Scînteia, aprilie 1972 (Anul 41, nr. 9105-9134)

1972-04-08 / nr. 9112

„Iubite tovarăşe Ceauşescu, salutăm cu deplină satisfacţie, cu mindrie, rezultatele vizitei dumneavoastră in ţările Africii“ Telegramele şi scrisorile adresate în aceste zile C. C. al P. C.­­, tovarăşului Nicolae Ceauşescu 1 • vibrante mesaje de aprobare si apreciere unanima a politicii înţe­lepte, constructive, exprimată prin înalta solie purtată de conducătorul partidului si statului nostru de-a lungul continentului african Entuziasta primire pe care zeci de mii de cetăţeni ai Capi­talei au făcut-o joi conducătorului iubit al partidului si sta­tului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la întoarcerea din vizita întreprinsă în opt ţări ale Africii, a dat glas sentimentelor de profundă satisfacţie ale întregului nostru popor pentru reuşita deplină a soliei de prietenie şi solidaritate cu popoarele Africii care au păşit pe calea dezvoltării libere, independente. Milioa­nele de oameni ai muncii din ţara noastră au urmărit, cu senti­mente de bucurie şi satisfacţie, primirea călduroasă cu care a fost intimpinat pretutindeni secretarul general al partidului, pre­şedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, convorbirile prieteneşti purtate cu conducătorii statelor vizitate, rezultatele consemnate în declaraţiile comune date publicităţii. Cetăţenii României socialiste îşi însuşesc pe deplin aprecierea conducătorului partidului şi statului nostru privitoare la faptul că „ACEASTA VIZITA CONSTITUIE UN MO­MENT DE IMPORTANTA DEOSEBITA IN POLITICA EX­TERNA A ROMÂNIEI, O MANIFESTARE FARA PRECEDENT A POLITICII INTERNAŢIONALE A ROMÂNIEI DE SOLIDA­RITATE CU STATELE CARE AU SCUTURAT JUGUL IMPE­RIALIST, CU MIŞCĂRILE DE ELIBERARE NAŢIONALA, CU CEI CARE LUPTA PENTRU INDEPENDENŢA, PENTRU PRO­GRES, PENTRU BUNASTARE“. De la oraşe şi sate, din toate colţurile ţării, telegrame şi scri­sori ale organizaţiilor de partid şi organizaţiilor de masă, ale colectivelor de oameni ai muncii, ale unor unităţi militare, tri­mise Comitetului Central al P.C.R., presei centrale şi locale, scri­sori şi opinii ale unor cetăţeni din cele mai diverse categorii se­ciale, de profesii şi naţionalităţi diferite, exprimă în modd una­nim ADEZIUNE SI SPRIJIN DEPLIN FAŢA DE POLITICA MARXIST-LENINISTA a PARTIDULUI COMUNIST ROMAN. Publicăm în pagina a lll-a spicuiri din scrisori și telegrame. O pagină memorabilă in istoria relaţiilor româno-egiptene, o contribuţie de preţ la cauza păcii şi colaborării internaţionale Ziarele de ieri au publicat Decla­raţia comună româno-egipteană — document de sinteză a rezultatelor ultimei etape a memorabilei călătorii întreprinse de secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedin­tele Consiliului de Stat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu to­varăşa Elena Ceauşescu, în opt ţări ale Africii. Pe meleagurile milenarei patrii a egiptenilor — ca şi pe întreg parcursul itinerarului african — nobilul mesaj de prietenie, solidaritate, pace şi co­laborare adus de solii poporului ro­mân a găsit un viu şi amplu răsu­net în inima acestui mare şi stră­vechi popor. Din prima clipă a sosirii lor, oaspeţii români au fost înconjuraţi cu deosebită căldură şi ospitalitate de preşedintele Anwar Sadat, de ceilalţi conducători de par­tid şi de stat, de populaţia capitalei egiptene. De-a lungul întregului iti­nerar , pe străzile oraşului Cairo, la Alexandria, Luxor sau Heluan, pretutindeni pe unde au trecut oaspeţii au fost întîmpinaţi cu entu­ziasm, cu numeroase şi vibrante ma­nifestări de simpatie, oglindind sen­timentele de stimă şi preţuire faţă de poporul nostru, de România socialistă, înalta consideraţie faţă de personali­tatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu. In cursul vizitei, solii poporului nostru au putut