Scînteia, februarie 1972 (Anul 41, nr. 9045-9073)

1972-02-01 / nr. 9045

SCINTEIA—marţi 1 februarie 1972 TRIBUNA EXPERIENŢEI LUCRĂTORILOR DIN AGRICULTURĂ li CE VĂ PROPUNEŢI PENTRU A ATINGE ASEMENEA VlRFURI ? „Cel mai bun" este o noţiune relativă pentru că se rapor­tează la un moment dat la anumite posibilităţi. Aşa este în toate, aşa este şi în producţia agricolă. Dintotdeauna „cel mai bun" a fost luat drept punct de reper, ţintă de atins, fie că era vorba despre recolte cu mult peste medie sau de producţii mari în creş­terea animalelor. Cu zece-cincisprezece ani în urmă, producţii de ordinul a douâ-trei tone de porumb la hectar păreau „vîrfuri" greu de atins. în prezent însă recoltele de vîrf se află la nivelul de minimum şase-opt tone de porumb la hectar, peste 4 000 kg grîu, peste 60 tone sfeclă de zahăr sau 30-35 tone cartofi. Pre­zentăm în pagina de faţă experienţa cîtorva cooperative agri­cole, experienţă care fără îndoială constituie, împreună cu rea­lizările altor unităţi, un îndemn pentru organizarea temeinică a producţiei şi a muncii în fiecare cooperativă pentru a se ajunge la rezultate asemănătoare. în acest fel, ceea ce numim astăzi vîrfuri, vor deveni producţii obişnuite într-un număr cît mai mare de unităţi şi chiar medii la nivelul întregii agriculturi. Componenţa echipelor e a­­proape neschimbată de 10 ani. De altfel, cei 4 briga­dieri şi majoritatea şefilor de echipă au rămas cei a­­leşi în 1959, la constituirea cooperativei. Astfel, oame­nii au ajuns să cunoască fiecare palmă de pămint, fiecare butuc de viţă de vie. Această formă de organi­zare a permis generalizarea muncii în acord global“. Această formă de organi­zare a producţiei şi a mun­cii a avut efecte pozitive asupra calităţii lucrărilor şi, implicit, asupra recoltei. Tehnologia aplicată. La tăiat, cooperatorii s-au o­­prit mai mult asupra fiecă­rui butuc, cîntărindu-i pu­terea, stabilind cu grijă ce formaţii de rod să lase. Deşi timpul a fost ploios, în vii n-au mai existat bu­ruieni. Şi aceasta deoarece au fost executate 4 praşile mecanice şi 3 manuale. Par­ticiparea activă la muncă a făcut posibil să se exe­cute in timp util şi lucră­rile în verde : plivitul, ciu­pitul, copilitul, desfrunzitul, cim­itul, lucrări ce, în anii trecuţi, se executau pe su­prafeţe restrînse. In pe­rioada de vegetaţie, via a fost fertilizată in două faze, cu îngrăşăminte complexe. Nivelul producţiei a fost hotărît mai ales în lunile iulie-august, cînd, datorită vremii umede, a existat un permanent pericol de mană. In această perioadă s-a a­­cordat cea mai mare aten­ţie stropirilor contra ma­nei, lucrare ce s-a executat de şase ori. Există posibilităţi de creş­tere simţitoare a producţiei de struguri. Această afir­maţie este susţinută de fap­tul că Nicolae Pungă, îm­preună cu familia, pe cele 2 ha de vie luate în pri­mire a realizat o producţie medie de 15 200 kg struguri la ha; cei din brigada a II-a au realizat pe cele 62 ha de vie o producţie medie de 10 500 kg. Iată de ce co­operatorii din Faraoarte, a­nalizînd rezultatele bune obţinute în producţia de struguri, au hotărît să ge­neralizeze pe toate supra­feţele şi la toate formaţiile de lucru experienţa bună şi metodele avansate şi, pe această bază, să obţină re­colte şi mai mari în acest an. Ion NISTOR corespondentul „Scînteii* PRODUCŢII LA HECTAR: 9­6 587 kg porumb Care sătean nu ştie, „în general“, cum se cultivă