Scînteia, februarie 1972 (Anul 41, nr. 9045-9073)

1972-02-01 / nr. 9045

RESURSE VALUTARE blocate în meandrele decontărilor LEGEA CU PRIVIRE LA ACTIVITATEA DE COMERȚ EXTERIOR, DE COOPERARE ECONOMICA ȘI TEHNICO-STIINȚIFICA A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA : Art. 8 (paragraful 2) — Ciclul de producţie se con­sideră încheiat o dată cu valorificarea producţiei şi încasarea efectivă a contra­valorii acesteia. Intre măsurile iniţiate in ultimii ani de conducerea de partid şi de stat pentru perfecţionarea întregii activităţi economice, o deosebită a­­tenţie s-a acordat celor privind îm­bunătăţirea activităţii de comerţ ex­terior. In acest sens, un efect deose­bit de pozitiv l-a avut faptul că accentul s-a pus pe răspunderea directă ce revine întreprinderilor şi centralelor industriale producătoare, întreprinderilor de comerţ exterior in valorificarea produselor pe __________ piaţa externă. Nu dorim să ne re­ferim la ansam­blul avantajelor economice care s-au făcut re­marcate din des­făşurarea activi­tăţii de export în noua formulă organizatorică, la totalitatea pro­blemelor noi care au apărut şi la măsura în care ““““ acestea au fost soluţionate. Intenţionăm să prezen­tăm insă unele aspecte privind rela­ţiile financiare dintre unităţile pro­ducătoare şi cele exportatoare, in vederea înlăturării neajunsurilor care mai persistă în acest domeniu. Descentralizarea activităţii de co­merţ exterior a determinat, printre altele, trecerea unui număr însem­nat de operaţiuni financiare in com­petenţa întreprinderilor producătoare. .. creat noi relaţii pe linie de credit şi decontări, atit intre unităţile pro­ducătoare şi întreprinderile de co­merţ exterior, cit şi intre acestea şi bănci. Ca atare, in prezent, circuitul documentelor necesare întocmirii for­melor de încasare a valutei pentru mărfurile exportate parcurge, in ge­neral, trei verigi : producător, între­prinderea de comerţ exterior, bancă. Important este ca această circulaţie a documentelor privind mărfurile exportate să decurgă cit mai rapid, pentru ca ele să fie remise cores­pondenților bancari din străinătate intr-un termen cit mai scurt de la livrarea mărfurilor, creindu-se astfel posibilitatea încasării la termen, cit mai operativ a sumelor in valută de la beneficiarii străini, formîndu-se deci la timp resursele prevăzute in balanţa de plăţi externe. Ce se constată în practică ? Multe din întreprinderile producătoare tri­mit de regulă documentele necesare facturării produselor expediate in termenul legal , fapt ce permite unităţilor de comerţ exterior să în­tocmească şi să înainteze operativ formele de plată unităţilor bancare, (şi pot fi amintite, in acest sens, Uzina de tractoare şi Uzina de au­tocamioane din Braşov, Grupul de uzine „23 August“ din Capitală, uzina „Electroputere“ din Craiova şi multe altele). Altele, însă, nu pro­cedează în acest fel. De pildă, un sondaj efectuat de organele bancare la mai multe unităţi economice aflate in subordinea a şase ministere a arătat că în 32 la sută din cazurile verificate s-au prelungit, uneori ne­­permis de mult, operaţiile de întoc­mire a documentelor de decontare, ceea ce, în unele împrejurări, a de­terminat anumite întîrzieri în înca­sarea valutei. Şi în nici una din si­tuaţiile în care s-au încălcat dispo­ziţiile normative nu a putut fi vorba de existenţa unor factori obiectivi care să fi împiedicat serviciile func­ţionale ale unităţilor respective să-şi facă datoria. Astfel, la