cunoaşte nemijlocit atit vestigiile milenare ale strălucitei civilizaţii egiptene, rod al muncii şi geniului creator al acestui popor, cit şi realităţi ale Egiptului de azi, iz­­bînzile ce le repurtează pe calea edi­ficării unei economii prospere, a ridi­cării standardului de viaţă al mase­lor. Popasurile făcute la Alexandria şi Heluan — puternice centre ale In­dustriei egiptene — au prilejuit, tot­odată, vii expresii ale solida­rităţii clasei muncitoare din România cu clasa muncitoare din Egipt, cu oa­menii muncii de pe aceste meleaguri, în eforturile ce le desfăşoară pen­tru accelerarea transformărilor în­noitoare, economice şi sociale, din Republica Arabă Egipt. Colaborarea strînsă dintre specialiştii­ români şi specialiştii egipteni în construirea unor noi şi importante obiective in­dustriale — cum ar fi uzina de pro­duse sodice de la Alexandria sau Uzina de camioane şi tractoare de la Helvan — constituie o semnificativă întruchipare a internaţionalismului consecvent al partidului şi statului nostru, o grăitoare mărturie a dorin­ţei poporului român de a face mereu mai trainică şi mai rodnică prietenia cu acest popor. La rindul lor, conducătorii egipteni, oamenii muncii din această ţară au manifestat un viu interes faţă de­ munca şi preocupările poporului ro­mân, exprimîndu-şi profunda satis­facţie pentru succesele remarcabile obţinute de ţara noastră, sub condu­cerea partidului comunist, în con­struirea societăţii socialiste multilate­ral dezvoltate, in crearea unei eco­nomii puternic industrializate, a unei ştiinţe, tehnologii şi culturi avansate. Decurgînd sub asemenea auspicii favorabile, desfâşurîndu-se într-o at­mosferă de caldă prietenie şi deplină Înţelegere reciprocă, convorbirile ofi­ciale dintre conducătorii de partid şi de stat ai României şi Republicii Arabe Egipt au prilejuit un rodnic schimb de vederi asupra stadiului ac­tual şi perspectivelor de dezvoltare a relaţiilor bilaterale, precum şi asupra principalelor aspecte ale situaţiei in­ternaţionale actuale. Redînd esenţa acestor convorbiri, Declaraţia comună româno-egipteană exprimă satisfacţia ambelor părţi faţă de cursul favorabil al raporturilor po­litice, economice, culturale, tehnico­­ştiinţifice dintre cele două ţări şi dă glas voinţei comune de a acţiona în continuare pentru extinderea şi diversificarea relaţiilor reciproce, în interesul ambelor popoare, al cauzei generale a păcii şi colaborării inter­naţionale. In cursul discuţiilor a fost relevat rolul pozitiv al contactelor dintre reprezentanţii celor două state —un exemplu recent in acest sens constituindu-l vizita făcută în țara noastră de actualul prim-ministru, Radu BOGDAN (Continuare in pag. a Vil-a) Pagina a V-a CARTEA PAGINA A VI-A REPORTAJ PE GLOB PROLETARI DIN TOATE JARILE. UNITI-VA ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLI Nr. 9112 Sîmbătă 8 aprilie 1972 8 PAGINI-40 BANI La vremea însămînţării porumbului, timpul îşi sporeşte preţul NIMIC DIN CEEA CE TREBUIE FĂCUT ASTÂZI SĂ NU FIE LĂSAT PE M­INE! La data de 7 aprilie a.c., din suprafaţa planificată a se cultiva cu porumb se însămînţaseră 320 000 de hec­tare, ceea ce reprezintă 13 la sută din suprafeţele destinate acestei culturi. Lucrările sunt mai avansate în judeţele din sudul şi vestul ţării, unde semănatul a început mai devreme. In prezent este necesar să se treacă cu toate forţele la însâminţarea porumbului. După buletinul întocmit de Institutul de meteorolo­gie şi hidrologie rezultă că la data de 6 aprilie tem­peratura solului, la adîncimea de 10 cm, era cu­prinsă intre 8 grade în nordul tării și 15 grade în sud. In legătură cu aceasta, ministerul de resort reco­mandă să se grăbească semănatul porumbului, astfel ca această lucrare să se încadreze în limitele timpului optim. In unele zone din nord-estul Moldovei şi