Scînteia, aprilie 1972 (Anul 41, nr. 9105-9134)

1972-04-08 / nr. 9112

PAGINA 2 ! FAPTUL DIVERS „Farfuria zburătoare“­­o realitate! Farfuriile zburătoare — o certitudine ? Cel puţin din punctul de vedere al membri­lor cercului de aeromodele de la Palatul pionierilor din Ca­pitală, se pare că da ! Mărtu­rie — „farfuria zburătoare“ construită chiar de ei. Conce­pută pe principiul elicopteru­lui, ea este alcătuită dintr-un disc cu diametrul de un metru, acţionat de un motor de 5 cm cubi cu două elice — una am­plasată la motor, cealaltă pe disc, căruia îi imprimă o miş­care circulară. Rezultat al fan­teziei membrilor cercului şi al priceperii instructorului lor — maestrul sportului la modelism Ion Şerban — originala farfu­rie se ridică la o înălţime de aproape o sută de metri, unde, prin intermediul unei staţii de telecomandă, poate fi oprită un loc, coborîtă sau urcată după voie. „Farfuria“ pionierilor bucureşteni se anunţă, prin inge­niozitatea sa, o realizare deose­bit de interesantă. Şi, mai tîrziu, poate cine ştie... Un siloz în flăcări In după-amiaza zilei de 3 a­­prilie 2972, la depozitul de fu­raje de la ingrăşătoria de porci a cooperativei agricole de pro­ducţie din localitatea Ge­meni (Mehedinţi), in care se a­­flau circa 800 tone de porumb ştiuleţi, a izbucnit un puternic incendiu. S-a dat alarma in co­mună şi în localităţile înveci­nate. Peste 1000 de ţărani cooperatori, elevi, cadre didac­tice din satele Gemeni şi Dir­­vari, ostaşi şi formaţii de pio­nieri din Tr. Severin, Calafat, Vinju Mare, Pleniţa, Maglavit şi Craiova au participat la lup­ta cu focul, care a durat 12 ore. Cu toate eforturile lor, se apre­ciază că au ars circa 500 tone porumb ştiuleţi. Din primele cercetări, se pare că incendiul a izbucnit de la un scurt­ cir­­cuit pe instalaţia electrică, e­­xecutată fără respectarea rigu­roasă a condiţiilor tehnice pre­văzute in deviz. Organele de anchetă continuă cercetările in , acest sens pentru stabilirea cu exactitate a cauzelor incendiu­lui şi a răspunderilor ce revin celor vinovaţi. ÎFără lupă! Ochelarii sunt formaţi — după cum se ştie — dintr-o ramă aleasă, de regulă, după gustul purtătorului şi două len­tile, stabilite la indicaţia me­dicului de specialitate. Dis­­punînd de aceste două elemente constitutive, aproape orice ate­lier de optică medicală din Ca­pitală s-ar părea că este gata să-şi înzestreze, la comandă, solicitanţii cu ochelarii prefe­raţi. Lucrurile nu stau însă toc­mai aşa. Pentru că, deşi mon­tarea a două lentile într-o ramă de ochelari este o operaţie care se poate executa în cîteva mi­nute, la atelierele „Opticii me­dicale“ ea durează cîteva... săp­­tămini ! Chiar în condiţiile în care dispun — cum am mai spus — şi de rame, şi de len­tile. De ce această situaţie care... sare în ochi oricui apelează la aceste ateliere, nu­mai meşterilor respectivi nu ? întrebarea vizează, fără îndo­ială, un alt stil de muncă şi aş­teaptă un răspuns dintr-o op­tică substanţial schimbată, din partea conducerii cooperativei în cauză. După fapte Acum cîteva zile, la Rm. Să­rat s-a judecat procesul celor 12 salariaţi ai O.C.L. miori din localitate care au delapidat 504 363 ■ lei. In urma sentinţei pronunţate, in prezenţa a peste 1000 de locuitori ai oraşului, Ion Crişmaru şi Bănică Ungu­­reanu au fost condamnaţi la cite 17 ani închisoare. Pentru ceilalţi 10 inculpaţi, instanţa a stabilit pedepse intre 8 luni şi 15 ani închisoare. Fiecăruia , după propriile-i fapte. Serenada cu bucluc Intr-una din serile trecute, după ce a întîrziat la un chef cu mai mulţi prieteni, mecani­zatorul Iuliu Tordai, din satul Bezid (Mureş), s-a repezit pînă acasă, şi-a luat vioara sub braţ şi a pornit spre satul vecin, Be­­zidul Nou. Dar nu prea avea chef să meargă pe jos, ca orice trubadur. S-a urcat deci pe un tractor, despre care nici el nu ştia cum şi de unde îi ieşise în cale. Cu chiu cu vai, a ajuns in Bezidul Nou, după ce a in­tonat o serenadă in faţa unei case, a aflat că fata, care nu mai apărea la geam, era plecată in altă localitate. A mai tras o serie de pahare la măsea, a ur­cat iarăşi la volan şi, după ce a mai luat alături cîţiva pasa­geri, a pornit în căutarea ei. De astă dată însă, tractorul n-a mai ţinut-o drept pe şosea, pro­­iectînd pe trubadur şi pe înso­ţitorii săi intr-un şanţ plin cu noroi. Ca prin minune ei