alte şapte unităţi asemănătoare, aparţine de fabrica de oţet din str. Titu Maiorescu nr. 15. De cînd şi de ce fabricile de oţet s-au profilat pe... gogoşi ? Rubrică redactata de : Dumitru TIRCOB Gheorghe POPESCU cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii". File din istoria luptei pentru făurirea unităţii mişcării noastre muncitoreşti S-a împlinit o jumătate de veac de la Congresul general sindical, desfă­şurat la Braşov, la sfirşitul lui oc­tombrie 1921. Congresul s-a înscris ca un moment important în istoria mişcării noastre muncitoreşti prin faptul că, reunind pentru prima oară delegaţi din toate regiunile României, a pus bazele unităţii sindicatelor pe întreaga ţară. Congresul avea loc la o distanţă de 75 de ani de la înfiriparea primelor organizaţii muncitoreşti din ţara noastră sub forma asociaţiilor de a­­jutor reciproc. In cele trei pătrate de veac, mişcarea noastră muncitoreas­că îşi făurise organizaţii politice şi profesionale bazate pe principiile luptei de clasă, unităţii şi internaţio­nalismului, desfăşurase ample bătălii pentru revendicări economice şi poli­tice, afirmindu-se tot mai pregnant ca cea mai înaintată forţă, în cadrul societăţii româneşti. Printre trăsăturile­­ specifice mişcă­rii noastre muncitoreşti se disting permanenta tendinţă spre unitate şi conducere centralizată, precum şi le­gătura tot mai strînsă dintre orga­nizaţiile politice şi cele profesionale ale oamenilor muncii. Primele încercări de cen­tralizare a orga­nizaţiilor profe­sionale au avut loc încă în 1872, cind a luat fiin­ţă Asociaţia gene­rală a tuturor lu­crătorilor din România. umanBU In ceea ce pri­veşte raporturile şi natura re­laţiilor dintre organizaţiile pro­fesionale, numite „bresle“ şi or­ganizaţiile politice, numite „clu­buri“, este demn de relevat că încă în 1890 ziarul „Munca“ a defi­nit corect raporturile dintre aces­tea. Grupările politice, adică clubu­rile, scria „Munca“ din 23 decembrie 1890 „vor forma stegarii ideilor, pe înainte mergătorii, vor forma cadrele revoluţiei viitoare“, iar organizaţia profesională îi va ajuta pe muncitori „să-şi cunoască bine starea lor ma­terială şi-i va deprinde cu lupta zil­nică contra burgheziei, ii va oţeri pentru viitor“. De fapt se exprima, într-o formă încă necristalizată, ideea rolului sindicatelor ca şcoală a luptei revoluţionare. La începutul veacului al XX-lea, activitatea sindicatelor a cunoscut o mai puternică dezvoltare, anul 1908 marcînd închegarea unităţii lor or­ganizatorice prin constituirea Comi­siei generale a sindicatelor. Anii a­­vîntului revoluţionar, care a urmat primului război mondial, au fost şi anii unei dezvoltări furtunoase a mişcării sindicale, care a ajuns în . „.JtSjJO , si­/ suprindă cir«» 300 000 de membri. Sindicatele, aflate sub î­nm­u- ■ ■ rirea ilpolitică a militanţilor revolu­ţionari, a partidului socialist, au avut un rol din cele mai importante în organizarea marilor lupte sociale, care au culminat cu greva generală , din octombrie 1920. Crearea Partidului Comunist Ro­mân, în mai 1921, a constituit un mo­ment deosebit de important în viaţa clasei muncitoare, cu profunde ur­mări şi asupra sindicatelor. Problema sindicală figurase şi ea pe ordinea de zi a congresului, fiind înscrisă ca un punct special intitu­lat : „Raporturile dintre sindicat şi partid“. Marea majoritate a dele­gaţilor la Congres fuseseră învestiţi de către organizaţiile de partid cu îm­puterniciri de a participa ca delegaţi şi la Congresul sindicatelor ce urma să-şi desfăşoare lucrările în zilele de 12--13 mai 1921. Ei primiseră mandat imperativ de a vota pentru recunoaş­terea de către sindicate a conducerii de către partidul comunist. Aceste condiţii erau stipulate şi de articolele 2 şi 4 din proiectul de statut general al sindicatelor din România, pregătit pentru Congresul sindicatelor. Arestarea samavolnică a dele­gaţilor la congres care votaseră pentru transformarea partidului so­cialist în partid comunist, a împie­dicat întrunirea Congresului gene­ral al sindicatelor. Perioada care a urmat creării parti­dului comunist a cunoscut, insă, o vie­­intensificare a activităţii politi­ce a clasei muncitoare, o puternică activizare