Transilvaniei, unde timpul e mai rece, specialiştii din unităţile agricole să urmărească în fiecare zi tempe­ratura solului şi pe măsura întrunirii condiţiilor nece­sare să înceapă şi aici insămîntarea porumbului. In condiţiile specifice acestei primăveri, cu umidi­tate mai scăzută în sol, se impune ca o, necesitate imperioasă respectarea riguroasă a tehnologiilor sta­bilite la consfătuirile interjudeţene şi judeţene care au dezbătut problemele culturii porumbului. Princi­palul este ca în fiecare unitate agricolă rminca să fie astfel organizată incit, prin gruparea tractoarelor și a maşinilor agricole, lucrările de pregătire a terenului și insămîntarea propriu-zisă să se desfăşoare un flux continuu, cu un interval de maximum o zi între aceste lucrări, pentru a se evita pierderea apei din sol. In scopul de a se asigura o răsărire uniformă a semin­ţelor, in funcţie de umiditatea activă existentă în stratul superficial al solului, specialiştii din unităţi trebuie să stabilească, după caz, adîncimea de semă­nat, densitatea optimă etc. Aceasta necesită prezenţa in timp a specialiştilor, care au datoria să îndrume şi să supravegheze desfăşurarea întregii activităţi, să nu admită nici un rabat la calitate. O suprafaţă de aproape 400 000 ha se va cultiva anul acesta cu porumb în regim irigat. Ţinind seama de rezerva mică de apă existentă în sol, se impune apli­carea udărilor mai devreme pe toate suprafeţele ame­najate. Din datele existente la Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor rezultă că în siste­mele de irigaţii Cazasu, din judeţul Brăila, Mihail Kogălniceanu, Faclia, Nicolae Bălcescu şi Murfatlar, din judeţul Constanţa, Jegălia, Pietroiu-Ştefan cel Mare, Gălăţui-Călăraşi, din judeţul Ialomiţa ş.a. s-a introdus de pe acum apă pe canale în vederea înce­perii udărilor. Cu toate acestea, multe unităţi agricole din perimetrul acestor sisteme nu au terminat încă pregătirile pentru a efectua udările la culturile iri­gate. In zilele următoare este necesar ca atît între­prinderile de exploatare şi întreţinere a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare şi gospodărirea apelor, trusturile de construcţii pentru îmbunătăţiri funciare, cit şi fie­care unitate agricolă in parte să încheie pregătirile pentru începerea udărilor. Insămîntarea porumbului în timpul optim trebuie să constituie o preocupare de zi cu zi a organelor ju­deţene de partid şi agricole, a consiliilor populare comunale şi a conducerilor unităţilor agricole. Specia­liştii au datoria să fie prezenţi permanent pe ogoare, să organizeze temeinic munca pentru ca fiecare oră bună de lucru să fie intens folosită, pentru ca nimic din ceea ce trebuie făcut astăzi să nu fie lăsat pe judeţul Olt. Specialiştii agricoli — zi de zi pe cîmp In judeţul Olt, din datele existen­te la direcţia generală a agriculturii judeţene rezultă că s-au însămînţat cu porumb mai mult de 26 000 ha din cele 105 600 ha planificate a se cultiva in cooperativele agri­cole de producţie. Cele mai mari suprafeţe au fost semănate în cooperativele agricole din sudul ju­deţului. Condiţiile deosebite din a­­ceastă primăvară impun o mai mare atenţie asupra modului de or­ganizare şi desfăşurare a insăminţă­­rii porumbului, pentru efectuarea a­­cestei lucrări în cel mai scurt timp. Acest lucru l-am urmărit în raidul organizat în zilele de 5 şi 6 aprilie într-o serie de unităţi agricole din judeţul Olt. De la bun Început trebuie preci­zat că preocuparea de căpetenie a specialiştilor din unităţi este execu­tarea unor lucrări agricole de cali­tate superioară/ insămîntarea in li­mita timpului optim. De dimineaţă şi pină seara tîrziu, inginerii din unităţi sunt prezenţi în cimp, acolo unde se hotărăşte soarta producţiei. La direcţia agricolă judeţeană, în afară de un tehnician de serviciu nu