s-au ales doar cu cîteva zgîrieturi. Dar I. T. nu a scăpat numai cu atît. Pentru că, în urma proce­sului verbal întocmit după ac­cident, il aşteaptă o serenadă la tribunal. Rubrice redactate de­­ Dumitru TÎRCOB Gheorghe DAVID şi corespondenţii „Scînteii"! Cele mai multe dintre aparatele de uz casnic cu care ne-am înzestrat lo­cuinţele şi a căror prezenţă o soco­tim acum necesară şi firească sint — datorită progresului tehnicii — tot mai complexe ca funcţionalitate, dar şi ca structură, întreţinerea lor, re­pararea, in caz de defectare sint, in consecinţă, mai complicate. Iată de ce „arsenalul“ gospodăresc nu poate fi încredinţat decit unor specialişti. Şi cum în fiecare casă există aseme­nea aparate, se înţelege de ce este important ca unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti, profilate pe întreţi­nerea bunurilor de folosinţă înde­lungată să funcţioneze ireproşabil, să se afle la îndemîna cetăţeanului. A­­ceste cerinţe au fost luate in consi­deraţie şi la elaborarea hotăririi Con­siliului popular al municipiului Bu­cureşti de care a­­minteam intr-un recent articol pu­blicat de ziarul nostru. „Ampla­sarea noilor uni­tăţi pentru pres­tări de servicii — se spunea in arti­colul 3 al acestei hotărîri — se va face, în primul rînd, in noile car­tiere construite şi în cartierele în care aceste unităţi lipsesc, asigurin­­du-se o raţională distribuire terito­rială a acestora“. Mai departe, în hotărîre se arăta că se va acţiona „In scopul asi­gurării unei atitudini de solicitudine şi promptitudine in satisfacerea ce­rinţelor cetăţenilor, întăririi simţului de răspundere privind creşterea cali­tăţii prestărilor către populaţie". Deci, sunt prezente unităţile de de­panare, cu profilul amintit, in noile cartiere ? In general, da, ni se dau asigurări la cooperativa „Radio-progres“. In 1971 au luat fiinţă 4 unităţi plasate in zone ale oraşului unde li se sim­ţea lipsa. Rămîn însă, in con­tinuare, cartiere întregi în care cooperativa noastră e reprezentată mai mult simbolic. In Balta Albă, de pildă, avem o singură uni­tate cu o suprafaţă de 12 mp. In car­tierele Drumul Taberei şi Colentina situaţia este asemănătoare. Am avea nevoie de încă 28 de unităţi pentru a putea spune cu adevărat că suntem­ prezenţi, cu atelierele noastre, în toa­te cartierele oraşului. Iată ce ne spune şi tov. Stelian Catrina, vicepreşedinte al coopera­tivei „Metalo-casnica“. „ Facem eforturi să răspundem solicitării posesorilor de frigidere, maşini de spălat, de cusut, de încăl­zit etc. Anul trecut am înfiinţat două unităţi — ambele pentru reparat apa­rate de încălzit, de diferite tipuri. Sunt însă cartiere — Militari, Titan şi altele — în care nu dispunem de nici o unitate, deşi locuitorii au solicitat acest lucru. Cele de mai sus ne sunt confirmate de tovarăşul Dumitru Ristea, pre­şedintele Uniunii cooperativelor meş­teşugăreşti din ramura metal, chi­mie, lemn, construcţii, de care apar­ţin amîndouă cooperativele. „Deşi dispunem de fonduri, dotările înnoite cartiere se fac foarte anevoios, pre­ciza dînsul. Din cele 15 spaţii de ser­vire cerute anul trecut Direcţiei ge­nerale comerciale a municipiului pentru noile cartiere, n-am primit nici unul. Avem promisiuni că in a­­cest an vom primi­­. Va fi un pas prea mărunt, în raport cu cerinţele“. Tovarăşul Dumitru Joiţa, prim­­vicepreşedinte al Comitetului execu­tiv al Consiliului popular municipal, ne vorbise, cu citva timp în urmă, de un control asupra stadiului in care se află Îndeplinirea hotăririi nr. 25. Nă­dăjduim că, ajungîndu-se cu analiza și la articolul 3, se va vedea că mai sint încă numeroase pete albe pe har­ta prestărilor de servicii din noile cartiere şi se vor lua măsurile de ri­goare. ...Vorbind despre unităţile existente de întreţinere a obiectelor de folosin­ţă îndelungată, ne vom referi, în con­tinuare, la modul în care răspund ele solicitărilor populaţiei. Conducerile cooperativelor respective ne-au dat asigurări ferme : „S-au luat măsuri ca totul să meargă bine, există con­diţii ca cetăţenii să fie mulţumiţi de promptitudinea şi calitatea lucrărilor executate etc“. Am consemnat afirma­ţiile respective, rezervindu-ne însă dreptul de a le confrunta cu realita­tea. Pentru început, iată ce ne scrie Ioan Paşcu, din şos. Giurgiului 115 A. „M-am dus la unitatea de reparaţii televizoare din şoseaua Olteniţei 51 pentru a solicita depanarea unui te­levizor aflat în termen de garanţie. Credeam că va fi foarte simplu : era vorba doar de întocmirea unei fişe de luare în evidenţă. Func­ţionara respectivă nu mi-a răspuns nici măcar la „bună ziua“, dar să mai fie atentă la rugămintea de a-mi tri­mite un tehnician la domiciliu. Supărat, m-am adresat responsabi­lului unităţii. Dar el, ocupat cu o şuetă, m-a trimis la plimbare. Am cerut atunci condica de sugestii. N-am primit-o. Mai mult, m-am ales cu tot felul de ameninţări. Cu ce drept îşi bat joc aceşti salariaţi de cetăţenii care apelează la serviciile lor ?