a sindicatelor, în rindurile lor devenind tot mai clar înţeleasă necesitatea ridicării pe o treaptă su­­­perioară a nivelului de organizare, a întăririi unităţii de acţiune. Un pas important pe calea reorga­nizării mişcării sindicale l-a consti­tuit conferinţa sindicală, ţinută la Ploieşti în 26—27 iunie 1921, care a ales o comisie generală provizorie şi a hotărît editarea unui organ de presă sindical, sub denumirea de „Viaţa sindicală“. La scurt timp după aceea, „Viaţa sindicală“ a făcut cu­noscută convocarea Congresului sin­dicatelor şi ordinea de zi. Congresul general al sindicatelor s-a întrunit la 20 octombrie 1921 în sala Teatrului naţional din Braşov. La lucrările lui au participat 94 de delegaţi — reprezentanţi ai Consi­liului general provizoriu al Uniunii sindicale, ai celor 81 sindicate cu peste 20 000 de membri — oameni ai muncii români, maghiari, ger­mani şi de alte naţionalităţi. Principala sarcină a congresului era de a pune bazele unei organi­zaţii sindicale centralizate care să cuprindă sindicatele din toate pro­vinciile şi regiunile ţării. Pe a­­dresa congresului soseau neîntre­rupt telegrame, moţiuni, scrisori prin care organizaţii sindicale, munci­tori neorganizaţi, militanţi ai mişcă­rii muncitoreşti aflaţi în temniţele burgheziei etc. îşi exprimau încre­derea deplină in congres şi năzuinţa fierbinte de a avea o mişcare sin­dicală unită şi puternică. O problemă de mare însemnătate pentru viitorul mişcării sindicale, aflată în dezbaterea congresului, era fixarea poziţiei faţă de o lege reac­ţionară a guvernului, denumită le­gea Asociaţiilor profesionale, care interzicea activitatea politică în sindicate. Aceasta implica pen­tru sindicate adoptarea tacticii „autonomiei sindicale“. Deşi autono­mia sindicală nu era în concordanţă cu principiile socialismului, militan­ţii mişcării comuniste şi muncitoreşti s-au declarat pentru acest compro­mis, întrucât, dată fiind înăsprirea te­rorii împotriva comuniştilor, a or­ganizaţiilor muncitoreşti revolu­ţionare, aceasta era singura cale pentru a asigura desfăşurarea acti­vităţii sindicatelor în condiţii de legalitate, a face posibilă reorgani­zarea şi întărirea lor. Pentru sindicate, autonomia impu­să prin lege nu însemna insă nici­decum negarea rolului îndrumător şi a influenţei în sindicate a partidului clasei muncitoare. In raportul pre­zentat congresului, se arăta că este firesc ca membrii sindicatelor să fie membrii partidului comunist. „Un muncitor conştient nu poate face parte din alt partid“. Referitor la interzicerea prin lege a activităţii politice în sindicate, raportul subli­nia, în continuare, că muncitorii pu­teau găsi „o mie şi unul de mijloace să înlăture în practică părţile rele din lege“... „membrii sindicatelor se vor înscrie un partid şi acolo vor face ceea ce la sindicate este oprit“. Congresul a dezbătut rapoartele privind „reorganizarea şi tactica“, „presa“, „starea economică şi impo­zitele pe salariu“, „proiectul de sta­tut al mişcării sindicale“. El a cons­finţit ca principii fundamentale ale activităţii sindicale, înscrise în sta­tut, lupta de clasă, solidaritatea in­ternaţională, desfiinţarea exploa­tării muncii sub orice formă, socia­lizarea mijloacelor de producţie. Aceste principii călăuzitoare con­stituiau elemente definitoriii pentru caracterul revoluţionar al mişcării noastre sindicale.. Declarîndu-se pentru o cit mai deplină centralizare şi o disciplină strictă a organizaţiilor sindicale, congresul a adoptat statutul miş­cării sindicale şi a ales un singur organ central pentru organizaţiile din întreaga ţară — Comisia gene­rală a sindicatelor din România , el a stabilit o linie tactică unică care, potrivit momentului­ politic de a­­tunci, corespundea intereselor reale ale clasei noastre muncitoare. După Congresul general de la Braşov, mişcarea sindicală s-a dez­voltat pe o linie ascendentă. In iu­nie 1922, la Congresul de la Sibiu, a fost desăvîrşită centralizarea condu­cerii şi unificarea tuturor organiza­ţiilor sindicale din România, ale că­rei temelii fuseseră puse la Congresul­­ de la Braşov. Din păcate, în septem­brie 1923, la Congresul de la Cluj liderii social-democraţi de dreapta au