porumbul ! Dacă, aşa cum obişnuim să spunem noi, reporterii, există un „secret“ al celor 6 51­7 de kg. la kg, atunci, el, ar putea fi... di­vulgat în mod su­ccint ast­fel : la cooperativa agriclolă­ din Lenauheim, judeţul Ti­miş, treaba aceasta nu se face „in general“, ci cu foarte multă migală, după un calcul aproape matema­tic. Iată cum a evoluat ni­velul producţiei : 1937 — 4 779 kg ; 1968 — 5 032 kg ; 1969 — 5 512 kg ; 1971 — 6 587 kg porumb boabe la hectar pe o su­ prafaţă — de altfel con­stantă an de an — de 1 800 hectare, în teren neirigat. ...Şi acum să disecăm „se­cretul“ . Amplasarea.­­Nu se culti­vă porumb după porumb mai mult de 2 ani la rind. E lege ! In fiecare an, circa jumătate din suprafaţă se însămînţează după cereale păioase, iar restul după pră­­şitoare (floarea-soarelui, sfeclă de zahăr şi porumb). Fertilizarea. Din 4 în 4 ani se face analiza agrochi­­mică a pămîntului. Fără această operaţiune nu se concepe acţiunea de ferti­lizare. Cantităţile de în­grăşăminte chimice folosite — pe baza analizei aminti­te şi în funcţie de planta premergătoare — variază de la o parcelă la alta între 68—136 kg azot-substanţă activă la hectar şi între 45—72 kg fosfor. In felul a­­cesta s-au aplicat doze în concordanţă deplină cu ne­cesităţile cerute de dezvol­tarea normală a plantelor. Hibrizii. Pentru zona din sud-vestul ţării s-a dovedit că­ hibrizii din grupa 400, cu perioadă lungă de vegetaţie şi de mare productivitate, valorifică ce mai bine condiţiile pedoclimatice lo­cale. Cînd s-a stabilit struc­tura hibrizilor cultivaţi s-a avut în vedere ca in 1971 hibridul HS 400 să ocupe 59 la sută din suprafaţa culti­vată, HD 405 — 36 la sută, iar HD 208 — 5 la sută. Hi­bridul timpuriu HD 208 s-a însămînţat pe terenurile cu exces de umiditate pe care semănatul începe mai tîr­­ziu, dar şi pentru a asigura posibilitatea unei recoltări eşalonate. Hibridul HS 400, creat la staţiunea experi­mentală agricolă Lovrin, a dat o producţie de­ 7 000 kg la hectar pe o suprafaţă de 1 067 hectare, cu 15—20 la sută mai mult faţă de hibri­dul HD 405. Ca urmare, in anul acesta, 90 la sută din suprafaţa destinată culturii porumbului se va însămînţa cu HS 400. Specialiştii cooperativei colaborează îndeaproape cu cercetătorii staţiunii expe­rimentale de la Lovrin. Recomandările staţiunii au fost extinse la toate lucră­rile cerute de tehnologia culturii porumbului. Este vorba de stabilirea dozelor de erbicide (erbicidarea s-a făcut pe 22 la sută din su­prafaţă), asigurarea densi­tăţii optime pentru hibrizii din grupa 400 (în jur de 40 000 plante recoltabile la hectar), încadrarea semăna­tului în perioada optimă (pînă la sfirşitul lunii apri­lie) şi, bineînţeles, execu­tarea lucrărilor de întreţi­nere pentru menţinerea la­nurilor în stare curată prin acţiuni permanente de dis­trugere a buruienilor (apli­carea a trei praşile meca­nice atît pentru lanurile în­sămânţate normal, cît şi pentru cele erbicidate şi două praşile manuale pen­tru lanurile unde nu s-au utilizat erbicide). Acesta este tot „secretul“. Cezar IOANA corespondentul „Scînteii" cut două praşile manuale şi trei mecanice, iar prin tratamente fitosanitare s-au combătut dăunătorii. Cu toate că anul a fost ploios, în luna iulie s-au aplicat două udări cu o normă de 700 m­c de apă la hectar. Comitetul judeţean Brăila al P.C.R. a luat măsuri în vederea generalizării în ju­deţ a experienţei