“ — îşi încheie corespondentul scrisoarea. — De ce nu ai oferit clientului condica ? — a fost întrebat Spiridon Constantinescu, responsabilul unității. — Păi, zice el candid, încă nu era clientul nostru ! Cum era să-i dăm condica ? O primire la fel de „cordială“ i s-a făcut și lui A. Petre, posesorul fri­giderului „Fram“, seria 524 065. „Am dus aparatul la unitatea nr. 12 a coo­perativei „Metalorcasnica“ — ne po­vesteşte el. Trebuia încărcat agrega­tul de răcire. După un scurt examen, meseriaşul, care intimplător era chiar şeful unităţii, imi spune : — Trebuie să-l arunci. Nu se poa­te încărca. Cetăţeanul nu se descurajează şi scrie uzinei producătoare. De acolo vine următorul răspuns : „Agregatul poate fi încărcat la orice unitate care are staţie de încărcare". Unitatea nr. 12 avea staţie, dar şeful ei nu avea chef s-o folosească. Mai simplu a fost să-l pună pe cetăţean pe dru­muri. Corneliu Ioviţu, str. Pricopani 22, ne relatează despre un alt caz. „Te­levizorul meu avea o mică deficienţă de sunet. N-am de lucru şi mă adre­sez unităţii „Radio-progres“ din Ca­lea Plevnei nr. 11. Aparatul a fost luat şi dus un laborator pentru repa­raţii. Mi-a fost înapoiat însă stricat de-a binelea. Intre 6 ianuarie şi 28 februarie televizorul a suferit trei „internări“ în laborator şi, de fiecare dată, s-a întors cu „sănătatea“ şi mai zdruncinată ; ultima oară, după 10 zile de reparaţii, a funcţionat... o zi. Sunt salariat. Nu am timp să bat mereu drumurile pînă în Calea Plev­nei“ Deficienţe asemănătoare au sur­prins chiar şi cei din serviciul C.T.C. al cooperativei respective, împotriva celor vinovaţi, fireşte, s-au luat mă­surile cuvenite. Şeful C.T.C.-ului de la „Radio-progres“ face însă urmă­toarea reflecţie, pe marginea consta­tărilor proprii : „Unii dintre tehnicienii noştri nu izbutesc să privească lucrurile şi din punctul de vedere al clientului. Omul plăteşte uneori sute de lei şi are pre­tenţia firească să i se facă o repa­raţie durabilă. Cind vine un cetăţean nemulţumit de calitatea reparaţiei, în loc să vadă despre ce e vorba, teh­nicianul il repede, ii caută nod in papură şi, in cele din urmă, pierdem clientul care se duce la un meseriaş particular“. Dincolo de concepţia dăunătoare propriilor interese economice ale coo­perativei, ca să nu mai vorbim de ale cetăţenilor, se află un act de gravă indisciplină. Cooperativa acordă un termen de garanţie de trei luni pen­tru reparaţii. Este normal deci, ca în interiorul acestui termen, atelie­rele să remedieze, fără nici un fel de discuţii şi în cea mai mare grabă, de­fectele ivite. Ce se face, practic, pentru perfec­ţionarea activităţii atelierelor de în­treţinere ? — Controalele noastre, periodice şi inopinate, scot la iveală, de fiecare dată, o gamă întreagă de neajun­suri, ne informează şeful controlului de calitate al cooperativei „Radio­­progres“. Amînări, tergiversări, în­cărcarea tarifului. Cazurile sunt dez­bătute în adunările generale ale cooperatorilor şi sancţionate drastic. Pentru a urmări mai bine munca tehnicienilor care lucrează pe teren, ne-am hotărit să solicităm şi spriji­nul clienţilor noştri. Cooperativa a şi organizat o consfătuire la unitatea de reparat magnetofoane din Calea Plevnei. Observaţiile făcute de cetă­ţeni ni s-au părut deosebit de intere­sante şi utile, astfel că acum organi­zăm o nouă consfătuire la o unitate de reparat televizoare. La rîndul său, tov. Stelian Catrina, vicepreşedinte al cooperativei „Me­talo-casnica“ a a­­preciat: „Primul controlor şi cel mai exigent este clientul. In ca­zul bunurilor de folosinţă înde­lungată, majorita­tea voluminoase şi grele, contac­tul cetăţean-me­­seriaş are loc, de obicei, fără mar­tori, acasă la client. Sunt