Scînteia, aprilie 1972 (Anul 41, nr. 9105-9134)
1972-04-08 / nr. 9112
PAGINA 2 ! FAPTUL DIVERS „Farfuria zburătoare“o realitate! Farfuriile zburătoare — o certitudine ? Cel puţin din punctul de vedere al membrilor cercului de aeromodele de la Palatul pionierilor din Capitală, se pare că da ! Mărturie — „farfuria zburătoare“ construită chiar de ei. Concepută pe principiul elicopterului, ea este alcătuită dintr-un disc cu diametrul de un metru, acţionat de un motor de 5 cm cubi cu două elice — una amplasată la motor, cealaltă pe disc, căruia îi imprimă o mişcare circulară. Rezultat al fanteziei membrilor cercului şi al priceperii instructorului lor — maestrul sportului la modelism Ion Şerban — originala farfurie se ridică la o înălţime de aproape o sută de metri, unde, prin intermediul unei staţii de telecomandă, poate fi oprită un loc, coborîtă sau urcată după voie. „Farfuria“ pionierilor bucureşteni se anunţă, prin ingeniozitatea sa, o realizare deosebit de interesantă. Şi, mai tîrziu, poate cine ştie... Un siloz în flăcări In după-amiaza zilei de 3 aprilie 2972, la depozitul de furaje de la ingrăşătoria de porci a cooperativei agricole de producţie din localitatea Gemeni (Mehedinţi), in care se aflau circa 800 tone de porumb ştiuleţi, a izbucnit un puternic incendiu. S-a dat alarma in comună şi în localităţile învecinate. Peste 1000 de ţărani cooperatori, elevi, cadre didactice din satele Gemeni şi Dirvari, ostaşi şi formaţii de pionieri din Tr. Severin, Calafat, Vinju Mare, Pleniţa, Maglavit şi Craiova au participat la lupta cu focul, care a durat 12 ore. Cu toate eforturile lor, se apreciază că au ars circa 500 tone porumb ştiuleţi. Din primele cercetări, se pare că incendiul a izbucnit de la un scurt circuit pe instalaţia electrică, executată fără respectarea riguroasă a condiţiilor tehnice prevăzute in deviz. Organele de anchetă continuă cercetările in , acest sens pentru stabilirea cu exactitate a cauzelor incendiului şi a răspunderilor ce revin celor vinovaţi. ÎFără lupă! Ochelarii sunt formaţi — după cum se ştie — dintr-o ramă aleasă, de regulă, după gustul purtătorului şi două lentile, stabilite la indicaţia medicului de specialitate. Dispunînd de aceste două elemente constitutive, aproape orice atelier de optică medicală din Capitală s-ar părea că este gata să-şi înzestreze, la comandă, solicitanţii cu ochelarii preferaţi. Lucrurile nu stau însă tocmai aşa. Pentru că, deşi montarea a două lentile într-o ramă de ochelari este o operaţie care se poate executa în cîteva minute, la atelierele „Opticii medicale“ ea durează cîteva... săptămini ! Chiar în condiţiile în care dispun — cum am mai spus — şi de rame, şi de lentile. De ce această situaţie care... sare în ochi oricui apelează la aceste ateliere, numai meşterilor respectivi nu ? întrebarea vizează, fără îndoială, un alt stil de muncă şi aşteaptă un răspuns dintr-o optică substanţial schimbată, din partea conducerii cooperativei în cauză. După fapte Acum cîteva zile, la Rm. Sărat s-a judecat procesul celor 12 salariaţi ai O.C.L. miori din localitate care au delapidat 504 363 ■ lei. In urma sentinţei pronunţate, in prezenţa a peste 1000 de locuitori ai oraşului, Ion Crişmaru şi Bănică Ungureanu au fost condamnaţi la cite 17 ani închisoare. Pentru ceilalţi 10 inculpaţi, instanţa a stabilit pedepse intre 8 luni şi 15 ani închisoare. Fiecăruia , după propriile-i fapte. Serenada cu bucluc Intr-una din serile trecute, după ce a întîrziat la un chef cu mai mulţi prieteni, mecanizatorul Iuliu Tordai, din satul Bezid (Mureş), s-a repezit pînă acasă, şi-a luat vioara sub braţ şi a pornit spre satul vecin, Bezidul Nou. Dar nu prea avea chef să meargă pe jos, ca orice trubadur. S-a urcat deci pe un tractor, despre care nici el nu ştia cum şi de unde îi ieşise în cale. Cu chiu cu vai, a ajuns in Bezidul Nou, după ce a intonat o serenadă in faţa unei case, a aflat că fata, care nu mai apărea la geam, era plecată in altă localitate. A mai tras o serie de pahare la măsea, a urcat iarăşi la volan şi, după ce a mai luat alături cîţiva pasageri, a pornit în căutarea ei. De astă dată însă, tractorul n-a mai ţinut-o drept pe şosea, proiectînd pe trubadur şi pe însoţitorii săi intr-un şanţ plin cu noroi. Ca prin minune ei s-au ales