cîştigate de cooperativa Tudor Vla­­dimirescu in cultivarea sfe­clei de zahăr. N. Grictore MARĂŞANU corespondentul „Scînteii" 4480 kg grîu Cooperativa din Poiana, judeţul Cluj, care a obţi­nut producţia anunţată în titlu, nu are pămint de ca­litatea celui din Bărăgan, deşi şi terenurile ei sunt bune pentru cultura griu­lui. 1971 a fost, poate, un an „norocos“ ? „Norocul“ a crescut insă continuu. Înainte şi chiar in primii ani după cooperativizare, aici se realizau doar circa 1 500—1 600 kg grîu la hec­tar. De atunci, in fiecare an, s-au înregistrat creş­teri progresive, ajungin­­du-se in 1971 la aproape de trei ori producţia reali­zată in anii 1961—1983. In ultimii 5 ani, producţia medie de griu a fost de 3 047 kg la ha. Să vedem insă cum ex­plică acest succes tov. Iorţ Lupu, inginerul-şef al cooperativei. Griul dă producţii bune atunci cînd se face o ferti­lizare raţională a terenului, în ceea ce priveşte îngră­­şămintele chimice, aproape întreaga suprafaţă de circa 200 hectare însămînţată cu grîu a primit o doză de 300 kg superfosfat la hectar substanţă brută, adminis­trată sub arătură. Acolo unde nu ne-a ajuns super­­fosfatul am aplicat îngră­şăminte complexe. Ureea — îngrăşămînt azotos — am administrat-o pe pămîntul îngheţat, în luna februa­rie. Pe tarlalele cu plante premergătoare care au fost fertilizate cu îngrăşăminte naturale sau cu îngrăşă­minte complexe am admi­nistrat 150 kg uree sub­stanţă brută la hectar. A­­ceeaşi cantitate au primit-o şi suprafeţele pe care plan­ta premergătoare a fost tri­foiul. în rest, s-au dat 200 kg uree substanţă brută la hectar. De aici se pot trage unele concluzii. Cea mai mare producţie am obţinu­­t-o pe tarlalele unde la plantele premergătoare s-a făcut fertilizarea cu gunoi de grajd, iar la cultura griului s-au dat 300 kg su­perfosfat şi 150 kg uree la hectar. Pe o astfel de par­celă s-a obţinut o produc­ţie de 5 434 kg la hectar. Producţii de peste 5 000 kg am obţinut şi după pre­mergătoare ca sfecla de za­hăr, unde terenul a fost fer­tilizat cu 300 kg îngrăşă­minte complexe şi 150 kg uree la hectar. Iată deci că încă avem rezerve mari de sporire a producţiei, pe care sîntem hotărîţi să le punem în valoare. Alex. MUREŞAN corespondentul „Scînteii" 65000 kg sfeclă de zahăr „...Noi aşa am făcut — continuă o idee tov. Gh. Mihai, preşedintele cooperativei Tudor Vla­­dimirescu, judeţul Brăila. Sfecla a urmat după grîu. în vară am executat o arătură adincă de 30 cm. Toamna, ogorul era îmburuienat şi de aceea am mai executat o arătură la 14—17 cm și, totodată, am administrat 400 kg super­fosfat la hectar. Primăvara am fertilizat din nou pă­­mintul cu 355 kg îngrășă­minte cu azot la hectar. Apoi am discuit, formîn­­du-se un bun pat germi­nativ“. Pină aici s-ar părea că lucrurile nu sunt deosebite: aceasta este, în general, tehnologia de cultivare a sfeclei de zahăr. Ceva deosebit s-a făcut totuşi. De pildă la semănat s-a hotărît ca distanţa între rînduri să nu fie de 60 cm, cum o recomandă tehnolo­gia, ci de 50 cm. In felul acesta se asigură o mai bună folosire a terenului de către plante. La sfeclă, mai ales, tre­buie „să stai cu ochii pe plantă“, adică lucrările de întreţinere să fie făcute exact atunci cînd trebuie, fără nici o intirziere. înain­te de începerea oricărei lu­crări, oamenii au fost in­struiţi. Seara, „la planifi­care“ participau toţi briga­dierii şi şefii de echipă. Cu acest