sute de tehnicieni care efectuează zilnic reparaţii la domiciliul cli­entului. Cei mai mulţi dintre ei sunt oameni cin­stiţi, care-şi fac meseria cu dem­nitate şi pricepere. Sunt însă printre ei şi unii­­a­c­­infită din plin de ignoranţa în maid­­ie a cetăţenilor, de faptul că nu este nici un contro­lor de faţă, încasează atunci sume mai mari decit înscriu pe chitanţă, fac reparaţii de mîntuială, afirmă că au înlocuit piese de care nici nu s-au atins. Intr-un cuvint, înşeală buna credinţă a cetăţeanului. Desigur, deasupra lor pluteşte primejdia unui control. Dar nu e nimic cert. Iată de ce suntem­ hotărîţi să perfecţionăm în viitor metodele noastre de con­trol“. Desigur, metodele de control pot fi perfecţionate, adaptate la spe­cificul acestei activităţi. Intr-o even­tuală formulă nouă de control asupra acestei vaste reţele care intră zilnic în contact cu populaţia, ar trebui, credem, să fie luat efectiv în calcul şi factorul cel mai important : cetă­ţeanul. In prezent, el nu se adresea­ză preşedintelui cooperativei decit dacă este foarte nemulţumit. N-ar fi mai bine ca toate conducerile coope­rativelor să caute metode mai di­recte şi mai lesnicioase pentru a cu­noaşte opinia clienţilor cu care lu­crătorii cooperativei respective intră in contact ? Se sugerează, de pildă, ca pe chitanţa care i se eliberează clientului să se găsească loc şi pen­tru o inscripţie cu un număr de te­lefon şi o adresă unde cetăţeanul să-şi poată comunica, nemijlocit, impresiile. O bună cunoaştere a opi­niei clientelei este obligatorie pen­tru cooperative care au relaţii cu sute de mii de cetăţeni şi a căror principală menire este aceea de a răspunde solicitărilor pe care aceş­tia le adresează. Rodica ŞERBAN DEPANATORII ING. PANĂ • CARTIERELE NOI­­ ÎN AŞTEPTAREA UNITĂŢILOR PRESTATOARE DE SERVICII • „PRIMIRI CORDIALE" LA UNITĂŢI ALE COOPERAŢIEI : „DECIT SĂ-ŢI REÎNCARCI FRI­GIDERUL, MAI BINE ARUNCĂ-LI" • CÎTEVA CONCLUZII ŞI SUGESTII RELEVATE DE CETĂŢENI „ ajis.tsixs'? iKxg» » Pentru complexul turis­tic de la Cota 1400 — Si­naia s-au cheltuit, în de­cursul anilor, cîteva mi­lioane de lei. O dată pen­tru construirea șoselei ce leagă Sinaia de platoul Bucegilor ; a doua oară pentru recompartimenta­­rea și modernizarea ve­chiului hotel ; a treia oară pentru instalarea liniei de teleferic cu cabine. In urma acestor dotări, şi a altora, Cota 1400 şi-a de­pus candidatura pentru a deveni unul din cele mai atrăgătoare popasuri turis­tice din munţii noştri. A­­matorii de sporturi de iar­nă şi drumeţie n-au în­­tirziat de altfel să apre­cieze condiţiile ce le-au fost create şi se îndreap­tă în număr mare — şi vara şi iarna — spre a­­ceste locuri. Ar mai fi şi alte lucruri de spus despre eforturile materiale ce se fac pe linia investiţiilor, pen­tru dezvoltarea turistică a platoului Bucegilor.­­E vorba şi de construirea în anii următori a unei pîrtii olimpice de bob, a altor obiective). Vrem însă ca, în rîndurile de faţă, să ne oprim asupra unei alte probleme: cum sunt ampli­ficate de către organis­mele locale de turism, prin iniţiative şi eforturi proprii, aceste măsuri ? Trebuie s-o spunem din capul locului că eforturile în domeniul unei mai bune organizări a turismului, a îmbunătăţirii şi diversifi­cării serviciilor — care se realizează, mai ales, cu pricepere şi fantezie — se lasă mereu aşteptate. A­­firmaţia o vom demon­stra, pentru început, cu­­exemplificări aparent ba­nale. Vrei să ştii, de pil­dă, dacă — ajuns în Si­naia — poţi urca cu ma­şina pînă la Cotă, dacă ai unde s-o parchezi sau dacă, vrînd să rămii o noapte acolo, găseşti loc de cazare ? Singurul sis­tem de a te informa este să întrebi pe cineva „care a mai fost acolo“. Este oare atît de greu ca I.T.O.S. (întreprinderea de turism şi odihnă Sinaia) să înfiinţeze în gară sau în alt loc un punct de in­formare a turiştilor ? Ne gindim, fireşte, la servicii de informare prompte şi bine... infor­mate. Fiindcă, în prezent, există in gară anunţuri care mai mult îi dezinfor­mează pe turişti. De pil­dă, se anunţă că ascensiu­nea pînă la Cota 1400 este asigurată permanent cu telecabina şi mijloace de transport in comun. Dar atît programul telecabinei, cit şi al autobuzelor sint astfel alcătuite parcă pen­tru a-i descuraja pe cei care se încumetă să urce pînă aici. Maşinile I.T.S. pur şi simplu abandonea­ză