determinat scindarea mişcării sindicale, ceea ce a produs un imens rău mişcării noastre munci­toreşti, divizînd forţele ei în­­ faţa burgheziei. , , înlăturarea sciziunii şi a urmări­lor ei, restabilirea unităţii­­sindicale au devenit, în perioada următoare, un obiectiv principal al activităţii comuniştilor şi a celorlalte elemen­te înaintate din rindurile clasei muncitoare, în pofida terorii şi­­ a prigoanei dezlănţuite de clasele do­minante, a greutăţilor create de li­nia reformistă a liderilor de dreapta ai P.S.D., militanţii comunişti, spri­jiniţi de liderii de stingă din P.S.D., au activat pentru realizarea în fapt a unităţii de acţiune a clasei mun­citoare, idee care a cuprins din ce în ce mai mult masele de muncitori şi organizaţiile lor sindicale. Un mo­ment de seamă în procesul de făurire a frontului unic de jos l-au constituit luptele muncitoreşti din ianuarie— februarie 1933, în cursul cărora mun­citorii comunişti, social-democraţi sau fără nici o apartenenţă politică s-au convins prin propria experienţă de forţa acţiunilor lor unite. De o imensă însemnătate pentru­ ­ refacerea unităţii sindicale a fost crearea, în aprilie 1944, în condi­ţiile grele ale dictaturii militare­­fasciste şi ale războiului hitlerist, a Frontului Unic Muncitoresc, ca ur­mare a înţelegerii intre P.C.R. şi P.S.D. Frontul Unic Muncitoresc s-a dovedit nucleul capabil să polarizeze în jurul său toate forţele democra­tice şi patriotice care au înfăptuit insurecţia naţională antifascistă din august 1944. El a constituit teme­lia pe care s-a clădit, imediat după eliberare, unitatea mişcării sindicale. In perioada care a urmat, sindi­catele, sub influenţa tot mai puterni­că a P.C.R., s-au afirmat ca o forţă deosebit de activă şi combativa în lupta pentru instaurarea puterii populare, pentru înfăptuirea profun­delor transformări revoluţionare ce­rute de progresul ţării. Făurirea, în februarie 1948, a partidului revoluţio­nar unic al clasei muncitoare pe te­melia marxism-leninismului, a pus capăt pentru totdeauna sciziunii din mişcarea noastră muncitorească, asi­­gurind, în acelaşi timp, un cadru deo­sebit de favorabil pentru Însăşi acti­vitatea sindicatelor. Reprezentând as- —............4s­tăzi in ţara noas­tră cea mai largă organizaţie ob­ştească a clasei muncitoare, sindi­catele cuprind peste 4 600 000 de oameni ai muncii — români, ma­ghiari, gerihafti şi de alte naţionali­tăţi. In noua etapă a făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate, rolul sindicatelor, ca şi al celorlalte organizaţii de masă şi obşteşti, cu­noaşte o continuă amplificare. Per­fecţionarea activităţii lor, adaptarea acesteia cerinţelor etapei actuale,­­au format in ultimii ani obiectul unor statornice preocupări, în spiritul a­­cestei orientări, Congresul U.G.S.R. din primăvara acestui an a adop­tat un nou statut-cadru, care pre­cizează atribuţiile substanţial sporite ale sindicatelor. După cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la a­­cest Congres, „In orînduirea noas­tră socialistă oamenii muncii au nevoie de sindicate ca de o organi­zaţie largă, a lor, în care să-şi u­­nească eforturile şi să-şi poată spu­ne în mod organizat cuvîntul, să participe la adoptarea tuturor mă­surilor privind dezvoltarea societăţii româneşti. Pentru a putea îndeplini un rol activ şi eficient în dezvolta­rea societăţii, în viaţa oamenilor muncii, sindicatele trebuie să ţină pasul cu schimbările sociale, să-şi adapteze întreaga activitate, între­gul mod de lucru cerinţelor noi al® vieţii, cerinţelor oamenilor muncii din România“. Chezăşia sigură a îndeplinirii cu succes de către sindicate a impor­tantelor sarcini ce le revin rezidă în conducerea şi îndrumarea lor permanentă de către avangarda în­cercată, marxist-leninistă, a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii din ţara noastră, Partidul Comunist Român. Sub steagul glo­rios al partidului vor dobindi şi de acum înainte sindicatele noi victorii pe drumul luminos al făuririi so­cietăţii socialiste multilateral dezvol­tate. Dr. FI. DRAGNE şef de sector N. G. MUNTEANU cercetător principal la Institutul de studii istorice şi social-politice de pe lîngă C.C. al P.C.R. 50 DE