Scînteia, ianuarie 1972 (Anul 41, nr. 9016-9044)
1972-01-03 / nr. 9016
PAGINA 2 ANUL NOU cu bucurie în toate casele, cu fericire pentru toţi (Urmare din pag. I) Oaspeţii restaurantului Bucur, între care numeroşi turişti străini, au apreciat în mod deosebit o surpriză. De pe tava mare, care prefigura un cuib de fazan, la miezul nopţii calota sferică din mijloc s-a aprins şi din ea au ţişnit, zburind voioşi, opt porumbei albi. 1 590 de oaspeţi a găzduit — printre brazi împodobiţi cu lumini multicolore — Poiana Braşov. Intre atracţii, cea mai de seamă pentru turişti — mai ales pentru turiştii români — a fost anul acesta... zăpada. Zăpada, în caz că aţi uitat, este o substanţă albă, naturală, care se găsea din abundenţă în Poiană, pînă in adîncul pirtiilor de schi. Nu insă şi în Braşov, unde i-au dus dorul mari colective de la hidrocentrala Porţilor de Fier, din Argeş, de la combinatele siderurgice din ţară, totalizînd 4 500 de persoane, care au venit aici să-şi petreacă revelionul. Foarte apreciată a fost splendida cantină a constructorilor de autocamioane de la „Steagul roşu“, întîmpinind cu bucurie anul nou, muncitorii şi tehnicienii şi-au amintit cu emoţie că, nu cu multă vreme în urmă, a toastat aici, cu prilejul împlinirii unei jumătăţi de veac de existenţă a uzinei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. — Vom răspunde urărilor ce ne-au fost adresate de secretarul general al partidului, realizind, pe anul ca vine, trei tipuri noi de autocamioane din familia R.O.M.A.N. — ne-a spus Augustin Jurcă, şef de atelier, venit la sărbătorire cu cei trei fraţi ai săi (toţi in uzină). Păşim în noul an cu dreptul. Ştim ce-avem de înfăptuit. Şi vom înfăptui ! La Sinaia, Buşteni, Azuga şi in celelalte localităţi renumite ale Văii Prahovei totalul excursioniştilor veniţi să petreacă revelionul a depăşit 20 000 persoane. Pe coasta mării, revelionul — adăpostind anul acesta 2 500 de turişti din întreaga ţară —a marcat, in continuare, tendinţa de a folosi şi pe timpul iernii o seamă de mari hoteluri şi amenajări turistice. Alică au prezentat pe tăvi enorme o adevărată paradă a produselor culinare. O Revelion la etajul 14 din Timişoara. La noul hotel „Continental“, înalt de 14 niveluri, in restaurant, bar şi braserie au petrecut revelionul 600 oameni, intre care jumătate turişti de peste hotare. Intre români : Cîrneanu, arhitectul, şi Heck, inginer, constructor al clădirii. • Emoţiile lui Nagy Rudolf. Unde să te mai împărţi ? Era ziua soţiei sale. Dar şi aniversarea a 21 ani de la nuntă. Dar şi primul revelion al restaurantului unde este director — „Motel“, din Timiş. Noua clădire are peste 200 oaspeţi pretenţioşi , turişti străini, cooperatori din Teremia Mare, membrii automobil clubului local şi invitaţii la logodna Lianei Milosav cu Dan Ioan Truţ, ambii studenţi. La poalele Păpuşii şi ale Iezerului, pe mal de rîu (rîul Tirgului), intr-un peisaj montan, o seamă de constructori ai „Daciei“, ai autoturismului de teren „ARO“ şi alţi piteşteni, în total 150 persoane, au făcut primul revelion de la cabana Voina, inaugurată recent. „ameni in frig. Dar numai pentru citeva clipe, pînă se taie panglica , e inaugurată cabana de la intrarea spre Peştera Muierii (Baia de Fier — Gorj). Oar cu... ape minerale. Scuzabil, căci ne aflăm la Slănic Moldova. Noul complex inaugurat aci cuprinde camere pentru 509 de persoane. In sala clubului, la ora