adeseori traseele cind constată că ele sunt aglo­merate. Explicaţia? „N-am face faţă solicitărilor şi­ am distruge autobuzele“. Cit priveşte telecabina, îşi în­trerupe zilnic programul în jurul orei 17. Dacă mă­sura este justificată, pro­babil, pentru zilele din cursul săptămînii, ea pare complet nepotrivită pentru sîmbăta şi duminica — zile cu un flux turistic în­zecit faţă de solicitarea o­­bişnuită. Nu ştim cit de nimerită este şi măsura pe care a decis-o între­prinderea de transporturi pe cablu din cadrul cen­tralei O.N.T. Carpaţi Bra­şov, ca telecabinele aflate în dotarea ei să fie folo­site numai 7 ore pe zi (cu o oră de pauză). Folosirea acestora şi in cursul după­­amiezii, măcar în zilele de simbătă şi duminică, ar spori interesul turiştilor pentru locurile de popas, pentru serviciile oferi­te de acestea. Dar aşa, oamenii le ocolesc ! A­­tunci pentru ce au mai fost construite hoteluri şi cabane, adevărate pa­late, în vîrf de mun­te ? (Vezi Cota 1400 Si­naia, vezi Clăbucet — Pre­deal, vezi cabana Postă­varul etc.). Pentru ce au fost construite linii de transport pe cablu ? Ca să stea goale, ca să fie folo­site doar 7 ore pe zi ? ! Eficienţa investiţiilor în turism nu poate fi lăsa­tă pe seama unor me­tehne de ordin birocratic, prin trăsătura de condei­nat, «cats mo ea­s a vreunui „şefuleţ" care „decide“ şi emite dispozi­ţii cum îl taie capul. De fapt, adeseori, co­moditatea unor factori de răspundere din tu­rism merge mină în mină cu inerţia. In loc să facă totul pentru a al­cătui itinerare cit mai a­­tractive, pentru a oferi tu­riştilor servicii cit mai numeroase (pentru care pot să pretindă si înca­sări suplimentare) orga­nizatorii de turism aleg calea cea mai uşoară. Să explicăm. Nu o dată au­tocarele încărcate cu tu­rişti — atît români, cit şi străini — care au un pro­gram vizitarea Cotei 1400 şi a platoului Bucegilor, se opresc la... Sinaia. De ce ? Explicaţia este de-a dreptul scandaloasă : re­prezentanţii întreprinderii de transport turistic inter­naţional, subordonată Mi­nisterului Turismului, nu şi-au găsit timp să se de­plaseze pînă aici spre a „omologa“ şoseaua pentru curse de autocar ! Să zicem că, înfruntînd toate aceste dificultăţi, găsindu-se păgubaşi atît de telecabina care ori nu funcţionează, ori e supraaglomerată, cit şi de autocarele blocate, a­­pucind-o bătrineşte pe jos, turiştii ajung totuşi pe platoul Bucegilor. Nu se întreprinde aproa­pe nimic pentru a-l face pe turistul venit aici să se reconforteze, să găseas­că o ambianţă plăcută. Dacă turiştilor veniţi în grupuri organizate li se spune totuşi de către ghizi „plimbaţi-vă prin jur“, celor veniţi pe cont propriu nu li se adresea­ză nici măcar această „invitaţie“. Şi cine s-ar putea face ! Amenajarea unei simple platforme, în faţa hotelu­lui, ar răspunde cerinţei multor turişti de a face o cură de aer şi soare, de a-şi petrece aici cîteva ore de odihnă. E greu oare, e peste puteri de aşezat cîteva bănci sau scaune pe o asemenea plat­formă ? Mulţi şi-au ex­primat dorinţa de a găsi la hotelul „Alpin“ ghizi care să le organizeze un program „ad-hoc“ de ex­cursii. Intr-adevăr, cei care vin sîmbăta sau du­minica aici n-au la dispo­ziţie decit 3—4 ore şi — dacă nu sunt ajutaţi să facă cunoştinţă cu frumuseţile din jur, dacă nu sunt o­­rientaţi să descopere ine­ditul munţilor — se vor întoarce acasă aşa cum au venit. De­spre existenţa u­­nor condiţii de agrement — cu excepţia practicării schiului de către cei care ştiu acest sport — nu se poate vorbi. Or, prin eforturi minime, s-ar pu­tea construi (dorinţă pe care turiştii şi-o exprimă cam de multă vreme) o serie de baze sportive care ar mări substanţial posi­bilităţile de agrement ale acestui complex. Amena­jarea unei piscine simple (Cota 1­400 are centrală termică proprie) ar con­feri celui mai de altitudi­ne hotel alpin românesc un substanţial plus de atractivitate şi ar răspun­de, astfel, multor solici­tări formulate de turişti. Un inginer proiectant sugera ideea că un astfel de bazin ar putea fi con­struit, în bună parte, prin muncă patriotică. Să mai spunem că eficienţa eco­nomică ar fi din plin asi­gurată ? Sugestii se pot face multe şi turiştii înşişi ar participa la schiţarea unui program de dezvoltare a agrementului în aceas­tă zonă. Dar se pare că în turismul nostru şi-a făcut loc o mentalitate