prilej, specialiştii le explicau în amănunt cum trebuie lucrat a doua zi. Brigadierii şi şefii de echi­pă îşi instruiau oamenii la faţa locului. In această pri­vinţă, de multe ori au tre­buit depuse eforturi pentru a se schimba vechile con­vingeri şi deprinderi ale oa­menilor. Nu rareori unii cooperatori au acceptat, cu greu introducerea unor teh­nologii noi. Repartizîndu-se suprafeţele pe oameni, con­ducerea cooperativei şi specialiştii au putut contro­la cum se execută rărirea, asigurîndu-se astfel o den­sitate de 85 000 plante la hectar. Introducerea tehno­logiilor noi trebuie să mear­gă mină în mină cu creş­terea responsabilităţii oa­menilor pentru calitatea lu­crărilor executate. S-au fă- 35000 kg legume Două cifre evidenţiază rezultatele cooperativei a­­gricole din Bucov, jude­ţul Prahova, în ce priveşte cultivarea legumelor : ve­niturile din acest sector au crescut de la 400 000 lei în 1962 la 8 milioane lei în 1971. Grădina ocupă 82 ha, la care se adaugă două hectare de seră şi 70 ha cartofi timpurii, suprafeţe ce nu depăşesc cu mult 10 la sută din totalul terenu­lui arabil. Dar veniturile de la grădină sunt de 5 ori mai mari decit cele obţi­nute, bunăoară, de pe res­tul de suprafaţă pe care cooperativa o cultivă cu griu şi porumb. Tov. Cos­­tică T. Mişcă, preşedintele cooperativei, explică cum a fost cu putinţă ca venitul din acest sector să crească atît de mult . Creşterea rentabilităţii în legumicultura nu s-a realizat pe seama extinde­rii suprafeţelor, ci pe baza sporirii recoltelor medii la hectar. Cu cîţiva ani în urmă, unii tovarăşi de la direcţia judeţeană agricolă ne îndemnau să mărim su­prafeţele. Le-am spus : vom cultiva aceeaşi supra­faţă, dar vom da cantităţi mult mai m­ari de legume la hectar. Ne-am ţinut de cuvînt. In timp ce produc­ţia medie de legume pe judeţul Prahova este de 17—18 tone la hectar, noi am obţinut anul trecut 35 000 kg la hectar. Şi n­­-i cifra cea mai mare. De ce? Pentru că, în 1971, pe noi ne-a bătut grindina. Care este secretul producţiilor mari şi constante, al veni­turilor mari care se­ reali­zează din această ramură? 1. Să ai răsaduri bune. In trecut, producţiile mici, precum şi faptul că ele se obţineau tîrziu se datorau tocmai lipsei răsadului de calitate. Noi am înlocuit răsadniţele cla­sice şi pro­ducem răsadul pe o jumă­tate de hectar de seră. Chiar şi acum, răsadul de varză este deja aşezat în ghivece. 2. Să cultivi soiuri valo­roase. Noi am înlocuit, an de an, soiurile vechi cu al­tele noi, mai bune şi mai productive. Am renunţat, de exemplu, la soiul de tomate „10 X Bizon“ — bun şi el — pentru că am găsit unul şi mai bun — „Argeş-1“. In locul ardeiu­lui „Cornul caprii“ am in­trodus soiul „Kapia“, cu o producţie mult mai mare la hectar şi cu un preţ la piaţă de aproape două ori mai bun. Aşa am făcut şi cu vinetele, fasolea etc. 3. Să execuţi la timp şi cu cea mai mare răspun­dere toate lucrările de în­treţinere. Pentt­ru aceasta se cere, alături de buna or­ganizare a muncii şi pa­siunea pentru grădinărie, multă pricepere. Este ade­vărat că avem oameni care sunt grădinari prin vocaţie, din tată-n fiu. Dar nu-i suficient. Oamenii trebuie să fie la curent cu cuceri­rile tehnice, să le aplice in practică. De aceea, noi dăm foarte mare atenţie calificării grădinarilor, mai ales a celor tineri.. Pe aceş­tia din urmă ii învăţăm să-şi însuşească meseria de la cei mai in virstă. In