ANI DE LA CONGRESUL GENERAL SINDICAL DE LA BRAȘOV (Urmare din pag. I) că atît roşiile (de seră) de calitatea I cit şi cele de a Il-a pot avea un calibru de minimum 40 mm. Cit priveşte condiţiile tehnice de calitate, de asemenea, nu se fac distincţii catego­rice. Astfel, pentru roşiile de calitatea I se spune că „trebuie să fie tari“, cele de a Il-a „suficient de tari“. La cele de calitatea I „simt excluse fructele care prezintă Crăpături proaspete“, la calitatea a Il-a „nu trebuie să prezinte crăpături­ proaspete“. Un alt aspect negativ în comerţul cu legume şi fructe din Capitală il con­stituie insuficienta suprave­ghere, de către cei în drept, a pieţei neorganizate. Pro­­fitînd de lipsa de control, din partea administratori­lor de pieţe, în pieţe precum Sudului, Progre­sul, Berceni, majoritatea producătorilor individuali nu aveau afişate pre­ţurile de vînzare, unii dintre ei practicau preţuri de speculă, în piaţa Piscu­lui, se cerea pe o găină un preţ dublu în raport cu cel afişat ne­mercurial. In pia­ţa Sudului, conopida se vindea, de asemenea, la un preţ dublu faţă de cel sta­bilit. In piaţa Progresul, brînza de vaci se comercia­liza cu 20 de lei/kg (în loc de 16 lei) etc. Revenim cu aceeaşi în­trebare : ce fac primarii sectoarelor, ce fac organele cu atribuţiuni de control în această direcţie, dacă ten­dinţele de speculă, de „for-1' ţare“ a pungii cumpărăto­rului se manifestă nestin­gherit ? BAIA MARE . Organele locale de partid şi de stat analizează siste­matic modul cum se desfă­şoară, în aceste zile, apro­vizionarea populaţiei cu produse de sezon. Periodic, membri ai biroului comite­tului judeţean de partid, ai comitetului executiv al consiliului popular jude­ţean, precum şi reprezen­tanţii municipalităţii con­trolează depozitele, maga­zinele şi pieţele de legume şi fructe, stabilind măsuri operative privind distribui­rea corectă a fondului de marfă, onorarea comenzilor lansate de gestionarii ma­gazinelor etc. Faţă de ace­eaşi perioadă a anului tre­cut, în prezent există un considerabil spor de pro­duse. La cartofi, de pildă, s-au însilozat cu 900 tone mai mult ca în sezonul tre­cut , la fructe — cu 120 tone. Se află însilozate sau depozitate apreciabile can­tităţi de ceapă, varză albă şi roşie, mere, rădăcinoase, fasole boabe, murături etc. Abundenţa de mărfuri din silozuri şi depozite se re­simte şi în magazinele de desfacere, în pieţe. Oricine intră in unităţile C.L.F. nr. 3, 21, 30, ca şi in multe altele, rămîne plăcut impre­sionat de modul de prezen­tare a produselor, de opera­tivitatea cu care sunt ono­rate comenzile cumpărăto­rilor.­­ Urmărim ca pretutin­deni să se practice o servire corectă, civilizată a cum­părătorilor — ne spunea Victor Pop, directorul C.L.F. Baia Mare. Am primit, nu de mult, sesizări de la ce­tăţeni, de la echipele de control obştesc, precum că, în magazinele nr. 4 şi 6 din cartierele Săsar şi Va­lea Roşie, şefele de unităţi Maria Sabău şi Ecaterina Petra nu respectă orarul de funcţionare, nu se îngrijesc de buna aprovizionare a magazinelor, neglijînd ce­rinţele îndreptăţite ale ce­tăţenilor. întrucit sesizările au fost juste, cele două şefe de unităţi au fost schim­bate din funcţie. Aşa e necesar, aşa e bine ! Nu aceleaşi lucruri, pri­vind buna servire şi apro­vizionarea corespunzătoare a populaţiei, se pot spune şi despre unităţile specializate ale I.A.S. Maramureş şi cele ale asociaţiei intercoo­­peratiste din Baia Mare. La unităţile din piaţa de ali­mente, sîmbătă 20 noiem­brie, rafturile erau aproape goale ; cartofii, perele, ro­şiile etalate erau deprecia­te. Chioşcul asociaţiei in­­tercooperatiste se afla în... inventar. BOTOŞANI In aceste zile de debut ale sezonului alb, piaţa mu­nicipiului Botoşani este bine aprovizionată. Se găsesc, în cantităţi îndestulătoare, cartofi, ceapă, varză, mor­covi, pătrunjel, sfeclă ro­şie ş.a. Raidul-anchetă, întreprins in zilele de 20 şi 21 noiem­brie, a relevat insă şi unele deficienţe în aprovizionarea populaţiei cu produse ali­mentare. Circuitul produse­lor de la depozit la maga­zin este uneori anevoios. La magazinul de legume-fructe nr. 1 (gestionară — Aurica Midoschi), rafturile sunt a­­proape goale, nu