întreprinde­rea „Flacăra" din Ploieşti în numai 4 cazuri, din 41, remiterea documen­telor s-a făcut la termen, îndeosebi, în unităţi ce aparţin Ministerului Industriei Lemnului (combinatele de exploatare şi industrializare a lemnului din Bacău, Bistriţa, Caran­sebeş, Cluj, Focşani) şi Ministerului Industriei Miniere, Petrolului şi Geo­logiei (Combinatul cărbunelui Ora­dea şi Combinatul minier Suceava) se constată diferenţe importante in­tre data livrării mărfurilor la export de către subunităţile care îşi au se­diul in altă localitate decit combi­natul sau centrala industrială şi data primirii documentelor de la subuni­tăţi în vederea expedierii acestora către întreprinderile de comerţ ex­terior. Au existat oare piedici de na­tură obiectivă ? Nicidecum ! Ana­lizele efectuate relevă cu claritate că nu este vorba de altceva decit de o inadmisibilă uşurinţă faţă de finali­zarea financiar-contabilă a unui act economic de mare importanţă cum este livrarea unor mărfuri la export. Unităţile respective nu au acţionat în mod eficient pentru accelerarea circuitului documentelor, nu s-au preocupat de adoptarea unor măsuri organizatorice interne care să opti­mizeze circulaţia actelor privitoare la mărfurile expediate la export, ori nu au sancţionat cu promptitudine pe acei funcţionari care nu şi-au îndeplinit atribuţiile şi au tergiver­sat trimiterea documentelor de plată. Cu alte cuvinte, au lăsat uneori lu­crurile să se desfăşoare­­de la sine. Dacă mai este necesar un argu­ment in favoarea acestor aprecieri, se poate arăta că majoritatea între­prinderilor producătoare investigate nu au organizată o evidenţă clară care să rezulte data livrării măr­furilor, a primirii documentelor ne­cesare întocmirii _________ facturilor pro for­ma, a remiterii a­­cestora către în­treprinderile de comerţ exterior, a prezentării la Banca Naţională şi la Banca Ro­mână de Comerţ Exterior ; ca ata­re, ele nu pot se­siza eventualele întîrzieri şi nu sunt în măsură să intervină în con­secinţă pentru ac­celerarea circula­ţiei documentaţiei de plată pe verigile următoare. Cine altcineva decit întreprinderile producătoare în­seşi şi centralele industriale de re­sort trebuie să pună o dată ordine în sistemul informaţional şi de evi­denţă, intrucit lor le revine întreaga răspundere pentru desfăşurarea acti­vităţii financiare ? Se pare insă că, in alte situaţii, nu numai întreprinderile producătoare silit singurele răspunzătoare ; unele întîrzieri se explică prin nodul de­fectuos in care îşi desfăşoară activi­tatea anumite organizaţii de tran­sport şi, inn special, unele unităţi ale căilor ferate. întreprinderea minieră Hunedoara, de pildă, primeşte docu­mentele de transport cu o intirziere de circa 6 zile, deoarece stația C.F.R. Hunedoara, neavind cîntar pod bas-Corneliu CÂRLAN (Continuare în pag. a V-a) • PRODUSELE SE EXPEDIAZĂ CU TRENUL, DOCU­MENTELE FINANCIARE LE ADUCE... MELCUL­­ DE NEGUSTOR ESTE CEL CARE LIVREAZĂ MARFA, DAR NU-I ÎNCASEAZĂ PROMPT CONTRAVALOAREA ? • RESPECTAREA DISCIPLINEI FINANCIARE NU ESTE FACULTATIVĂ Dezvoltarea şi perfecţio­narea serviciilor pentru populaţie sunt probleme care preocupă atit organe­le, întreprinderile şi insti­tuţiile de specialitate, cit şi pe beneficiarul lor cu­rent — cetăţeanul. Potrivit indicaţiilor date de partid, organizarea acestei cate­gorii de servicii cade in directa răspundere a coo­peraţiei, a consiliilor popu­lare şi a unor ministere. Practic, forurile respec­tive au avut