pre­zent, aven 300 de oameni in pregătire continuă. In­ginerul tine lecţii cu ei, iar mai vechi in meserie — Constantin Radu, Tănase Chiru. Ion Chiru — ii examinează pe teren, în seriy în grădină. Pentru recoltele bogate obţinute în decursul anilor, cooperativa noastră a pri­mit „Ordinul Muncii“ cla­sa I. Vrem să onorăm înal­tul titlu acordat hărniciei şi priceperii bucovenilor, obţinînd şi în acest an pro­ducţii record de legume. C. C.OPRARU corespondentul „Scînteii" 38 200 kg cartofi 38 290 kilograme cartofi in medie la hectar “ este un record obţinut de coope­rativa agricolă din Chili­­şeni, judeţul Suceava, pen­tru care a fost decorată cu „Ordinul Muncii“ clasa I. La Chilişeni, pămintul nu-i mai bun decit în alte părţi, dar există tere­nuri cu caracteristici potri­vite pentru cultura carto­fului. Solul este „uşor“ in­cit tuberculii se dezvoltă bine. Pe lingă pămint, după cum ne spunea tov. Ion Raţă, inginerul-şef al coo­perativei, sunt şi alte ele­mente care au contribuit la sporirea producţiei. Solul cultivat trebuie să îndeplinească două cerinţe: să asigure o producţie mare şi în acelaşi timp să aibă calităţi culinare ridicate. Cooperatorii din Chilişeni şi-au îndreptat atenţia spre soiurile care, în condiţiile locale de sol şi climă, sunt cele mai productive. Cu sprijinul staţiunii expe­rimentale Suceava s-a tre­cut, începind cu anul 1969, la organizarea unor expe­rienţe privind stabilirea soiurilor şi a dozelor de în­grăşăminte. Aceasta a per­mis ca, în anul 1971, pe în­treaga suprafaţă de 110 hec­tare să fie folosiţi în cultură cartofi de săminţă super­­eliţă din soiurile Ostara şi Désirée, soiuri productive, libere de viroze, cu calităţi biologice deosebite şi care, pentru însuşirile lor culi­nare, sunt solicitate de con­sumatori. Producţii mari se ob­ţin numai in condiţii­le unei fertilizări cores­punzătoare şi aplicării celorlalte măsuri agroteh­nice. Conform sistemului de îngrăşare stabilit, s-au administrat o dată cu exe­cuţia arăturilor de toamnă câte 30 tone gunoi de grajd, 600 kg superfosfat şi 200 kg sare potasică la fiecare hectar. Primăvara, terenul a fost pregătit exemplar, întreţinerea culturilor la timp şi de bună calitate a permis menţinerea terenului în stare afinată şi fără buruieni. Vom aminti că a­­plicarea sistemului de retri­buire a muncii în acord global a sporit într-o mă­sură considerabilă respon­sabilitatea cooperatorilor, conştiinţa că numai prin­­tr-o muncă de înalt nivel calitativ şi în întreaga pe­rioadă a anului pot con­tribui la creşterea recolte­lor. Cunoscind că veniturile lor depind direct de pro­ducţia obţinută, cooperato­rii s-au străduit să exe­cute lucrările la timp şi de cea mai bună calitate. Ţinînd seama că cele 110 hectare cultivate cu cartofi, din totalul de 1130 hectare suprafaţă arabilă, au contri­buit cu aproape 50 la sută la valoarea producţiei glo­bale, pe baza experienţei acumulate, cooperatorii din Chilişeni, au hotărît : — să extindă suprafaţa cultivată cu cartofi la 170 hectare, cu 60 hectare mai mult decit anul trecut ; — prin executarea la timp şi de bună calitate a lucrărilor, să obţină pro­ducţii medii la hectar de 40 tone tuberculi ; — să livreze la fondul central al statului cite 30 tone cartofi de pe fiecare hectar cultivat ; — veniturile provenite din valorificarea producţiei de cartofi să totalizeze 4,5 milioane lei. Gh. PARASCAN 9 840 kg de struguri Recolta