am găsit pe nimeni altcineva. Pe Inginerul Vasile Ciuciu, direc­torul direcţiei generale a agricultu­rii, l-am întilnit pe una din tarla­lele cooperativei agricole Valea Mare. Aici, în mijlocul a numeroşi mecanizatori care pregăteau tere­nul şi însămînţau primele hectare cu porumb, acesta urmărea calita­tea lucrărilor. In două zile, de di­mineaţa şi pină seara, am vizitat foarte multe cooperative agricole. La sediile unităţilor, cu mici excepţii, nu am găsit pe nici un inginer, pe nici un preşedinte de cooperativă. In tarlaua „Stăjăreţ“ a cooperativei agricole Fălcoiu, i-am întilnit pe inginerii Al. Barbu, şeful fermei nr. 1, şi Ion Stanică, inginerul-şef al unităţii. „Lucrăm cu toate tractoare­le grupat pentru a putea suprave­ghea mai bine calitatea insămintări­­lor, ne spune inginerul Stăfi­că. Toa­te lucrările se execută în flux con­tinuu. Mai intii se administrează ingrăşămintele chimice, apoi trac­toarele pregătesc terenul şi, în fi­nal, semănătorile încorporează să­­minta in sol“. Intr-adevăr, aici calitatea lucrărilor este ireproşabilă. La Stoieneşti, o altă cooperativă agricolă, se remarcă aceeaşi preo­cupare din partea specialiştilor pen­tru insămîntarea porumbului in li­mitele timpului optim şi la un înalt nivel calitativ. „Solul se prezintă cu un grad redus de umezeală, ne declară Mircea Cismaru, inginerul­­şef al cooperativei agricole. Iată de ce pe suprafeţele însăminţate, pen­tru a se face mai bine contactul în­tre sol şi seminţe aplicăm o lu­crare cu tăvălugul. De curind a şi început irigarea unor culturi de lu­­cernă, ceapă etc. In ce priveşte se­mănatul porumbului am şi realizat 250 ha din cele 710 ha prevăzute. Am urmărit zi de zi ,evoluţia tem­peraturii solului şi la momentul oportun am pornit la lucru cu toa­te forţele“. Un alt popas la cooperativa agri­colă Piatra Sat. La sediu, singurul om cu care am putut sta de vorbă era paznicul. Toţi cei trei ingineri ai unităţii se aflau pe cîmp, acolo unde se insăb­iinţează porumbul şi Emilian ROUĂ corespondentul „Scînteii* (Continuare în pag. a IlI-a) La Uzina de reparat material rulant din Craiova ^^fifF||^ru^Jumătate^bă^atului\ I LIYIlIH ci jumătate din populaţia ţării DESPRE STATUTUL SOCIAL AL FEMEII ...CU EA ŞI CU ALŢII Părtaşă, alături de bărbat, la viaţa complexă a ţării, femeia din România socialistă beneficiază din plin de posibilitatea de a semna, prin eforturile ei creatoare, operele durabile ale noii orînduiri. Această participare, admirabilă prezenţă în peisajul nostru social, reprezintă pentru femeia de azi modul firesc de a-şi exercita drepturile ciştigate, de a-şi afirma vocaţia constructivă. Afirmarea femeii în societate, creşterea rolului ei în contextul responsa­bilităţilor sociale — se spune tot mai frecvent şi cu îndreptăţit temei — este o simplă iluzie dacă nu e secondată de cuprinderea sa în activitatea directă de producere a valorilor materiale. Raţiunea acestei participări şi mai de­pline porneşte de la o realitate semnificativă : din totalul populaţiei ţării, femeile reprezintă 51 la sută. Un potenţial de energie imens, căruia cadrul politic, economic şi social al orînduirii noastre ii oferă un cîmp larg de îm­pliniri şi afirmări. Necesitatea acestei angajări e departe de a fi un simplu deziderat feminist, ci reprezintă o componentă de primă însemnătate in ac­ţiunea de captare a tuturor energiilor umane în cadrul programului de con­strucţie a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Sunt cîteva opinii-cadru dintr-o investigaţie mai largă pe această temă, căreia redacţia ziarului nostru ii va consacra o serie de articole, în raport cu însemnătatea problemei puse în dezbatere. O „masă rotundă", organizată recent la redacţie, a deschis dialogul pe aceste probleme de real şi larg in­teres. Opiniile exprimate, unele dînd relief