doar cu cîteva zgîrieturi. Dar I. T. nu a scăpat numai cu atît. Pentru că, în urma procesului verbal întocmit după accident, il aşteaptă o serenadă la tribunal. Rubrice redactate de Dumitru TÎRCOB Gheorghe DAVID şi corespondenţii „Scînteii"! Cele mai multe dintre aparatele de uz casnic cu care ne-am înzestrat locuinţele şi a căror prezenţă o socotim acum necesară şi firească sint — datorită progresului tehnicii — tot mai complexe ca funcţionalitate, dar şi ca structură, întreţinerea lor, repararea, in caz de defectare sint, in consecinţă, mai complicate. Iată de ce „arsenalul“ gospodăresc nu poate fi încredinţat decit unor specialişti. Şi cum în fiecare casă există asemenea aparate, se înţelege de ce este important ca unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti, profilate pe întreţinerea bunurilor de folosinţă îndelungată să funcţioneze ireproşabil, să se afle la îndemîna cetăţeanului. Aceste cerinţe au fost luate in consideraţie şi la elaborarea hotăririi Consiliului popular al municipiului Bucureşti de care aminteam intr-un recent articol publicat de ziarul nostru. „Amplasarea noilor unităţi pentru prestări de servicii — se spunea in articolul 3 al acestei hotărîri — se va face, în primul rînd, in noile cartiere construite şi în cartierele în care aceste unităţi lipsesc, asigurindu-se o raţională distribuire teritorială a acestora“. Mai departe, în hotărîre se arăta că se va acţiona „In scopul asigurării unei atitudini de solicitudine şi promptitudine in satisfacerea cerinţelor cetăţenilor, întăririi simţului de răspundere privind creşterea calităţii prestărilor către populaţie". Deci, sunt prezente unităţile de depanare, cu profilul amintit, in noile cartiere ? In general, da, ni se dau asigurări la cooperativa „Radio-progres“. In 1971 au luat fiinţă 4 unităţi plasate in zone ale oraşului unde li se simţea lipsa. Rămîn însă, in continuare, cartiere întregi în care cooperativa noastră e reprezentată mai mult simbolic. In Balta Albă, de pildă, avem o singură unitate cu o suprafaţă de 12 mp. In cartierele Drumul Taberei şi Colentina situaţia este asemănătoare. Am avea nevoie de încă 28 de unităţi pentru a putea spune cu adevărat că suntem prezenţi, cu atelierele noastre, în toate cartierele oraşului. Iată ce ne spune şi tov. Stelian Catrina, vicepreşedinte al cooperativei „Metalo-casnica“. „ Facem eforturi să răspundem solicitării posesorilor de frigidere, maşini de spălat, de cusut, de încălzit etc. Anul trecut am înfiinţat două unităţi — ambele pentru reparat aparate de încălzit, de diferite tipuri. Sunt însă cartiere — Militari, Titan şi altele — în care nu dispunem de nici o unitate, deşi locuitorii au solicitat acest lucru. Cele de mai sus ne sunt confirmate de tovarăşul Dumitru Ristea, preşedintele Uniunii cooperativelor meşteşugăreşti din ramura metal, chimie, lemn, construcţii, de care aparţin amîndouă cooperativele. „Deşi dispunem de fonduri, dotările înnoite cartiere se fac foarte anevoios, preciza dînsul. Din cele 15 spaţii de servire cerute anul trecut Direcţiei generale comerciale a municipiului pentru noile cartiere, n-am primit nici unul. Avem promisiuni că in acest an vom primi. Va fi un pas prea mărunt, în raport cu cerinţele“. Tovarăşul Dumitru Joiţa, primvicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular municipal, ne vorbise, cu citva timp în urmă, de un control asupra stadiului in care se află Îndeplinirea hotăririi nr. 25. Nădăjduim că, ajungîndu-se cu analiza și la articolul 3, se va vedea că mai sint încă numeroase pete albe pe harta prestărilor de servicii din noile cartiere şi se vor lua măsurile de rigoare. ...Vorbind despre unităţile existente de întreţinere a obiectelor de folosinţă îndelungată, ne vom referi, în continuare, la modul în care răspund ele solicitărilor populaţiei. Conducerile cooperativelor respective ne-au dat asigurări ferme : „S-au luat măsuri ca totul să meargă bine, există condiţii ca cetăţenii să fie mulţumiţi de promptitudinea şi calitatea lucrărilor executate etc“. Am consemnat afirmaţiile respective, rezervindu-ne însă dreptul de a le confrunta cu realitatea. Pentru început, iată ce ne scrie Ioan Paşcu, din şos. Giurgiului 115 A. „M-am dus la unitatea de reparaţii televizoare din şoseaua Olteniţei 51 pentru a solicita depanarea unui televizor aflat în termen de garanţie. Credeam că va fi foarte simplu : era vorba doar de întocmirea unei fişe de luare în evidenţă. Funcţionara respectivă nu mi-a răspuns nici măcar la „bună ziua“, dar să mai fie atentă la rugămintea de a-mi trimite un tehnician la domiciliu. Supărat, m-am adresat responsabilului unităţii. Dar el, ocupat cu o şuetă, m-a trimis la plimbare. Am cerut atunci condica de sugestii. N-am primit-o. Mai mult, m-am ales cu tot felul de ameninţări. Cu ce drept îşi bat joc aceşti salariaţi de cetăţenii care apelează la serviciile lor ?