există nici un kilogram de cartofi, cea­pă, fasole, morcovi. De ce? „In zilele de 19 și 20 no­iembrie, depozitul nu ne-a onorat comenzile“ — ne lămureşte gestionara. O si­tuaţie asemănătoare am în­­tîlnit şi la magazinul nr. 4. In zilele de 19 şi 20 noiem­brie n-au fost onorate nici comenzile făcute de gestio­narul magazinului nr. 2. în plus, aici am găsit circa 80 kg ceapă, sosită de curînd de la depozit, dar de cali­tate necorespunzătoare. Dis­­cutînd despre deficienţele semnalate cu Dumitru An­­drieş, adjunct al şefului centrului de legume şi fruc­te, acesta — in locul unor răspunsuri la obiect — a început să se plingă că nu are beneficiari pentru circa 690 tone de ceapă, aflată în depozit. Şi, în mod para­doxal, în acest timp, în ma­gazine se vinde ceapă căzută la sortare, necorespunză­toare. Profitînd de asemenea de­fecţiuni ale mecanismului a­­provizionării, producătorii individuali din pieţele ora­şului vind marfa la preţuri de speculă. Deşi mercurialul precizează, de exemplu, că ouăle trebuie să se vîndă cu 1,50 lei buc., Maria Acioba­­niţei din Cristeşti la vindea cu 1,70 lei/buc., Maria Mili­­teanu din Botoşani vindea pătrunjelul cu 5 lei/kg, în timp ce un mercurial preţul era de 2,25 lei. La fel pro­cedau şi alţi producători in­dividuali, care comerciali­zau fasole şi fructe. A­­tîta vreme cit salariaţii aparatului comercial nu se deplasează permanent in reţea pentru a cunoaşte e­­voluţia aprovizionării de la o zi la alta, pentru a lua măsuri operative, atîta vreme cit primarii nu cu­nosc ei înşişi „pulsul“ pie­ţei, mecanismul aprovizio­nării va cunoaşte — în continuare — în ciuda exis­tenţei unui fond de marfă abundent — dereglări ar­tificiale. Iată de ce am in­sistat şi insistăm asupra necesităţii ca aproviziona­rea populaţiei să stea în primul rînd în atenţia pri­marilor. CRAIOVA In zilele de 20 şi 21 no­iembrie, în pieţele oraşului Craiova am constatat o si­tuaţie bună in ce priveşte a­­sigurarea fondului de marfă cu legume şi fructe. In uni­tăţile şi punctele de desfa­cere ale I.L.F. din Piaţa Centrală, Piaţa „23 August“, Piaţa Veche, în magazinele de prezentare din centrul Cum controlaţi pieţele? oraşului se găseau, din a­­bundenţă, cartofi, varză proaspătă şi murată, ceapă, usturoi, rădăcinoase, un bogat sortiment de conser­ve, de fructe. In magazine, cumpărătorii găseau, de a­­semenea, trufandale, spanac proaspăt, salată verde, roşii de seră, în silozurile I.L.F. au fost deja puse la păstra­re cantitățile necesare pen­tru consumul de iarnă. In Piața „23 August“ însă, pe lingă aspectele pozitive, am sesizat unele mai puțin plăcute. Gestionarul unită­ții nr. 28 pusese în vinzare cartofi sortaţi necorespun­zător. La magazinul Gostat, din aceeaşi piaţă (gestionar Gheorghe Bîgiu), cartofii nu corespundeau preţului afi­şat. Aspecte similare ara în­­tîlnit şi la unităţile Gostat din Piaţa Centrală : aici se vindea usturoi de calitate a II-a la preţ de calitatea I. La punctul de desfacere in­­tercooperatist (gestionar Predica Iulian) cumpărăto­rilor li se lua peste preţul normal cite 0,10 lei la fie­care kilogram de cartofi. La o altă unitate intercoo­­peratistă, din aceeaşi piaţă, pragul oferit cumpărătorilor era depreciat. O serie de aspecte nega­tive am întîlnit şi la maga­zinele şi raioanele de des­facere a produselor lactate. La magazinul nr. 198, din cartierul Brazda lui Novac, gestionara Veronica Diaco­­nescu, de la r­aionul de lac­tate, reţinuse 75 kg tele­mea pentru... o nuntă, în ti­mp ce, în unitate, cumpă­rătoarelor li se spunea că nu mai există asemenea marfă. La unitatea 233 de pe Calea Severinului — a­­ceeaşi situaţie : erau dosite 150 kg de telemea. ★ Constatările raidului de faţă duc la citeva conclu­zii de ordin mai general. Abundenţa actuală de le­gume şi fructe din depozite, din silozuri şi magazine este o garanţie a faptului că sunt create premisele unei satisfaceri corespun­zătoare a cerinţelor de con­sum ale populaţiei. Impor­tant este deci, în momentul de faţă, să se asigure , pe baza unui control rigu­­ros asupra mersului apro­vizionării, efectuat de că­tre cadrele cele mai auto­rizate, primari, vicepre­şedinţi ai consiliilor popu­lare d o gospodărire