realităților îmbucurătoare, altele cu vădit ascuţit polemic, denuntind mentalități dintre cele mai diverse, sunt sintetizate în rindurile ce urmează. ARGUMENTE IN JURUL „MESEI ROTUNDE“: * Statistici care îndeamnă la reflecţie * Femeia e sortită numai meseriilor „tradiţionale"? * Noile condiţii ale muncii industriale impun o altă­­ optică despre profesiunile „bărbăteşti" * In jurul cumulului: muncitoare-mamă-gospo­­dină... — Contribuţia femeii de la noi, în cele mai felurite sectoare ale vieţii materiale şi spirituale, este efectivă şi recunoscută, afirma prof. dr. Emilia Sonea, vicepreşedintă a Co­mitetului municipal al femeilor din Bucureşti. Capacitatea de muncă a femeii este incontestabilă, iar nece­sitatea integrării ei depline in uni­versul Industrial reprezintă o raţiu­ne în primul rînd de ordin social. Care sînt argumentele ? Potrivit opiniilor exprimate de dr. Georgeta Dan Spinoiu, cercetător ştiinţific principal la Institutul de psihologie, vocaţia creatoare, spiritul de orga­nizare, aptitudinea pentru lucrul trainic creează premisele afirmării femeii în meserii multiple, despre care, pe alocuri, s-a acreditat ideea greşită că sunt rezervate exclu­siv bărbaţilor. Lăcătuşeria, sudura, strungăria, mînuirea diferitelor mă­rini din industria alimentară, uşoa­ră, de prelucrare a lemnului etc. sunt azi profesii care încep să fie tot atît de răspîndite in rindul femeilor, ca şi croitoria şi ţesătoria. Industria noastră a evoluat şi evoluează in­tr-un asemenea ritm incit orientarea femeilor spre aceste ramuri direct productive este un proces firesc şi un imperativ. Iar faptul că femeia îşi îndeplineşte exemplar, alături de bărbat, îndatoririle de producţie, se achită în mod responsabil de aceas­tă învestitură socială, o fac mai­demnă de respect şi preţuire. Cu alte cuvinte, rolul şi statutul social ale femeii sunt direct proporţionale cu participarea ei în sectoarele de primă însemnătate, de bază pentru progresul societăţii. — O tendinţă generală a epocii noastre, opina tovarăşul Dumitru Văcariu, director general adjunct in Ministerul Muncii, este creşterea prezenţei r­ aportului muncii femi­nine în economie. Să apelăm la sta­tistică : in 1970, ponderea femeilor în totalul salariaţilor era de 42,5 la sută în Bulgaria, 45,7 în Ceho­slovacia, 31,2 în Iugoslavia, 48,6 în R.D. Germană, 39,7 în Polonia, 42,8 în Ungaria, 51 în U.R.S.S. , în An­glia 36 (în 1968), în Franţa 34 etc. La noi, acest procent este de 30,2 la sută. După cum se ştie, in actualul cincinal numărul salariaţilor va creş­te cu peste un milion. Se înţelege că de această uriaşă absorbţie de energii — reprezentind implicit creş­terea nivelului de trai material şi spiritual — vor beneficia, în egală măsură, şi femeile. Se estimează că atît structura industriei, cit şi extin­derea serviciilor permit atragerea in producţie a peste 400 000 de femei. Tovarăşa Sonea amintea aici de o raţiune de ordin social. In egală măsură trebuie să subliniem însă şi imperativul economic propriu etapei actuale de dezvoltare. Apelul la po­tenţialul de muncă feminin este în deplină armonie cu interesele ma­jore ale societăţii, cu dezvoltarea impetuoasă a unei economii moder­ne, cu parametrii de civilizaţie pe care ne propunem să-i atingem. Chestiunea care se pime este aceea a antrenării acestei uriaşe forţe de muncă pe care o reprezintă femeile, integrarea lor mai deplină în activitatea industrială, acolo unde stadiul actual atins de tehnica mo­dernă le oferă multiple posibilităţi de a-şi valorifica aptitudinile. — Lucrez de 18 ani într-o uzină cu profesii mai puţin „tradiţionale“ pentru femei, spunea Gheorghiţa Rotaru, lăcătuş la uzina „Autobu­zul" din Capitală. De altfel, mese­riile de lăcătuş, sudor, electrician, Ilie TANASACHS Mihai CARANFU (Continuare în pag. a IV-a) H­n □

Next