şi au per­manent în atenţie ex­tinderea şi îmbunătăţirea activităţii acestui sector. In intenţia de a aduce însă în discuţie publică realizările şi perspectivele, greutăţile din acest domeniu, ne-am adresat, pentru început, to­varăşului Ilie Alexe, pre­şedintele UCECOM. — V-am ruga să ne prezentaţi în citeva date statistice bilanţul anului 1971, primul din actualul cincinal. — Menţinind un ritm ri­dicat de dezvoltare, coope­raţia meşteşugărească a reuşit în 1971 să îndepli­nească toţi indicatorii de plan, realizind şi o depă­şire a volumului de pro­­ducţie-marfă şi prestări servicii de peste 810 mili­oane lei. Acest bilanţ, ro­dul eforturilor depuse de cei aproape 250 000 de coo­peratori, constituie o garan­ţie că sarcinile ce ne revin în actualul cincinal vor fi pe deplin îndeplinite. In 1971, cooperaţia meşteşugărească a livrat organizaţiilor co­merciale confecţii valorind circa 2 miliarde lei, trico­taje in valoare de 200 mi­lioane lei, aproape 4,5 mi­lioane perechi încălţămin­te, însemnate cantităţi de bunuri de larg consum din lemn, metal etc. S-a dez­voltat producţia de export, realizindu-se o creştere faţă de anul precedent de aproape 70 la sută. La în­deplinirea şi depăşirea pla­nului o importantă contri­buţie au adus-o cele 50 de obiective de producţie şi servire intrate in funcţiune in cursul anului trecut : complexele din Bacău (car­tierul Lucăceşti-Nord), O­­radea (zona vest), Sadu, Buftea, Huşi, spălătoriile­curăţătoriile de la Curtea de Argeş, Ploieşti, Sighet, Focşani, Rm. Vîlcea, sta­ţiile auto-service de la Constanţa, Mangalia, Ma­maia, Iaşi, Satu-Mare, Rm. Vîlcea etc. — Reţinînd rezulta­tele bune pe care le-aţi evidenţiat, vă rugăm să vă referiţi şi la faptul că uneia din­tre prevederile de bază ale actualului plan cincinal nu i s-a acor­dat atenţia cuvenită : dezvoltarea cu priori­tate a sectorului de prestari-servicii pen­tru populaţie. Punind întrebarea, ne gindim Schimb de păreri pe tema: SER­VICIILE PENTRU POPULA­ŢIE • Cooperaţia promite realizarea unui program vast de dezvol­tare a serviciilor • Fiecare punct al programului este însă con­diţionat de sprijinul organelor locale • Ar fi de mare folos pen­tru clarificarea problemelor litigioase să aflăm şi părerea unor consilii populare judeţene şi orăşeneşti Pentru început, o convorbire cu tovarăşul Ilie ALEXE, preşedintele UCECOM la faptul că prin pre­vederea respectivă se avea in vedere o recu­perare mai grabnică a actualelor rămineri in urmă din sectorul res­pectiv. — Fără a trece cu vede­rea lipsurile şi deficienţele ce se mai manifestă în ac­tivitatea de servire a popu­­laţiei, situaţie faţă de care conducerea UCECOM este pe deplin conştientă, con­sider că depăşirea intr-o măsură mai mare a indica­torului planificat la „pro­ducţia marfă“ faţă de cel privind „servirea popu­­laţiei“ nu constituie o aba­tere de la prevederile planului. Nu cred că ar fi fost raţional, ca după ce am îndeplinit integral planul de producţie să fi refuzat cererile suplimen­­tare ale beneficiarilor in scopul de a menţine un echilibru perfect între de­păşirile de plan la valoarea producţiei şi cele la valoa­rea prestaţiilor pentru populaţie. Intrucit baza tehnico­­materială reprezintă un element hotărîtor în dez­voltarea activităţii de pres­tări servicii. UCECOM va continua şi in acest an s-o extindă , vom pune in funcţiune încă 85 de noi obiective de producţie şi de servire, din rîndu! că­rora amintesc : 30 de com­plexe de servire în tot