pă­gubitoare , se aşteaptă ca toate problemele să fie re­zolvate cu ajutorul inves­tiţiilor. Or, realitatea este că, în acest domeniu, cele mai preţioase investiţii se cer făcute pe linia fante­ziei, iniţiativei si efortu­rilor de a valorifica cit mai deplin, cit mai origi­nal, resursele locale. Am dori ca rindurile de faţă să constituie un În­demn pentru factorii de răspundere de a acţiona la complexul turistic de pe platoul Bucegilor, in interesul turiştilor. Constantin PRIESCU HOTELUL E UN VÂRF DE MUNTE IAR INIŢIATIVA A RĂMAS LA POAIE • Punctul de informare: bunăvoinţa localnicilor • Telecabina cu program bizar şi şoseaua care-şi aşteaptă omolo­garea • Cîteva sugestii pentru măsuri simple ce ar spori considerabil atracţia Cotei 1400 CÎNTAR FAMILIAL SIBIU (Corespondentul „Soin­­ten­“, N. Brujan), în cadrul ac­ţiunii de diversificare a produc­ţiei, la uzina „Balanţa“ din Si­biu a fost realizat un nou tip de cîntar. Este vorba de cin­­tarul familial, pentru baie, cu o sarcină de pină la 130 kg. Primul lot de asemenea cîn­­tare va fi livrat comerţului zi­lele acestea, urmînd ca pină la sfîrsitul anului să fie realizate încă 5 000 de bucăţi. Intr-un stadiu avansat de realizare se află şi cintarul public de per­soane — cu funcţionare auto­mată — care a trecut cu suc­ces examenele seriei „zero“ şi „capului de serie“. SÂNTEIA — sîmbolta 8 aprilie 1972 IN ACEST AN4­0­­ • v v t v I • • Ziua sanatatii­”7 • • • • • Ziua inimii / „Ziua sănătăţii“ prilejuieşte in fiecare an o trecere in revistă a principalelor realizări din domeniul ocrotirii sănătăţii, lansarea şi des­făşurarea unor ample acţiuni in rîndul populaţiei. Ocrotirea sănătăţii, componentă de prim rang a politicii partidului nostru de creştere continuă a bunăstării ma­teriale şi culturale a poporului, înre­gistrează importante realizări. Efortul material al statului depăşeşte suma de şapte miliarde lei anual, se con­struiesc noi şi moderne instituţii spi­taliceşti de toate categoriile — clinici, spitale de specialitate, spitale jude­ţene, policlinici de mare capacitate şi cu dotare modernă. Se aplică cu succes soluţii organizatorice noi, care au mărit gradul de accesibilitate a populaţiei la asistenţa medicală. A crescut eficienţa acesteia ca urmare a ridicării nivelului de calificare şi specializare a personalului medico­­sanitar. Ca urmare a politicii consecvente desfăşurate de statul nostru pentru ocrotirea sănătăţii populaţiei, Româ­nia dispune, în prezent, de un medic la 662 de locuitori — indice compa­rabil cu al celor mai dezvoltate ţări din punctul de vedere al asistenţei medicale. In institute, la catedrele de învăţămint superior, în unităţile spitaliceşti se duce o vastă muncă de cercetare pentru ocrotirea sănătăţii, ale cărei roade se bucură de apre­ciere atît in ţară, cit şi peste hotare. Pentru anul in curs, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.) a ini­ţiat un vast program de luptă împo­triva bolilor cardio-vasculare, sub lozinca „Inima — în inima sănătăţii !“. O.M.S. atrage şi de astă-dată atenţia asupra pericolului ce-l reprezintă pentru societate creşterea frecvenţei bolilor de inimă, acest adevărat fla­gel al lumii contemporane. Se ştie că, in cele mai multe ţări, bolile car­dio-vasculare constituie prima cauză de invaliditate şi deces. In etapa actuală, problema princi­pală constă în a luă cunoştinţă de faptul că progresele medicinii con­temporane ne permit şi ne obligă să acţionăm mai organizat şi cu mai mare eficienţă pentru a reduce pericolul care, în alte părţi ale lumii, a luat proporţiile unei mari şi grave epidemii. Stăpînim azi, cu o mai mare eficienţă, o boală mult răspîndită : hipertensiunea arterială. Organizarea serviciilor de îngrijire a coronarienilor a dus la scăderea mor­talităţii prin infarct miocardic. De a­­semenea, dezvoltarea uimitoare pe care a cunoscut-o chirurgia cardiacă ne permite să rezolvăm o serie de probleme dificile de tratament în a­­cest gen de boli. Cuceririle din ultimele decenii ale ştiinţei medicale ne orientea­ză spre rezolvarea de fond a acestei probleme, care constă în crearea posibilităţilor de a preveni aceste boli. In acest sens, e cit se poate de binevenită iniţiativa Socie­tăţii internaţionale de cardiologie de a organiza, începând cu data de 7 a­­prilie „Luna mondială a inimii“, tema principală fiind „Cercetarea în servi­ciul prevenirii“. Obiectivul acestei ac­ţiuni mondiale este acela de a pune în aplicare programe de profilaxie, fundamentate ştiinţific, care să cu­prindă colectivităţi întregi. Cardiologia românească participă cu importante cercetări la realizarea programelor O.M.S. O primă colabo­rare se referă la aşa-numitul „regis­tru al infarctului miocardic", care are rostul de a studia, in cadrul Centru­lui de asistenţă a cardiacilor ASCAR, incidenţa reală (nu numai cazu­rile grave spitalizate) a bolii şi unele aspecte clinice mai puţin cunoscute, în scopul organizării unor acţiuni de prevenire cit mai efi­ciente. In acest sens, s-a impus şi studierea stărilor de iminenţă de in­farct. O altă cercetare românească se referă la reabilitarea cardiacilor, deocamdată a celor cu infarct, prin metode de cultură fizică medicală şi psihoterapie ştiinţific dirijate. Punînd in aplicare directivele date de conducerea partidului nostru, Mi­nisterul Sănătăţii , avînd sprijinul unui cerc larg de oameni de ştiinţă, cadre didactice şi specialişti din te­ren — a elaborat un plan complex de măsuri, adevărat program de comba­tere a bolilor cardio-vasculare. Ce s-a făcut în acest sens ? S-a alcătuit co­misia de cardiologie din cadrul Mi­nisterului Sănătăţii, care a elaborat criterii de diagnostic şi conduită te­rapeutică pentru uzul medicilor de teren in vederea combaterii bolilor cardio-vasculare majore. De ase­menea, s-a elaborat şi un ma­terial privind modul de acorda­re a asistenţei de urgenţă a cardiacilor, ştiut fiind că primele ore după un accident de cord sunt hotărâtoare. Se desfăşoară vaste cer­cetări epidemiologice asupra factori­lor de risc ai îmbolnăvirii cordului şi se continuă cercetările pentru des­coperirea fazelor preclinice ale aces­tora. S-au luat măsuri concrete pen­tru pregătirea de cardiologi de înaltă calificare şi de perfecţionare a celor existenţi. Planul prevede, de aseme­nea, dotarea cu aparatură de investi­gaţie şi tratament moderne a tuturor clinicilor universitare de specialitate, ca şi a unui număr mare de spitale. Unele aparate foarte bune şi utile, realizate de inginerii noştri cu cola­borarea medicilor, ar trebui mai re­pede multiplicate la nivelul asigură­rii necesarului. Reuşita acestui program depinde Insă de mai mulţi factori. E nevoie ca toţi cei care lucrează in profesiu­nea noastră să înţeleagă că au înda­toriri nu numai faţă de omul bolnav, de pacientul ce se prezintă la consul­taţii, ci şi faţă de colectivitatea de oa­meni încă sănătoşi. In epoca noastră, medicina nu mai e doar arta de a în­griji opiul bolnav ; ea s-a transformat în ştiinţa de a păstra şi promova bunăstarea fizică şi morală a colecti­vităţii. In sfîrşit, trebuie să fie cit se poate de clar că râspindirea bolilor de inimă nu va putea fi îngrădită decit prin organizarea cit mai igienică a condiţiilor de viaţă şi de muncă. Pe prim plan se situează exce­sul de alimentaţie sau alimentaţia unilaterală, urmate de insuficienta activitate fizică, surmenajul intelec­tual, fumatul etc. Educaţia sanitară va trebui să pună un accent mai mare pe necesitatea respectării, conform normelor de igienă, a orelor de acti­vitate profesională, de repaus şi de activitate fizică, pe recomandarea de a se aplica măsurile preventive încă­­ din tinereţe şi chiar din copilărie. Co­piii graşi şi care nu fac suficiente e­­xerciţii fizice sau adolescenţii care se deprind cu fumatul sunt supuşi unui risc mărit de Îmbolnăvire la o vîrstă relativ tînără. O recomandare se impune cu toată seriozitatea şi pentru organizatorii şi conducătorii proceselor de muncă. Trebuie înţeles o dată pentru tot­deauna că asigurarea şi respectarea pauzei de la mijlocul zilei de activi­tate, în cadrul căreia să se facă şi exerciţii fizice, pe rit posibil un aer liber sau spaţii aerisite, reprezintă calea principală de luptă împotriva acestor categorii de boli. Progresele realizate pînă în pre­zent, atît la noi, cit şi în alte părţi, justifică optimismul că bătălia me­­dicinei cu aceste boli poate fi câştiga­tă. Avem în vedere şi condiţiile fa­vorabile pe care le oferă organizarea asistenţei medicale în ţara noastră, grija permanentă şi sprijinul multila­teral acordate de conducerea partidu­lui pentru ocrotirea sănătăţii po­porului nostru. Acad. Aurel MOGA preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale SCRISORI CĂTRE REDACŢIE „Aşa cum toţi oamenii de omenie../" Orice dialog cu oamenii satului contemporan relevă surprinzătoare mutaţii sufleteşti, schimbări esen­ţiale in modul lor de a gindi şi ac­ţiona. Imaginea de ansamblu a înnoirilor ce nuanţează universul rural vorbeşte elocvent despre aceasta. Nu vom stărui asupra unor lucruri mari, îndeobşte cunos­cute. Ne interesează aici acea ex­presivă capacitate relevantă a fap­tului cotidian, de o părelnică bana­litate, dar cu nebănuite înţelesuri ...Pe masa de lucru a tovarăşului Rafael Ciorăscu, preşedintele Con­siliului popular din Livezile — Me­hedinţi, a poposit într-o zi o scri­soare (frumoasa atitudine civică pe care o semnifică ne împiedică să o numim „­reclamaţie") a ţăranului cooperator Ion Anghelescu. Am ci­tit-o şi noi cîteva zile mai tîrziu. Expeditorul îşi formula, în termeni de o fermecătoare bună credinţă şi francheţe, mîhnirea şi nedumeri­rea că unii cetăţeni — de altfel poate puţini la număr — nu răs­pund cum se cuvine cind este vorba de acţiunile patriotice ce au loc în comună. Aşa cum toţi oamenii de omenie din satul nostru, scria intre altele bătrînul Ion Anghelescu, vor să vadă inălţindu-se mai repede un nou dispensar şi o baie comunală venind la muncă patriotică, ei de ce nu vin să dea o mină de ajutor zidarilor ? Vine Ilie Vişan, invalid de război, cum poate şi el, intr-un picior, vine Elisabeta Doană, care abia îşi duce bătrlneţile, vine Ion Miţoiu, cu piciorul tîrîş, pentru că vor să facă şi ei ceva pentru grăbi­rea lucrărilor : în schimb, ei, oa­meni în putere, se ţin de-o parte. Păi nu e mai mare ruşinea ? Un ţăran ajuns la vîrsta anilor cărunţi, lipsit de orice patimi mă­runte, numai din îndemnul inimii sale de cetăţean legat prin infinite fibre intime de destinul comunei sale, a simţit nevoia irezistibilă de a-şi comunica deschis atitudinea sa simplă, omenească, energică orga­nelor locale, pentru a se întreprinde ceva în scopul scoaterii câtorva inşi din inerţia lor deconcertantă. Am înţeles atunci, în urma­­ lec­turii scrisorii lui Ion Anghelescu, de ce a fost posibil ca la Livezile, numai la construirea noului local de şcoală să se realizeze prin mun­că patriotică însufleţită economii însumînd aproape 600 000 lei. Şi nu numai atît. Victor RUSU profesor, Tr. Severin măsuri parcă anume născocite pen­tru a-i pricinui necazuri cetățeanu­lui. Iată despre ce este vorba. In august anul trecut m-am mu­tat în blocul 30, apart. 28, din str. Livezilor nr. 12. Pentru furnizarea energiei electrice am încheiat con­tract cu I.D.E.R., achitînd şi o ga­ranție de 50 lei. Dar plata consumu­lui de energie se calculează după sistemul numit „pauşal“, pentru că în apartamente nu există contoare. Ar fi trebuit ca întreprinderea con­structoare sau I.D.E.B. să monteze contoare în apartamente, iar noi, locatarii, să suportăm cheltuiala co­respunzătoare. Dar ar fi fost prea simplu şi frumos. De aceea, s-a hotărât altfel. Te trimite pe tine, locatar, să cumperi contorul. Dacă, după mai multe încercări de la ma­gazine, găseşti un contor, plăteşti, îl iei in braţe şi-l duci la I.D.E.R. (eu l-am dus în centrul din str. 11 iunie), unde capeţi o adeve­rinţă prin care această întreprin­dere se obligă să-ţi plătească pen­tru contorul predat 130 lei. După ce-ai făcut treaba asta, aştepţi să ţi se instaleze contorul şi să ţi se achi­te cei 130 lei. Eu am aşteptat 5 săp­­tămîni. Intre timp, plăteşti curen­tul electric la „pauşal“. Se ivesc astfel nişte situaţii absurde. Am fost somat să achit nota de plată în 5 zile, punindu-mi-se în vedere că pentru întîrziere voi fi penalizat. Dar eu cum pot să penalizez I.D.E.R.-ul dacă nu-mi plăteşte de­cit 130 lei şi nici nu vrea să deducă costul curentului din suma ce mi-o datorează ? Eu cred că aceste practici sunt anormale şi, de aceea, nu pot fi admise în relaţiile dintre această întreprindere şi cetăţeni. Iosif DRAGOMIR str. Aleea Livezilor, nr. 12, sectorul 6, Bucureşti în relaţia cetăţean - I.D.E.R., obligaţiile nu sunt reciproce? După cite ştiu, instituţiile şi in­ cheltuieli pe cetăţenii care apelează­treprinderile au obligaţia de a-şi af­­la serviciile lor. La întreprindere a­ganiza astfel activitatea încât să care furnizează energia electrică nu scutească de pierdere de timp și Capitală (I.D.E.B.) s-au luat unele

Next