“ — îşi încheie corespondentul scrisoarea. — De ce nu ai oferit clientului condica ? — a fost întrebat Spiridon Constantinescu, responsabilul unității. — Păi, zice el candid, încă nu era clientul nostru ! Cum era să-i dăm condica ? O primire la fel de „cordială“ i s-a făcut și lui A. Petre, posesorul frigiderului „Fram“, seria 524 065. „Am dus aparatul la unitatea nr. 12 a cooperativei „Metalorcasnica“ — ne povesteşte el. Trebuia încărcat agregatul de răcire. După un scurt examen, meseriaşul, care intimplător era chiar şeful unităţii, imi spune : — Trebuie să-l arunci. Nu se poate încărca. Cetăţeanul nu se descurajează şi scrie uzinei producătoare. De acolo vine următorul răspuns : „Agregatul poate fi încărcat la orice unitate care are staţie de încărcare". Unitatea nr. 12 avea staţie, dar şeful ei nu avea chef s-o folosească. Mai simplu a fost să-l pună pe cetăţean pe drumuri. Corneliu Ioviţu, str. Pricopani 22, ne relatează despre un alt caz. „Televizorul meu avea o mică deficienţă de sunet. N-am de lucru şi mă adresez unităţii „Radio-progres“ din Calea Plevnei nr. 11. Aparatul a fost luat şi dus un laborator pentru reparaţii. Mi-a fost înapoiat însă stricat de-a binelea. Intre 6 ianuarie şi 28 februarie televizorul a suferit trei „internări“ în laborator şi, de fiecare dată, s-a întors cu „sănătatea“ şi mai zdruncinată ; ultima oară, după 10 zile de reparaţii, a funcţionat... o zi. Sunt salariat. Nu am timp să bat mereu drumurile pînă în Calea Plevnei“ Deficienţe asemănătoare au surprins chiar şi cei din serviciul C.T.C. al cooperativei respective, împotriva celor vinovaţi, fireşte, s-au luat măsurile cuvenite. Şeful C.T.C.-ului de la „Radio-progres“ face însă următoarea reflecţie, pe marginea constatărilor proprii : „Unii dintre tehnicienii noştri nu izbutesc să privească lucrurile şi din punctul de vedere al clientului. Omul plăteşte uneori sute de lei şi are pretenţia firească să i se facă o reparaţie durabilă. Cind vine un cetăţean nemulţumit de calitatea reparaţiei, în loc să vadă despre ce e vorba, tehnicianul il repede, ii caută nod in papură şi, in cele din urmă, pierdem clientul care se duce la un meseriaş particular“. Dincolo de concepţia dăunătoare propriilor interese economice ale cooperativei, ca să nu mai vorbim de ale cetăţenilor, se află un act de gravă indisciplină. Cooperativa acordă un termen de garanţie de trei luni pentru reparaţii. Este normal deci, ca în interiorul acestui termen, atelierele să remedieze, fără nici un fel de discuţii şi în cea mai mare grabă, defectele ivite. Ce se face, practic, pentru perfecţionarea activităţii atelierelor de întreţinere ? — Controalele noastre, periodice şi inopinate, scot la iveală, de fiecare dată, o gamă întreagă de neajunsuri, ne informează şeful controlului de calitate al cooperativei „Radioprogres“. Amînări, tergiversări, încărcarea tarifului. Cazurile sunt dezbătute în adunările generale ale cooperatorilor şi sancţionate drastic. Pentru a urmări mai bine munca tehnicienilor care lucrează pe teren, ne-am hotărit să solicităm şi sprijinul clienţilor noştri. Cooperativa a şi organizat o consfătuire la unitatea de reparat magnetofoane din Calea Plevnei. Observaţiile făcute de cetăţeni ni s-au părut deosebit de interesante şi utile, astfel că acum organizăm o nouă consfătuire la o unitate de reparat televizoare. La rîndul său, tov. Stelian Catrina, vicepreşedinte al cooperativei „Metalo-casnica“ a apreciat: „Primul controlor şi cel mai exigent este clientul. In cazul bunurilor de folosinţă îndelungată, majoritatea voluminoase şi grele, contactul cetăţean-meseriaş are loc, de obicei, fără martori, acasă la client. Sunt