atî­­tea localităţi urbane (Reşi-Mihai IONESCU (Continuare în pag. a II-a) PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLI Nr. 9045 Marti 1 februarie 1972 6 PAGINI-30 BANI IN PAGINA A 1I-A • ORGANIZAŢIA DE PARTID — INIMA CO­MUNISTĂ A SATULUI: A FI GOSPODARUL DE FRUNTE AL OBŞTEI • RESPECT PENTRU APA DE BAUT! • FAPTUL DIVERS ÎN PAGINA A IV-A • SOLUŢIILE CERCETĂ­RII „SĂ MEARGĂ CA O MÂNUŞĂ" PE CERINŢE­LE PRODUCŢIEI • DI­MENSIUNI NOI ÎN PRO­GRAMUL MICULUI E­­CRAN © CRONICA FIL­MULUI iN INTlMPINAREA CONGRESULUI ŢĂRĂNIMII COOPERATISTE CE VĂ PROPUNEŢI PENTRU A ATINGE ASEMENEA VÎRFURI? Tribuna experienţei lucrătorilor din agricultură (pagina a lll-a) Preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, a primit scrisorile de acreditare a noului ambasador al Regatului Unit al Marii Britanii Luni, 31 ianuarie a.c., preşedinte­le Consiliului de Stat al Republi­cii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a primit pe Derick Rosslyn Ashe, care şi-a prezentat scrisorile de acreditare In calitate de ambasador extraordinar şi ple­nipotenţiar al Regatului Unit al Marii Britanii în ţara noastră. (Cuvîntările rostite in pag. a V-a). Preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, a primit pe ambasadorul Republicii Populare Congo Preşedintele Consiliului de Mi­niştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit, luni după-amiază, în vi­zită protocolară de prezentare, pe ambasadorul extraordinar şi ple­nipotenţiar al Republicii Populare Congo, Jean-Baptiste Louida. La primire, care s-a desfăşurat într-o atmosferă de cordialitate, a participat Petru Burlacu, adjunct al ministrului afacerilor externe. (Agerpres) »An de an, termocentrala de la Luduş Iernut a cunoscut o con­tinuă dezvoltare şi modernizare. Elementele de automatizare şi mecanizare ale instalaţiilor, calculatorul electronic, buna organizare a muncii, au făcut să se ridice substanţial preci­zia în funcţionare, randamen­tul întregii activităţi productive. In fotografie : sala din care sunt dirijaţi milioanele de ki­lowaţi ai termocentralei Foto : S. Cristian CURSUL UNIVERSITAR ferment al gîndirii ştiinţifice proprii Poziţia pe care şcoala superioară o ocupă astăzi in viaţa societăţii noas­tre socialiste impune în actualitate un moment esenţial al contactului dintre cadrele didactice şi studenţi : cursul universitar. Şi pe bună drep­tate. Pentru că, într-o perioadă cînd instruirea face tot mai mult uz de tehnicitate, cind principiile ciberne­tice se difuzează și in acest domeniu, cind ordinatoarele devin auxiliare de necontestat ale profesorului — în­tr-o egală măsură — este legitimă reevaluarea posibilităţilor şi a con­diţiilor pe care le implică expune­rea cursurilor. Mai intii o constatare de ansam­blu : « ritmul neobişnuit de accelerat de pină acum al progresului cunoş­tinţelor ştiinţifi­ce şi al transpu­nerii lor în acti­vitatea productivă nu s-a răsfrînt în suficientă mă­sură asupra în­­vâţămintului. De­calajul crescind dintre volumul imormaţiilor şi timpul didactic inevitabil limitat a creat uneori impresia că pentru însuşirea a­­cestora cursul devine tot mai puţin eficient şi, in perspectivă, poate chiar inutil Atracţia faţă de cele mai penecţionate mijloace aud­io-vi­­zuale, justificată realmente prin în­lesnirile pe care aplicarea acestora (încă departe de a fi satisfăcătoare) le-a adus, dezvoltarea naturală a spi­ritului experimental care a transpus instruirea in laboratoare, au făcut să apară unora „demodată“ sala de curs, cu profesor, cu planşe etc. E adevă­rat că asemenea opinii care cuprin­deau o concesie faţă de performan­ţele tehnicii moderne au rămas izo­late. Şi, drept urmare, cursului uni­versitar i s-a acordat de către toţi profesorii pătrunşi de răspunderea sarcinii lor importanţa cuvenită, cu preocupare pentru adaptarea in con­ţinut şi în formă la noile condiţii. Cu atit mai mult cu cit conceptul actual al procesului instructiv edu­caţional ca unitate organică, aşa cum este formulat in tezele elaborate de conducerea partidului, adaugă o nouă latură acestei modalităţi prin care se realizează invăţămintul. Cum putem moderniza cursurile universitare ? Asemenea întrebări, frecvent formulate, au de fapt căi sigure de realizare. Problema diso­cierii dintre numărul de ore disponi­bile pentru fiecare din specialităţile care in mod inevitabil s-au înmulţit — pină la limite care au depăşit uneori punctul eficienţei maximale — şi conţinutul disciplinelor respec­tive nu poate fi rezolvată decit printr-o operaţie bine deliberată de selectare. Reţinerea in tematica expunerilor a unui număr limitat de probleme majore, dirijarea către se­­minarii şi lucrări practice a aspec­­telor concrete sau de metodică, integrarea cronologică şi conceptuală a diferitelor discipline sunt — prin­tre altele — căi ce şi-au dovedit în acest sens utilitatea. Renunţarea la descriptivism, la istorismul doct şi la enciclopedism ar putea da profesoru­lui, dacă ele ar fi urmărite pretutin­deni cu consecvenţă (ceea ce, s-o spunem deschis, nu se întîmplă în­totdeauna), posibilitatea să contureze puncte de reper cardinale, indispen­sabile unei bune orientări. Dar mai există un aspect corelativ care nu trebuie să scape din aten­ţie. Acceptind limitele informării pe care o transmitem şi accelerata sa perisabilitate, strădaniile s-ar cuveni dirijate către alt obiectiv decit cel al reproducerii instantaneului : perfec­ţionarea capacităţii de gindire şi crearea deprinderii de studiu per­manent, subinţelegind, în acest con­text, însuşirea activă a cunoştinţelor, bazată pe o judecată critică şi nu pe memorare pasivă. Din acest mo­tiv cele mai reuşite cursuri univer­sitare renunţă la postulările de ma­gistru şi aduc în loc demonstraţia ştiinţifică convingătoare. A furniza argumente care să susţină principa­lele afirmaţii pe care le facem sau care să explice de fiecare dată poziţia pe care ne situăm, în­seamnă a dă stu­dentului posibili­tatea ca în viitor să cîntărească el însuşi cele pe care le va studia. De aceea, a crea un sistem de gîn­­dire ştiinţifică este in prezent cu mult mai important decit a preda, statice, cunoştinţele acumulate in­tr-un domeniu sau altul — predare inevitabil incompletă, limitată, ra­pid depăşită. Drumul de la în­văţătură la creaţia originală va deveni cu atit mai scurt, cu cit se vor dezvolta resorturile inte­lectuale ale înţelegerii, ale recep­­ţionării critice, ale sesizării con­tradicţiei sau nonvalorii, ale for­mulării de ipoteze. Drept urmare, cursurile universitare devin incom­patibile astăzi cu expunerea obiecti­­vistă a unui serial de „teorii“ pietri­ficate in unilateralitate şi dogmă. Ele fac referinţă la faptele bine ve­rificate, iar atunci cînd se ivesc lacune Prof. dr. Octavian FODOR membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România, rectorul Institutului de medicină şi farmacie din Cluj (Continuare în pag. a IV-a) puncte de vedere Maria Zidaru­ eroina de la Păuleşti Ieri. Intr-un