judi­cioasă a fondului de marfă, să se regleze mecanismul a­­provizionării în aşa fel incit in toate unităţile de desfa­cere, în toate cartierele şi localităţile ţării să existe un sortiment variat de pro­duse, de un nivel calitativ corespunzător şi în con­cordanţă cu preţurile stabi­lite de stat. Sunt cerinţe cărora trebuie să le răspun­dă, cu toată seriozitatea şi competenţa, conducerile consiliilor populare, între­gul aparat comercial, orga­nismele locale de specia­litate. Acolo unde se sem­nalează unele neajunsuri organizatorice — şi faptele prezentate arată că, în a­­numite cazuri, ele sunt incă destul de numeroase — este necesară o intervenţie promptă, autoritară, pen­tru readucerea lucrurilor pe un făgaş normal. La fel de stringente sunt însă şi perfecţionările ce se cer aduse în procesul de desfacere a mărfurilor. Per­sistă — aşa cum s-a putut vedea şi din constatările raidului de faţă — o serie de grave abateri de la nor­mele generale de comerţ. Pentru preîntîmpinarea şi excluderea unor asemenea fenomene se impune im­pulsionarea muncii de con­trol şi aceasta, în primul rînd, printr-o intensificare, printr-o creştere continuă a eficienţei controlului din partea inspecţiei comer­ciale, a celorlalte organe CU atribuţiuni în această direcţie, a controlului ob­ştesc. A lăsa activitatea de supraveghere doar la ni­velul organismelor speciali­zate inseamnă a-i diminua puterea de pătrundere, de prevenire. Cetăţenii au nu numai dreptul dar şi dato­ria de a interveni ei insist prompt, de a lua poziţie faţă de orice încercare a lucrătorilor din comerţ de a încălca regulile bunei serviri, de a sesiza orga­nele competente și in pri­mul rind pe primarii loca­lităților respective. SCÂNTEIA — sîmbâta 27 noiembrie 1971 teatre­­COMUNISTUL I (Urmare din pag. I) muncii OMULUI PENTRU EL ÎN­SUŞI, posibilitatea unei munci care să se bizuie pe toate cuceririle teh­nicii şi ale culturii moderne". Comunistul este şi trebuie să fie un muncitor exemplar, înaintat, pen­tru că el înţelege în toată complexi­tatea lor aceste imperative ale pre­zentului şi viitorului, se dăruie pa­sionat luptei pentru îndeplinirea lor. întrupare­a exemplului moral, mun­citorul comunist reprezintă un model de înaltă înţelegere a responsabilităţii sociale, apreciată, în primul rînd, po­trivit cuantumului faptelor concrete, năzuinţei continue spre perfecţionare, potrivit efortului pentru afirmarea cât mai deplină a capacităţilor crea­toare puse în slujba colectivităţii. Partidul este, fapt recunoscut, forţa de avangardă a clasei muncitoare, a întregului popor în construcţia noii societăţi ; dar partidul este format din oameni vii, şi acest fapt semnifi­că şi că fiecare comunist trebuie să fie un om de avangardă, un om îna­intat ; iar cum munca de edificare a noii orînduiri este principalul teren de acţiune a partidului, Se cuvine ca fiece comunist să fie un muncitor de avangardă. Şi să ne gîndim ce forţă imensă, ce generator de energii, ce uriaş fac­tor de progres reprezintă, în România socialistă, un detaşament de două mi­lioane de muncitori de avangardă ! Programul dezvoltării spirituale a poporului nostru elaborat de partid a definit magistral chipul omului nou, trăsăturile morale ale omului înain­tat al orînduirii noastre. Exemplele oferite de comunişti in procesul mun­cii de toate zilele subliniază impor­tanţa calităţilor social-politice şi eti­ce proprii omului înaintat. A fi co­munist, a fi muncitor exemplar în­seamnă şi a statornici în jur, acolo unde acţionezi, un asemenea climat incit pentru toţi munca să devină suprema onoare, încît toţi să capete sentimentul responsabilităţii pentru ea, pentru roadele ei, un climat în care indolenţa, lenea, parazitismul, lucrul de mîntuială, indiferenţa să nu prolifereze. La întărirea aces­tui climat făcea apel secretarul ge­neral al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cînd spunea la plenara din noiembrie : „Să educăm pe toţi ce­tăţenii, şi în special tineretul, în spi­ritul cultului faţă de muncă, faţă de munca liberă, despovărată de exploa­tare din societatea noastră, singura sursă a progresului şi prosperităţii poporului nostru, a naţiunii noastre socialiste, mijlocul