sute de tehnicieni care efectuează zilnic reparaţii la domiciliul clientului. Cei mai mulţi dintre ei sunt oameni cinstiţi, care-şi fac meseria cu demnitate şi pricepere. Sunt însă printre ei şi uniiacinfită din plin de ignoranţa în maidie a cetăţenilor, de faptul că nu este nici un controlor de faţă, încasează atunci sume mai mari decit înscriu pe chitanţă, fac reparaţii de mîntuială, afirmă că au înlocuit piese de care nici nu s-au atins. Intr-un cuvint, înşeală buna credinţă a cetăţeanului. Desigur, deasupra lor pluteşte primejdia unui control. Dar nu e nimic cert. Iată de ce suntem hotărîţi să perfecţionăm în viitor metodele noastre de control“. Desigur, metodele de control pot fi perfecţionate, adaptate la specificul acestei activităţi. Intr-o eventuală formulă nouă de control asupra acestei vaste reţele care intră zilnic în contact cu populaţia, ar trebui, credem, să fie luat efectiv în calcul şi factorul cel mai important : cetăţeanul. In prezent, el nu se adresează preşedintelui cooperativei decit dacă este foarte nemulţumit. N-ar fi mai bine ca toate conducerile cooperativelor să caute metode mai directe şi mai lesnicioase pentru a cunoaşte opinia clienţilor cu care lucrătorii cooperativei respective intră in contact ? Se sugerează, de pildă, ca pe chitanţa care i se eliberează clientului să se găsească loc şi pentru o inscripţie cu un număr de telefon şi o adresă unde cetăţeanul să-şi poată comunica, nemijlocit, impresiile. O bună cunoaştere a opiniei clientelei este obligatorie pentru cooperative care au relaţii cu sute de mii de cetăţeni şi a căror principală menire este aceea de a răspunde solicitărilor pe care aceştia le adresează. Rodica ŞERBAN DEPANATORII ING. PANĂ • CARTIERELE NOI ÎN AŞTEPTAREA UNITĂŢILOR PRESTATOARE DE SERVICII • „PRIMIRI CORDIALE" LA UNITĂŢI ALE COOPERAŢIEI : „DECIT SĂ-ŢI REÎNCARCI FRIGIDERUL, MAI BINE ARUNCĂ-LI" • CÎTEVA CONCLUZII ŞI SUGESTII RELEVATE DE CETĂŢENI „ ajis.tsixs'? iKxg» » Pentru complexul turistic de la Cota 1400 — Sinaia s-au cheltuit, în decursul anilor, cîteva milioane de lei. O dată pentru construirea șoselei ce leagă Sinaia de platoul Bucegilor ; a doua oară pentru recompartimentarea și modernizarea vechiului hotel ; a treia oară pentru instalarea liniei de teleferic cu cabine. In urma acestor dotări, şi a altora, Cota 1400 şi-a depus candidatura pentru a deveni unul din cele mai atrăgătoare popasuri turistice din munţii noştri. Amatorii de sporturi de iarnă şi drumeţie n-au întirziat de altfel să aprecieze condiţiile ce le-au fost create şi se îndreaptă în număr mare — şi vara şi iarna — spre aceste locuri. Ar mai fi şi alte lucruri de spus despre eforturile materiale ce se fac pe linia investiţiilor, pentru dezvoltarea turistică a platoului Bucegilor.E vorba şi de construirea în anii următori a unei pîrtii olimpice de bob, a altor obiective). Vrem însă ca, în rîndurile de faţă, să ne oprim asupra unei alte probleme: cum sunt amplificate de către organismele locale de turism, prin iniţiative şi eforturi proprii, aceste măsuri ? Trebuie s-o spunem din capul locului că eforturile în domeniul unei mai bune organizări a turismului, a îmbunătăţirii şi diversificării serviciilor — care se realizează, mai ales, cu pricepere şi fantezie — se lasă mereu aşteptate. Afirmaţia o vom demonstra, pentru început, cuexemplificări aparent banale. Vrei să ştii, de pildă, dacă — ajuns în Sinaia — poţi urca cu maşina pînă la Cotă, dacă ai unde s-o parchezi sau dacă, vrînd să rămii o noapte acolo, găseşti loc de cazare ? Singurul sistem de a te informa este să întrebi pe cineva „care a mai fost acolo“. Este oare atît de greu ca I.T.O.S. (întreprinderea de turism şi odihnă Sinaia) să înfiinţeze în gară sau în alt loc un punct de informare a turiştilor ? Ne gindim, fireşte, la servicii de informare prompte şi bine... informate. Fiindcă, în prezent, există in gară anunţuri care mai mult îi dezinformează pe turişti. De pildă, se anunţă că ascensiunea pînă la Cota 1400 este asigurată permanent cu telecabina şi mijloace de transport in comun. Dar atît programul telecabinei, cit şi al autobuzelor sint astfel alcătuite parcă pentru a-i descuraja pe cei care se încumetă să urce pînă aici. Maşinile I.T.S. pur şi simplu abandonează adeseori traseele