de 9 840 kg de struguri la hectar, obţinută de cooperativa agricolă Fa­­raoane, constituie cea mai mare producţie medie ob­ţinută în 1971 în coopera­tivele agricole din judeţul Vrancea. Faţă de condiţiile climatice de anul trecut, ea este o producţie foarte bună. Explicaţia ? Plantaţii noi, susţinute pe spalieri. încă din primii ani după înfiinţarea coope­rativei, investiţiile au fost orientate spre dezvoltarea viticulturii prin înfiinţarea de plantaţii noi şi refacerea celor vechi. Din suprafaţa totală ocupată cu viţă de vie, 74 la sută o reprezintă plantaţiile noi, sub 15 ani, instalate pe spalieri. An de an, golurile au fost comple­tate, astfel că viile tinere sunt bine încheiate. Responsabilitatea oameni­lor pentru viţa de vie luată în primire. Pentru aplicarea corectă a tehno­logiilor de cultivare a viţei de vie a trebuit să fie ri­dicată responsabilitatea oa­menilor care lucrează în a­­cest sector. „Noi am înţeles că via ce trece din mină în mină ajunge pîrloagă — spunea Nicolae Mihăilă, preşedintele cooperativei. De aceea, plantaţiile sunt împărţite pe echipe pe o perioadă nelimitată de timp. PAGINA 3 ÎN ZOOTEHNIE 3145 litri lapte de la fiecare vacă Pentru cooperativa agri­colă din Cristian, judeţul Braşov, o producţie de 3 000 l. lapte, în medie, pe vacă furajată nu este o perfor­manţă deosebită. F­a repre­zintă totuşi un nivel bun faţă de alte unităţi. Ce ar trebui făcut pentru a spori producţia de lapte ? Să se facă peste tot ceea ce au făcut cooperatorii din Cristian. în primul rînd, se cere o preocupare constantă şi perseverentă în direcţia a­­plicării unei selecţii rigu­roase pentru a ridica va­loarea biologică a animale­lor. In acest scop, la coope­rativa amintită accentul principal s-a pus pe asi­gurarea viţelelor din prăsilă proprie. Atenţia acordată reţinerii acestora a crescut mult cînd s-a ajuns la con­cluzia că multe din vacile provenite din cumpărare nu­ dau rezultatele­.sortitAto.­­ Asigurarea unei furajări i­raţionale este principala problemă de care s-a o­­cupat conducerea coopera­tivei, cooperatorii. Supra­faţa cultivată cu legumi­noase se cifrează la 238 hectare, cu o producţie de 6 000 kg fîn la hectar. Un mare accent se pune pe re­­­­coltarea şi uscarea în con­diţii optime a furajelor. Toată masa verde se usucă numai pe suporţi de lemn şi este depozitată in fi­­nare acoperite. Administrarea furajelor se face în mod raţional, nu­mai pe bază de cîntar. In acelaşi timp se prepară un amestec din paie tocate, pleavă, iarbă însilozată, po­rumb siloz, colete şi bor­hot de sfeclă, la care se adaugă calciu furajer. Retribuirea în acord glo­bal, legînd nemijlocit veni­turile îngrijitorilor de nive­lul producţiei, ii determină să folosească la maxi­mum condiţiile ce li se a­­sigură pentru a obţine re­zultate cît mai bune. Cum s-a procedat în mod prac­tic, la Cristian ? Pentru a­­nul 1971 s-a prevăzut ca fondul de retribuire din a­cest sector, în valoare to­tală de 996 000 lei, să fie repartizat în proporţie de 70 la sută pentru produc­ţia de lapte, 16 la sută pen­tru viţeii obţinuţi, 6 la sută pentru gestaţie şi 8 la sută pentru­ îngrijire. Echivalen­tul in numerar reprezintă 38 lei pentru 100 litri lapte, 152 lei pentru un viţel ob­ţinut şi 114 lei pentru fie­care gestaţie confirmată. în aceste condiţii, producţia medie a ajuns la 3 145 litri lapte pe vacă furajată, ceea ce a permis să se vîndă la fondul de