emoţionant cadru sărbătoresc, cooperatorii de la C.A.P. „Drumul lui Lenin“ din Păuleşti (Satu-Mare) s-au întru­nit in adunarea generală unde au ascultat darea de seamă a­­nuală asupra activităţii consiliu­lui­­ de conducere , apoi — cum şi firesc era — au dezbătut cu gospodărească şi matură chib­zuinţă planul de producţie pe 1972. Trecind la alegerea noului consiliu de conducere, reprezen­tanţii celor 950 de familii de membri cooperatori au ţinut să consfinţească d­in prezenţa pri­mului secretar al comitetului ju­deţean de partid şi a altor oas­peţi — un act ieşit din comun : păuleştenii i-au atribuit tova­răşei MARIA ZIDARU­, Erou al Muncii Socialiste, comunistei căreia i-au încredinţat dintru în­ceputuri destinele cooperativei, titlul, fără precedent in analele muncii ţăranilor cooperatori, de preşedinte de onoare. Pentru noul preşedinte, pen­tru consiliul de conducere, Ma­ria Zidaru va fi un sfetnic pre­ţuit, un om al cărui glas va fi întotdeauna ascultat. Pentru că Maria Zidaru este o istorie şi, o viaţă. O viaţă a că­rei traiectorie este însuşi mersul istoriei de luptă şi des­cătuşare a poporului. Până a­­proape de anul eliberării, Ma­ria, fata unor plugari oprimaţi, este nevoită să-şi ciştige exis­tenţa ca servitoare la moşierea­­sa din părţile locului. La scurt timp după eliberare, Maria, ală­turi de soţul ei, descoperă sen­sul unei noi existenţe o dată cu intrarea in rindul luptătorilor pentru cauza Partidului Com­u­­nist Român. In 1949, Maria Zi­daru, la nici 29 de ani, este aleasă de păuleşteni preşedintă a uneia dintre primele coope­rative agricole din ţară. Au ur­mat ani de muncă înflăcărată pentru înflorirea avuţiei ob­şteşti, pentru triumful a­­griculturii socialiste. Coopera­tivei agricole din Păuleşti i se atribuie Ordinul Muncii clasa I, iar preşedintei aces­teia, in 1959, titlul de Erou al Muncii Socialiste. Din 1952, fără întrerupere, tovarăşa Maria este „ambasadoarea“ ţinuturilor săt­mărene in cel mai inart for al ţării, Marea Adunare Naţională. In această zi cu totul deose­bită, rogu-vă să-mi daţi voie scumpă şi generoasă muncitoa­re de onoare a gliei, să vă sărut miinile înnobilate de asprimea trudei intru fericirea şi viitorul prosper al satului, al nostru, al tuturor. Octav GRUMEZA Păulești, 31 ianuarie. PRIMELE HIDROCENTRALE PE OLT Pe baza proiecte­lor elaborate de In­stitutul de studii şi proiectări hidroener­getice (I.S.P.H.), între­prinderea de construc­ţii hidroenergetice — Bucureşti a trecut la amenajarea primelor trei hidrocentrale, din cele 31 care vor fi in­stalate pe rîul Olt. La Centrala hidro­electrică din zona ora­şului Rm. Vîlcea, de 46 MW, prima care va intra în funcţiune în actualul cincinal, lu­crările de construcţii sunt avansate. Atit în cadrul centralei, cit şi al barajului deversor, se efectuează operaţii­le de betonare, urmînd ca încă in acest tri­mestru să fie începute şi lucrările de montaj. La Govora, unde a fost proiectată o altă cen­trală, se desfăşoară ample lucrări de ex­cavaţii, care au în ve­dere dislocarea a peste 60 000 mc de pămînt. Lucrări de construcţii se desfăşoară şi pe şantierul centralei e­­lectrice de la Dăeşti. Aceste trei unităţi vor furniza economiei naţionale circa 376 mi­lioane KWh energie e­­lectrică pe an. O can­titate de energie cu mult mai mare se va obţine atunci cind con­strucţia tuturor obiec­tivelor hidroenergetice de pe Olt, obiective cu un potenţial total in­stalat de 1 000 MW, va fi încheiată. (Agerpres)

Next