cind constată că ele sunt aglomerate. Explicaţia? „N-am face faţă solicitărilor şi am distruge autobuzele“. Cit priveşte telecabina, îşi întrerupe zilnic programul în jurul orei 17. Dacă măsura este justificată, probabil, pentru zilele din cursul săptămînii, ea pare complet nepotrivită pentru sîmbăta şi duminica — zile cu un flux turistic înzecit faţă de solicitarea obişnuită. Nu ştim cit de nimerită este şi măsura pe care a decis-o întreprinderea de transporturi pe cablu din cadrul centralei O.N.T. Carpaţi Braşov, ca telecabinele aflate în dotarea ei să fie folosite numai 7 ore pe zi (cu o oră de pauză). Folosirea acestora şi in cursul dupăamiezii, măcar în zilele de simbătă şi duminică, ar spori interesul turiştilor pentru locurile de popas, pentru serviciile oferite de acestea. Dar aşa, oamenii le ocolesc ! Atunci pentru ce au mai fost construite hoteluri şi cabane, adevărate palate, în vîrf de munte ? (Vezi Cota 1400 Sinaia, vezi Clăbucet — Predeal, vezi cabana Postăvarul etc.). Pentru ce au fost construite linii de transport pe cablu ? Ca să stea goale, ca să fie folosite doar 7 ore pe zi ? ! Eficienţa investiţiilor în turism nu poate fi lăsată pe seama unor metehne de ordin birocratic, prin trăsătura de condeinat, «cats mo eas a vreunui „şefuleţ" care „decide“ şi emite dispoziţii cum îl taie capul. De fapt, adeseori, comoditatea unor factori de răspundere din turism merge mină în mină cu inerţia. In loc să facă totul pentru a alcătui itinerare cit mai atractive, pentru a oferi turiştilor servicii cit mai numeroase (pentru care pot să pretindă si încasări suplimentare) organizatorii de turism aleg calea cea mai uşoară. Să explicăm. Nu o dată autocarele încărcate cu turişti — atît români, cit şi străini — care au un program vizitarea Cotei 1400 şi a platoului Bucegilor, se opresc la... Sinaia. De ce ? Explicaţia este de-a dreptul scandaloasă : reprezentanţii întreprinderii de transport turistic internaţional, subordonată Ministerului Turismului, nu şi-au găsit timp să se deplaseze pînă aici spre a „omologa“ şoseaua pentru curse de autocar ! Să zicem că, înfruntînd toate aceste dificultăţi, găsindu-se păgubaşi atît de telecabina care ori nu funcţionează, ori e supraaglomerată, cit şi de autocarele blocate, apucind-o bătrineşte pe jos, turiştii ajung totuşi pe platoul Bucegilor. Nu se întreprinde aproape nimic pentru a-l face pe turistul venit aici să se reconforteze, să găsească o ambianţă plăcută. Dacă turiştilor veniţi în grupuri organizate li se spune totuşi de către ghizi „plimbaţi-vă prin jur“, celor veniţi pe cont propriu nu li se adresează nici măcar această „invitaţie“. Şi cine s-ar putea face ! Amenajarea unei simple platforme, în faţa hotelului, ar răspunde cerinţei multor turişti de a face o cură de aer şi soare, de a-şi petrece aici cîteva ore de odihnă. E greu oare, e peste puteri de aşezat cîteva bănci sau scaune pe o asemenea platformă ? Mulţi şi-au exprimat dorinţa de a găsi la hotelul „Alpin“ ghizi care să le organizeze un program „ad-hoc“ de excursii. Intr-adevăr, cei care vin sîmbăta sau duminica aici n-au la dispoziţie decit 3—4 ore şi — dacă nu sunt ajutaţi să facă cunoştinţă cu frumuseţile din jur, dacă nu sunt orientaţi să descopere ineditul munţilor — se vor întoarce acasă aşa cum au venit. Despre existenţa unor condiţii de agrement — cu excepţia practicării schiului de către cei care ştiu acest sport — nu se poate vorbi. Or, prin eforturi minime, s-ar putea construi (dorinţă pe care turiştii şi-o exprimă cam de multă vreme) o serie de baze sportive care ar mări substanţial posibilităţile de agrement ale acestui complex. Amenajarea unei piscine simple (Cota 1400 are centrală termică proprie) ar conferi celui mai de altitudine hotel alpin românesc un substanţial plus de atractivitate şi ar răspunde, astfel, multor solicitări formulate de turişti. Un inginer proiectant sugera ideea că un astfel de bazin ar putea fi construit, în bună parte, prin muncă patriotică. Să mai spunem că eficienţa economică ar fi din plin asigurată ? Sugestii se pot face multe şi turiştii înşişi ar participa la schiţarea unui program de dezvoltare a agrementului în această zonă. Dar se pare că în turismul nostru şi-a făcut loc o mentalitate păgubitoare , se aşteaptă ca