cînd i-am vizitat, începuseră revelionul cu... ape minerale. REVEUOANE LA DATORIE In fiecare an, ca o slabă recompensă pentru strădania lor, ne străduim să nu uităm de cei care slujesc publicul, economia ţării, şi pentru care noaptea revelionului înseamnă cîteodată un plus de muncă faţă de o noapte obişnuită. o La un colos al sticlei. Mai rar pomenită in reportajele ..focului nestins“, fabrica de sticlă din Bucureşti — ea singură — a dat în anul trecut o producţie mai mare decit a tuturor fabricilor de sticlă din ţară, acum trei ani. Intre cei pe care necesităţile producţiei i-au adus aci se află şi inginerul şef Victor Mocanu. Tînăr, dornic de distracţie, căsătorit, cu doi copii, şi-a petrecut in fabrică şi revelionul 1971, în parte şi pentru că... — ...am avut ambiţia să fiu de faţă din primul pînă in ultimul ceas de lucru al anului 1971. • Trei prietene, singure. Cartierul Brăila-Hipodrom, blocul G9, restul adresei e prea lung ca să vi-l mai înşirăm. Radu Balaban, locatara, şi-a invitat de revelion două prietene : pe Maria şi Stela Bănică. „Soţul Stelei este maistru la fibre artificiale, ne spune tovarăşa Balaban, al Măriei este subofiţer de miliţie, în misiune, iar al meu poate fi găsit — cu siguranţă — la oţelăria uzinelor Progresul“. Intr-adevăr, maistrul Dionisie Balaban era la post, ca şef de schimb. La secţia Siemens, topitorul Victor Gheorghiţă îşi sărbătorea cel de-al 10-lea revelion făcut „la cald“. Aici se naşte oţelul din care se vor turna piesele celui mai nou tip de excavator hidraulic românesc. „ La 140 metri sub nivelul riului Latoriţa, o încăpere mai lungă decit o catedrală şi chiar decit un teren de fotbal (106 metri), care găzduieşte cele trei turbine ale hidrocentralei de pe Lotru, betoniştii, dulgherii, electricienii, sudorii se află la datorie ; sunt prea numeroși ca să mai încapă aci. Un motiv suplimentar al bucuriei cu care este intîmpinat noul venit : 1972 este anul in care prima turbină va fi pusă in functe. • Brad uriaş in cimpia doljană. Cel mai mare și cel mai luminos pom de iarnă văzut vreodată de sătenii din Măceșul de Jos a fost turla de foraj apărută pe aceste meleaguri. Noaptea, e mai impresionantă decit un brad cu mii de luminări. Ce i-a impresionat cel mai mult pe cooperatori : vreme bună, vreme rea, zi lucrătoare, revelion, sondorul muncește. Lucrul care i-a impresionat pe sondori : „Deşi suntem în cîmp la peste 2 km de sat — ne spune maistrul Gh. Ţuţuianu — şi la noi, la sondă, a venit pluguşorul...“. O Agitaţie neîntreruptă. Dacă in metalurgie se vorbeşte de „foc nestins“, la o platformă chimică de talia aceleia de la Rîmnicul Vîlcea s-ar cuveni să vorbim mai curind de agitaţia neîntreruptă a moleculelor. Maistrul Şuţan, operatorul Dumitru şi alţi, au lucrat ca să „pună vîrf“ rezultatelor din 1971 : 1,5 milioane lei valută in plus faţă de sarcinile prevăzute la export. o Fără de care nici o maşină nu mişcă. Am vorbit mai sus de sonde, da’ să nu-l uităm pe Gheorghe Rogojan, care în noaptea revelionului — a patra petrecută la lucru — e prezent la datorie Împreună cu Gheorghe Bogdan. Ocupaţia celor doi cetăţeni din Satu Mare lucrează la staţia de benzină. • Şi la Sirma pe Cimpie / Este multă veselie / I-am găsit pe oţelari / Pe toţi vrednicii sirmani / Din* * du-i ţării înzecit / Riuri de oţel torpit. (Din pluguşorul de la Industria Sirmei — Câmpia Turzii). • Performanţe noi la Porţile