stat 11 400 hl lapte. De asemenea, efecti­vele de animale au crescut la peste 1 000 bovine, din care 650 vaci şi juninci şi 170 viţele montate. Prin aplicarea acestui sistem de retribuire, cîştigul mediu al îngrijitorilor a crescut, in 1971, la 1 880 lei. Mulgă­torul Ion Melchior a reali­zat un cîştig lunar de 3 000 lei, iar Ion Gîrbacea, 2 500 lei. Pentru anul în curs, coo­peratorii din Cristian au prevăzut sarcini importan­te. Ei au hotărît să spo­rească efectivele de taurine la 1 200 capete, din care 725 vaci. Este întru totul posi­bil ca, prin valorificarea mai deplină a tuturor re­surselor, să obţină o pro­ducţie superioară de lapte. Nicolae MOCANU corespondentul „Scînteii* 100 kg carne de porc —H—i —Manii II MBMMMMMBMMMIMMIMMMMMHHMM »■■»11111111) Ifi­­l în şapte luni Un rulaj de aproape 5 000 porcine pe an intr-o singură fermă, aşa cum este ferma cooperativei agricole din comuna Ion Roată, judeţul Ilfov, reprezintă mult faţă de media altor unităţi. Anul trecut au fost crescuţi şi vînduţi statului, pe bază de contract, 2 800 porci, in greutatea medie de 100 kg. Numai din creşterea porci­lor s-au încasat aproape 3 milioane lei. Este o contri­buţie însemnată la sporirea veniturilor băneşti ale co­operatorilor. Ce au făcu­t cooperatorii pentru a obţine rezultatele amintite ? Au introdus o tehnologie modernă, adaptată insă la construcţiile existente, care au fost reamenajate. S-a realizat un flux tehnologic industrial cu circuit închis, de la obţinerea purceilor şi pînă la livrarea porcilor. Producerea şi prepararea furajelor s-au bucurat de cea mai mare atenţie, în a­­cest scop s-a construit un agregat pentru măcinarea şi amestecul concentratelor. Toate acestea au avut ca efect creşterea sporului de greutate, concomitent cu reducerea consumului spe­cific de concentrate şi scur­tarea perioadei de îngrăşare a porcilor. Aplicarea acordului glo­bal, alături de celelalte mă­suri a dus la permanenti­zarea cooperatorilor în a­­cest important sector de producţie, la perfecţiona­rea calificării lor şi la o re­tribuire echitabilă, în func­ţie de rezultatele obţinute. Cîteva exemple , coopera­torii Grigore Ştefan, Gheor­­ghe Iordache, Ilie Ştefan şi alţii au realizat zilnic un spor mediu de creştere in greutate de 600—700 grame. Astfel s-a scurtat perioada de creştere a porcilor pînă la atingerea greutăţii de 100 kg la livrare. S-a a­­juns să fie livraţi porci la vîrsta de 7—7,5 luni de zile. In acest an, cooperatorii şi-au propus să folosească cu mai multă chibzuinţă posibilităţile de care dis­pun, să valorifice expe­rienţa dobindită în decursul anilor şi să obţină rezultate mai bune. De pildă, se pre­vede să se obţină 6 500 pur­cei, să fie crescuţi şi vin­­duţi statului 4 900 porci. Din această indeletnicire se vor obţine 4 655 000 lei. Cîteva măsuri pentru rea­lizarea întocmai a sarcini­lor prevăzute : se va per­fecţiona sistemul de prepa­rare a furajelor concentra­te ; vor fi utilizaţi cartofii şi reziduurile de la fabricile de conserve in hrana por­cilor , se vor cultiva do­­vleci şi lucernă pentru masă verde. Tot din lucer­na se va prepara şi făină de fîn în vederea înlocui­rii în cit mai mare măsură a furajelor concentrate. Nu sunt măsuri ieşite din co­mun sau nemaiauzite, dar cert este că dacă vor fi a­­plicate gospodăreşte vor contribui efectiv la creşte­rea producţiei de carne. Florea CEAUŞESCU corespondentul „Scînteii*

Next