toate problemele să fie rezolvate cu ajutorul investiţiilor. Or, realitatea este că, în acest domeniu, cele mai preţioase investiţii se cer făcute pe linia fanteziei, iniţiativei si eforturilor de a valorifica cit mai deplin, cit mai original, resursele locale. Am dori ca rindurile de faţă să constituie un Îndemn pentru factorii de răspundere de a acţiona la complexul turistic de pe platoul Bucegilor, in interesul turiştilor. Constantin PRIESCU HOTELUL E UN VÂRF DE MUNTE IAR INIŢIATIVA A RĂMAS LA POAIE • Punctul de informare: bunăvoinţa localnicilor • Telecabina cu program bizar şi şoseaua care-şi aşteaptă omologarea • Cîteva sugestii pentru măsuri simple ce ar spori considerabil atracţia Cotei 1400 CÎNTAR FAMILIAL SIBIU (Corespondentul „Sointen“, N. Brujan), în cadrul acţiunii de diversificare a producţiei, la uzina „Balanţa“ din Sibiu a fost realizat un nou tip de cîntar. Este vorba de cintarul familial, pentru baie, cu o sarcină de pină la 130 kg. Primul lot de asemenea cîntare va fi livrat comerţului zilele acestea, urmînd ca pină la sfîrsitul anului să fie realizate încă 5 000 de bucăţi. Intr-un stadiu avansat de realizare se află şi cintarul public de persoane — cu funcţionare automată — care a trecut cu succes examenele seriei „zero“ şi „capului de serie“. SÂNTEIA — sîmbolta 8 aprilie 1972 IN ACEST AN40 • v v t v I • • Ziua sanatatii”7 • • • • • Ziua inimii / „Ziua sănătăţii“ prilejuieşte in fiecare an o trecere in revistă a principalelor realizări din domeniul ocrotirii sănătăţii, lansarea şi desfăşurarea unor ample acţiuni in rîndul populaţiei. Ocrotirea sănătăţii, componentă de prim rang a politicii partidului nostru de creştere continuă a bunăstării materiale şi culturale a poporului, înregistrează importante realizări. Efortul material al statului depăşeşte suma de şapte miliarde lei anual, se construiesc noi şi moderne instituţii spitaliceşti de toate categoriile — clinici, spitale de specialitate, spitale judeţene, policlinici de mare capacitate şi cu dotare modernă. Se aplică cu succes soluţii organizatorice noi, care au mărit gradul de accesibilitate a populaţiei la asistenţa medicală. A crescut eficienţa acesteia ca urmare a ridicării nivelului de calificare şi specializare a personalului medicosanitar. Ca urmare a politicii consecvente desfăşurate de statul nostru pentru ocrotirea sănătăţii populaţiei, România dispune, în prezent, de un medic la 662 de locuitori — indice comparabil cu al celor mai dezvoltate ţări din punctul de vedere al asistenţei medicale. In institute, la catedrele de învăţămint superior, în unităţile spitaliceşti se duce o vastă muncă de cercetare pentru ocrotirea sănătăţii, ale cărei roade se bucură de apreciere atît in ţară, cit şi peste hotare. Pentru anul in curs, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.) a iniţiat un vast program de luptă împotriva bolilor cardio-vasculare, sub lozinca „Inima — în inima sănătăţii !“. O.M.S. atrage şi de astă-dată atenţia asupra pericolului ce-l reprezintă pentru societate creşterea frecvenţei bolilor de inimă, acest adevărat flagel al lumii contemporane. Se ştie că, in cele mai multe ţări, bolile cardio-vasculare constituie prima cauză de invaliditate şi deces. In etapa actuală, problema principală constă în a luă cunoştinţă de faptul că progresele medicinii contemporane ne permit şi ne obligă să acţionăm mai organizat şi cu mai mare eficienţă pentru a reduce pericolul care, în alte părţi ale lumii, a luat proporţiile unei mari şi grave epidemii. Stăpînim azi, cu o mai mare eficienţă, o boală mult răspîndită : hipertensiunea arterială. Organizarea serviciilor de îngrijire a coronarienilor a dus la scăderea mortalităţii prin infarct miocardic. De asemenea, dezvoltarea uimitoare pe care a cunoscut-o chirurgia cardiacă ne permite să rezolvăm o serie de probleme dificile de tratament în acest gen de boli. Cuceririle din ultimele decenii ale ştiinţei medicale ne orientează spre rezolvarea de fond a acestei probleme, care constă în crearea posibilităţilor de a preveni aceste boli. In acest sens, e cit se poate de binevenită iniţiativa Societăţii internaţionale de cardiologie de a organiza, începând cu data de 7 aprilie „Luna mondială a inimii“, tema principală fiind „Cercetarea în serviciul