anului. La centrala hidroelectrică Porţile de Fier, colectivul de serviciu în noaptea Anului nou a contribuit la desăvârşirea a două performanţe, pentru care s-a felicitat cu colegii de pe partea iugoslavă, la orele zero ale noului an; înălţimea apei in lacul de acumulare s-a ridicat pentru prima dată la 65,55 metri deasupra Mării Adriatice ; lungimea lacului de acumulare a atins 160 km. • Bucurie pentru sibieni. S-a inaugurat cel dinţii teleferic din Munţii Cibinului : o instalaţie de telescaun şi una de teleschi. Sat sau oraş ? E o întrebare pe care şi-o pun, cu privire la viitorul aşezării in care trăiesc şi muncesc, mulţi din invitaţii clubului petroliştilor din Berea. In seara de revelion s-au adunat laolaltă pentru intîia oară petrolişti, muncitori şi ingineri de la diferite întreprinderi, precum şi cooperatori. De altfel, din cei 1 600 de muncitori care locuiesc aci, mai bine de 1 300 au fost pînă acum ciţiva ani ţărani. Pe cei strînşi la petrecere au venit să-i ureze vreo 20 de echipe de urători. Am reţinut gindurile exprimate de Constantin Sora, secretarul comitetului de partid al schelei Berea, in legătură cu dezvoltarea comunei . „In anul 1972, populaţia muncitorească din comună va fi de 2 000 de lucrători , o adevărată forţă. Şi vom face tot ce ne stă în putere ca planul de dezvoltare, de înfrumuseţare a comunei să se împlinească. Şi la ami’ să veniţi, să vedeţi ! E frumos acum ?! Ei bine, are să fie şi mai frumos SĂRBĂTOARE PRIETENEASCĂ Să începem acest capitol final al reportajului nostru cu descrierea revelionului petrecut de Samu István, din Reghin , a stat la aparatul său de radioamator. Prima „întîlnire“ a avut-o cu un prieten din comuna Adămuş-Mureş, Liciniu Moldovan, apoi a pornit-o „de-a lungul“ continentelor. Dintre cele 15 legături înfiripate în noaptea de revelion, cea mai surprinzătoare a avut-o cu cea din eterul Siciliei, de unde i-a răspuns un radioamator român : naviga pe o navă de-a noastră, în drum spre casă. Deși Samu are la activul său peste 50 000 legături, ar trebui nu un aparat, ci mii de computere, dacă ar fi să înregistrăm aci toate urările prieteneşti, toate cuvintele calde, toate comunicările schimbate în noaptea revelionului. O cifră avem totuşi la îndemînă: in Bucureşti s-au înregistrat în zilele sărbătorilor 9 milioane de scrisori primite şi 8 milioane expediate, iar in ultima zi a anului 60 000 telegrame telefonate. In tabloul de mare amploare umană şi gingăşie, pitoresc, vesel, multiplu, de necuprins ca însuşi sufletul poporului român, in tabloul uriaş care cuprinde de la revelionul călătorului peste mări şi ţări pînă la paharul ciocnit cu un prieten, o parte centrală şi de mare frumuseţe au înscris-o revelioanele unde au petrecut laolaltă oameni de diferite naţionalităţi, români, maghiari, germani, sîrbi. In şapte săli ale palatului din Piaţa Trandafirilor s-au întîlnit muncitori şi studenţi din Tirgu Mureş cu profesori, săteni, invitaţi de la cooperativele din judeţ, artişti... După ce s-a transmis mesajul tovarăşului Nicolae Ceauşescu, in sala veche de un veac şi jumătate au răsunat, alături de tradiţionalul nostru „La mulţi ani !“, strigăte vesele în ungureşte : „Vă doresc mult vin, grîu, pace, putere şi sănătate !