principal de afir­mare a talentului şi forţei creatoare a cetăţenilor, de manifestare a per­sonalităţii, de autoperfecţionare mo­rală a fiecăruia“. Muncitorul comunist nu-i un „pa­sager de opt ore“ în uzină, ci este responsabil pentru sarcina încredin­ţată în procesul muncii şi este res­ponsabil pentru tot ceea ce se petrece în jurul său. De aici pasiun­ea cu care se dăruie muncii şi generozita­tea cu care oferă altora din expe­rienţa sa ; de aici fervoarea cu care luptă pentru a întrona peste tot dis­ciplina conştientă ; de aici fervoarea cu care luptă pentru ritmuri supe­rioare ale muncii, pentru o înaltă productivitate, pentru calitate, pentru o eficienţă sporită. Munca noastră devine an cu an tot mai complexă ; tot mai multe cuceriri, ale revoluţiei tehnico-ştiin­­ţifice contemporane devin un „bun curent“ al producţiei ; gradul de do­tare tehnică a producţiei devine tot mai înalt, mai complex ; înaintăm pe calea ce duce la ştergerea deose­birilor dintre munca fizică şi intelec­tuală. Toate acestea ne cer tuturor acumularea continuă de noi cunoştin­ţe profesionale, o ridicare neconteni­tă a competenţei, o permanentă îm­bunătăţire a stilului de muncă. Noul se cere intimpinat cu nou. In aceste condiţii, comunistul trebuie să fie in rîndul întîi al bătăliei pentru perfec­ţionare şi autoperfecţionare. Şi aici, el trebuie să fie un exemplu. „Cuvintele te învaţă, exemplele te pun în mişcare“ — spune un dicton. In raportul om-muncă, exemplul de muncă comunist este cel care im­primă reala vigoare operei de per­fecţionare nu numai a relaţiilor stric­te de producţie, dar şi perfecţionării şi autoperfecţionării fiecărui membru al colectivităţii socialiste. Forţa edu­cativă a exemplului de muncă co­munist constă tocmai în caracterul lui viu, imediat, în faptul că este izvorît din convingeri puternice şi se materializează permanent în fapte. Prestigiul nu se clădeşte pe vorbe, oricît de frumoase ar fi aceste vorbe ; prestigiul comunist este prestigiul faptei durabile, exigente, responsa­bile. Această tulburătoare vocaţie a faptei — în fond, a muncii — este cea care dă drept de apartenenţă la PARTIDUL MARE MUNCITOR — partidul nostru comunist. Idealul În­floririi patriei, suprem ideal căruia li este subordonată munca de zi cu zi a comuniştilor, are darul să insufle noi şi noi avînturi tuturor. Prin exem­plul lor, prin dăruire şi pasiune in procesul muncii, exercitîndu-şi din plin această nobilă vocaţie a faptei comuniştii sint cei care fac — primii pe întinderea istoriei, după ce multe milenii ea a fost proclamată drept un blestem — ca MUNCA să fie o NECESITATE organică a omului, o PLĂCERE. I • Filarmonica de stat „George­­ 7 Enescu" (la Ateneul Român) : 4 . Concert dat de Orchestra de ca-­­­­­meră „Bucureşti“. Dirijor şi so­­l­­­list : Ion Voicu — 20.­­ 1 • Teatrul de operetă : Plutaşul 4­­ de pe Bistriţa — 19.30. 1­­ • Teatrul Naţional „I. L. Cara- 4­­ giale“ (sala Comedia) : Camera de 7­4 alături — 20. (sala Studio) : Cine 4 i ești tu ? — 20. I 4 • Teatrul de comedie : Interesul ] / general — 20. i 4 • Teatrul „Lucia Sturdza Bulan- t l­dra“ (sala din Bd. Schitu Măgu- 7 4 reanu) : Play Strindberg — 20. t 7 (sala din str. Alex. Sahia) : Po- I 4 vestiri din pădurea vieneză — 20. t 7 • Teatrul „C. I. Nottara“ (sala I 4 Magheru) : Și eu am fost în Ar- 1 7 cadia — 19,30; (sala Studio) : Vi- 4­­ ziuni flamande — 20. I 7 • Teatrul Mic : Pisica sălbatică 4 1 —20. 1 1 • Teatrul Giulești : Geamandura 4­­ — 19,30; (la Sala Palatului) : Co- ’ i medie cu olteni — 19,30. i 1 • Teatrul „Ion Creangă“ : Co* z i moara din insula piraţilor — 18. 1 1 • Teatrul evreiesc de stat : Pe 7 4 placul tuturor — 19,30. 4 * • Teatrul de revistă și comedie­­­i „Ion Vasilescu" : Minijaz cu maxi- t I haz — 19,30. 4 4 • Teatrul satiric-muzical „C. Tă­­l­­­nase“ (sala Savoy) : Bimbirică — ’ V 19,30; (sala din Calea Victoriei nr. 1­­ 174) : Vox Boema — 19,30. 4 • Ansamblul artistic „Rapsodia 4 I română" : Legendă și dor — 19,30. 7 4 • Circul Globus : Parada uisului 1 4 — 19,30. 7 c­inema 4 • Nu te Întoarce : CENTRAL — 4­­ 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15. ) i « Saltul : LUCEAFĂRUL — 9, 4 1 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21.