prevenirii“. Obiectivul acestei acţiuni mondiale este acela de a pune în aplicare programe de profilaxie, fundamentate ştiinţific, care să cuprindă colectivităţi întregi. Cardiologia românească participă cu importante cercetări la realizarea programelor O.M.S. O primă colaborare se referă la aşa-numitul „registru al infarctului miocardic", care are rostul de a studia, in cadrul Centrului de asistenţă a cardiacilor ASCAR, incidenţa reală (nu numai cazurile grave spitalizate) a bolii şi unele aspecte clinice mai puţin cunoscute, în scopul organizării unor acţiuni de prevenire cit mai eficiente. In acest sens, s-a impus şi studierea stărilor de iminenţă de infarct. O altă cercetare românească se referă la reabilitarea cardiacilor, deocamdată a celor cu infarct, prin metode de cultură fizică medicală şi psihoterapie ştiinţific dirijate. Punînd in aplicare directivele date de conducerea partidului nostru, Ministerul Sănătăţii , avînd sprijinul unui cerc larg de oameni de ştiinţă, cadre didactice şi specialişti din teren — a elaborat un plan complex de măsuri, adevărat program de combatere a bolilor cardio-vasculare. Ce s-a făcut în acest sens ? S-a alcătuit comisia de cardiologie din cadrul Ministerului Sănătăţii, care a elaborat criterii de diagnostic şi conduită terapeutică pentru uzul medicilor de teren in vederea combaterii bolilor cardio-vasculare majore. De asemenea, s-a elaborat şi un material privind modul de acordare a asistenţei de urgenţă a cardiacilor, ştiut fiind că primele ore după un accident de cord sunt hotărâtoare. Se desfăşoară vaste cercetări epidemiologice asupra factorilor de risc ai îmbolnăvirii cordului şi se continuă cercetările pentru descoperirea fazelor preclinice ale acestora. S-au luat măsuri concrete pentru pregătirea de cardiologi de înaltă calificare şi de perfecţionare a celor existenţi. Planul prevede, de asemenea, dotarea cu aparatură de investigaţie şi tratament moderne a tuturor clinicilor universitare de specialitate, ca şi a unui număr mare de spitale. Unele aparate foarte bune şi utile, realizate de inginerii noştri cu colaborarea medicilor, ar trebui mai repede multiplicate la nivelul asigurării necesarului. Reuşita acestui program depinde Insă de mai mulţi factori. E nevoie ca toţi cei care lucrează in profesiunea noastră să înţeleagă că au îndatoriri nu numai faţă de omul bolnav, de pacientul ce se prezintă la consultaţii, ci şi faţă de colectivitatea de oameni încă sănătoşi. In epoca noastră, medicina nu mai e doar arta de a îngriji opiul bolnav ; ea s-a transformat în ştiinţa de a păstra şi promova bunăstarea fizică şi morală a colectivităţii. In sfîrşit, trebuie să fie cit se poate de clar că râspindirea bolilor de inimă nu va putea fi îngrădită decit prin organizarea cit mai igienică a condiţiilor de viaţă şi de muncă. Pe prim plan se situează excesul de alimentaţie sau alimentaţia unilaterală, urmate de insuficienta activitate fizică, surmenajul intelectual, fumatul etc. Educaţia sanitară va trebui să pună un accent mai mare pe necesitatea respectării, conform normelor de igienă, a orelor de activitate profesională, de repaus şi de activitate fizică, pe recomandarea de a se aplica măsurile preventive încă din tinereţe şi chiar din copilărie. Copiii graşi şi care nu fac suficiente exerciţii fizice sau adolescenţii care se deprind cu fumatul sunt supuşi unui risc mărit de Îmbolnăvire la o vîrstă relativ tînără. O recomandare se impune cu toată seriozitatea şi pentru organizatorii şi conducătorii proceselor de muncă. Trebuie înţeles o dată pentru totdeauna că asigurarea şi respectarea pauzei de la mijlocul zilei de activitate, în cadrul căreia să se facă şi exerciţii fizice, pe rit posibil un aer liber sau spaţii aerisite, reprezintă calea principală de luptă împotriva acestor categorii de boli. Progresele realizate pînă în prezent, atît la noi, cit şi în alte părţi, justifică optimismul că bătălia medicinei cu aceste boli poate fi câştigată. Avem în vedere şi condiţiile favorabile pe care le oferă organizarea asistenţei medicale în ţara noastră, grija permanentă şi sprijinul multilateral acordate de conducerea partidului pentru ocrotirea sănătăţii poporului nostru. Acad. Aurel MOGA preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale SCRISORI CĂTRE REDACŢIE „Aşa cum toţi oamenii de omenie../" Orice dialog cu oamenii satului contemporan relevă surprinzătoare mutaţii sufleteşti, schimbări esenţiale in modul lor de a gindi şi acţiona. Imaginea de ansamblu a înnoirilor ce nuanţează universul rural vorbeşte elocvent despre aceasta. Nu vom stărui asupra unor lucruri mari, îndeobşte cunoscute. Ne interesează aici acea expresivă capacitate relevantă a faptului cotidian, de o părelnică banalitate, dar cu nebănuite înţelesuri ...Pe masa de lucru a tovarăşului Rafael Ciorăscu, preşedintele Consiliului popular din Livezile — Mehedinţi, a poposit într-o zi o scrisoare (frumoasa atitudine civică pe care o semnifică ne împiedică să o numim „reclamaţie") a ţăranului cooperator Ion Anghelescu. Am citit-o şi noi cîteva zile mai tîrziu. Expeditorul îşi formula, în termeni de o fermecătoare bună credinţă şi francheţe, mîhnirea şi nedumerirea că unii cetăţeni — de altfel poate puţini la număr — nu răspund cum se cuvine cind este vorba de acţiunile patriotice ce au loc în comună. Aşa cum toţi oamenii de omenie din satul nostru, scria intre altele bătrînul Ion Anghelescu, vor să vadă inălţindu-se mai repede un nou dispensar şi o baie comunală venind la muncă patriotică, ei de ce nu vin să dea o mină de ajutor zidarilor ? Vine Ilie Vişan, invalid de război, cum poate şi el, intr-un picior, vine Elisabeta Doană, care abia îşi duce bătrlneţile, vine Ion Miţoiu, cu piciorul tîrîş, pentru că vor să facă şi ei ceva pentru grăbirea lucrărilor : în schimb, ei, oameni în putere, se ţin de-o parte. Păi nu e mai mare ruşinea ? Un ţăran ajuns la vîrsta anilor cărunţi, lipsit de orice patimi mărunte, numai din îndemnul inimii sale de cetăţean legat prin infinite fibre intime de destinul comunei sale, a simţit nevoia irezistibilă de a-şi comunica deschis atitudinea sa simplă, omenească, energică organelor locale, pentru a se întreprinde ceva în scopul scoaterii câtorva inşi din inerţia lor deconcertantă. Am înţeles atunci, în urma lecturii scrisorii lui Ion Anghelescu, de ce a fost posibil ca la Livezile, numai la construirea noului local de şcoală să se realizeze prin muncă patriotică însufleţită economii însumînd aproape 600 000 lei. Şi nu numai atît. Victor RUSU profesor, Tr. Severin măsuri parcă anume născocite pentru a-i pricinui necazuri cetățeanului. Iată despre ce este vorba. In august anul trecut m-am mutat în blocul 30, apart. 28, din str. Livezilor nr. 12. Pentru furnizarea energiei electrice am încheiat contract cu I.D.E.R., achitînd şi o garanție de 50 lei. Dar plata consumului de energie se calculează după sistemul numit „pauşal“, pentru că în apartamente nu există contoare. Ar fi trebuit ca întreprinderea constructoare sau I.D.E.B. să monteze contoare în apartamente, iar noi, locatarii, să suportăm cheltuiala corespunzătoare. Dar ar fi fost prea simplu şi frumos. De aceea, s-a hotărât altfel. Te trimite pe tine, locatar, să cumperi contorul. Dacă, după mai multe încercări de la magazine, găseşti un contor, plăteşti, îl iei in braţe şi-l duci la I.D.E.R. (eu l-am dus în centrul din str. 11 iunie), unde capeţi o adeverinţă prin care această întreprindere se obligă să-ţi plătească pentru contorul predat 130 lei. După ce-ai făcut treaba asta, aştepţi să ţi se instaleze contorul şi să ţi se achite cei 130 lei. Eu am aşteptat 5 săptămîni. Intre timp, plăteşti curentul electric la „pauşal“. Se ivesc astfel nişte situaţii absurde. Am fost somat să achit nota de plată în 5 zile, punindu-mi-se în vedere că pentru întîrziere voi fi penalizat. Dar eu cum pot să penalizez I.D.E.R.-ul dacă nu-mi plăteşte decit 130 lei şi nici nu vrea să deducă costul curentului din suma ce mi-o datorează ? Eu cred că aceste practici sunt anormale şi, de aceea, nu pot fi admise în relaţiile dintre această întreprindere şi cetăţeni. Iosif DRAGOMIR str. Aleea Livezilor, nr. 12, sectorul 6, Bucureşti în relaţia cetăţean - I.D.E.R., obligaţiile nu sunt reciproce? După cite ştiu, instituţiile şi in cheltuieli pe cetăţenii care apeleazătreprinderile au obligaţia de a-şi afla serviciile lor. La întreprindere aganiza astfel activitatea încât să care furnizează energia electrică nu scutească de pierdere de timp și Capitală (I.D.E.B.) s-au luat unele