“. Hans Helmuth Schneider, profesor de matematică la liceul din Sebeş- Alba, s-a despărţit de ambianţa familiei, citeva ceasuri, pentru a fi împreună cu elevii săi, la cantina liceului. Ne-a spus : „ Am reţinut din mesajul rostit la radioteleviziune de preşedintele Consiliului de Stat aprecierea dată anului de acum citeva clipe, ca an care va rămîne în istoria patriei drept cel in care am intrat într-o nouă etapă a revoluţiei noastre economico-sociale. Pentru mine, ca pedagog şi ca preşedinte al consiliului judeţean al oamenilor muncii de naţionalitate germană, este de două ori un an de cotitură , ca an al dezbaterii pe scară naţională şi al adoptării istoricelor propuneri făcute de tovarăşul Nicolae Ceauşescu in iulie, privind educaţia comunistă, dar şi ca an în care s-a îmbogăţit cadrul instituţional de manifestare al maselor ce participă la conducerea treburilor publice, inclusiv deschiderea unor posibilităţi mai largi de manifestare a oamenilor muncii germani, de mobilizare mai înaltă a lor la efortul constructiv al ţării. O atmosferă de caldă frăţietate a domnit la revelionul desfăşurat la casa de cultură din Miercurea Ciuc ; „premiul cel mare“ de la tombolă a fost ciştigat de un maghiar, Szép József, de la unitatea de mecanizare şi transporturi forestiere, iar comesenii, adunaţi pînă dimineaţa, au intonat vechi cîntece româneşti, maghiare, secuieşti, cintece pe care la cintau străbunii. ★ Un ultim revelion din acest reportaj, al unor oameni de obicei dispersaţi, neavîmd prilej să se întîlnească. De data asta, 200 de constructori ai trustului din Galaţi s-au întîlnit la „Potcoava de aur“, un restaurant construit chiar de ei. Intîlnindu-se, şi-au amintit că au construit anul acesta 2 045 apartamente. Reţineţi, vă rog, cifra : apartamente pentru vreo 89 000 de oameni, cit avea înainta de război un Întreg oraş de provincie. Asta, numai un trust din Galaţi. Şi au mai construit o grădiniţă de copii, cu 112 locuri. Şi au mai construit o şcoală, cu 16 clase. Şi tot ei, un spital de 1 300 paturi, dat in folosinţă o zi înainte de acest revelion. Şi au dat o (mecanizată) mină de ajutor la construirea liniei de tramvai Ţiglina-combinat. Şi ceva lucrări de timplărie monumentală la hotelurile „Turist“ şi „Galaţi“, la casa de mode şi în alte părţi. Un singur trust, dar cite nu-s in ţară : de la grădiniţă, trecind prin şcoală, pînă la hoteluri, căi de transport, case de cultură, spitale, se construieşte — şi nu e vorba numai de clădiri. Se clădeşte mult pretutindeni. Şi mai ales se construieşte în sufletele oamenilor. — Pe masă se cuvine întotdeauna să ai în noaptea Anului Nou vin şi bucate, îi spunea corespondentului nostru un muncitor din Iaşi. Aşa a fost şi aşa trebuie să fie. Dar e vorba, cu ce suflet, cu ce inimă sărbătoreşti noaptea asta, anul care se duce, anul care trebuie să vină. Toată suflarea, ca un singur om, avem aceleaşi nădejdi. Aceleaşi hotăriri ni se clădesc in suflet. Avem încredere in puterile noastre, in om, în forţa conştiinţei sociaiste, in orizonturile României socialiste, în biruinţa ideii de pace, de socialism în lumea Întreagă. 1971 a trecut , intrăm într-un nou an, cu un program precis conturat, care deschide orizonturi largi de muncă, de creaţie. Pe un petic de zăpadă adevărată, colindători adevăraţi, într-un sat de la poalele Ceahlăului Revelion In familia lui Cristache Antonache, de la uzinele „23 August* Datini admirate de o lume, într-un cadru de basm la Hanul lui Manuc REVELIOANE CUM N-AU MAI FOST... ...