­­ 4 • Mihail Strogoff : BUCUREȘTI 1 1 — 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21, FA-­­ 4 VORIT — 9,15; 11,30; 13,45; 16; 1 1 18,15; 20.30, FEROVIAR — 8,45; 1 4 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21. 4 7 • Un amanet ciudat : DOINA — \ 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30. 4 4 • Oliver (ambele serii) : PATRIA 7­0 — 9,30; 13; 16,30; 20, CAPITOL — 1­4 10; 13,30; 16,45; 20, MODERN — 7 ) 9,30; 12,30; 16,30; 19,30.­­ 4 a Piața Rosie : BUZESTI — 16, 1 ; 19,15. 1­1 • Ania celor o mie de zile (am- 4­­­bele serii): SCALA — 9,30; 13; I I 16,30; 20, FESTIVAL — 8,30; 11,30; 4 7 14,30; 17,30; 20,30. ’ \ • Poveștile piticului Bimbo — 4 4 9—17 în continuare ; Program de 7 1 filme documentare — 18,45—20,15 4 1 în continuare : TIMPURI NOI. 7 I • Castanele sunt bune i GLORIA ) 4 — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30, 1 I VICTORIA — 9; 11;15; 13,30; 16; 4­4 10,30; 20.45, TOMIS — 9; 11,15; 4 ; 13,30; 16; 18,15; 20,30. 7 4 • Mihai Viteazul : MOȘILOR — 1 / 15; 19. 4 4 Marele premiu : LUMINA — ) ' 9,30—19,30 în continuare: EXCEL- 7 4 SIOR — 9,30; 13; 18,30; 20, MELO- ) ’ DIA — 9; 12,30; 16; 19,30. L 4 a Vinovatul este în casă : GIU- / I­LESTI — 15.30; 16; 20,15. 4 4 a Floarea de cactus : GRIVIȚA 7 7—9; 11,15; 13,30; 16; 18.15; 20,30. 4 4 VOLGA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 7 7 18,15; 20,30. 4 4 A Nicholas Nickleby — 10. 12;­­ 7 14.15, Navigatorul — 16.30; 18.45, 4 ) Maclovia — 21 ; CINEMATECA. 7 4 a Așteptarea: PACEA — 15,45; 4 1 18; 20. 4 4 • Steaua de tinichea: BUCEGI­U­­ V —, 15,451 18. 10.15, . 1 l a Brigada Diverse în alertă : TI­ J ! NÎPVA — 15.30; 18. 20;15.­­ 4 a R.D. Intră In acțiune : Briga- 1 * da Diverse In alertă : MUNCA — 4 4 15,15; 19.­­ 1 A Aeroportul : DRUMUL SĂRII 4 4 — 16; 19.30, POPULAR — 16; 19. 1 " a Scoate-ți nătăria cînd săruți : 4 4 ART­ — 15.30; 18; 20.30. / a Tick, Tick, Tick : CRINGASI 4 4 — 15.30; 18; 20,15. ’ [ a Vis de dragoste : MIORITA — 4 4 10; 16; 19,30. 7 I a N-am cintat niciodată nentru 4 4 tata : FLOREASCA — 15,30; 18; 7 7 20,30. 4 4 a Soarele alb al pustiului : IN- 4 7 FRATIRF­A INTRE POPOARE — 1 4 15,30; 17,45; 20. 4 4 A Hello Dolly 1 : VIITORUL — 16;­­ 4 19; RAHOVA — 15,30; 19. 4 4 a Voi sări din nou peste băl- 1 ! toace : COSMOS — 15,30; 18, 20,15.­­ 4 a Ritmuri spaniole : AURORA. — 1­­ 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18, 20,15, FLA- 4 4 MUTRA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 1 ’ 20,30. ^ i­­ t­v 16.15 Deschiderea emisiunii. Emi­siune în limba germană • Perspectivele cincinalului : Judeţul Braşov • Comenta­riul săptămînii de Ernst Breitenstein • Ancheta TV în judeţul Timiş . Sensurile muncii . Melodie şi ritm. Cîntă orchestra Gerhard Römer • 175 de ani de la naşterea lui Stephan Ludwig Roth — un remarcabil mili­tant şi om de cultură • Cărţi şi autori . Prezintă criticul literar Gerhard Csejka • Pro­fil : W. Doggendorf, directo­rul întreprinderii pentru me­canizarea agriculturii din co­muna Orţişoara, judeţul Ti­miş • Melodii celebre. Inter­pretează Ilona Schwarz, a­­companiată de formaţia „Kar­patenshow“, sub conducerea lui Emil Franz. 18.00 Bună seara, fete ! Bună sea­ra băieţi ! 19.15 PUBLICITATE. 19,20 1001 de seri. 19,30 Telejurnalul de seară. 20.00 Săptămîna internaţională. 20,15 Tele-enciclopedia. 21.00 Film serial : „Invadatorii“ (II). In rolul principal Roy Thim­es. 21.50 Teledivertisment. Dicţionar muzicial-distractiv — Litera „G“. Ediţie specială de Angel Grigoriu şi Romeo Iorgules­­cu. Cu : Miluţă Gheorghiu, Al. Giugaru, N. Gărdescu, Elvira Godeanu, Nineta Gusti, Ion Popescu-Gopo, Emil Ga­­vriş, Valeria Gaglalov, Moni­ca Ghiuţă, Aurel Giurumia, Giga, Ruxandra Ghiaţă, Ga­briel Gheorghiu, Dan Ghera­­sim, Aurel Giroveanu, Ju­liette Grecu, Tudor Gheor­ghe, George Gershwin. Pre­zintă : Angel, Cezar şi Geor­ge Grigoriu. Redactor : Ioana Bogdan. Regia de emisie : Mircea Dan. 22:50 Telejurnalul de noapte » Sport. 23:05 Un cîntec de demult. Seară de romanţe cu Doina Badea, Ileana Sărăroiu, Nicolae Ni­­ţescu. Conducerea muzicală Nicuşor Predescu. Emisiune de Dumitru Cihodaru şi Vir­gil Comşa.

Next