şi cum nici nu puteau să fie, de vreme ce locurile in care s-au desfăşurat nu existau cu un an înainte. • Hotelul „Aurora“ din Satu Mare (204 locuri) a fost inaugurat cu o zi înainte de revelion. Intre invitaţii din noaptea Anului nou au fost si constructori ai hotelului. Aici doar Francisc Vancea se află la al 34-lea revelion petrecut în bucătărie (e bucătar şi cofetar al hotelului, unul din rarii deţinători ai titlului de maestru în arta culinară). • Mărgele luminoase. In noaptea revelionului, Gheorghe Urdă şi-a sărbătorit cu Ana Urdă jubileul unei jumătăţi de secol de cînd s-au căsătorit : nunta de aur. Colindătorii şi numeroşii nepoţi veniţi să-l felicite l-au găsit pe bătrîn, in ciuda viratei înaintate (76 de ani), pe uliţă. Motivul : voia să admire mărgelele luminoase de pe stilpii de beton. In noaptea Anului nou se punea sub tensiune Dumbrava-Deal, al 300-lea sat electrificat din judeţul Neamţ. • La Tirgovişte, peste 300 de oameni (între care numeroşi muncitori de la uzina de utilaj petrolier) au inaugurat complexul comercial. In sunetul a 3 (trei) orchestre, lucrătorii celor cinci unităţi de alimentaţie pu Bucureştii la hotarul dintre arţi : Piaţa Bălcescu. Credeam că se va goli complet de lume, dar se mai disting — de la înălţimea hotelului „Intercontinental” — ultimii întîrziafi ai anului 1971, totodată priviii — tot întîrziafi — ai anului 1972, începutul revelionului la ccmtina-restaurant de la UREMOAS. Amfiteatrul tineretului , în timp ce la revelioanele „familiştilor” precumpănesc bunătăţile de pe mese, la tineri precumpănesc muzica, dansul, mişcarea. Peste tot bucurie, bună dispoziţie, optimism. Foto : M. Andreescu URĂRI NOI In liniştea SATELOR Oamenii muncii de la sate au întimpinat noul an sub impresia consfătuirii primarilor, cu puternica dorinţă de a-şi duce comuna la înflorire, în pas cu înflorirea cooperativelor, cu sporirea şi-n acest an, în toate sectoarele, a producţiei agricole. In casa lui Tudor Dumitru. La preşedintele cooperativei agricole Urluiasca s-au adunat mai mulţi săteni. Se ciocneşte pentru anul care se încheie, se urează noi succese pentru anul care vine. „încheiem anul 1971 cu voie bună. Suntem bucuroşi. Şi-avem de ce fi ! Ţara e mai bogată, mai înfloritoare. Şi asemeni ţării şi viaţa noastră, a ţăranilor“. Oamenii discută realizările anului 1971. S-a realizat cel mai mare nivel al producţiilor din istoria cooperativei (corespunzînd, de altfel, celei mai inalte recolte din istoria ţării). Dar există datorii către stat. Partidul şi statul au venit însă din nou în ajutorul cooperatorilor. „Ne-a şters din restanţe nu mai puţin de 3,5 milioane lei, spune preşedintele,, dar asta e pentru noi o obligaţie. Să ridicăm mai mult şi producţia, şi nivelul comunei, aşa cum spunea tovarăşul Ceauşescu“. Petrecere mare, după datini, si tn comuna Olteni — Teleorman. In sala unei cantine s-a organizat un revelion al „bătrinilor“, adică al „familiştilor“, iar la căminul cultural un altul (cu dans, fireşte), al tinerilor. Dar mai spre dimineaţă s-au amestecat. — A fost o petrecere de toată frumuseţea — ne spune primarul Avram Ancu. La miezul nopţii, cînd am zis „La mulţi ani !“, am închinat mai întâi niii in sănătatea tovarăşului Ceauşescu, a conducerii partidului şi statului, pentru fericirea şi prosperitatea patriei. Apoi am primit urătorii, aşa cum sunt la noi obiceiurile din bătrini." Ţinutul Neamţului a oferit din nou prilejul unui adevărat festival al datinelor de Anul Nou. încă din zorii zilei premergătoare, la un semnal prelung de trompetă, cetele de căluţi au început să împînzească uliţele satului Zăneşti. Această datină, caracteristică locului, îşi are obirşia in petrecerile de victorie ale plăieşilor şi suliţarilor lui Ştefan cel Mare ; ea a fost redată In acest an de către patru cete, Întrunind aproape 100 de urători. După datină, fiecare căluţ a fost Împodobit de cite o fată, constituind mîndria acesteia. Intregul harnaşament a fost o paradă a măiestriei artizanilor din Zăneşti, care din lemn cioplit şi covoare multicolore au scos „cai“ inzăblaţi, puşi pe glume şi dans. I-am însoţit şi noi în acest alai şi am văzut cum, rînd pe rînd, in frunte cu o fanfară, cetele au poposit pe la casele gospodarilor unde, pe lingă tradiţionala urare „La mulţi ani !“, au adus in ogrăzi o atmosferă reconfortantă de bucurie şi optimism colectiv, amintind gospodarilor că : „Nu-i vremea de dormit“, „ci-i vremea de muncit”. Vrancea ,in sala căminului cultural din Năruja, unde 250 de familii aşteaptă noul an, pătrunde un numeros grup de mascaţi. Miri şi mirese, uncheşi, ursari, ursăriţe, capre, berze, un adevărat alai de nuntă ca in poveşti, mascaţi, flăcăi şi fete vin să ureze părinţilor lor succese în dezvoltarea economică şi socială a comunei. La sfîrşitul urărilor, primarul mulţumeşte in numele tuturor, dar nu uită să spună consătenilor cite şi cite au ei de făcut împreună, in anul ce vine, pentru ca Năruja să fie mai frumoasă, model de bună gospodărire. SCÂNTEIA — luni 3 ianuarie 1972 [faptuldivers (In noaptea Anului Nou) Aşa o să fie ■ tot anul ? ! Patrulele auto ale serviciului I de circulaţie din Bucureşti nu I au aplicat in noaptea revelio- • nului nici o amendă. Pînă dimi- • neaţa atmosfera a fost calmă. O I „curiozitate“ de bun augur: un reporter al ziarului a fost de faţă la oprirea a zece maşini între I orele 0 şi 2 ; cîţi şoferi băuţi I credeţi că erau ? Nici unul. Cîţi- * va care circulau cu viteză exce- | sivă au fost sfătuiţi să se poto- I lească. (Exemplu : 1 B 671). Mi- | liţienii sínt obişnuiţi să mun- cească, dar sínt mai puţin obiş- I nuiţi cu atîta linişte. Spre di- I mineaţă s-au înregistrat doar cinci tamponări uşoare, fără I Victime. Aşa o să fie tot anul? ! A durat un an pînă i-au găsit maşina ! în 31 decembrie 1971, Constan- I tin Popa (Şos. Giurgiului 107) a reclamat dispariţia Fiatului 850 (2 B 6463). Echipa de servi- I ciu a dispeceratului central in I tervenţii a reuşit să găsească * maşina în jurul orelor 2 dimi- | neaţa, în 1 ianuarie 1972, cînd I l-au şi anunţat pe păgubaş să vină să şi-o ridice. Primii I felicitaţi • I Ingrid Popescu şi Dan Stoices- |cu, elevi in clasa a IV-a la şcoa- I Ia de pe Icoanei, au găsit pe stradă un guler de blană ce că- . zuse dintr-o maşină. Au pre- I dat-o la miliţie şi au indicat I foarte precis numărul maşinii. ■ Sunt primii felicitaţi de miliţia I bucureşteană pe anul 1972. Ca să petreacă omul un revelion liniştit ! Dumitru Mizea, pensionar, şi Nicolae Ene, un tînăr, au găsit I în noaptea revelionului, pe stra- dă, un portofel cu actele lui Florică Iron (strada Sorocului I 47) şi 800 de lei. L-au depus la I Inspectoratul Miliţiei municipiu- ului Bucureşti, unde un echipaj ■ de serviciu a pornit în căutarea I păgubaşului. Nu era acasă. I s-a lăsat un bileţel şi s-a dat un telefon în provincie să i se co- I munice să nu înceapă Anul nou I indispus. I I